PS BENEDICT la Duminica Sfinților Români: “CÂND VINE DOMNUL, NU MAI STAI PE GÂNDURI. Așa trece viața noastră: AMÂNÂND, AMÂNÂND, AMÂNÂND… Sunt atâtea semne din partea lui Dumnezeu că NU SE MAI POATE TRĂI AȘA” (video, text)

PS Benedict Bistrițeanul: „Sfinții români – rezistența credinței neamului românesc”

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în Duminica a 2-a după Rusalii (a Sfinților Români), 21 iunie 2020, la Mănăstirea Telcișor-Buscatu, județul Bistrița-Năsăud, cu prilejul resfințirii bisericii așezământului monahal:

“[…] Domnul vine si ne cauta in fiecare loc si mai ales acolo unde muncim, unde ne desfasuram viata zilnica. Si le spune pe rand, lui Petru si lui Andrei, fratele lui si apoi lui Iacob si apoi lui Ioan fratele lui: Veniti dupa Mine! E atat de scurt cuvantul pe care Domnul il adreseaza si totusi atat de puternic. Nu le da explicatii, de ce sa Ii urmeze Domnului, nu le zice nimica, doar atat: Va vreau cu Mine! Vreau sa Imi urmati Mie!

Atat de puternic este cuvantul Domnului, incat ei nu cer explicatii. Pentru ca noi de regula cerem foarte multe explicatii. Cand cineva ne roaga pentru ceva intrebam: Dar de ce, dar cum?; si mai zicem si acest lucru: Dar mie cat imi iese de aici? Domnul ii cheama direct pe fiecare si zice: Veniti dupa Mine! Si ei nu precupetesc sa Ii urmeze Domnului, lasa toate.

Si ne explica Evanghelistul Matei acest moment folosind doua cuvinte care se repeta in cazul amandurora dintre cei trei frati. Ni se spune asa, ca lasand toate au plecat, atunci, “lasand toate“. Vorbim in acest sens de o intensitate a momentului. Cand vine Domnul nu mai stai pe ganduri. Nu e ca si cand vecinul iti spune: Vino pana la mine la o cafea. Cand Domnul te cheama, le lasi pe toate si te duci, pentru ca nu mai ai sansa tot timpul sa ti se intample asa. E acea intuitie a prezentului.

Astazi, de exemplu, Dumnezeu ne-a chemat sa venim la [manastirea] Buscatu [la Sfanta Liturghie]. Cand azi dimineata ati primit acest gand in minte, imbraca-te si du-te la Buscatu, nu mai stam pe ganduri, plecam, ca e ploaie, ca e vant, nu mai stam pe ganduri pentru ca e chemarea pe care ne-o face Domnul astazi, nu ieri si nu maine. Pentru ca nu stim daca maine vom mai acea aceasta sansa. [Maine]-le nu e al nostru. E foarte important sa intuim aceasta chemare a lui Dumnezeu si sa-L ascultam pe Dumnezeu,  nu sa amanam. Ca asta e problema noastra majora, ca amanam. Nu ma duc duminica asta la biserica ca ploua, ca e frig, lasa ca ma duc duminica viitoare. Duminica viitoare vine cineva in vizita, nu ma duc acum, ca ma duc duminica cealalta. Si asa trece viata noastra: amanand, amanand, amanand. Si Domnul zice: nu asa! Eu vreau sa vin astazi in casa ta. Pentru ca asa stim din Evanghelie, spune de mai multe ori: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia. Cand te cheama Domnul, nu mai stai pe ganduri, nu ai voie sa mai stai pe ganduri, ci le lasi toate.

Si aici se exprima aceasta radicalitate a chemarii: ca la Dumnezeu nu merge cu jumatati de masura, nu merge sa Ii dam 5 minute din zi, ci merge sa-I dam toata ziua, de dimineata pana seara, cand muncim, cand ne rugam. Daca ne rugam numai cand ne rugam, sa stiti ca nu ne rugam. Cand femeia face curatenie in casa, cat s-ar putea ruga de frumos: Doamne, curata sufletul meu precum curat eu casa aceasta! Cand se duce omul la munca, zice: Doamne binecuvanteaza familia mea care trebuie sa traiasca din ce fac eu aici. Si asa mai departe, toate lucrurile pe care le facem, daca le facem cu rugaciune, Domnul este prezent acolo si viata noastra se schimba foarte tare.

Si ne spune Evanghelistul Matei ca in cazul amandurora le lasa pe toate. Cand e vorba de Petru si Andrei ne spune asa: indata au lasat mrejele si au mers dupa El. Pai mrejele erau instrumentul prin care pescuiau, erau locul de munca. Nu muncim duminica, nu muncim in sarbatori, cand Domnul ne cheama la biserica. Le lasam pe toate si ne ducem sa ne intalnim cu El. Iar cand vine vorba de Iacob si de Ioan ne spune Evanghelistul Matei ca au lasat corabia, dar si pe tatal lor, si au mers dupa El. Au lasat toate, au lasat familia, au lasat munca si L-au urmat pe Domnul, pentru ca ce este mai de pret in aceasta lume decat sa-I urmezi Domnului?

Toate celelalte ni se vor adauga noua, zice tot Domnul, daca mai intai cautam Imparatia lui Dumnezeu. Daca cautam lumea mai inainte de Imparatia lui Dumnezeu, cum spune romanul, nu avem hasnă de nimica. Nu ne tihneste nimica, pentru ca nu este spor acolo, nu este binecuvantare. Cand cauti pe Dumnezeu mai intai si le faci si pe celelalte, Dumnezeu iti da belsug, Dumnezeu iti da dar, Dumnezeu iti da binecuvantare in casa. Noi le cautam exact invers, pe celelalte si abia la sfarsit Il cautam pe Dumnezeu, cand nu mai avem alta sansa.

E nevoie sa renuntam fiecare dintre noi la ceva pentru a ne intalni cu Dumnezeu. Nu se poate pur si simplu sa Il primim pe Dumnezeu in confortul nostru, trebuie sa renuntam la ceva, sa renuntam poate la somnul de dimineata, sa renuntam la mancarea care ne tihneste atunci cand este post randuit de biserica, sa renuntam la confortul de a sta la o masa de povesti, fata de a urca la Buscatu, care nu e chiar lucru usor, mai ales ca vremea a fost mai neprielnica. Asa a ingaduit Dumnezeu. E nevoie sa renuntam la ceva pentru a ne putea bucura. Orice lucru care aduce o bucurie durabila nu se face altfel decat prin jertfa. Trebuie sa jertfim ceva, sa renuntam la ceva, ca Dumnezeu sa vina in viata noastra si sa ne aduca bucurie.

Si apoi Evanghelia se termina frumos: toti cei patru Evanghelisti au mers dupa El. Este un semnal si un cuvant profetic si pentru noi cei de astazi. Vedeti, Dumnezeu a ingaduit pandemie, a ingaduit vremuri grele, poate aici nu atat de mult ca in alte parti. E vremea sa mergem dupa El, sa ne intoarcem de la rau inspre bine. Sunt atatea semne din partea lui Dumnezeu ca nu se mai poate trai asa. Ca lucrurile, dupa cum ni se arata, nu ne conduc la Dumnezeu, dar ceea ce trebuie sa ramana este credinta noastra ortodoxa si buna randuiala a romanului dintotdeauna. Ei, in acest moment, primind chemarea lui Hristos, au intrat in scoala Lui si timp de trei ani au invatat cum sa se comporte, cum sa traiasca frumos, cum sa asculte de legea lui Dumnezeu si sa traiasca frumos. Si apoi ne spune Evanghelistul Matei ca impreuna cu Domnul Hristos ei participau la misiunea pe care El a avea de facut. Si ce facea? Invata, propovaduia si ii tamaduia pe oameni. E foarte important si noi sa invatam, sa avem in casa noastra o Sfanta Scriptura si sa citim in fiecare zi cate un capitol din Evanghelie. Mama sa citeasca in preajma tatalui si a copiilor sau copiii, dupa ce cresc, sa ii invatam sa citeasca cate un capitol din Scriptura, iar noi, ceilalti, cei mari, sa stam in jurul lor si sa ascultam. In loc sa mearga televizor la nesfarsit si sa auzim vrute si nevrute care ne tulbura si ne arata lucruri mai mult rele decat bune, cat de bine ar fi ca macar 20 minute, 15 minute sau si mai putin sa I le dam lui Dumnezeu. O rugaciune impreuna, o lectura din Sfanta Scriptura impreuna si apoi copiii cresc frumos de acolo incolo. Invatam Legea lui Dumnezeu, invatam sa traim frumos dupa cum El ne invata.

Ne-am urcat astazi pe acest munte frumos ca sa fim mai aproape de Domnul si sa ii praznuim in mod special pe Sfintii Români, pentru ca astazi este ziua dedicata lor. Sfintii Români sunt cei care au trait frumos, au stiut legea lui Dumnezeu din Scriptura si ne-au invatat in decursul timpului si pe noi sa traim frumos. Avem aceasta multumire de la Dumnezeu ca noi suntem deodata nascuti crestini ortodocsi. Am fost crestini dintotdeauna si ne bucuram si suntem recunoscatori lui Dumnezeu ca pe plaiurile noastre, in Dobrogea, L-a trimis pe unul dintre apostoli, pe unul dintre cei pomeniti astazi in Evanghelie, pe Apostolul Andrei, care ne-a adus vestea cea buna, ne-a propovaduit credinta si, de la el, generatii dupa generatii romanii au trait frumos legea lui Dumnezeu in bisericile pe care ei si le-au construit.

Pe ei ii praznuim astazi, pe ei cei care ne-au invatat, pe ei care si-au amestecat sangele cu sangele neamului nostru si cand se amesteca sangele unui sfant cu sangele nostru atuncea sangele nostru se curata. Stiti dumneavoastra, cand e o boala grea se face transfuzie de sange, sange curat inlocuind sangele acela bolnav pe care il avem in organism. Asa se intampla si cu sfintii. Sangele lor curat amestecandu-se cu sangele nostru vindeca neamul intreg si de aceea noi suntem, din mila lui Dumnezeu, pana astazi crestini ortodocsi pentru ca si-au amestecat sangele lor cu sangele nostru. Cand cineva merge dupa Hristos, se dedica totalmente lui Hristos, isi sfinteste viata si isi umple sangele de harul Sfantului Duh si sangele lui se raspandeste in tot neamul si ne curata si ne sfinteste pe noi pe toti.

Pe ei, Sfintii Romani, i-am numi rezistenta credintei si neamului romanesc, pentru ca nu le-a fost usor. Asta numai daca ne gandim la vremurile comuniste: cati au murit in inchisorile comuniste marturisind credinta in Hristos, dar nu au dat inapoi. Si as zice ca noi suntem in conditii mult mai usoare decat atuncea, dar foarte usor renuntam la credinta in Dumnezeu, foarte usor, si credinta noastra de 2000 de ani o parasim in favoarea altor credinte care au aparut de putini ani si care dezbina neamul nostru romanesc. Ei sunt exemple vii ale acestui lucru: credinta noastra este viata noastra, credinta noastra este sangele nostru.

Acest crez ne-a facut si pe noi astazi sa facem acest efort de a ne urca la manastirea Buscatu si de a participa la aceasta slujba frumoasa de resfintire a bisericii urmata de Sfanta Liturghie.

Dumnezeu e bun cu noi si sunt convins ca jertfa dumneavoastra, mai ales ca nu a fost putina, o va rasplati Dumnezeu cu varf si indesat, cum stie El, si fiecare veti primi in inima mangaierea de care aveti nevoie.“

Legaturi: