2018 – ANUL 100. Cuvinte însuflețitoare ale starețului MELCHISEDEC AL PUTNEI: “Tineri, așezați-vă în lucrarea lui Dumnezeu!”. PĂRINTELE EPISCOP MACARIE: “”Semnele vremilor” nu sunt liniștitoare. Să ne ancorăm viețile în Hristos, ca să ne mântuim de tăvălugul care trage lumea întreagă după vârtejul său” (VIDEO)
Basilica:
Tinerii din ASCOR au marcat începutul Anului Centenar: Numărul 100 scris cu torțe pe Dealul Crucii de la Mănăstirea Putna (VIDEO)
Tinerii din Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România (ASCOR) au marcat începutul aniversării Centenarului Marii Uniri, scriind „100” cu torțe, în data de 1 ianuarie 2018, pe Dealul Crucii de la Mănăstirea Putna.
Evenimentul a avut loc în cadrul taberei tradiționale de iarnă la Mănăstirea Putna. În perioada În perioada 30 decembrie 2017 – 2 ianuarie 2018, au fost prezenți la Putna peste 200 tineri de la mai multe filiale ASCOR, din: București, Iași, Cluj-Napoca, Suceava, Timișoara, Chișinău, Constanța, Brașov, Bacău. Inițiativei s-au alăturat și tinerii din Asociația Studenți pentru Viață.
Manifestarea dedicată Anului centenar a avut loc cu binecuvântarea Arhim. Melchisedec Velnic, Starețul Mănăstirii Putna, și deschide seria evenimentelor dedicate Anului omagial al unității de credință și de neam și Anului comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918 în Patriarhia Română.
Momentul culminant a fost Retragerea cu torțe din seara zilei de 1 ianuarie 2018. Pe Dealul Crucii din Putna tinerii au intonat imnuri religioase și patriotice. La întoarcere, Părintele Melchisedec s-a adresat studenților, vorbindu-le despre Marea Unire din 1918 de pe treptele Muzeului Mănăstirii Putna.
„Pune-ți-vă întrebarea: Ce pot face eu pentru neamul și țara mea?” le-a spus părintele stareț tinerilor prezenți. Starețul i-a îndemnat să meargă „pe urmele strămoșilor cuminți, smeriți și demni, bucurându-L pe Dumnezeu și pe întreg neamul românesc”.
După oficierea unei slujbe de mulțumire, Părintele stareț a citit Discursul rostit de Regele Ferdinand la Putna, la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, în 16 mai 1920 și i-a felicitat pe inițiatori.
„Dragii mei, vă felicit pentru această inițiativă care vă aparține în totalitate. Mișcarea aceasta a dumneavoastră pe Dealul Crucii și până aici, în fața mănăstirii, cuvântul, dragostea, jertfa, atitudinea voastră ne dau mult curaj nouă”, a mai spus Arhim. Melchisedec Velnic.
„Fie ca Bunul Dumnezeu, pentru dragostea voastră, să insufle tuturor românilor de la un capăt la altul al lumii duh curat național, duh de redeșteptare, de trezire, de înviere”, a concluzionat starețul Mănăstirii Putna.
În cadrul aceleiași tabere, studenții au colindat obștea mănăstirii:
[…]
Arhim. Melchisedec – Duhul cel Mângâietor să înnoiască firea tuturor românilor
(îndemn la trecerea dintre ani, Mănăstirea Putna 1 ianuarie 2018):
Arhim. Melchisedec Velnic:
Cuvânt după retragerea cu torțe organizată de tinerii din ASCOR
Suntem în prima zi a anului 2018. În acest an se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Trebuie să fim conștienți că noi, cei de astăzi, și părinții noștri, și bunicii noștri, suntem așezați pe efortul și jertfa celor care acum 100 de ani au reușit, cu darul lui Dumnezeu, să facă Unirea. De aceea, suntem chemați să ducem mai departe lucrarea lor.
Cei care s-au luptat atunci și au fost gata de moarte, au știut că fac aceasta pentru urmași, nu pentru ei. Ei au putut să se jertfească pentru că au înțeles că Unirea însemna așezarea în firesc, în firescul locuirii fraților împreună. Așa spune Dumnezeu prin cuvântul Sfântului Proroc și Împărat David în Psalmul 132: „ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună”.
Acum 100 de ani, frații despărțiți de multe granițe au reușit să împlinească un ideal de multe secole și să se unească într-o țară a lor, așezându-se astfel în lucrarea lui Dumnezeu.
Nu a fost ușor. În Primul Război Mondial au murit în jur de un milion de români, pe fronturile de luptă sau din cauza războiului, în general. Și nu au fost obligați, ci au făcut-o de bună voie.
Duhul Unirii i-a însuflețit pe toți românii, din toate locurile și de toate vârstele. Măriuca Zaharia a fost o copilă de 12 ani care a căzut în luptele de la Mărășești. Gheorghe Donici, de 67 de ani, fusese voluntar în Războiul de Independență. S-a înrolat voluntar și în Războiul de Reîntregire și a căzut la Robănești, în 1916. […]
La 1 decembrie 1918 a fost o Înviere a neamului românesc de care s-au împărtășit toți cei căzuți de-a lungul veacurilor pentru apărarea neamului și a credinței, pentru libertate și demnitate.
După încheierea războiului, Regele Ferdinand, Regina Maria, Ion I. C. Brătianu și alți oameni politici români, devotați țării, s-au străduit și au reușit să obțină recunoașterea Unirii de către puterile internaționale. […]
De aceea, la 100 de ani, cu recunoștință și cu datoria care ne stă înainte, plecăm din nou genunchii inimii și cerem mila lui Dumnezeu peste poporul nostru.
Îi cerem să ne dea duhul dragostei de frați. Dragostea străbate granițele și dragostea unește inimile.
Îi cerem să ne ajute să folosim mai bine libertatea pe care am primit-o în decembrie 1989 și pe care nu am folosit-o mereu așa cum s-ar fi cuvenit. Ca după un război, astăzi sunt plecați din țară milioane de români.
Îi cerem unirea în cuget și simțire a fraților și așezarea neamului nostru în lucrarea lui Dumnezeu. „Că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac”, spune Proorocul și Împăratul David în același Psalm 132.
Îi cerem să ne redea demnitatea, cumpătarea, ospitalitatea, bunătatea, smerenia și credința care i-au caracterizat pe strămoșii noștri cuminți. Prin aceste virtuți ei L-au cunoscut pe Dumnezeu și L-au iubit și prin ele s-au așezat în lucrarea Lui față de semeni.
Iar pentru dumneavoastră, studenții care ați venit la Putna în aceste zile, și pentru studenții și tinerii români, Îi cerem să vă insufle duhul purtării de grijă de neamul românesc, căruia îi aparțineți. Să vă dea dragostea care vă va arăta că sunteți responsabili de ce se întâmplă cu acest neam și cu această țară, că sunteți responsabili în fața strămoșilor și în față generațiilor viitoare.
Într-un interviu, Maica Benedicta – Academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, spunea despre tinerii credincioși că „ei sunt nădejdea noastră”. Tinerii sunt nădejdea unui neam, nădejdea unei țări. Dacă dumneavoastră nu veți trata cu responsabilitate chemarea de a purta de grijă neamului, neamul va pieri. Înțelegeți că iubirea de neam și iubirea de Dumnezeu sunt două aspecte ale aceleiași lucrări a lui Dumnezeu, prin care El ne cheamă să ne unim cu frații noștri și cu El.
Puneți-vă întrebarea: „Ce pot face eu pentru neamul și țara mea?” Scrieți în inimile voastre rugăciunea: „Doamne Iisuse, Maica Domnului, ajutați mă să îmi plinesc rostul în acest neam”! Așa veți merge pe urmele strămoșilor cuminți, smeriți și demni în același timp. Așa veți bucura pe Dumnezeu și neamul nostru românesc!
Dragii mei, vă felicit pentru această inițiativă. Vă aparține în totalitate. Mișcarea aceasta a dumneavoastră de pe Dealul Crucii și până aici în fața Mănăstirii, cuvântul, dragostea, jertfa, atitudinea voastră ne dă mult curaj nouă. Fie ca Bunul Dumnezeu să vă primească dragostea voastră și pentru dragostea voastră să insufle tuturor românilor, de la un capăt la altul al lumii, acolo unde sunt, duh curat, național, duh de redeșteptare, de trezire, de înviere.
Mormântul lui Ștefan a fost permanent ca un străjer, pe toți i-a insuflat. Candela de la mormântul său tuturor a dat această nădejde de ridicare, de înviere. Fie ca învierea și redeșteptarea neamului nostru să înceapă și să se revadă pe deplin în acest an 2018, anul Marii Uniri.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Amin!
***
Episcopia Europei de Nord:
De Anul Nou, PS Macarie a spus: „Să ne ancorăm viețile în Hristos, astfel încât să ne mântuim de tăvălugul care trage lumea întreagă după vârtejul său”
Preasfințitul Părinte Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord s-a aflat, duminica, 31 decembrie, în Ajunul Anului Nou, în mijlocul comunității de români din orașul norvegian Stavanger, unde a botezat doi copilași ai familiilor de români de pe coasta de vest a Norvegiei, iar la trecerea dintre ani s-a rugat împreună cu românii din Stockholm.
Ierarhul a săvârşit la 1 ianuarie 2018, în Paraclisul Centrului Episcopal din capitala Regatului Suediei, Privegherea de toata noaptea iar dimineață a slujit Liturghia Sfântului Vasile cel Mare și Slujba de Te Deum.
Cu acest prilej Părintele Episcop Macarie a spus: „Iată, am mai trecut pragul unui an după rânduiala civilă. Noi, creștinii, celebrăm un astfel de moment în felul nostru propriu. La trecerea dintre ani petrecem împreună în priveghere, în rugăciune de mulțumire către Dumnezeu pentru binefacerile și binecuvântările Sale, precum și în cereri stăruitoare de ajutor, milă, iertare, îndreptare, purtare de grijă.
Ca de obicei, anul care a trecut a adunat și pe cele bune, și pe cele rele. Au fost momente înălțătoare de comuniune euharistică, de comemorare a celor care au pătimit în temnițele din perioada comunismului, de conglăsuire pentru darul familiei și al unității, însă au fost și momente când anticreștinismul s-a manifestat tot mai agresiv, când ura și resentimentul s-au răspândit ca o epidemie între noi. Parcă, de la an la an, timpul trece mai iute, mai necruțător. Ne îndreptăm cu iuțime către o destinație anume, dar știm noi oare către ce ne îndreptăm? ”Semnele vremilor” nu sunt liniștitoare, ci dimpotrivă. Dacă noi nu putem opri istoria, dacă suntem neputincioși față de curgerea timpului, ține de noi, însă, să ne ancorăm viețile în Hristos, astfel încât să ne mântuim de tăvălugul care trage lumea întreagă după vârtejul său. Bunul Dumnezeu să ne dea tuturor înțelepciunea, puterea și curajul de a înfrunta duhovnicește noul an!” a mai spus episcopul ortodox român al Europei de Nord.
[…]
***
Episcopia Hușilor:
Preasfințitul Ignatie: „Dacă timpul e umplut de preocuparea de a fi mai buni, el trece altfel, nu mai simțim atâta nostalgie în trecerea lui”
În noaptea trecerii dintre ani, Preasfințitul Părinte Ignatie a slujit la Catedrala Episcopală din Huși. În mesajul său, adresat celor prezenți, Preasfinția Sa i-a îndemnat la o mai bună chivernisire a timpului:
„Este foarte important, în conştientizarea faptului că suntem trecători, să ne chivernisim bine timpul. Însă nu putem să-l chibzuim bine, dacă nu îl conştientizăm ca dar al lui Dumnezeu. Dacă timpul e umplut de preocuparea de a fi mai buni, el trece altfel, nu mai simțim atâta nostalgie în trecerea lui. Toți avem conştiinta că nu suntem veşnici, dacă reușim ca timpul să-l umplem de credinţă, de rugăciune, el se poate converti, poate deveni un timp al petrecerii cu Dumnezeu.
Realitatea aceasta o gustăm atunci când stăm în preajma unui om pe care îl iubim foarte mult, ne este dragă privirea lui, zâmbetul lui, orice fel de gest pe care îl face are o semnificaţie aparte. Atunci simțim că timpul se suspendă, că nu mai există în preajma omului pe care îl iubești. (…)
Dar ce ar însemna să stai lângă un om care îți este antipatic, pe care nu îl poţi suporta, și o clipă înseamnă enorm – să ţi se spună că vei sta lângă acesta o veşnicie – Acesta este iadul, imposibilitatea de a iubi”.
În final, explicând cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care îi îndemna pe efeseni (5,16) să „răscumpere vremea”, Preasfințitul Ignatie a afirmat că putem să chivernisim timpul cu mai multă înțelepciune: „să fie vreme de mai multă apropiere, de mai multă răbdare, de îngăduinţă unii faţă de altii, mai ales atunci când mai descoperim câte o neputinţă, o deficienţă, a celui de lângă noi”.
Legaturi:
- “SUS INIMILE!” – Mesajul Parintelui Episcop Macarie Dragoi/ Intram in Noul An… MULTUMIND DOMNULUI PENTRU TIMPUL DARUIT si GANDINDU-NE LA (CE RAMANE IN) VESNICIE…
- CUVANT DE LA MANASTIREA PUTNA pentru o infruntare duhovniceasca a anului 2015: CHEMAREA NUMELUI DOMNULUI – solutia mantuitoare la “valtoarea in care traim” si la “relele care vin asupra omenirii”
- ÎNTRE ANI, LA CUMPĂNĂ… ”În loc de petreceri necreştineşti şi ospeţe şi beţii, este cuviincios şi datorie să ne facem bilanţul creştinesc al anului ce a trecut”
- CUVINTE LA ANUL NOU ale Sfantului Inochentie al Penzei: “Un an nou: sa incepem, asadar, o viata noua! Sa nu va potriviti cu acest veac!”
- Anul Nou DIN NOI, Anul vechi AL LUMII…
- CU CE GANDURI SA PORNIM IN ANUL CEL NOU?
- GANDURI DUHOVNICESTI LA “TRECEREA DINTRE ANI”: “Rascumparati vremea, ca zilele rele sunt!”/ Anul Bisericesc vs Anul Laic/ Cele trecatoare si cele ce raman/ Cum sa avem un “AN NOU MAI BUN”?
- Predici audio la INTRAREA IN NOUL AN CIVIL, praznicul SFANTULUI VASILE si Punerea Numelui Mantuitorului. CU UN PAS MAI APROAPE DE VESNICIE
- “Iata-ne de Anul Nou… “ – Predicile Sfantului Iustin Popovici si Arhim. Andrei Coroian la sarbatoarea Sfantului Vasile cel Mare: ZIUA MANTUIRII
- PREDICI AUDIO LA ANUL NOU, TAIEREA IMPREJUR SI PUNEREA NUMELUI DOMNULUI (Parintele Sofian, IPS Bartolomeu, Parintii Mihail, Nectarie, Hrisostom, Ciprian): CEAS DE BILANT SI PRIMENIRE DUHOVNICEASCA
- PRAZNUIREA NUMELUI CELUI ”MAI PRESUS DECAT TOT NUMELE”, cu care suntem PECETLUITI, cu a carui PUTERE ne mantuim si a carui RASPUNDERE o purtam. Cuvinte la inceput de an, de la Fericitul Parinte PETRONIU
- UN NOU AN, UN PAS INAINTE SPRE VESNICIE. O singura urare: sa traim cu si in HRISTOS, singura noastra bucurie si nadejde neinselatoare!
- “A mai trecut un an, s-a dus si-n veci n-o sa mai vie…”
- La MULTI ani?
***
http://ziarullumina.ro/cum-educam-tinerii-pentru-viata-si-comunitate-135274.html
Părintele Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna:
Societatea românească a decăzut enorm, influențată mai mult sau mai puțin din afară, și a ajuns într-o stare de robie morală.
Care era starea morală a poporului în ʼ89? Care era starea morală a poporului în 2000? Care este starea morală actuală a poporului nostru?
Știm foarte bine că păcatul nu e altceva decât o robie a minții, că mai întâi mintea este robită și, după aceea, omul devine sclav al plăcerilor. Un om care este sclav al plăcerilor nu mai poate fi liber.
După ʼ90 și mai cu seamă după 2010, poporul a devenit tot mai mult rob al plăcerilor. În ʼ90 îmi amintesc câtă bucurie era în rândul nostru, al tuturor creștinilor, că vom avea colinde, că vom avea libertate religioasă, că vom avea cărți, că vom avea de unde să ne hrănim sufletește… Căci, să nu uităm, până în ʼ90, cartea era interzisă; prea puține cărți bisericești se tipăreau. Când am auzit pentru prima dată colindele răsunând la radio, am plâns.
Iată că acum asistăm la o nouă formă de comunism, la o nouă formă de secularizare a vieții religioase. Cine și-ar fi imaginat în ʼ90 că vom ajunge în anul 2018 să mergem să dăm un vot pentru normalitate? Ce să votăm: că apa e udă? Că focul arde? Că ne frigem dacă umblăm cu focul? Asta să votăm? Ce înseamnă toate acestea? Înseamnă că societatea românească a decăzut enorm, influențată mai mult sau mai puțin din afară, și a ajuns într-o stare de robie morală.
Putem vorbi însă de o libertate economică? Nici pe departe. Vedem că dispar de pe piață produsele românești. Ce se află în spate? O robie economică. Te distruge pe tine, care ești mic, pentru a trăi cel mare, cel din afară.
Din punct de vedere politic, se întâmplă același lucru. Să ne amintim numai de amestecul diferitelor ambasade în problemele politice ale țării. Și atunci, ne întrebăm: mai e liber acest popor? Eu nu prea mai văd libertate…
http://basilica.ro/interviu-staretul-manastirii-putna-vorbeste-despre-problemele-actuale-ale-poporului-roman/?fbclid=IwAR22qHFGXUhafvtnVYfMoRuPiwpVNChzBRGAnUlpPLC9ebE0KQjwnxJzwbU