Cuviosul Arsenie Papacioc despre iubirea Preacuratei pentru noi: “O, FERICITA INCREDERE! O, SCAPARE SIGURA! MAICA LUI DUMNEZEU ESTE MAICA MEA. SA NE ARATAM FII!”

“Nu aş vrea să fiu înger ca să vorbesc despre Maica Domnului. Vreau să vorbesc ca om slab, să pot simţi adevărat dragostea şi mila Maicii Domnului.

Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necăjiţi, slabi şi prigoniţi în orice fel, decât s-ar simţi înconjurată de îngeri. Maica Domnului jertfeşte mereu, suferă mereu şi cred că se luptă chiar şi cu dreptatea divină apărând pe neputincioşii care o cer în ajutor. Iubeşte peste închipuire de mult şi fără de alegere şi pe cei ce sunt răi şi chiar şi pe cei nepăsători.

Nici un păcătos, oricât de mare ar fi, să nu se piardă, dacă Maica Domnului îl apără.

O, fericită încredere! O, scăpare sigură! Maica lui Dumnezeu este Maica mea. Cu câtă siguranţă aşadar trebuie să nădăjduim, dacă mântuirea noastră atârnă de voinţa unui Frate atât de bun şi a unei Mame atât de îndurătoare!

„O, ce fericire este a muri în mijlocul atâtor îngeri! (se zice despre călugări). Ah, nu este timp de odihnă chiar acum când se apropie sfârşitul vieţii mele!” Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine.

Ea se arată cu inima largă chiar şi faţă de aceia care, fie din nepăsare sau din nerecunoştinţa, aleargă rar la dânsa. Dar cu cât mai generoasă nu va fi ea cu aceia care neîncetat îi cerşesc ajutorul? Aceştia nu numai că sunt iubiţi mult, dar chiar sunt slujiţi de dânsa.

Maica Domnului ne răpeşte inimile. Aş vrea să am toate inimile sfinţilor şi ale îngerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. Şi oricât ar iubi-o cu toată puterea lor îngerii cerului şi pământului, cu toată sfinţenia lor, nu vor ajunge să o iubească cât îi iubeşte ea.

Un păcătos a spus Maicii Domnului: „Arată-te că-mi eşti mamă”, iar ea îi răspunse: „Arată-te şi tu că-mi eşti fiu”. Prin păcatele noastre supărăm pe Maica Domnului care ne este mamă. Haideţi să-i arătăm şi noi că-i suntem fii!

Fragment dintr-o scrisoare semnată de Părintele Arsenie Papacioc

“Pentru cele ce îţi voi scrie mai jos am vrut să îţi răspund cu mare grabă, fiind o problemă foarte gravă dacă nu vei ţine cont de aceste sfaturi îndrumătoare, dar n-am putut fiind foarte ocupat. In nevinovăţia şi gândurile tale curate de a fi cât mai aproape de Măicuţa Domnului şi să ai cât mai imprimat sfântul ei chip în inima ta, ai crezut că acelor inşi tineri li s-a arătat Maica Domnului. Este o deghizată şi mare înşelare şi nu este îngăduită ca adevărată această arătare. Nu ştiu cine îi instruieşte duhovniceşte pe aceşti tineri, dar când spun că au vedenii, ori cum ar fi, sunt înşelaţi de diavolul care le dă aceste închipuiri să-i rătăcească de la adevărata luptă, de la marea şi smerita înţelegere că nu prin vedere, ci numai prin credinţă dăm valoare relaţiei noastre cu Bunul Dumnezeu, cu Măicuţa Domnului şi cu sfinţii. Pronia divină ne-a dat destul har ca să ne putem apăra inteligent de apariţiile ascunse ale vrăjmaşului diavol care nu doarme mai ales acolo unde este lucrare şi inimă trează spre înţelegerea şi împlinirea Sfintei Scripturi şi ca să putem împlini în noi, mai conturat, adevăratul chip duhovnicesc care nu va fi niciodată fără de o smerită smerenie, manifestându-se printr-o odihnitoare şi senină iubire.

Părerea de sine, adică mândria, se instalează foarte repede la cei care, naivi, se cred ajunşi la cele mai de sus, şi încă mai şi spun, dând înfăţişare de spectacol, de senzaţional, lucru foarte primejdios de care să fugi şi să nu doreşti aceste apariţii, aceste arătări. Ele sunt ispitiri sigure de la vrăjmaşul diavol, care ispiteşte în şase feluri şi aceasta este o ispită foarte primejdioasă şi se numeşte ispită de-a dreapta, adică (pe naivi sau încrezuţi) îi ispiteşte cu lucruri bune dându-le forme eronate.

Nu mai rămâne cu prejudecăţi când priveşti icoana Maicii Domnului. Nu forţa nimic. Măicuţa Domnului te iubeşte sincer şi cu adevărat, mai ales că ea îţi călăuzeşte gândurile tale mari şi nu este bine să îţi forţezi privirile spre sfânta icoană ca să consideri că îţi dă un „semn”. Roagă-te cu iubire şi credinţă, fără provocări, şi chiar dacă, să zicem, s-ar vedea ceva, mai repede putem crede că nu este dorinţa Maicii Domnului, ci o falsă vedenie, falsă încântare.

Trăieşte permanent prin credinţă, pentru că, aşa cum îţi mai spuneam, nu eşti niciodată singură. Măicuţa Domnului nu te va lăsa niciodată să fii prada cuiva, dacă tu te vei ţine de învăţătura Bisericii noastre cu credinţa în dogmele ei şi în felul de a practica.

Biserica, deci, combate încurajarea „vedeniilor” acelor tineri de pe acolo şi-i consideră căzuţi într-o trăire şi difuzare eronată a iubirii tainice pe care ne-o arată Maica Domnului. Aşa se nasc sectele, adică aceia care interpretează după bunul plac adevărul despre dogme şi practici. Dogmă se numeşte acel adevăr de credinţă revelat, cuprins în Sfânta Scriptură şi Tradiţie şi interpretat de Biserică. Deci cine se abate de la aceste adevăruri fixate de Biserică, este eretic.

Despre toate acestea vom mai vorbi mult pentru că este şi atac mult din partea diavolului, mai ales cu cei curaţi, naivi şi cu gândurile cele mai frumoase şi mari privind mântuirea şi practicarea vieţii lor duhovniceşti. Mulţumeşte-te cu puţin şi nu căuta la lucruri mari, adică mai minunate decât puterea ta.

Până acum ai mers şi lucrat bine, păstrează-ţi numai acest foc aprins şi încet-încet ai să înţelegi şi ispitele subţiri, şi zborurile mai înalte.

Te pomenesc cu multă plăcere. Rămâi veselă şi mereu o fiică nevinovată a Maicii Domnului, care va fi mereu la greu marea ta salvare.

Bunul Dumnezeu să te binecuvânteze!”

(Din: “Parintii Bisericii despre Maica Domnului“, Antologie alcatuita de Ieromonah Benedict Stancu, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)

Legaturi: