AVVA MOISE – Sfantul “Harap Alb” al pustiei Egiptului
“Harapul” negru ca taciunele si la piele si la suflet a fost un talhar si un ucigas infricosator care s-a ascuns de frica intr-o manastire. In timp – un timp al pocaintei minunate – data fiind viata sa anterioara si motivul imediat al “intrarii” in manastire, Avva Moise a devenit unul din cei mai mari Sfinti ai Pustiei, Sfinti ai Patericului, de la care am mostenit pilde de intelepciune dumnezeiasca. Un “Harap” care, prin harul Duhului Sfant a devenit la suflet mai alb decat zapada…
In urma dialogului dintre Sfantul Ioan Cassian, insotit de prietenul sau, Sf. Gherman, cu Avva Moise, ne-a ramas, de asemenea, o marturie de nepretuit pentru indrumarea duhovniceasca referitoare la necesitatea dobandirii discernamantului, a dreptei judecati, pentru a nu trai in inselare si a nu intelege gresit poruncile:
***
- Ziceau parintii despre avva Moise, ca s-a facut cleric si i-a pus lui epitrahilul. Si i-a zis arhiepiscopul: iata, te-ai facut totul alb, avvo Moise! Zis-a lui batranul: oare la cele dinafara, prea sfintite, sau si la cele dinauntru? Si vrand arhiepiscopul sa-l cerce, a zis catre clericii sai: cand va intra avva Moise in altar, goniti-l si urmati dupa dansul ca sa auziti ce zice. Deci a intrat batranul si l-au dojenit si i-au gonit zicandu-i: du-te afara, etiopianule! Iar el iesind zicea catre sine: bine ti-au facut, incenusatule cu pielea si negrule! Tu nefiind om, ce vii cu oamenii ?
- Luptat a fost odata avva Moise spre curvie foarte. Si nemaiputand sa sada in chilie, s-a dus si l-a vestit pe avva Isidor. Si l-a rugat pe el batranul ca sa se intoarca la chilia sa dar nu a primit, zicand: nu pot avvo. Si luandu-l cu sine l-a suit pe casa si i-a zis: ia aminte la apus. Si luand aminte, a vazut multime nenumarata de diavoli, tulburandu-se si galcevindu-se ca sa bata razboi. Zis-a lui iarasi avva Isidor: cauta si spre rasarit si ia aminte. Si a cautat si a vazut multime nenumarata de sfinti, ingeri slaviti. Si a zis avva Isidor: iata acestia sunt cei trimisi sfintilor de la Domnul spre ajutor, iar cei de la apusuri, sunt cei ce bat razboi cu noi. Deci mai multi sunt cei cu noi. Si asa, multumind lui Dumnezeu, avva Moise a luat indrazneala si s-a intors la chilia sa.
- Un frate odata a gresit in Schit si facandu-se adunare, a trimis catre avva Moise, dar el nu voia sa vina. Deci a trimis catre dansul preotul zicand: vino, ca te asteapta norodul! Atunci, el sculandu-se, a venit si luand o cosnita gaurita si umpland-o cu nisip, o purta. Iar ei iesind in intampinarea lui, i-au zis: ce este aceasta, parinte? Zis-a lor batranul: pacatele mele sunt inapoia mea curgand jos si eu nu le vad dar am venit astazi sa judec pacatele straine. Si ei auzind, n-au grait nimic fratelui, ci i-au iertat.
- Altadata facandu-se adunare in Schit, vrand parintii sa-l certe, l-au defaimat pe dansul, zicand: pentru ce vine in mijlocul nostru si etiopianul acesta? Iar el auzind a tacut. Iar dupa slobozirea adunarii, i-a zis lui: avvo, nu te-ai tulburat intru nimic? Zis-a lor: m-am tulburat, dar nu am grait.
- Zicea avva Moise in Schit: de vom pazi poruncile parintilor nostri, eu ma fac chezas pentru voi catre Dumnezeu, ca barbarii nu vor veni aici, iar de nu le vom pazi, are sa se pustiasca locul acesta.
- A spus avva Pimen, ca un frate l-a intrebat pe avva Moise cu ce fel de chip se omoara omul pe sine pentru aproapele. Si i-a zis batranul: de nu va pune omul in inima sa, cum ca se afla in mormant de trei zile, nu ajunge la cuvantul acesta.
- Zis-a avva Moise ca trebuie omul sa moara fata de prietenul sau, ca sa nu-l judece intru ceva.
- Zis-a iarasi: de nu se va uni fapta cu rugaciunea in zadar se osteneste omul. Si a zis fratele: ce este unirea faptei cu rugaciunea? Si a zis batranul: acelea pentru care ne rugam sa nu le mai facem, caci cand omul isi va lasa voile sale, atunci se impaca Dumnezeu cu dansul si ii primeste rugaciunea.
- A intrebat un frate: in toata osteneala omului care este aceea care ii ajuta lui? Si a zis batranul: Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutor intru necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte. Iar fratele a zis: Posturile si privegherile pe care le face omul, ce fac? I-a zis batranul: acestea fac sufletul sa se smereasca, caci scris este: vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele. Daca sufletul va face roadele acestea, se milostiveste Dumnezeu spre dansul printr-insele. Zis-a fratele batranului: ce va face omul la toata ispita care vine asupra lui, sau la tot cugetul vrajmasului? I-a zis lui batranul: dator este sa planga inaintea bunatatii lui Dumnezeu ca sa-i ajute si se odihneste degrab de se va ruga cu cunostinta. Caci scris este: Domnul imi este ajutor si nu ma voi teme de ce imi va face mie omul”.
- Putina vreme este osteneala si de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu, Cuvantul. Amin.
(Sursa: Sfaturi Ortodoxe, Patericul Egiptean)
Ziceau părinţii despre avva Moise, că s-a făcut cleric şi i-a pus lui epitrahilul şi i-a zis arhiepiscopul: …
Atunci când se hirotoneşte un preot, veştmintele acestuia sunt albe, simbol al vredniciei celui preoţit. De aceea avva Moise a întrebat dacă şi sufletul îi este curăţit. Răspunsul arhiepiscopului vine printr-o încercare care să demonstreze şi celor din jur curăţenia spirituală a lui Moise. Deşi fusese tâlhar