CHEMAREA PRIMILOR APOSTOLI. Cum Il urmam noi pe Hristos? Conditiile bunului raspuns la chemarea lui Dumnezeu: SMERENIE, ASCULTARE SI RAVNA

7-07-2013 Sublinieri

Iisus_cu-ucenici_3

Urmeaza pe Hristos!

Si trecand Iisus de acolo, a vazut un om care sedea la vama, cu numele Matei, si i-a zis:
„Vino cu Mine!”
si, ridicandu-se, a mers dupa El.(Matei 9, 9)

Mantuitorul ne cheama si pe noi cu aceste cuvinte:Vino dupa Mine!Ne gaseste, oriunde am fi, glasul Lui rasuna pana in strafundul constiintei noastre. Nu ne ramane decat sa raspundem la aceasta chemare, sa ne ridicam si sa-L urmam.

Hristos ne spune: „Vino dupa Mine!” pe ingusta cale a smereniei si deseori pe aceea a unor grele indatoriri. Ridica-te si raspunde la chemarea dumnezeiescului glas si la glasul propriei tale constiinte, pentru a te consacra unui scop sfant; cauta sa atingi acest scop, urmeaza-L pe Domnul!

Mergi fara sa dai uitarii munca zilnica, urmeaza-L pe Domnul cu supunere, smerenie si dragoste, cu iubire pentru aproapele tau si cu hotararea de a-i sluji; mergi ferm, fara sa te clatini, cu uitare de sine, daruieste-te intru totul dumnezeiestii chemari.

Nu te opri, nu privi in urma,nu te teme de cele ce ai sa patimesti” (Apocalipsa 2, 10).

Sa nu te tulbure nici lupta, nici obstacolele, nimeni sa nu te impiedice, mergi mana-n mana cu cei dispretuiti si umiliti, inainteaza cu pasi siguri, raspandind in jurul tau nemuritoare samanta a binelui, care se va coace la timpul sau si ii vei culege roadele in vesnicie.

Urmeaza-l doar pe El, mergi cu ochii la Cel ce incepe credinta si o desavarseste, la Iisus (Evrei 12, 2).

drawing_followme

 ***

Il urmam oare pe Hristos?

Iar Petru L-a urmat de departe (Matei 26, 58)

Naos.Peretele vestic.Lepadarea si pocainta lui PetruIntr-adevar, Petru Il urma [pe Iisus, dupa arestarea Sa, n.n.], dar intr-un chip care il va face sa-L renege pe Domnul, fiindca Il urma ”de departe”. Indepartandu-se de Hristos, punea inceput raului. Il parasea, facea sa apara intre el si Invatatorul sau o considerabila distanta. Continua sa-L urmeze, simtind pentru El o anumita atractie, dar ramanea tot departe.

Astazi, multi dintre noi Il urmeaza pe Hristos intr-un mod care nu se deosebeste deloc de ceea ce facea Petru atunci: nu-L parasesc definitiv, nu trec in tabara necredinciosilor, dar nu mai sunt strans legati de El, Il urmeaza ”de departe”. Cati oameni coplesiti de griji si desfatari lumesti pierd relatia cu Hristos, preocupati de tot felul de treburi. Se apropie de Hristos, in virtutea inertiei, doar duminica, pierzandu-L din vedere in celelalte zile ale saptamanii.

Rugaciunile lor devin tot mai reci si mai scurte; inceteaza sa mai invete cuvantul lui Dumnezeu, credinta li se atrofiaza, orice urma de spiritualitate se transforma in litera moarta. Il urmeaza pe Hristos numai in aparenta, de fapt sunt foarte departe de El, dar foarte aproape de a-L tagadui.

Sa ne intrebam, fratilor, cum Il urmam pe Hristos, in ce chip? Cu ravna, cu dragoste, sau cautand sa ramanem in urma Lui, precum Petru, ocupandu-ne de alte lucruri? O asemenea ”tactica” este intotdeauna primejdioasa. Asupra celui ce se indeparteaza astazi de Hristos planeaza amenintarea ca maine sa ”renunte” definitiv la Mantuitorul. Isi va da seama, oare, cu cate lacrimi va plati aceasta si cat de rau va aduce siesi si altora?

(din:“Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, 2008)

***

calling-apostles

Zelul si smerenia apostolilor

Este evident din Evanghelii ca apostolii Il cunosteau pe Iisus inainte sa fi fost chemati de El. Unii din ei Il vazusera pe Iisus impreuna cu Ioan la Iordan. Altii Ii ascultasera predica. Dar cand au fost chemati, apostolii L-au urmat de indata. Nu s-au dus acasa sa ceara permisiunea parintilor, nu s-au sfatuit cu prietenii, nici n-au spus: “Sunt foarte onorat, Iisuse, dar lasa-ma sa ma mai gandesc”. Nici n-au spus: “Pot sa te urmez noua luni pe an si sa-mi pastrez deschisa afacerea cu pesti celelalte trei luni?”

Ceva i-a condus pe acesti barbati sa accepte o chemare radicala de a parasi toate ocupatiile lumesti ca sa se dedice cu totul lui Hristos si misiunii Lui. E o taina, si Evangheliile nu relateaza neaparat totul in aceasta privinta. De exemplu, nu ne spun ce gandea Natanael sub smochin cand Iisus i-a spus:

“Mai inainte de a te chema Filip, te-am vazut sub smochin”.

Dar aceste cuvinte ale lui Iisus il fac pe Natanael sa marturiseasca:

“Tu esti Fiul lui Dumnezeu!” (In 1, 48-49).

Traditia spune ca Natanael se ruga sa-L vada pe Mesia. Evident ca el avuse o foarte profunda intalnire cu Dumnezeu in acel loc despre care nimeni nu stia; faptul ca Iisus stia asta l-a convins in adancul inimii lui.

Zelul cu care apostolii l-au urmat lui Hristos e un exem­plu pentru toti crestinii. El ne cheama pe fiecare din noi intr-un fel esential pentru scopul Sau. Asa cum scrie sfan­tul Pavel, El i-a chemat

„pe unii apostoli, pe altii proroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori” (Ef 4, 11).

Poate ca nu fiecare e chemat sa lase totul — pentru ca crestinii trebuie sa ia parte la orice parte a societatii —, dar fiecare e chemat sa-L puna pe Dumnezeu pe primul loc si sa se foloseasca in mod corespunzator de darurile Lui.

Chemarea lui Petru e deosebit de instructiva in aceasta privinta. In Evanghelia dupa Luca (5, 1-11) vedem ca Petru il cunostea pe Iisus inainte sa fi fost chemat de El. Petru era un om muncitor si el L-a lasat pe Iisus sa-i foloseasca barca — o componenta-cheie a meseriei sale — intr-o situatie in care o multime de nestapanit il inghesuia. Dupa care Iisus i-a poruncit lui Petru sa se intoarca pe mare si sa arunce navoadele. Petru stia sa pescuiasca. Ostenise deja toata noaptea cu tovarasii sai si nu prinsesera nimic. Nu putem imagina ce anume gandea Petru care chiar pune la indoiala buna judecata a lui Iisus cand i-a cerut asta. Caracteristic insa pentru smerenia Christ calls Andrew and Peterlui Petru, el se supune lui Iisus.

Şi Petru trage la mal o spectaculoasa captura de pesti. Cum anume? Pentru ca atunci cand Iisus i-a cerut lui Petru sa faca un lucru mic, care nu parea sa aiba sens, Petru s-a supus. Tot asa e si cu noi: adeseori Dumnezeu ne cere sa facem lucruri mici care uneori par sa nu aiba sens. De­pinde de noi sa ascultam. Din mici acte de ascultare Dum­nezeu face sa se intample lucruri mari. Prin micul sau act de ascultare Petru nu doar a prins peste, dar a primit o chemare si a devenit pescar de oameni, un apostol pentru intreaga lume.

Ascultarea lui Petru a facut cu putinta chemarea sa. Smerenia sa a facut cu putinta ascultarea sa. Petru s-a supus lui Iisus si numai atunci si-a dat seama ca Dumne­zeu conducea lucrurile. Eforturile sale de-a lungul noptii nu adusesera pestele dorit. Ascultarea sa i-a ingaduit lui Dumnezeu sa-i aduca pestele. Smerenia lui Petru a fost evidenta si dupa minune. El n-a spus: “Gata, Iisuse! Sa ne intelegem: daca Te urmez, Tu sa-mi binecuvantezi aface­rea cu pesti.” Ci mai degraba spune:

“Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos!” (Lc 5,8).

Ca si pe Petru, se poate ca Dumnezeu sa nu ne cheme dintr-odata sa facem lucruri mari. Ne cheama mai intai sa fim smeriti si ascultatori de El in lucruri mici ca sa ne invete smerenia si sa ne descopere puterea Sa.

A fi cre­dinciosi inseamna a fi fideli —

cel credincios in cele mici este credincios si in cele mari (Lc 16,10)

unele lucruri nu sunt neaparat mai mult sau mai putin importante decat altele atunci cand e vorba sa ascultam, cautam si iubim pe Dumnezeu. Exemplul lui Petru ne invata ca Dumnezeu acorda importanta pana si unor mici gesturi de ascultare. S-ar putea sa nu credem ca vietile noastre sunt importante, dar pentru Dumnezeu fiecare om este important. Petru era un umil pescar. Oricine e ascultator si smerit e chemat de Dumnezeu sa faca lucrul Lui, fiecare in felul sau.

O analogie in aceasta privinta ne da sfantul Grigorie Teologul. El compara lumea, universul si toate lucrurile create din el cu o alauta. Cand cineva o priveste si vede frumoasa asamblare a lemnului, admira indemanarea si stiinta celui ce a facut-o. Dumnezeu a creat alauta. Dar El n-a creat pur si simplu harfa si a pus-o apoi deoparte, ci mai degraba canta la ea o cantare de o vasta complexitate si frumusete (Cuvantarea 28,6). Intregul univers devine o simfonie dirijata de Dumnezeu Insusi.

Dar muzica lui depinde si de noi. Dumnezeu ne cheama pe fiecare din noi sa cantam in aceasta simfonie. Face aceasta cerandu-ne sa cantam o nota – o nota anume intr-un moment anume, la un instrument anume, cel al vie­tii noastre personale. Ne-am putea gandi: “Ce nevoie e sa cant aceasta nota? La urma urmei, ce conteaza o singura nota?” Raspunsul este ca intr-adevar conteaza. Dar intele­gem aceasta numai atunci cand facem sacrificiul de a canta mica noastra nota. Vedem atunci ca ea face sa apara nuanta notei altuia. Sau poate ca e o nota din varful unui crescendo, un crescendo iesit din jertfa si ascultarea iubi­toare a multor crestini dinaintea noastra. Daca nu cantam si noi nota noastra, nu vom sti asta niciodata. Cantarea acestei mici note cere smerenie si ascultare. Trebuie sa fim atenti la dirijor si gata sa-I urmam porunca. Numai atunci ne poate El folosi ca sa-Şi creeze muzica. Toate celelalte in viata vor cadea la locul lor, pentru ca Dumnezeu a aranjat sa fie cantate alte note odata ce intram in muzica Sa.

Acesta e mesajul apostolilor: trebuie sa-L punem pe Dumnezeu pe primul loc.

„Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate celelalte se vor adauga voua” (Mt 6,33).

Daca slujim lui Dumnezeu, El ne poate da din belsug cele de care avem nevoie, cum i-a dat pesti lui Petru. Dar, ca si Petru, nu ne putem alipi de acel belsug mai presus de Acela care ni l-a dat.

Pilde, Chemarea Apostolilor01Multi citesc Evangheliile si cred ca Petru a fost condu­catorul lor din pricina zelului sau. In parte e adevarat: zelul e necesar si Petru avea zelul si flacara care faceau din el un lider innascut. Dar nu din acest motiv a ajuns el liderul apostolilor; el a ajuns aceasta din pricina smereniei lui. De fiecare data cand Petru a incercat sa iasa in fata celorlalti prin zel, s-a impiedecat si a cazut. L-a marturisit pe Iisus ca “Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu, dar o secunda mai tarziu a incercat sa-L opreasca de la rastignire astfel ca Iisus ii spune: “Inapoia Mea, Satana!” (Mt 16, 23). Petru a cerut sa mearga la Iisus pe apa si indata a inceput sa se scufunde (Mt 14,28 sq.). A marturisit inaintea uceni­cilor ca Il va urma pe Iisus pana la moarte, numai ca sa-L nege putin mai tarziu in fata unei umile slujnice, aflata la baza de jos a societatii (Mt 26, 69-70).

Dar in toate aceste lucruri Petru nu s-a luat atat de in serios, incat sa nu mai poata cere iertare, atat iertand el insusi, cat si cerand iertare de la Hristos si de la ceilalti. Şi-a marturisit pacatosenia inca de la inceputul activitatii sale. Se scufunda in timp ce umbla pe apa, dar a strigat: “Doamne, scapa-ma! L-a negat pe Hristos, dar apoi a plans si s-a impacat cu Hristos, marturisindu-si pacatul si dra­gostea fara rezerve fata de Iisus. Se impaca cu Pavel cand a fost mustrat de el (Ga 2,11).

Petru e pentru noi un exemplu de cutremuratoare sme­renie. Nu suntem desavarsiti — avem slabiciuni, defecte de personalitate, pacate. Acest lucru trebuie sa ne faca sa-l imitam pe Petru si sa-i iertam pe ceilalti si sa nu ne luam atat de in serios, incat greselile noastre sa ne descu­rajeze sa-L urmam pe Hristos. Poate ca Dumnezeu nu ne cheama la mari acte de evanghelizare, ascetism, minuni etc, cum l-a chemat pe Petru, dar El ne cheama in chip statornic sa fim ascultatori in lucrurile mici cu iubire si smerenie. In acest fel El continua misiunea lui Hristos si a apostolilor prin ascultarea tuturor.

E mare lucru sa fii zelos pentru Dumnezeu. Dar acest zel trebuie aratat in ascultare, mai ales atunci cand El ne cere sa facem lucruri care nu se potrivesc cu notiunile noastre lumesti de „responsabilitate”. Avem nevoie si de smerenie, atat in ascultarea, cat si in caderile noastre. Acest trebuie sa fie idealul nostru, si el este frumos exprimat de cuvin­tele sfantului Pavel:

“slujind Domnului cu toata smerenia mintii” (FA 20,19).

Cuvinte intrupate in exemplul sfantu­lui Petru, care ne invata ca in toate faptele noastre avem nevoie intotdeauna de zel impletit cu smerenie.

(in: Ierom. Calinic, Provocari ale gandirii si vietii ortodoxe astazi, Editura Deisis, 2012)

chemarea primilor apostoli

Legaturi:


Categorii

Chemarea Apostolilor, Duminica Sfintilor Romani, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Ieromonah Calinic Berger, Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la “CHEMAREA PRIMILOR APOSTOLI. Cum Il urmam noi pe Hristos? Conditiile bunului raspuns la chemarea lui Dumnezeu: SMERENIE, ASCULTARE SI RAVNA

  1. Ne-a dăruit Dumnezeu daruri,
    Şi calitătăţi nepreţuite
    Ca unor fii ce-i suntem (încă
    Cât le păstrăm nepângărite.

    Ne-a dăruit divina-i cinste
    Şi Adevărul Lui cel sfânt,
    Să fim cunstiţi (precum e Tatăl)
    Şi să ne ţinem de Cuvânt.

    Ne-a dăruit nepreţuita
    Şi sfânta nevinovăţie,
    Pecetluită, sigilată
    În duh şi trup (prin feciorie).

    Ne-a dat o inimă divină
    Să fim în stare să iubim,
    (Ca fii), pe Tatăl cel din ceruri,
    Şi între noi fraţi sfinţi să fim.

    Ne-a dărut puterea minţii
    Şi duh ceresc (din Duhul său),
    Să fim (păstrându-ne valoarea)
    Asemenea Lui Dumnezeu.

    Avem (în noi) atâtea daruri
    Şi’atâtea însuşiri cereşti,
    Ce-s cu puţin mai jos de îngeri
    Şi de puterile cereşti.

    În adâncimile din suflet,
    Avem comori de’nţelepciune,
    De sfânt, de viu şi de iubire,
    Care nu ţin de această lume.

    Avem lumina, avem mila,
    Avem divina bunătate,
    Avem puterile iubirii,
    Care trec dincolo de moarte.

    Suntem capabili să dăm totul,
    Ca dăruind să dobândim,
    Desăvârşirea de la Tatăl,
    (Prin Har şi preot), de… voim.

    Comoara sufletului nostru,
    E’n cinste’n sfânt în curăţie,
    În lacrima ce’curs şi curge
    Din dorul pentru veşnicie.

    Suntem capabili să dăm totul,
    La cei din jur. Să ne sfinţim,
    (Iubind pe Dumnezeu şi semeni),
    Şi’asemeni Tatălui să fim.

    Ni s’au dat daruri, har şi milă
    Şi căile desăvârşirii,
    Biserica ce ne renaşte,
    Şi ne redă, darul iubirii.

    Dar unde-s darurile noastre?
    Pe ce le dăm, cum le păzim,
    Ce mai avem noi de la Tatăl,
    Ce-am câştigat şi ce iubim?

    Unde ni-i cinstea, fecoria ???
    Unde-i curatul, viul, sfântul?
    Cât Adevăr am spus şi spunem,
    Cât îl iubim, (plinind),Cuvântul?

    Ce-a mai rămas oare în suflet
    Ne pângărit şi ne’ntinat ???
    Ce mai e sfânt, (să ne mai smulgă
    Din spurcăciune şi păcat) ?

    Ce ne mai leagă (prin iubire,
    Prin sfânt şi prin curat) de cer ?
    Câti mai avem Tată pe Tatăl
    Şi câţi minţim ca Lucifer ?

    În noi s-a stins (de grneraţii),
    Curatul, Adevărul, sfântul
    Şi cerul ni-i străin, (că nimeni
    Nu îşi mai ţine azi Cuvântul).

    Nu stim nici ce-i ortodoxia.
    Nu ştim nici ce’am fagăduit,
    Când am primit (prin Har) botezul.
    Nici ce avem de împlinit.

    Cuvântul nostru nu mai poartă,
    Valoarea sa mântuitoare.
    Că nu mai este Adevărul,
    (Ci-i cursă şi manipulare).

    Cuvântul, azi nu mai înseamnă
    Ce-i mai de preţ şi ce-i mai sfânt.
    Azi nimeni nu mai vrea să moară,
    Pentru’Adevăr, (pentru Cuvânt).

    Azi nimeni nu mai împlineşte,
    Nici ce promite nici ce-a spus.
    (Findcă cuvântul ni-i minciună,
    Şi-i răstignirea Lui Iisus).

    Ne vindem tot, minţind în toate
    Şi spurcăm tot ce avem sfânt,
    (Cât ne’ncălcăm făgăduinţa
    Şi nu ne ţinem de Cuvânt).

    Cuvântu-i plin de spurcăciune,
    De’aluzii, (de’nţeles ascuns),
    De adâncimile trufiei,
    (Ce-l bat în cuie pe Iisus).

    De mici minţim, (fără de frică).
    De prunci ne încălcăm Cuvântul
    Şi (bucuroşi), ne spurcăm totul.
    (Curatul, cinstea, viul, sfântul)

    Cum vrem să fim pe lume vrednici ???
    Ori…, poate omul mincinos
    Să se păstreze’n curăţie,
    Sau să se’ncreadă în Hristos ?

    Pot cei ce mint să dovedească
    Că nu există Dumezeu ???
    Ori cei “deştepţi” să ne salveze,
    Minţind, curvind şi trăind rău ?

    Mincuna a ucis Cuvântul
    Şi a dus omul la pierzare.
    Azi cinsea-i banul, (care minte
    Şi scoate totul la vânzare).

    Ne vindem sufletul (şi ţara).
    Ne vinem cinstea şi Cuvântul
    Pentru averi şi desfrânare,
    C’am răstignit, (în noi), tot sfântul.

    Ne’aşteptă Tatăl să ne’ntoarcem,
    La Adevăr, la bunătate,
    Ieşind din fals şi din minciună,
    Din necinstit, din nedreptate.

    Ne-asteaptă’n noi taina iubirii.
    Ne’aşteaptă Răstignitul, sfântul,
    (Să ne renaştem, să fim vrednici,
    Să nu mai încălcăm Cuvântul).

    Să fim cunstiţi, curaţi şi vrednici.
    Să fim în stare să iubim
    Şi să ne respectăm Cuvântul,
    De’ar fi (păzindul) să murim.

  2. Cartea e scrisa de ieromonah Calinic de la sf manastire Nicula?

  3. @ petru:

    Nu 🙂

    Ieromonahul Calinic (Berger) e paroh al bisericii ortodoxe romane din Hermitage, Pennsylvania. Absolvent al Universitatii Santa Clara (1988), al Scolii Teologice Grecesti Sfanta Cruce (1994) si doctor al Universitatii Catolice a Americii din Washington (2003) cu o importanta teza de doctorat despre gnoseologia teologica in sinteza pr. Dumitru Staniloae (versiunea romaneasca in curs de aparitie la Editura Deisis).

  4. Pingback: DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII -
  5. Pingback: VIE IMPARATIA TA, FACA-SE VOIA TA… Cugetari duhovnicesti pentru Duminica a III-a dupa Rusalii (“despre grijile vietii”) – “Exista o singura ordine fireasca: DUMNEZEU PE PRIMUL LOC! Domnul nu primeste JUMATATILE DE INIMA”
  6. Pingback: Puterea duhovniceasca pierduta si PATIMILE-IDOLI CARE INLOCUIESC PE DUMNEZEU IN VIATA NOASTRA DE ZI CU ZI -
  7. Pingback: SUB MANA CEA TARE A LUI DUMNEZEU/ “Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii!” -
  8. Pingback: LINISTEA DIN TOIUL FURTUNII -
  9. Pingback: PARABOLA BUNULUI SAMARINEAN. Chemarea la slujire in iubire -
  10. Pingback: Predici la DUMINICA SFINTILOR ROMANI. Cinstirea sfintilor inchisorilor. PREDICA PR. AMFILOHIE (2005): “Un crestinism lipsit de sfintenie e mort, flescait. Ne numim ortodocsi, dar suntem pagani dupa tinuta si dupa duh” -
  11. Pingback: PREDICI la DUMINICA SFINTILOR ROMÂNI (audio, text): “Sa cerem ajutorul sfintilor români si al SFINTILOR INCHISORILOR pentru vremurile grele prin care trecem!”. CUM POATE PIERI NEAMUL CAND SE STRICA “SAREA PAMANTULUI”? -
  12. Pingback: URMAREA CHEMARII LUI DUMNEZEU SI INCREDINTAREA IN PURTAREA SA DE GRIJA IUBITOARE. Predica audio a Parintelui Ciprian Negreanu: “Dumnezeu nu bate obrazul omului care se intoarce”. CE FEL DE COPII NE VREA TATAL? -
  13. Pingback: SA FIM ATENTI LA CHEMARILE LUI DUMNEZEU DIN VIATA NOASTRA! Predica (si audio) a parintelui NICHIFOR HORIA la Evanghelia tanarului bogat (2014) -
  14. Pingback: Predici si talcuiri audio la PESCUIREA MINUNATA aplicate la realitatile vietii noastre (PARINTII IOANICHIE BALAN si CIPRIAN NEGREANU): “Aceasta e smerenia lui Dumnezeu: ca Se coboara pana si la cele mai mici!” -
  15. Pingback: CUVIOASA PARASCHEVA, sfanta care ne invata CAND SI CUM TREBUIE SA SLUJIM SI SA NE DARUIM LUI DUMNEZEU. Predici audio ale Ierom. Irineu si Pr. Ciprian Negreanu (Cluj): pilda celor 10 fecioare si INSELAREA AMANARII -
  16. Pingback: URMAREA CHEMARII LUI DUMNEZEU SI INCREDINTAREA IN PURTAREA SA DE GRIJA IUBITOARE. Predica audio a Parintelui Ciprian Negreanu: “Dumnezeu nu bate obrazul omului care se intoarce”. CE FEL DE COPII NE VREA TATAL? | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: CUM SE APROPIE DUMNEZEU DE INIMILE NOASTRE SI CUM II RASPUNDEM NOI? “Credem mai mult cuvantului lui Hristos sau cuvantului lumii acesteia, care pe toate le rastalmaceste? SA NU PLECAM DIN BISERICA SI SA AVEM O ALTA VIATA, PARALELA”. Predica au
  18. Pingback: SFINTII APOSTOLI PETRU SI PAVEL si DUMINICA A TREIA DUPA RUSALII (“despre grijile vietii”). Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: SFANTUL APOSTOL PAVEL SI IUBIREA “NEBUNA” CARE SE GOLESTE DE SINE. Riscul jertfelnic de a promova binele si de a vorbi in apararea celui calomniat, intr-o epoca a barfei generale, in care se scoate in evidenta numai raul | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: CUVINTE INSUFLETITOARE la SARBATOAREA SFINTILOR PETRU SI PAVEL, marii ravnitori si iubitori de Dumnezeu si apostolii TRANSFORMATI DE HRISTOS, inaintemergatorii nostri pe “drumul intoarcerii catre inima lui Dumnezeu” | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: DEVOTAMENTUL APOSTOLILOR si CHEMAREA CRESTINILOR DE A FI SAREA PAMANTULUI SI LUMINA LUMII. Sminteala facuta de acei clerici nevrednici din zilele noastre: “Din pacate, multi vin la preotie fara ravna si se manifesta ca niste functionari reci, fara f
  22. Pingback: “Chiar dacă se dezlănţuie marea, chiar dacă se ridică necazurile din toate părţile, nu le da nici o atenţie, PRIVEŞTE SPRE HRISTOS!” | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: “Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor…” | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: CHEMAREA PRIMILOR UCENICI. De ce Hristos i-a ales pe pescarii cei simpli, iar nu pe cei “destepti” si eruditi? NOI VREM SA MANTUIM INTREAGA LUME CU MINTEA NOASTRA, CU TEORIILE NOASTRE, fara sa avem o legatura vie cu Dumnezeu si fara sa ni se z
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate