CUM SA PETRECEM DE ANUL NOU? – Ne invata lamurit Sfantul Ioan Gura de Aur

31-12-2008 Sublinieri

Stăpâne Doamne, Dumezeul nostru, Izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Care ai pus vremile şi anii întru a Ta stăpânire şi îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească şi întru tot bună, mulţumim Ţie pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră, în toată vremea trecută a vieţii noastre şi Te rugăm, întru tot îndurare, Doamne: binecuvintează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta“.

00058_christ_pantocrator_mosaic_hagia_sophia_656x800.jpg

Preluam acest cuvant deosebit al Sfantului Ioan Gura de Aur despre cum se cuvine sa intampinam noul an, cules de pe site-ul dedicat sfantului, www.ioanguradeaur.ro:

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.

Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?

Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe“. Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede (Psalmul 77, 37).

Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună. Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată. Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.

A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească. Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului. De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig. Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii. Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi(I Corinteni 10, 31).

Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu“. Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu. Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa. De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum. Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu.

Iar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui Dumnezeu, apoi poate încă a lăuda şi a dojeni întru slava Lui. „Dar – întrebi tu – cum se poate a lăuda sau a dojeni pe cineva întru slava lui Dumnezeu?“. Voi, adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, înconjuraţi de slugarnici şi de linguşitori, îmbrăcaţi în haine scumpe, plini de un lux deşert, oameni jefuitori şi lacomi de avere. Deci, dacă tu vei auzi pe cineva zicând: „Iată un om fericit şi vrednic de râvnit“, dojeneşte această vorbă, jeleşte şi tânguieşte. Aceasta vrea să zică a dojeni întru slava lui Dumnezeu, căci astfel de dojana este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă bună, ca ei să nu mai fie aşa de poftitori de cele pământeşti. Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru că are un cal frumos, împodobit cu frâu scump şi multe slugi, o haină luxoasă şi în toate zilele petrece în beţie şi în desfătare?“. Tocmai pentru aceea el este nenorocit şi în treapta cea mai înaltă vrednic de jelit. Eu văd că voi nimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul, haina, care nu fac parte din el. Spuneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios, decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră, iar stăpânul trece fără nici o laudă?

Cine poate să fie mai sărac decât cel care întru sine nu are nimic frumos, ci se împodobeşte numai cu cele străine? Podoaba şi bogăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slugi, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor bune şi în fericita incredere in Dumnezeu. Iar dacă tu vezi trecând un sărac, un puţin-preţuit şi nebăgat în seamă, care trăieşte foarte greu, dar foarte îmbunătăţit, laudă-l înaintea celor de faţă, iar lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îmbunătăţită şi dreaptă. Dacă ei zic: „Acesta este ticălos şi nenorocit“, răspunde-le: „Dimpotrivă, el este cel mai fericit, căci el are prieten pe Dumnezeu, soaţă a vieţii, fapta cea bună; el stăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să-l vatăme pe el lipsa bogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi bunătăţile cereşti?“. Când tu vei vorbi aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primi mare plată pentru laudă şi pentru dojana, căci pe amândouă le faci întru slava lui Dumnezeu.

Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu? Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte de sufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu.

Iar dacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă-l şi tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu. Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta.

Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu! Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu? Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu. Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.

Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentru Dumnezeu. Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu. Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu? Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi altele asemenea. Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu. Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu nobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare.

Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda şi a dojeni, nu numai a rămâne acasă şi a ieşi, nu numai a vorbi şi a tăcea, ci putem şi a ne întrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu. Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleşte şi te întristează, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă, după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău” (II Corinteni 7, 10). De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci mulţumeşte lui Dumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut aşa de slăvit pe fratele tău, şi această bucurie îţi va aduce mare plată. Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieşte, care, în loc de a se bucura şi a trage câştig din bucurie, se întristează când altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage pedeapsa lui Dumnezeu?

Trebuie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava lui Dumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem preţ mai mare decât cel obişnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm săracilor din proviziile noastre. „Cel ce ţine grâul este blestemat…” (Pilde 11, 26), zice Domnul.

Insă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara şi aşa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, aşa trebuie şi noi, de-a pururea să întrebuinţăm, ca o sfoară, cuvintele Apostolului: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10, 31).

Aşadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem, nici să grăim.

Iar cuvântul Apostolului totdeauna să-l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă; să-l înscriem în inima noastră, ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui Dumnezeu, ca să dobândim slavă de la Domnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii pământeşti. Căci El zice: „Cine Mă cinsteşte pe Mine, şi Eu îl voi cinsti pe acela” (I Regi 2, 30). Insă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, căci Lui se cuvine cinstea şi slava şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. Amin.”

(Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici la duminici si sarbatori, Editura Bunavestire, Bacau, 2005)

cap291.jpg


Categorii

Anul Nou, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Gura de Aur

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

38 Commentarii la “CUM SA PETRECEM DE ANUL NOU? – Ne invata lamurit Sfantul Ioan Gura de Aur

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Foarte potrivit acest articol acum, in ultima zi a anului.
    Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa ascultam de glasul Sau totdeauna.
    Sa intram in anul care vine mai hotarati de a urma Calea Sa.

    La multi ani frati si surori intru Domnul!

  2. minunat..Domnul sa ne intareasca sa ii urmam sfaturile. LA MULTI ANI SI MANTUIRE.

  3. Multumesc pentru toate postarile din 2008, si Domnul sa va ajute sa ne mangaiati sufletele si in 2009.La multi ani!

  4. Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste despre praznuirea anului nou de la intai sptembrie? De cand se sarbatoreste anul nou la intai ianuarie? Va rog dati-mi un raspus daca doriti.

  5. de putin timp lucrez intr-o institutie cu un colectiv de 4 femei+1 barbat,dupa 9 ani de stat acasa si crescut si educat-zic eu bine-cei doi baieti pe care mi-a daruit Dumnezeu-STEFAN si ARSENIE.Va rog spune-ti cum sa procedez(practic) sa nu intru in discutiile de doi bani ale colegelor mele(toata ziua barfesc,vorbesc cu orice pret numai sa nu taca despre orice,numai despre pacatele si neputintele lor nu.

  6. Gust cu mult nesat din postarile pe care le faceti aici, desi din nevrednicie, comoditate, ne-timp etc de obicei nu adaug comentarii. Va multumesc pentru reperele pe care ni le puneti inainte si pentru toata osteneala dvs. Dumnezeu sa va rasplateasca din neimputinatul Lui dar si aici in viata trupeasca, dar mai ales in viata ce va sa fie.

  7. anul nou bisericesc incepe la 1 sept., iar anul nou civil incepe la 1 ianuarie

    Sfantul vorbeste de anul nou civil

  8. Pingback: Cum să petrecem de Anul Nou? « Cuvânt pentru fiecare, cuvânt pentru toţi
  9. Sint dintre oile cele bolnave adica dintre cei ce au plecat cu gind sa munceasca in straini.Da,sa munceasca intre straini!Aratind astfel ca romanul nu e doar tiganie si fapte rele asa cum cred ca multi voiau sa se stie.Si am luat cu mine o parte de tara si credinta toata.DOR imi este de voi de toti.Biserica,familia, prietenii voi toti.Ca in departari si in lipsa se coace omul.A trebuit sa-mi rup,sparg,demontez ideea,mitul superioritati romanului(nu stiu de unde a aparut ideea asta dar cu ea am plecat de acasa);ca sintem buricul pamintului.NU,mai degraba alta gaura.Ma veti intreba de ce zic asta?Pai fratilor,tot ce este in tara dupa 1989arata asta.Nici simt practic,nici abilitati politice,nici iubire fratesca.Deci nici ale bisericii,nici ale lumii de nici unele.SI tare ce ma doare.Ca am putut constata si va veti mira cind voi zice:ca multi din cei ce au plecat dovedesc aici toate cele ce lipsesc acasa.(dar ne-om intoarce intr-o zi acasa…) Dar nu despre asta voiam sa va scriu.Ci sa va multumesc.Ca mult m-am folosit si mingaiat cu cele scrise de voi aici,de-a lungu timpului.Ba mai mult,imi da nadejde ca se ridica o generatie care zice:smerenia nu e servitute,lasitate.Indraznesc sa va marturisesc ca am tresarit de bucurie.Asa copii mei,sa se ridice o generatie la lumina invataturilor bisericii asa cum se reflecta din invataturile Parintilor.DUMNEZEU SA-I TINA CU ZILE SI SA LE DARUIASCA DAR DUPA DAR PARINTILOR CE VA INVATA.(o de-ar ajunge ca lumea toata sa poata invata de la voi).Dupa datina va zic:LA MULTI ANI! Iar din inima:pomeneste-i doamne intru imparatia ta!

  10. Sora Irina
    De la comentariul anterior m-am mai documentat si eu. Lucrurile nu sant chiar asa de simple. Pe vremea Sfantului nu era decat un an nou si acela se pare ca era 1 septembrie in baza calendarul Iulian (instaurat de Iulius Cezar). Sarbatorirea anului nou “civil” este datorat faptului ca s-a dorit asocierea inceputului anului cu sarbatorirea nasetrii Mantuitorului, asa cum numerotarea anilor a inceput sa se faca dupa anul nasterii Sale. Desi acest lucru a fost initiat de prin secolul VII-VIII de catre Beda Venerabilul (a trait pe teritoriul Angliei), a prins cu adevarat viata o data cu inrarea in vigoare a calendarului Gregorian la sfarsitul sec. al XVI-lea, dar nici atunci pe intreg teritoriu Europei de vest, ci doar pe teritoriul Iataliei, Poloniei, Spaniei, Portugaliei. State ca Anglia, Germania, Danemarca, Norvegia(ubele dintre ele devenite protestante) l-au adoptat un secol mai tarziu. Initial sarbatorirea anului nou se facea pe 25 martie la Buna Vestire, ca mai tarziu sa se mute pe 25 decembrie la Nsterea Domnului si apoi la 1 ianuarie. Documentarea mea nu a fost totusi foarte temeinica de aceea daca stie cineva mai mult si mai bine sa scrie.

  11. 2009 pt toti de la redactie si pt. cititori, sa vina cu La Multi Ani, Multa Sanatate, Bucurii si Impliniri Duhovnicesti.

    Va Multumesc pt. toata munca care o depuneti pt. noi lenesi si neinvatati in cele duhovnicesti.
    Mariana

  12. Va multumim pentru minunatele postari si in special pentru aceasta. Domnul sa va binecuvinteze si sa va daruiasca har peste har in noul an. Slav Lui!

  13. Pingback: Bucuria anului nou! | Ortodoxia Tinerilor
  14. Buna dimineata in 2009 ! Buna dimineata aceasta , care incepe cu Numele cel Sfant al Pruncului IISUS ! Buna dimineata aceasta
    cu soare stralucitor si cer senin ! Fie ca Numele Pruncului , pus in Ziua a 8-a , Ziua inceputului vesniciei noastre , sa ramana
    asupra tuturor credinciosilor ortodocsi ! Fie ca soarele puternic al acestei dimineti sfinte , sa aprinda candela si pentru cei care , inca , mai cauta drumul adevarat spre Biserica Ortodoxa !
    Buna dimineata , in 2009 , Fratilor Admin si tuturor celor care
    citesc si care scriu aici !

  15. MARE este Sf.Vasile cel Mare!…si atat de viu in scrierile sale. de fiecare data cand am ocazia sa-l recitesc, il simt prezent, invatandu-ma si calauzindu-ma cu glas sever, dar in chipul blandetii, spre fericire, spre adevar.Mi-este tare drag acest Sfant! De aceea, m-am gandit, ca un fel de ofranda, sa postez textul de mai jos, lung si poate nesemnificativ, dar in adevar…despre timpul vietii si noastre si scurgerea lui…

    …murim lent si nici nu stim
    Timpul se masoara in secunde, ore, ani…cuvintele in ce se masoara?
    Nicicand nu am simtit atata povara ca acum in ale masura, in ale expune adevaratul puls. Cand totul se-nchide in jurul tau, cand simti doar amagitoare zabrele ale unei dulci libertati si calduros comfort, cum poti mentine in viata licarul acela din tine care vrea sa strige, sa respire…? Sfintii se pierdeau in rugaciune, scriitorii se-mbatau de cuvinte. Astfel pacaleau la randul lor insuficienta lucrurilor exterioare care-i momea si-i amagea in toata vremea. Am putea alege oricare din aceste doua modalitati de interioarizare pentru a ajunge la esenta lucrurilor. Dar, oare, ma intreb din ce in ce mai des, este neaparata nevoia aceasta de a te claustra realitatii cotidiene pentru a evolua, pentru a-ti intinde sufletul spre culmi, asa cum ii este harazit sa o faca? Si, tot mai mult, mi se pare a fi doar o alternativa pentru cei frustrati, incapabili sa spuna nu lucrurilor care nu-i implinesc spre desavarsire, a oamenilor care fac concesii numai si numai dintr-o lasitate mascata sub chipuri de sfinti. Acesta este adevarul despre mine, despre tine, despre noi… Sfintenia sau genialitatea nu se nasc din frustrare. Poate tocmai de aceea acum nu pot fi nici sfant, nici geniu…ci doar trup tremurand in cautarea adevarului despre sine, despre lume, despre tot ceea ce este dincolo de noi. Si pana nu vom taia in carne vie si nu vom lasa sa curga acest sange putred al comoditatii, nu vom ajunge la culmea la care ar trebui sa vibram.Omul se-mpiedica in propriile vicii, propriile patimi nascute din comoditatea celui care nu vrea sa lupte cu sine insusi.Putem lupta, asta o stim toti sau macar intuim, dar…comoditatea ucide toata dorinta si vointa de schimbare. Nu este nimeni care sa nu se simta dezamagit intr-o mica sau mai mare masura de propria persoana, de putina valoare, pretuire pe care si-o acorda. Pe mine, aceasta comoditate ma face sa ma simt ca si cum ma tradez clipa de clipa pe mine insumi. Tu ce simti? Este atat de greu de exprimat aceasta stare. Cum sa te faci inteles unei lumi care doar pentru asta traieste – comoditatea ca fericire suprema!
    Spune-mi cat de des ai auzit sau ai spus – sa am o casa, o masina, o familie si o slujba bine platita si nu mai vreau altceva! ce ne intereseaza de altii?!…noua sa ne fie bine! dragostea trece si prin stomac! prost sa fii, noroc sa ai! Aceasta este ispita acestui veac si implicit a fiecarui dintre noi. Insa este atat de subtire si perfida, incat se muleaza perfect intr-o “normalitate” cotidiana. Dar daca ti-as spune ca, ceea ce eu sau tu numim “normalitate”, “firesc”, nu-i decat o atipire a oricarei eventuale tresariri la strigatul de lupta de peste veacuri??? Nimeni din ce-i care au primit lauri sau in fata mortii nu au avut regrete nu au baut din aceasta dulce si ispititoare stare. Insusi Hristos, despre care astazi se vorbeste cu oarecare rusine si teama de a nu fi considerat inapoiat si naiv, a urat aceasta cale. Este poate exemplul cel mai graitor, atat pentru cei care cred in El, cat si pentru cei care doar Il “comemoreaza” la fiecare asa-zisa sarbatoare.Se spune ca a urcat cu truda spre cruce si in chinurile dureroase ale mortii Si-a dat sufletul. Nimeni nu se mai intreaba astazi, de ce oare? Doar era Dumnezeu? Le putea schimba pe toate doar prin porunca, prin Cuvant, fara sa miste (asa cum ne place tot mai des sa zicem) nici un deget.Dar a ales, in schimb sa Se coboare din Slava, sa sufere, sa sangereze si, intr-un final, sa strapunge pantecele iadului. Cui mai poti vorbi astazi de Hristos, de dumnezeire, de jertfa, de faptul ca viata nu-i doar ce-i aici, acum…de moartea asta lenta pe care ne-o administram clipa de clipa, de comoditatea de a nu mai gandi, de a nu mai simti, de a nu mai cerceta? Oamenilor le-a fost spalata constiinta intr-atat incat nici macar cuvantul schimbare nu mai dezvaluie nevoia de vesnicie a sufletului. Acum, in loc de schimbare, folosim progres, dezvoltare, termeni “mai concreti si sociali”. Spune-i astazi unui om oarecare sa-si jertfeasca tot ceea ce are, ceea ce crede ca-i apartine si sa plece in cautarea sensului existentei lui si ar zice ca-i o nebunie ceea ce zici. Nu mai avem timp sa scriem, sa gandim, sa citim, sa ne interiorizam, sa ne aplecam spre nevoile celui de langa noi…cu alte cuvinte sa fim cu adevarat vii. Tot ceea ce suntem, este acaparat de comoditate. Cautam cu disperare noi si noi metode de a ne “usura” existenta, de la banala masina de spalat, pana la cele mai sofisticate tehnici de comunicare, dar nu incetam sa fim mereu intr-o continua fuga. Spune-i unui om macar sa renunte la a-si hrani pofta cu ceva ce-si doreste cu indarjire, desi nu ii este o necesitate, iar in schimb sa foloseasca banii sau acel lucru in alt scop si va tacea, stupefiat fiind de asemenea cerere. Daca ti-as spune tie ca, prin tot “firescul” la care te supui zi de zi, iti scurgi viata din tine, ce-ai spune?

  16. Din ceea ce citesc, toti sunteti optimisti si neatinsi de mitocanie, rautate, nu sunteti atinsi – se pare – de zgomotul asurzitor al petardelor date in dementa, nu va deranjeaza lipsa de interes a celor care ii ingaduie ‘pe piata’ , de lipsa de ‘angajare’ din partea autoritatilor – in special al politiei romane, nu v-a deranjat/deranjeaza incuviintarea parintilor pentru ca, ale lor odrasle sa-si faca nestingherit de cap, nu v-au deranjat manele scarboase de pe toate canalele de televiziune?! Nu v-au deranjat/deranjeaza tendinta clara de a transforma poporul roman intr-un popor imbecilizat, tiganizat, manelizat, cretinizat?! Se imbratiseaza cu ardoare tot ce tine de mitocanie si de prost gust si, toata lumea ori TACE ori INCUVIINTEAZA! Ceea ce este ACELASI DRAC!

    Urat si enervant sfarsit de an – ca de obicei! Urasc manifestarile astea demente!
    Urasc lipsa de atitudine si amortirea tuturor!
    Ce sa mai spun?! N-am ce sa mai spun decat ca, intr-un fel sau altul…Dumnezeu va ingadui CEVA care sa ne trezeasca!

  17. @ Viorel fratele
    Fara a fi nici noi cunoscatori ai subiectului, din putinele pe care le cunoastem, iti putem spune ca anul incepea la 1 ianuarie in calendarul iulian. Se pare ca in lumea romana aceasta data a inceperii noului an se impune, astfel incat, coroborand cu nota care apare in carte legata de omilia Sf. Ioan Gura de Aur (“cuvant la 1 ianuarie”), este mai probabil sa credem ca aceasta este chiar data la care a rostit sfantul indemnurile sale. Stabilirea lui 1 septembrie ca inceput al anului in Imperiul Bizantin se pare ca este posterioara trecerii la Domnului a Sfantului Ioan, datand din a doua jumatate a secolului al V-lea.
    Cerandu-ne iertare daca am gresit, sursele noastre de informare nefiind prea sigure, credem ca este mai important sa ne concentram asupra indemnurilor sfantului, acordand o importanta mult mai mica acestor consideratii asupra datei noului an in diferitele calendare.

  18. @lucca

    De mancarea si bautura mai buna, rafinata…trebuie sa-i multumesti lui Dumnezeu cand le ai, iar de nu le ai si nu te-ai mai indulcit cu ele, sa nu reprezinte o ‘problema’ pentru tine; la fel si cu imbracamintea si cu toate cele! Important este – pentru a traii – sa-i ceri lui Dumnezeu sa-ti dea o slujba de pe urma careia sa te intretii, sa ai strictul necesar – atat! Iar daca intervin perioade de rasfat in viata ta sa te bucuri cu masura de ele, sa multumesti pentru ele…parerea de rau sa nu te incerce ca nu le mai ai, alipirea de ele, dorirea lor continua si nemultumirea cand/ca nu le mai ai, arata patima!

    Totul tine de masura! Mi-ar place sa traiesc la tara, intr-o casuta, cu gradina si animale: asta este modul de viata firesc si normal, lasat de Dumnezeu! La bloc, este altceva! Ingramadirea intre betoane, ‘casa peste casa’, fara spatii verzi, campii intinse, flori, iarba, paduri (acum taiate) n-are cum sa nu te schimbe, sa te transforme in robocop, in om ‘de piatra’, tehnologizat, bruiat, anesteziat, desprins de/din natura! D-aia nici nu mai respecta omul nautra, fiindca s-a dezobisnuit de trairea in mijlocul ei, nu mai cunoaste denumirile plantelor pentru bolile de leac, gazele care napadadesc primavara…cand vezi o cornuta te dai infiorat din calea ei pentru ca, nu/nu mai stii sa-i pricepi limbajul mut…

    Comunismul asta, vremurile astea au mutat omul de la tara intre betoane de unde, nici nu moare, nici nu traieste! Prin natura serviciului si a obligatiilor sociale traieste ca-ntr-un lagar. Ferice de cine poate, intre betoanele astea nenorocite sa-si mute mintea de la ‘cavoul’ de piatra in care este obligat sa traiasca la existenta spirituala, duhovniceasca…de deasupra lui!

  19. Magda , dementa despre care vorbesti , din pacate – va lua amploare si mai mare …Institutiile statului si Patriarhia sunt prea ocupate : cu UE , cu “binefaceri” filmate obsesiv , cu conferinte
    pe teme rafinate , ultraelegante , cu Criza economica …petardele cretinoide nu-i afecteaza direct pe cei de la varf …nu-i afecteaza
    nici macelul din Gaza , dar sunt foarte ocupati – intre altele – si cu …lupta pentru pace , lupta impotriva terorismului…deja se tot anunta la Stiri despre cipul inclus in pasapoarte …si atunci , saracii de ei , n-au cum sa auda zgomotul de infern al petardelor si manelelor …si nici strigatele de ajutor ale celor ajunsi la spital din cauzele astea “minore”… “Urasc lipsa de atitudine si amortirea tuturor” …pai , Magda , “Cu o floare nu se face primavara”…si chiar fiind mai multe , tot insuficiente raman ,
    pentru o primavara de TREZIRE … Cate postari au fost , mai tot
    timpul , aici , la Razboi intru Cuvant , pentru TREZIRE ??? sigur ,
    TREZIRE DUHOVNICEASCA , dar transpusa in fapta … cati aud , cati vad ??? cati se …trezesc ??? Acest “urat si enervant sfarsit de an” a trecut … acum sa cerem in rugaciune – pentru 2009 – sa meritam un an mai bun , un an cu …TREZIRE , nu numai pentru
    poporul roman [ cu bine , cu rau …] dar si pentru Autoritatile
    civile si religioase [ ortodoxe ]

  20. Fratilor!La multi ani!Ce sa facem?asaam mostenit noi traditia laica.acum ce ar trebui? sa ne facem ca nu observam ca oamenii serbeaza anul nou civil la 1 ianuarie?Sa ne facem ca suntem autisti?
    Si daca ne facem ca nu vedem ,smintelile acestea nu exista?Ba da ,exista si…..”smintelile trebuie sa vina…”dar…”cine rabda pana la sfarsit acela se va mantui”

  21. @cristina catrina

    La multi ani si tie!
    Noi n-am mostenit asa traditia – asta (noua, ‘inovatoare’ cu petarde si tiganeala multa);este o inovatie de cativa ani incoace si la care, adera marea majoritate.
    Bine-ar fi sa devenim autisti macar pe perioada asta si sa nu ne mai deranjeze ceea ce auzim/vedem…si sa ne cufundam intr-alta lume in care nu mai esti obligat sa suporti asa ceva!

    Nu stiu daca asta este sminteala in sensul ca te-ai prostii asemenea lor ci o coborare, o nebunie la care esti obligat sa asisti punandu-ti nervii si rabdarea la incercare.

  22. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Calciu despre sarbatorirea Revelionului
  23. Pingback: Război întru Cuvânt » In seara lui Vasile Sfantul…
  24. Multumesc pentru tot. Multumesc Bunului Dumnezeu pentru fiecare clipa.Pentru tot.Slava Tie, Doamne.
    La multi ani binecuvantati!

  25. La multi ani tuturor fratilor intru Domnul!
    Multumind lui Dumnezeu pentru iubirea Sa, pe care ne-a aratat-o in 2009, sa-L rugam sa ne daruiasca in continuare tot ceea ce ne este de trebuinta pentru mantuire, sa ramana cu noi si sa ne ajute pe noi, cei atat de nestatornici, sa nu-L parasim, sa nu uitam de nemarginita Sa iubire fata de noi.
    Domnul sa va ajute sa praznuiti crestineste trecerea dintre ani si sa va daruiasca un an nou fericit, plin de realizari duhovnicesti si materiale! Domnul sa va daruiasca tuturor o credinta neclintita si “lucratoare prin iubire”, sa va ajute sa-L iubiti din ce in ce mai mult si, alaturi de El, sa va apropiati de sfintenie, pe cat este cu putinta! Sa nu uitam, in aceste zile de sarbatoare, pe cei singuri, pe cei deznadajduiti si, in general, pe toti cei, care au nevoie de ajutorul nostru. Sa ne ajute Dumnezeu, in aceasta perioada, in care majoritatea semenilor nostri prefera un mod secularizat de petrecere a noptii dintre ani, sa ne amintim ca, potrivit cuvintelor Sfantului Ioan Gura de Aur, cea mai mare bucurie ese aceea de a fi in acelasi timp “iubitorii si iubitii lui Hristos”.
    Cu ajutorul lui Dumnezeu, in anul 2009, in Biserica noastra a fost omagiat in mod deosebit Sfantul Vasile cel Mare(330-379). Potrivit hotararii Sfantului Sinod, anul 2010 va fi consacrat Simbolului Credintei. Asadar, in anul viitor, ne vom aminti in mod deosebit de imprejurarile istorice, in care Sfintii Parinti de la Sinodul I ecumenic(325) si de la Sinodul II ecumenic(381) au formulat Simbolul Credintei. Totusi, avem datoria de a avea in permanenta in inimile noastre continutul dogmatic al crezului nostru ortodox, pentru a-l marturisi si a-l trai. In acest sens, parintele Iustin Popovici afirma ca, daca dorim sa verificam corectitudinea credintei noastre, trebuie s-o comparam cu Simbolul Credintei:in cazul in care credem din tot sufletul in fiecare cuvant din crez, credinta noastra este dreapta, iar in caz contrar, am fi eretici.
    An nou fericit tuturor! Sa va ajute Dumnezeu sa praznuiti cu pace si cu bucurie autentica cele trei sarbatori de pe 1 ianuarie!
    “Iisus Hristos ieri si astazi si in veci este Acelasi.”(Evrei13,8)
    Doamne-ajuta!

  26. Pingback: Sfantul Ioan Gura de Aur: CUM SA PETRECEM DE ANUL NOU? « Saccsiv’s Weblog
  27. Doamne,ajuta!
    Va doresc tuturor un An Nou binecuvantat!
    Domnul sa va aiba in grija pe toti!
    “La multi ani!”
    Doamne, ajuta!

  28. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am intrat in anul mantuirii 2010. Inca o data, la multi ani tuturor! Dumnezeu sa le ajute si administratorilor acestui site deosebit de ziditor pentru crestinii ortodocsi sa sporeasca in tot lucrul bun spre slava Sa. Sa ne rugam si pentru toti ierarhii Bisericii noastre, pentru duhovnicii nostri, pentru profesorii nostri de religie si pentru toti aceia, care contribuie la sporirea credintei noastre.
    Dumnezeu sa ne ajute tuturor ca, la acest inceput de an, sa marturisim impreuna cu psalmistul:”Iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii!” si sa ne amintim ca Domnul Hristos a venit sa vesteasca “un an de milostivire a Domnului”. Cand este acel an de milostivire? La ce an S-a referit, oare, Domnul nostru? Cred ca S-a referit la fiecare an al vietii noastre, caci si Biserica numeste orice an “anul mantuirii”. Mai sper ca in anul 2010, cat mai multi “fii risipitori” ai Domnului sa se intoarca la dreapta credinta, cei indoielnici sa devina neclintiti in credinta si toti sa realizam tot binele, pe care ni-l dorim.
    “Aceasta una sa nu va ramana necunoscuta, iubitilor, ca o singura zi inaintea Domnului e ca o mie de ani si o mie de ani ca o zi.”(A Doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru)
    Doamne-ajuta!
    Hristos in mijlocul nostru!

Comentariile sunt inchise.

Formular comentarii

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate