Ce gandea Parintele Paisie Aghioritul referitor la STAT, PLATA IMPOZITELOR, LEGALITATE si CONDUCATORII MASONI
“Odata Staretul mi-a trimis vorba sa cobor la chilia lui. Am plecat de indata, caci imi doream mult sa-l vad. Cand am ajuns, Staretul avea o dispozitie buna. Mi-a dat o tratatie, dupa care mi-a spus cateva lucruri folositoare. Apoi mi-a spus motivul pentru care m-a chemat:
– Ia aceasta scrisoare si du-o la Manastirea Suroti!
Dupa ce mi-a dat scrisoarea, mi-a zis:
– Asteapta sa aduc si… timbrul!
Cand am auzit, am ras. Am luat asta drept o gluma. De vreme ce aveam s-o duc eu personal, ce nevoie mai era de timbru? A ras si Staretul si a continuat sa-mi vorbeasca. A adus timbrul si l-a lipit cu zgomot deasupra scrisorii.
Dupa ce am ras si ne-am veselit destul, Staretul a devenit serios si mi-a spus:
– Nu am pus timbrul in gluma.
Atunci l-am privit cu uimire, iar Staretul a continuat:
– Am pus timbrul pentru a nu nedreptati!
– Dar pe cine sa nedreptatiti, Parinte?
– Statul! In mod firesc, trebuia s-o trimit prin posta, sa platesc timbrul si statul sa ia impozitul. Insa, daca as trimite-o asa fara timbru, as fura impozitul de la stat.
– Dar, Parinte… altii fura ca-n codru si nu ii mustra constiinta ca prin aceasta nedreptatesc statul, iar Sfintia Voastra va faceti probleme pentru un timbru?
– Nu are importanta. Daca celalalt este hot, sa devin si eu hot? Daca celalalt este criminal, sa ucid si eu? Nu se poate asa ceva!
– Dar, Parinte, aici toti cauta sa fure statul, adica banii care-i aduna ei din impozite. Vin cei bogati si le spun ca vor sa faca, chipurile, vreo fabrica sau alta treaba, iau subventii de la stat, adica banii care se aduna de la impozite, si apoi ii “manca” in diferite alte moduri. Insa o parte din bani ii pun in bancile din strainatate, iar cu altii cumpara apartamente la Geneva, la Paris. Asta fac cei bogati, politicienii si toti cei care incearca sa ia o functie inalta. Asadar pentru ce sa mai platim impozite? Pentru ca banii nostri sa ii fure altii?
– Cei care fac aceste lucruri sunt grecii cei mai rai. De aceea ma rog sa vina un vant si sa-i ia pe toti acesti politicieni si sa vina altii la conducere, mai cinstiti. Sunt de acord sa faca si politicianul o vila. Nu conteaza, sa faca! DAR sa se intereseze si pentru NEAM, pentru PATRIE. Sa faca ceva si pentru binele obstesc. Cei de astazi se ingrijesc numai de interesul lor. Sunt complet indiferenti pentru binele obstesc, pentru Patrie, pentru Neam. Mai, mai! In ce hal am ajuns! Mai demult exista si marime de suflet. Cel care primea o functie inalta, incerca sa faca ceva. Se gandea ca, votandu-l, oamenii si-au pus increderea in el. Multi, desigur, puneau si din buzunarul lor pentru a se face ceva bun in sat sau in Patrie. Patria este ca o mama.
– Bine, Parinte, dar noi sa platim impozite pentru ca sa le manance altii?
– Noi sa facem ceea ce este corect. Sa ne facem datoria noastra, iar mai departe fiecare raspunde de ceea ce face.
***
Alta data, un unchi de-al meu din America a gasit o modalitate sa-mi aduca o masina scumpa la un pret ieftin. Era ademenitor! Daca o luam, aveam doua alternative: fie o tineam pentru uz personal, fie o vindeam mai tarziu, pentru a castiga usor cateva milioane. Am mers si l-am intrebat pe Staret:
– Este legal ceea ce vrei sa faci?, m-a intrebat.
– Ei, Parinte, vom schimba doar numele, si nimeni nu se va pagubi si nici nu va afla.
– Nu! Mie nu-mi place aceasta. Nu ma odihneste. In felul acesta iti bati joc de stat si de legile lui! Mie imi place sa se faca toate legal. Sa platesc si impozitul pentru a nu avea neliniste si mustrari de constiinta. Altul spune ca a zidit ilegal sau pe jumatate legal, o casa pe un teren si a cheltuit mult mai putin. Eu nu vreau o astfel de casa. Sa se faca toate corect“.
***
“– Bine, Parinte, dar toti conducatorii politici sunt masoni? Ce se va intampla? Unde se va gasi cineva bun?
– Acum problema nu e cine este sau cine nu este, ci daca exista vreunul care nu crede asa de mult in masonerie. Astazi ca sa devina cineva prim-ministru trebuie sa fie mason. Sa le dea Dumnezeu pocainta si sa-i ia… Sa iasa altii noi. Macabei“.
(Din: Atanasie Rakovalis, Parintele Paisie mi-a spus, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2006)
Legaturi:
- Vremea robiei eleniste si a Sfintilor Macabei – semn puternic dat noua, celor de pe urma
- Cuviosul Paisie Aghioritul: “SA CITITI TOATE CARTILE MACABEILOR!”
- Ce dăm lui Dumnezeu şi ce dăm cezarului?
- CAROR STAPANIRI SI IN CE FEL NE SUPUNEM?
- De ce nu poti fi si mason, si ortodox?
- DUHUL NIHILIST SI “MISTICA” REVOLUTIEI – marile ispite ale crestinului de azi
- SISTEMELE SOCIALE SI CRESTINISMUL. CE FEL DE “REVOLUTIONAR” A FOST HRISTOS?
- Interviu cu Vladica Ierotheos Vlachos despre cauzele crizei actuale: PARASIREA PORUNCILOR LUI HRISTOS DE CATRE CRESTINI SI RASPANDIREA UNOR IDEOLOGII INUMANE, FEROCE
- „CATRE POPOR”: MARTURISIRE ESENTIALA SI PROFETICA A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE DUHOVNICESTI
- VIDEO: Mitropolitul Nectarie de Petra si Heronisos (Patriarhia Ecumenica!): O VOI SPUNE SI NU MI-E RUSINE: NE GUVERNEAZA MASONERIA!
- Biserica Ortodoxa a Greciei se implica in criza datoriei publice a tarii. Ce solutie a gasit?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
” Mie imi place sa se faca toate legal. ”
frumos si tare cuvantul staretului . Din pacate , cred ca sfintia sa se referea la niste legi drepte si la egalitatea in fata legii . Sau poate a luat in calcul orice lege , indiferent cat de absurda poate fi , pentru ca respectarea ei ar fi un bun prilej de smerenie , de suportare cu stoicism , pentru numele Domnului , a oricarei nedreptati . Cred insa ca exista o limita pana la care sa mergem cu aceasta ascultare in fata legii , altfel s-ar putea sa trecem granita in curtea … altui stapan . Ceea ce trebuie sa avem in vedere este faptul ca nu noi vom stabili aceasta limita , dupa mintea noastra omeneasca , proasta si deci sortita greselii ci sa lasam aceasta sarcina in grija Duhului Sfant si intelepciunii Lui . De aceea se cade de fiecare data , sa intrebam pe Domnul si Stapanul vietii noastre cum este bine sa facem si sa ne rugam ca in toate sa se implineasca doar voia Sa .
Doamne , ajuta-ne !
@fane:
Cred ca ar fi cam asa: chiar daca unele legi ar fi absurde – cum este obligatia de a iti face asigurare la casa, de exemplu, sau de a vira bani la pensiile private sau, daca o vor face, de a vira bani la asigurarile de sanatate private, asta e, le respecti, chit ca stii ca institutie inca un jaf la drumul mare.
Si trebuie sa ne asteptam sa urmeze o serie tot mai absurda de astfel de ”legi”.
Ce aduce atingere in mod explicit, insa, credintei noastre si valorilor noastre esentiale, trebuie denuntate ca atare si respinse atunci cand ne-am afla cumva in situatia de a le ”respecta”. Daca, de pilda, se ajunge sa se acorde casatoria gay (sa nu fie!), ofiterul starii civile, daca e crestin, ar trebui sa spuna pas cu toate riscurile implicate. Aici nu mai putem invoca principiul respectarii legii in orice conditii, pentru simplul motiv ca legea nu e doar absurda, ci, mai ales, anticrestina. In occident sunt multe situatii de acest gen, in care consilieri de cupluri, doctori, asistente, chiar si simple stewardese, intra in conflict cu tot felul de reguli de acest gen care intra in coliziune directa cu identitatea lor de crestini.
Pilda ne poate sta inainte si acel taran care, chemat de comisia habsurgilor ce avea drept misie sa ii converteasca pe romanii ortodocsi, fortat, la catolicism, a raspuns judelui: daca imparateasa (Tereza) vrea sa imi ia acest cojoc, eu il dau, ca nu am ce face. Daca imparateasa vrea si aceste doua brate cu care am muncit si am platit darile, le dau, caci e imparateasa. Dar un singur suflet am si pe acesta nu-l dau, caci e al lui Dumnezeu!
Intamplarea cu timbrul m-a ajutat de multe ori sa scap de ispita de a “ocoli” legea, in special atunci cand nu eu aveam castig direc din aceasta pacaleala. Gandeam ca daca nu-mi trag cenusa pe turta mea, nu e pacat. In special la locul de munca aveam aceasta ispita.
Cand nu stim pana unde sa mergem cu ascultarea fata de legi si de conducatorii necredinciosi, este bine sa intrebam duhovnicul. Si daca acesta nu este unul dintre cei mai induhovniciti, ne este de folos sa gandim ca oricum este mai bun decat noi.
Apoi, acesta va raspunde in fata lui Dumnezeu daca este gresit sfatul.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/01/22/ce-dam-lui-dumnezeu-si-ce-dam-cezarului/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/02/caror-stapaniri-ne-supunem/
1. Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile.
2. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom.
3. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
4. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie.
5. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu?
6. Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci.
7. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.
8. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii.
9. Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.
10. Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept.
11. Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată?
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=16
Cuvintele Parintelui Paisie sunt de pus la inima si de tinut acolo, de rumegat bine. Caci sunt izvorate dintr-o inima plina de dragoste si dragoste se si transmite prin ele. Daca eu nu am dragoste, ce sunt?
Care e diferenta intre a-mi iubi aproapele ca pe mine insumi si pe Dumnezeu cu toata inima, cu tot sufletul si cugetul meu, si a-i da Cezarului ce-i al Cezarului si Lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu? Care dintre cele doua e mai simpla, mai mica, mai usor de pus in fapta? Dragostea sau datoria?
iertati. Eu n-am inteles povestea cu timbrul… cred ca e ceva foarte fin si nu ma duce capul. Adica, da, orice facem trebuie sa se supuna legii oricat de absurda ar fi ea. Pana la suflet, desigur. Timbrul reprezinta practic contravaloarea unui serviciu pe care-l solicitam statului (serviciul postal fiind de regula de stat). Desigur, avem si alternative private si atunci nu timbram (DHL etc) ci platim pur si simplu pe baza de chitanta. Ce nu pricep este cum exact pagubesc eu statul daca – sa zicem – trimit o scrisoare printr-o cunostinta. Daca s-a potrivit sa nu am nevoie de respectivul serviciu al statului intr-o anumita circumstanta, cum produc paguba? De ce e paguba? Atunci ar fi paguba si daca as folosi serviciile private… Luminati-ma, va rog si iertati.
Ceva asemanator cu “povestea timbrului” este si marturia despre Sfantul martir Valeriu Gafencu. Foarte tanar fiind (la scoala sau liceu) a avut in posesia lui niste bani dati de cineva spre pastrare. Bunica lui l-a rugat sa-i schimbe niste bani caci ii trebuiau marunti, insa el n-a acceptat sa se foloseasca de banii straini care erau intr-adevar marunti. Pur si simplu a spus ca nu-s ai lui, deci nu se poate folosi de acei bani in nici un fel, nici macar sa-i schimbe cu altii de aceeasi valoare. Pare exagerat, dar daca stam sa ne gandim, asa e corect de fapt.
Stim foarte bine ca cei aflati la conducerea tarii nu se gandesc la binele neamului, la binele poporului. Majoritatea sunt masoni si se “hranesc” din bani publici, din banii statului. In ultima vreme au aparut atatea cazuri in care ni se arata detaliat cum oameni care reprezinta statul fura neincetat prin contracte extrem de mari cu firme doar de ei cunoscute, prin terenuri retrocedate in urma unor cazuri judecate cel putin ciudat.
Daca ne gandim ca putem opri aceste nereguli si hotii, facand si noi acelasi lucru: furand statul, nu facem nimic altceva decat sa raspundem raului cu rau. Niciodata n-o sa putem opri un rau facand rau!
Raul nu poate fi biruit decat prin rugaciune, credinta si prin puterea binelui.
Doamne ajuta!
@Miruna:
Cred ca e okay sa trimiti cu cineva ceva (nu numai timbru). Nu cred insa ca aceea era ideea sfantului (caruia Dumnezeu ii dezvaluia gandurile oamenilor…). Am vazut ca gandul celuilalt era ca poti sa tragi pe sfoara statul (din diverse motive), si aici nu avea dreptate. Mi se pare ca s-a folosit de acest prilej pentru a-l ajuta pe Atanasie sa-si corecteze problema. (doar o parere…)
@admin:
Frumos raspunsul taranului in fata habsburgilor!
In fiecare parlament sa fie un om asemenea parintelui Paisie si poate ca nu si-ar face nici macar o vila nici un parlamentar.
@doina
Isi vor face si inca de-alea mari, caci mai degraba se vor lua dupa unii ca noi decat dupa Pr. Paisie.
@Miruna,
Poate ca parintele voia sa trimita initial prin posta, dupa care s-a ivit ocazia prin acea persoana. Astfel, s-a gandit ca asa ocoleste (şunteaza) statul de niste bani, si datorita acestui gand avea mustrari de constiinta. Pentru linistea lui sufleteasca cred ca a facut astfel. Cu atat mai mult cu cat la nivelul sau duhovnicesc, fiecare mica greseala sau mustrare de constiinta atarna greu, iar nevoitorii ca el sunt luptati de cel rau pentru orice neregula, oricat de mica. Ideea este, cred, ca nu avem mustrari de constiinta in nimic din ceea ce facem.
si totusi, faza cu asigurarea obligatorie a locuintei este cusuta cu ata alba, e hotie pe fata, sunt case care nu sunt in pericol de foc, alunecari de teren, si atunci ce facem? ne supunem chiar orbeste? oare nu trebuie si oleaca de discernamant?
@florian:
Pai am zis si noi ca e hotie institutionalizata, dar acum ce sa facem? Este o miza sa ne mobilizam si sa luptam contra statului pentru asa ceva? Sunt altele mult mai grave, legate de scoli, spitale, care ar merita atentia si implicarea noastra, ca popor. Problema discernamantului se pune, astfel, pe doua planuri: odata, sa ne dam seama de sensul concret al unor legi/masuri, pentru a nu inghiti orice propaganda interesata a autoritatilor, iar apoi, cu privire la modul in care reactionam fata de aceste legi/masuri. In speta data, si in general in ce tine de taxe si gestiunea treburilor economice, administrative, nu merita sa te pui rau cu statul, iar asta nu inseamna supunere oarba. Asa spuneau si Apostolii in Epistole, celui cu darea, darea, si respectarea autoritatilor publice, chit ca erau idolatre si prigonitoare ale crestinilor. Pana unde? Pana la credinta, acolo unde cele ale Dumnezeu trebuie sa fie supuse doar lui Dumnezeu. Cam asa credem ca s-ar pune problema discernamantului…
@ Miruna:
Subscriem raspunsurilor lui Silviu si ale Mirelei. Nu trebuie acum nici sa devenim foarte stresati sau obesdati de astfel de detalii, de forme, sa ne rigidizam in chestiuni care tin de aplicarea literala a legii, dar sensul este acesta: sa nu cautam sa inselam, luand ca motiv hotia “statului”. Uneori se intampla sa fim nevoiti sa ne strecuram “pe sub lege”, dar din motive care tin fie de saracia noastra, fie de un rau mai mare pe care vrem sa-l ocolim, si credem ca este alta poveste. Si Mantuitorul “calca sambata” sau umbla cu ucenicii printre spicele de grau cand nu aveau ce sa manance, desi nu voia sa strice Legea (si a dovedit ca se supunea ei chiar unde nu avea nevoie), dar a facut aceste lucruri nu ca sa boicoteze “sistemul”, ca sa lupte contra Sinagogii, ca sa-i sfideze si sa-i incite. Nici nu a indemnat la vreo revolutie vreodata. Din contra, a repudiat zelotismul justitiar al lui Baraba. Insa de aici rezulta alte consecinte, pe care le putem pune in legatura si cu comportamentul Mantuitorului, care, fara sa aiba El nevoie, a acceptat si sa plateasca dajdie, si sa treaca prin “recensamant” la nastere (desi era vizata tocmai uciderea Sa), si prin taierea imprejur si prin botez… Si a explicat de ce: “Se cuvine noua sa plinim TOATA DREPTATEA” si “ca sa nu le fim lor sminteala”. Nu S-a prevalat de natura Sa de Fiu al lui Dumnezeu ca sa se sustraga de la toate aceste servituti, desi El venea ca sa ne elibereze din blestemul legii si sa ne daruiasca libertatea fiilor lui Dumnezeu.
@ Florian:
Daca iti asumi plata amenzilor, probabil ca poti refuza. Dar tot cam aia e, doar ca asa ajungi sa cotizezi direct la stat si chiar mai mult 🙂 Iar ca sa nu platesti amenda si sa te lasi executat silit sau inchis pentru astfel de motive… iarasi parca nu pare ceva cu foarte mult discernamant. Mai problematic e cu recensamantul de la toamna, mult mai periculos… insa si acolo, daca ne gandim la ceea ce au facut Maica Domnului si Dreptul Iosif… Greu de zis.
@ AlinA:
Da, de fapt asta a fost “logica” furtului generalizat “de la stat” din sistemul comunist, care ne-a ramas in mentalitate. Parea ca nu pagubim pe nimeni, furand de la ceva impersonal si, oricum, detestabil. Parea chiar o fronda, eventual. Dar asa ne-am invatat, incepand cu majoritatea mega-teparilor, parvenitilor si “baronilor” de astazi, ca “avem dreptul” daca nu suntem prinsi si daca, fizic, aparent, nu luam din buzunarul nimanui. In general ne-am invatat sa trisam, sa ne inselam unii pe altii, sa ne speculam. Avem un presedinte care nu stim daca e mason, insa e sigur ca a fost un mare bisnitar pe vapor si SE MAI SI LAUDA cu asta. Si care acum ne scuipa intre ochi! Avem si astazi multi lideri de opinie, in toate mediile, la fel, invatati cu mici sau mari escrocherii, smenuri si forme de ascensiune prin castig necinstit. Toti am crezut ca, daca Statul e rau si corupt, de ce sa fim noi mai fraieri atunci cand avem ocazia… Dar nu asta trebuie sa ne fie atitudinea. Lumeste insa, da, o fi “corect”. Nu si duhovniceste. Dar si lumeste am aratat la ce s-a ajuns. Oricat de mic ar fi cineva, are deja in sange ideea de a-i insela pe ceilalti, de a profita cu orice chip. Iar din punct de vedere politic, solutia (teoretica) e sa presam autoritatile sa foloseasca banul public in scopurile corecte pentru care este destinat, iar nu sa refuzam sa-l mai platim.
Nu am mai dat inca si pasajul in care Cuv. Paisie spunea ceva foarte dur chiar despre cei care fac greve (!), desi legitime, ca sa nu se sminteasca multa lume…
Dreptatea mea Doamne Iisuse
Nu-i nici cinstită nici curată
(Dacă Ţi-a încălcat porunca)
Oricât mi s’ar părea de dreaptă.
Dacă a stins cuiva credinţa
Și dragostea de Dumnezeu
Dreptatea mea nu e dreptate
Ci’ndreptaţire într-u “eu”.
Dacă prin ea am luat pâinea
Ori munca unui necajit
Dreptatea mea nu e dreptate
Oricât aș fi eu de cinstit.
Dacă prin ea s’aduce vrajbă
Ori dezninare ori alt rău
Dreptatea cât ar fi de dreaptă
A încălcat Cuvântul Tău.
Dreptatea mea, este dreptate
Prin Adevăr și prin iubire
Prin jertfă,dragoste și pace
Iertare și milostivire.
Că drepturile nedreptăţii
Par foarte drepte întru “eu”
Când logic “și legal” am drepturi
(Chiar mai presus de Dumnezeu).
Deși goi am venit pe lume,
Și-am consumat (cât am voit)
Uităm c’avutul nostru’n viaţă
Prin Dumnezeu i’agonisit,
Că am găsit lumea creată
Și toate cele ce’s firești,
Vieţii în trup și’n duh , prin grija
Și legile Dumnezeiești.
Uităm ca mintea, trupul nostru,
Tot ce-am gasit și’am învăţat
Nu ne’aparţin decât “în parte”.
(Chiar și în ceia ce’am creat).
Iar Adevărul și dreptatea
Ne aparţin (prin Dumnezeu)
Inpropriate prin credinţă.
(Ori…prin păcate, din ce-i rău )
Însă dreptate,-i DOAR CREDINŢA
(Trăită) cu adevărat
În mila, dragostea și pacea
Care nu duce în păcat.
Dreptatea mea dacă condamnă
Păcatul dar și păcatosul
Ucid și mila și iertarea
(Ce definește ortodoxul).
Dreptatea Ta Doamne Iisuse
Oricât am fi noi de curaţi
(Chiar prin dreptatea ce-o impunem)
Ne face veșnic vinovaţi.
Tu, n’ai venit să judeci lumea.
Nici să-Ţi impui sfânta-Ţi dreptate
Ci să ne ierţi c’am încalcat-o
Jertfindu-Te din bunătate.
Noi judecam pe orișicine,
(Deși nu ne-ai cerut) Iisus
Și osândim crud și impunem
Ceia ce Tu nu ai impus.
Tu ai adus iertarea lumii
Iubirea și mila din cer.
Dreptatea fără de acestea
E dreaptă…, doar prin Lucifer.
Iertarea mila și Iubirea
În duhul sfinţilor părinţi
Ne sunt dreptate și’ndreptare
(Dacă suntem ca ei smeriţi)
Sanatate
Va rog sa dati si pasajul in care Parintele Paisie vb in termeni duri despre cei ce fac greve…
Macar pe mailul meu daca nu doriti sa il afisati.
Numai bine si Doamne ajuta
Daca tot vorbim de discernamant, eu vad altfel capcana asigurarilor obligatorii pentru case.Nu ne impotrivim Cezarului,dar o tragere de timp poate fi inteleapta si nu neaparat o smecherie.In special batranii s-au bulucit sa plateasca birul,fiind cunoscuta frica lor fata de stat cultivata in comunism.
Dupa 15 iulie primarii au obligatia sa amendeze persoanele rebele.E greu de crezut ca baronii locali isi vor pata cartea de vizita in perspectiva alegerilor locale de la anul.
Asa ca sperietoarea cu asigurarile,desi magistral talcuita,este de fapt o gogoasa.Se pune desigur si problema respectarii legilor,dar poti amenda o familie care moare de foame?
pt admin 2
Probabil ca mataluta stai confortabil intr-un apartament, la oras, cu venituri sigure in fiecare luna si nu-ti faci probleme pt 80/ron pe an, dar ia gandeste-te putin la babuta de la tara, vaduva, cu o casa de chirpici, care da toata vara cu sapa ca sa-si hraneasca putinele gaini pe care le are. Sau pe orfani de tata care traiesc de pe o zi pe alta din mila oamenilor, ce vor face? O sa ne bage Hristos in iad pt ca nu am dat statului ce era al nostru? 🙂
Dragii mei, Dumnezeu nu este calculator, ai fapte rele 49,99999999% gata nu te mantuiesti, eu zic ca El vrea cu totul altceva de la noi…
Admin, tu daca ai cazut odata intr-o groapa, a 2-a oara nu o ocolesti?
sau daca ai un prieten care te vorbeste de rau pe la spate mai poti sta in compania lui?
sau daca ai mancat bataie noaptea pe o straduta intunecate, te mai duci si altadata pe acolo?
eu marturisesc ca ma-am saturat la cate am inghitit de la acest cezar si imi asum toate riscurile, cel putin pana la o vreme
iertati..
@ Florian:
Si noi sa intelegem ca stai si “mataluta” tot la bordeiul de chirpici, cu abonament de net, ori tot din mila oamenilor faci in asa fel incat sa scrii aici si sa ne iei la rost? 🙂 Daca nu, macar nu te contrazice, daca tot vrei sa fii agresiv. Una e sa aperi pe saraci si pe orfani, si altceva este ca ai tu de dus o rafuiala personala cu statul, in duh zelotist. Am scris deja (ce bine daca ai fi citit!), in alte comentarii dinainte, ca altceva este cand omul din cauza saraciei sau din motive de evitare a unui rau mai mare, incearca sa se strecoare cumva. Tot anterior am aratat (in raspunsul catre Alina) ca nu trebuie sa cadem nici in extrema cealalta, a unui legalism ingust, al literei. Insa, in principiu, credem ca e de luat in serios Cuviosul Paisie mai mult decat cugetul nostru avantat si revoltat “anti-sistem”.
Evident ca nu. Dar despre asta era, oare, vorba? Nu am sesizat.
PS: Te-as invita o data sa vezi “confortul” in care ma “lafai”, impreuna cu familia… La fel si cu veniturile sigure si mari…
@florin:
Ideea era sa nu provoci in mod gratuit statul, nu sa respecti la litera, cum a spus si admin2, regulile sale absurde.
Exemplele cu groapa, prietenul si strada nu sunt valabile in acest caz, deoarece sunt din alta categorie. Ele pot fi, intr-adevar, ocolite. Statul nu poate fi ocolit, e peste tot, cum ar veni. Totul e sa ai discernamantul de a respecta acele reguli minimale, normale, de a-ti plati dajdia si a respecta latura sa administrativa si, de asemenea, de paza si ordine, pur si simplu din principiu, chit ca in mod practic stim cu totii problemele endemice ale statului.
Exact la fel indemnau si Apostolii. Daca ai impresia ca statul pe atunci era un baiat bun, o strada sigura si o groapa prietenoasa 🙂 , te inseli amarnic. Intotdeauna oamenii au profitat de pozitiile de forta si autoritate pe care le aveau pentru a savarsi abuzuri, in acest sens, Biblia e plina de exemple, daca ne obosim sa o consultam. Figura judecatorilor mituiti, a iconomilor nedrepti, a vamesilor, a ostenilor (adu-ti aminte de sfaturile pe care le dadea acestor categorii Sf. Ioan Botezatorul) este una tipologica, in acest sens. Si, totusi, intotdeauna crestinii au respectat autoritatea, principiul autoritatii, deoarece l-au considerat de la Dumnezeu. Mantuitorul a platit taxa impreuna cu Ap. Petru. Poate si atunci s-o fi gandit Iuda ca, in loc sa dea banii statului, nu mai bine i-ar fi dat saracilor? Sf. Ap. Pavel zice chiar ca si imparatii (ca sefi de stat ai acelei vremi) sa fie respectati, asta in conditiile in care unii din ei erau niste scelerati sangerosi, nebuni si idolatri, cum a fost chiar Nero, contemoporan cu el si figura antihristica.
Asa se face ca intotdeauna crestinii au fost cetatenii cei mai corecti si cinstiti ai statelor din toata vremea dar si cei mai indarjiti rezistenti in fata tentativelor de substituire a credintei cu idolatria, ideologia ateista sau antihristica. Gandeste-te ca pe vremea imperiului roman era mult mai usor sa fentezi statul, nu exista politia de acum sau regulile administrative din contemporaneitate. Si totusi crestinii nu erau deloc antistatalisti iar biserica din catacombe era doar BISERICA. Adica nu existau sate in catacombe, oameni in catacombe, care sa traiasca ilegal si paralel cu statul de atunci.
@ petru:
“Pe mine ma doare atunci cand se fac greve. Este ca si cum ar merge cineva sa muste pieptul mamei ca sa bea sange. Aceasta este o crima” (op. cit., p. 66)
Din aceeasi carte:
(p.71)
(p. 70)
(p. 68)
Fraţilor să nu ne înşelăm. Cel ce a poruncit ” să nu furi” oare nu este îndeajuns de limpede ? Sau furtul nu mai este furt când furăm de la cel care ne fură ? Sau poate acest furt este dreptate până la urmă ? Ce întortochiate căi are dreptatea noastră! Dreptate ne este (doar) credinţa spune Sf. Apostol Pavel. Oare nu este aşa ? De ce nu fur ? Nu fur pentru a nu încălca legea lui Dumnezeu, în care cred. Cred că El va face dreptate şi îi va rasplati fiecăruia după faptele sale. Sau poate a greşit Domnul când a dat această poruncă pentru că nu a precizat că nu mai este furt ci dreptate furatul de la cel care m-a furat ? Admin. a spus ce era de spus în legătură cu “logica” aceasta de pe vremea comuniştilor. Cuviosul deasemeni a spus ce era de spus în legătură cu credinţa. Nuanţările noastre sunt înşelatoate.Credinţa ne cere să rabdăm ” până la sfârşit ” pentru a ne mântui. Când a însemnat răzvratirea răbdare? Ce avem de aparat ?
Dreptatea noastră sau credinţa ? Ori credinţa cum a fost apărată de sfinţi, de mucenici de biserică? Care luptă de stradă sau revoluţie sau diversiune a fost condusă sau provocată de aceştia ? Şi ce mai avem de spus oare dacă privim Sfânta Cruce şi pe Domnul rastignit pe ea pentru noi?
Iertare pentru greşeli şi iertare pentru îndrăzneală.
@ Silviu, Mirela si admin
multumesc 🙂