VREMURILE SUNT PE SFARSITE, COPILE DRAG…7 ani de la plecarea in vesnicie a “BUNELULUI” SELAFIIL. Cuvinte profetice de mare insemnatate

20-01-2014 Sublinieri

DOUA SCRISORI PUBLICATE SI IN PROASPATA APARITIE, semnalata aici:

***

“Orologiul va bate de ora douasprezece si trambitele vor suna. Va veni apoi o alta zi, mai luminoasa, neinserata, fara de apus. Dar inainte de aceasta mai trebuie sa se intample multe grozavii, mai cu seama razboiul, copile, razboiul. Crede-ma, nu te mint, nici nu exagerez”.

trambita-mare

***

*

CUM NE VOM MANTUI NOI?

23 octombrie 2005

 Scrisoare a Parintelui Selafiil, adusa pre limba romaneasca de V. ierom., pentru fratele iubit, Piotr.

“Harul dumnezeiesc sa te straluceasca si sa te curateasca, inima mea dulce, Piotr! Un copac scorburos si cioturos nutreste dorinta plina de dragoste de a vorbi unui copacel tanar, care, asa cum el insusi graia candva, are numai cinci anisori [de viata duhovniceasca, n.n.]. Copacul cel batran priveste, cu ochii nevazuti si nedibuiti inca de padurarii ce trec prin desisuri din vreme in vreme, catre copacelul cel tanar si fosneste din frunze cu dragoste catre acesta, dorind a-l imbratisa, a-l ocroti de vantoasele ce se indreapta tot mai des spre padurea cea linistita. Copacul cel cioturos este foarte batran iar lemnul lui este numai bun de foc. Frunzele copacului batran sunt uscate. Insa ceea ce-l mai tine in picioare pe batranul copac este dorinta lui de a vedea putin ca acel copacel tanar a devenit deja copac vanjos pe care nici vanturile, nici ingheturile, nici arsita nu-l doboara.

Copilul meu drag, Piotr. Cat am fost bolnav, m-am gandit mult la tine si la voi doi. M-am rugat toata vremea, intru ale mele neputinte, si ma rog inca, pentru ca Datatorul de Viata sa va dea seva cea plina de viata duhovniceasca in vinele sufletului vostru.

Eu nu pot sa stiu exact cate furtuni vor mai veni in viitorul apropiat si cat va mai ingadui Domnul sa stea in picioare padurea, cat vor mai zabovi taietorii… Iata, securea este la radacina copacului…

Vremurile s-au apropiat de sfarsit. Nu vreau sa te sperii, iubitul meu copil, poate Domnul va mai ingadui putin timp pentru pocainta noastra. Noi nu stim anume cat, dar mai este putin timp, putin timp.

Parintele duhovnic de la Lavra Sf.Treime (Troitsa Sergheevska Lavra, din Moscova, unde este un duhovnic renumit in intreaga Rusie, ce are deja peste 90 de ani, nota trad.) imi scrie ca si el este ingrozit de rautatea ce s-a intins ca o plaga peste intreaga lume. Multe rautati. Dar mai cu seama conditiile cele politice si economice care sunt gata a primi venirea Antihristului.

Parintele are multa carte, eu sunt mai simplu si nu prea inteleg toti termenii astia ce mi-i scrie, doar ca simt ca noi toti ne indreptam spre sfarsitul vremii ce o putem numi fara sa gresim, eshatologica.

Numai cineva orb la minte poate crede ca totul este o fericire si ca Biserica sau monahismul vor intra intr-o epoca aurita.

Cel mai greu va fi pentru oamenii cu familii si cu copii, caci legandu-se ei de acestia si de banutul pentru care trudesc, cu greu se vor putea desprinde de toate. Dar si pentru ei Domnul va randui ceva.

Piotr, Piotr, tu esti o mladita tanara si atat de fragila… Cred lui Dumnezeu ca El Se va ingriji de tine ca sa nu te rupi sub vanturile ce vor veni.

Cum ne vom mantui noi?, adesea ma intrebau multi si in Rusia despre aceasta. Iar eu le raspundeam asa:

Care dintre voi are copii si familie sa-i creasca in frica lui Dumnezeu si sa tina poruncile. Domnul nu le va insela asteptarile.

Celor ca tine, asa, inima mea dulce, care simteau mai adanc dulceata harului, le recomandam cu tarie cuvantul Sfintei Scripturi de a vietui nelegat de femeie si cu deasa spovedanie, iar de pot sa intre in manastiri, sa intre.

Vad ca nevointele cele mari, asceza de odinioara, s-a dus de la cei din vremea de acum. Este o trasatura a omului modern… Si atunci ceea ce lucreaza acum mantuirea este dragostea cea indelung rabdatoare. Delicatetea si gingasia vietuirii. Acestea nu sunt nici ele usor de dobandit, pentru ca sunt legate de calcarea peste mandria proprie. Dar tocmai de aceea sunt mantuitoare.

“Tu ma cautai pe mine si eu te cautam pe tine” am citit ca si-au spus doi mari Parinti atoniti contemporani, ce s-au dus la Domnul cu catva timp in urma. Cred ca vorba aceasta este potrivita tie si parintelui Filaret. Numai ca Parintele Filaret trebuie sa se osteneasca intru ascultarea a ceea ce ii spui, intru inmultirea dragostei si intelegerea ispitelor tale, copile. Si tu, inima mea dulce, asemenea.

Piotr, Piotr, intoarcerea inimii spre rugaciunea lui Iisus scoate multe putrejuni la suprafata. Nebanuite si nedorite. Surprinzatoare, la cate tu insuti te ingrozesti (sublinierea Batranului). Dar trebuie si aceasta sa fie, sa nu te sperii daca se intampla sau va fi asa ceva… Piotr, tu vei avea multe mangaieri de la Domnul, asa cum ai avut si pana acum. Eu ma rog Preacuratei Maicii Sale sa te ocroteasca si sa te acopere. Nu te teme, mergi pe acest drum, cu aceste hotarari in inima si nu-ti va parea rau. E calea cea stramta si pentru a ramane pe ea trebuie sa nu fii singur.

Insoteste-te cu fratii de un cuget, agata-te de Parintele duhovnic. Si din cand in cand mai priveste si la mine, sa se bucure de cresterea copacelului si bunelul tau. Mai cu seama insa, tine minte despre tine si batiushka Filaret: “tu il cautai pe el si el pe tine”. Imi amintesc de fratele Toma (P.Timotei) si mai cu seama de cat il suparam, il facem ferfenita cu gandurile mele, dar ciudat, in acelasi timp, inima mea il iubea. Iti spun acestea intrucat eu si el am “crescut” alaturi ani de zile, dar el a rodit mult iar eu am facut numai frunze. Vrajmasul imi aducea – nu rar – in minte ganduri si stari nesuferite despre fratele Toma, spre exemplu legate de felul cum pregatea masa, de cum cosea comenzile (ne ocupam cu croitoria), socoteam ca face cusaturile si croielile special ca sa ma scoata din sarite. Il invinuiam ca e cam uituc in treburile sale, eu il intrebam ceva si el zicea: Am uitat! Eu raspundeam: Acum iti amintesti, de ce, de ce? Sau cumva mi-ai ascuns? Dar deodata imi veneam in fire si ma cuprindea o amara parere de rau. Atunci fratele Toma ma lua la lac cu barca si incepea sa cante din chitara, cantari frumoase, vechi, din vremea tarului. Il iubeam mult, cel mai mult din fratii de un cuget, si il iubesc pe parintele Timotei, acum, dus la cer. Si eu ma voi alatura lui, poate, si vom fi iar impreuna si nimic nu ne va desparti.

Sunt multe de spus, am sa va mai scriu din viata noastra si alta data, copiii mei dragi.

Bagati de seama, poate vor fi asemenea lucruri pe viitor si intre voi, sau le veti vedea si la alti frati. Intariti-i pe toti. Nu va despartiti. Stiti ca lucrarea diavolului astazi, ce si-o face el cu toti este “dezbina si stapaneste”. E o zicere filosoficeasco-draceasca.

Virtutea dragostei le cuprinde pe toate: rabdarea, smerenia, cugetarea smerita, curatia trupului si a sufletului. Cum dar, de ce oare Sf. Ioan Evanghelistul spunea in ultimii ani ai vietii sale: Iubiti-va unii pe altii, iubiti-va unii pe altii? Ajunsese la adanci batranete si cand il aduceau, sprijinit pe brate, in mijlocul crestinilor, atat, doar atat era predica lui. Scurta…

Cand voi, copii mei, puneti capul pe perna, ganditi-va la iubirea Maicii Domnului fata de Pruncul ei dumnezeiesc. Inima voastra va izvori atunci miresme intraripate catre cer. Ganditi-va, Sfintia ta, Parinte Filaret, ca un frate ce-l iubesti, Piotr, te poarta pe inaltimile dragostei si mijlocirilor ceresti, iar tu, iubitul meu Piotr, ca un parinte Filaret are o inima ce bate pentru tine: Gospodi pomilui, Gospodi pomilui, Gospodi pomilui…

O, Doamne, iar cand somnul va fura deja si ochii se inchid, spuneti si voi, copii mei, pentru un mosneag invechit: “Doamne, miluieste-l si mantuieste-l pe amaratul Selafiil”.

Piotr, copile, fii cu dulce inima.

Te iubeste un bunel,

+Selafiil.”

Asta e scrisorica. Si eu va imbratisez,

+V

 

pustynnik_83.jpg

***

Vremurile sunt pe sfarsite, copile drag

21 ianuary 2006

Iubite frate Piotr,

Degrab am alergat, cand i-am dus medicamentele, sa aduc si aceasta poezioara a ta plina de mireasma, lui Batiushka Selafiil. Batiushka a ascultat si, dregandu-si vocea, m-a rugat sa-ti transmit urmatoarele, pe care, citeste-le si Parintelui Filaret, caci se va bucura.

“Copile drag, copile drag,

Iata, bunelul tau e bolnav si nu mai are aer. Domnul a ingaduit sa ma chinui acum asa mult, tocmai pentru a striga mai mult la El, tocmai ca sa-L iubesc mai mult.

Copile drag, copile drag,

Mi-e dor de poeziile tale si cand primesc cate vreuna imi vine sa te strang in brate. Si imi pare uneori atat de rau ca nu ti-am spus sa vii si tu aici, in strafundurile Siberiei, sa te salasuiesti cu noi, impreuna cu batiushka Filaret. Dar ce sa fac, copile drag, daca n-am avut vestire de la Dumnezeu pentru aceasta? N-am avut… Si nu pot sa trec peste acest fapt, adica sa pun mai presus voia mea omeneasca decat ceea ce am primit in cuget ca voie a lui Dumnezeu. Crezi tu, inima mea dulce, ca n-ar fi vrut bunelul tau sa-i citesti din poeziile tale, in fapt de seara, la gura sobei, band un ceai fierbinte? Acesta – ceaiul – nici pre acesta nu mai pot sa-l beau, caci P. Luca, binecuvantatul, mi-a interzis, spunand ca ceaiul negru imi face rau la inima.

Copile drag, copile drag,

Cat de aproape te simt, desi nu ne-am vazut niciodata fata catre fata si nu te-am strans la pieptul meu decat in duh… Simt, simt cum inima ta inseteaza dupa Dumnezeu, dupa petrecerea cea impreuna cu El.

(…) Parintele Filaret imi scria candva de Georgia, dar acolo, asa este, vor merge multi monahi in vremurile cand monahiceasca viata se va strica cu totul in alte locuri, stralucind mult acele tinuturi ale Iveriei. Dar alta data despre aceasta, ca sa nu lungesc cuvantul, ca iar o sa-mi fie rau.

Inima mea dulce, Piotr, ce iti mai poate da lumea? Un ban in plus la salariu? Da, ca sa iti poti cumpara inca ceva in plus, care se va invechi si de care te vei descotorosi peste o vreme. O pozitie mai buna in societate? Da, ca sa iti faci mai multi nervi, mai multe griji, mai multe nopti nedormite, sa-ti mentii pozitia… Ce iti mai poate da lumea, decat griji, griji si iar griji? Grijile nasc alte griji si tot asa, intreaga viata se scurge ca nisipul intr-o clepsidra…

Inima ta si a Parintelui Filaret inseteaza dupa altceva. Domnul a randuit sa va cunoasteti, sa va imprieteniti, sa va intariti unul pe altul si impreuna sa treceti si prin valuri mari, si prin ape limpezi si linistite. Ti-am mai spus, Piotr, asa eram eu cu Parintele Timotei, Domnul sa-l odihneasca.

(…)

Cocorul meu drag, ai vazut ca si bunelului ii plac poeziile si ca si eu folosesc multe cuvinte din poeziile rusesti binecunoscute de noi, asa cum voi il folositi pe Eminescu…Si crede-ma, copile drag, ce poezie mai mare poate fi, decat aceea de a fi monah, de a te afierosi Domnului, de a te lasa dus spre cuibul cel ceresc de catre unduirile harului!

Vremurile sunt pe sfarsite, copile drag. Ziua lumii acesteia isi va cunoaste apusul sau. Orologiul va bate de ora douasprezece si trambitele vor suna. Va veni apoi o alta zi, mai luminoasa, neinserata, fara de apus. Dar inainte de aceasta mai trebuie sa se intample multe grozavii, mai cu seama razboiul, copile, razboiul. Crede-ma, nu te mint, nici nu exagerez. Crede-ma, avea dreptate acel parinte atonit, Mihail.

(…)

Eu inteleg toate, inteleg ticalosia vremurilor, disperarea ce ii cuprinde pe multi, lipsa povatuitorilor duhovnicesti, cautarile din rasputeri ale monahilor de azi.

De aceea, cata dreptate avea de Dumnezeu purtatorul, Parintele nostru Sf. Ierarh Ignatie Briancianinov, in scrierile sale! Te indemn, Piotr, copile, citeste cuvintele acestui ierarh de Dumnezeu insuflat si vei intelege ca criza duhovniceasca ce se profila atunci, a ajuns acum, in veacul nostru, la dimensiuni monstruoase… Pentru aceasta, cine isi va lipi sufletul de vietuirea in feciorie acum, in acest veac, al optulea, si va dori sa urmeze Parintilor din vechime, chiar daca conditiile nu permit si noi suntem slabanogiti din cale-afara, totusi, impreuna cu monahii din vechime va fi numarat acela. Aceasta o graiesc Sfintii Parinti, nu eu, un mosneag invechit si plicticos, inima mea dulce.

(…)

Acum e dimineata. A mai rasarit o data soarele pentru mine si pentru lumea aceasta…

Cu fiecare dorire spre inalt, cu fiecare bataie din aripi a cocorului meu iubit, catre cerul cel fara de nori, bunelul mai primeste o secunda de viata. Bunelul tau te iubeste, Piotr, Piotr, ca parca te-as fi crescut eu, parca ai fi si tu aici, in schitisor, cum si esti dealtfel…

Mai scrie-i bunelului si fii cu nadejde. (…) Sus sa avem inimile!

Parinte Filaret, fii langa Piotr! Are si el nevoie de un cuvant de incurajare de la Sfintia ta, cum si Sfintia ta ai nevoie de el. Fiti ingaduitori si rabdatori. Cu veselie pe chipuri si cu dulceata pe buze. Ma rog pentru voi doi. Fiti o batanda inima (expresia intraductibila din rusa, traducere apx.)

Bunelul isi cere iertare, caci adesea stiu ca sunt plicticos. Tot ma repet. Dar, un lucru, Piotr, stiu si cu asta gata:

Te iubesc.

+Selafiil”.

ATENTIE: Scrisorile din acest volum sunt protejate de drepturi de autor si NU pot fi reproduse pe alte siteuri sau in alte publicatii si carti decat cu acordul scris al editorilor!

selafiil

Tot intru aceasta zi se face si pomenirea unui alt cuvios inainte vazator al vremii noastre din spatiul rus, SFANTUL LAVRENTIE AL CERNIGOVULUI:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Al treilea razboi mondial, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Staretul Selafiil Siberianul, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “VREMURILE SUNT PE SFARSITE, COPILE DRAG…7 ani de la plecarea in vesnicie a “BUNELULUI” SELAFIIL. Cuvinte profetice de mare insemnatate

  1. Tocmai azi cumparai carticica. din carte parca altfel curg cuvintele spre tine…ma rog si pe site e bine dar cartea e carte.

  2. Pingback: DARURI DE AN NOU: Primele roade editoriale ale Asociatiei “Cuvantul Ortodox”: SCRISORILE “BUNELULUI” SELAFIIL DIN SIBERIA si o antologie de scrieri pe teme religioase ale FERICITULUI NEO-MARTIR MIRCEA VULCANESCU -
  3. O, preacinstită libertate
    (Neântinată de păcat),
    Prin tine, pacea curăţiei,
    Hrăneşte sufletul curat.

    Ispita înrobirii cărnii
    Şi a mândriei omeneşti
    (Oricât ar fi de motivată),
    Tu niciodată n-o primeşti.

    În tine’ajung toţi ortodocşii
    Care trăiesc (viu), Adevărul
    (Şi-n pocăinţă’şi ard păcatul)
    Cum ne-a cerut Mântuitorul.

    Străină eşti pentru’nrobiţii
    De pofta cărnii (şi-a plăcerii),
    Care vorbesc “deştept” lumeşte
    De… simţămintele’nvierii.

    De cei ce n’au primit să poarte
    Calvarul crucii cu Iisus,
    (Nici bucuria curăţiei),
    Că întu tine n’au pătruns.

    De cei ce’aduc patima cărnii
    În Adevărul mântuirii
    Pe motivaţii “înţelepte”
    (Ce nu’s din pocăinţa firii)

    De cei ce numai cu gândirea
    Parcurg cunoaşterea credinţei,
    Făr’să-i adune Adevărul,
    (Din rodul sfânt al pocăinţei)

    Domnul Hristos, prin chinul crucii
    Ne dat puterea învierii
    Ca în “calvarul” pocăinţei
    Să nimicim jugul plăcerii.

    Cine se socoteşte liber
    Sorbind din patima ruşinii
    E înrobit pe veşnicie
    Şi-un libertin (şi-un SCLAV al lumii)

    Şi’ajunge să defaime’asceza
    Şi tăitorii ei smeriţi,
    (Şi speculaţii să se piardă
    De duhul sfinţior părinţi).

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate