CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: “Ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi…”

19-07-2010 Sublinieri


“Rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi”[1]

Despre înşelarea penticostalilor

– Părinte, cele pe care le spun cei care aderă la penticostali, că văd vedenii, vorbesc în limbi etc, sunt din imaginaţie sau din lucrare diavolească?

– Sunt din lucrare diavolească. Pentru că atunci când merg la penticostali şi se botează din nou, dispreţuiesc şi leapădă Sfântul Botez – “mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor”, spune Simbolul Credinţei – se dezbracă de botez, primesc înrâuriri diavoleşti şi vorbesc vrr…, chipurile, în limbi. “Vorbeşte Sfântul Duh al Cincizecimii”, spun ei. Nu este Sfântul Duh, ci sunt o mulţime de duhuri necurate. Ce vorbiri în limbi? Cele pe care le spun sunt nişte sunete nearticulate şi cuvinte fără înţeles, pe care nici ei înşişi nu le înţeleg. Se mai şi înregistrează şi după aceea fac statistici şi trag concluzii: “Are atâtia “aliluia” în cutare limbă, atâţia în cutare …”. Dar în atâţia “vrrr…” vei găsi ceva care să semene şi cu “aliluia” în vreuna din limbile lumii. Şi iată, deşi este ceva diavolesc, această demonizare o consideră lucrarea Sfântului Duh şi spun că trăiesc ceea ce au trăit Apostolii în ziua Cincizecimii. Insă acestea pe care le cred sunt blasfemii, de aceea se îndrăcesc.

– Părinte, de ce se botează din nou?

– Pentru că spun: “Atunci când am fost botezat eram mic şi nu am ştiut; acum mă botez întru cunoştinţă”. Se rebotează şi cred că astfel îşi curătesc păcatele lor. Dacă Biserica nu ar fi avut Botezul pruncilor, ce s-ar fi întâmplat cu toţi cei care ar fi murit înainte de a fi botezaţi? De aceea naşul se face garant, spune Simbolul Credinţei şi are răspundere pentru copil până ce va creşte. Nu cumva este nedreptăţit pentru că se botează de mic? Nu, ci mai mult este ajutat, pentru că se împărtăşeşte. Şi chiar de ar întina Sfântul Botez cu vreun păcat atunci când s-ar face mare, există pocăinţa şi mărturisirea care îi vor spăla acest păcat şi nu trebuie să meargă să se boteze din nou.


Despre Anastenaria[²]

– Părinte, se spune că la Sărbătoarea Sfântului Constantin unii joacă pe cărbuni aprinşi şi nu se ard. Ce este aceasta?

Este şi drăcie şi escrocherie. Faptul că joacă ţinând o icoană sau crucea este obrăznicie, este lepădare de credinţă. Se depărtează harul lui Dumnezeu şi de aceea îi ajută diavolul. Şi mai este cu putinţă să nu le ajute diavolul şi după aceea? Li se justifică ajutorul lui!

Dar este şi viclenia dansatorilor care îi ajută. Aceştia merg de mai înainte şi pregătesc locul. Adică ard lemne de platan care fac multă cenuşă şi ştiu unde să calce atunci când joacă. De ce nu ard purnari sau comoră, care ţin jăratecul? Să le pregătească altcineva focul şi după aceea să meargă acolo şi să joace.

Cineva mi-a spus: “Minune! Dansatorii calcă peste foc şi nu se ard”. “De aceasta te miri? îi spun. Diavolii sunt în focul iadului şi nu se ard de ani şi veacuri. De aceasta să te miri, iar nu de cei care calcă puţin peste cărbuni şi cenuşă şi nu se ard”.


Metempsihoza[3]

– Părinte, cum oare unii oameni, chiar şi cultivaţi, cred în metempsihoză?

Metempsihoza le convine oamenilor şi mai ales ateilor şi necredincioşilor. Este viclenia cea mai mare a diavolului. Diavolul îi ţine într-o viaţă de păcat, cu gândul că sufletul pleacă şi revine de mai multe ori în această lume. “Ei, dacă de data aceasta nu reuşeşti, le spune diavolul, vei reveni în viaţă şi vei reuşi a doua oară. Şi dacă iarăşi nu reuşeşti, vei veni, vei reveni, vei evolua…“. De aceea unii ca aceştia şi spun: “Nu-i nimic dacă fac şi acest păcat”, şi nu le pasă; trăiesc fără luare aminte şi nu se pocăiesc. Vezi cum îi orbeşte diavolul şi cum îi prinde în iad! Nu am văzut o viclenie şi o artă mai mare a diavolului ca aceasta, pentru ca să-i adune pe oameni în iad! Şi dacă diavolul te prinde bine o dată, oare te va mai lăsa să te întorci? Aceasta este teoria cea mai rea dintre toate teoriile hinduiste.

Odată, târziu, spre seară, a trecut pe la Colibă un tânăr. “La vremea aceasta, voinicule, vreau să citesc vecernia”, îi spun. “Incă te mai ocupi cu acestea?”, mi-a spus el şi a plecat. A venit a doua zi şi mi-a spus despre nişte vedenii. “Ai folosit cumva haşiş?”, îl întreb. “Da, mai demult. Insă atunci când am văzut vedeniile nu mai foloseam”, îmi spune. “Citeşti cumva despre metempsihoză?”. “Da”, îmi răspunde. Ei bine, aici o păţise. A citit despre metempsihoză, a intrat egoismul înlăuntrul său şi i-a plăsmuit vedenii cum că în urmă cu mii de ani a fost un om mare şi bogat. Apoi a văzut în vedenie că s-a suit la cer, dar nu-l aveau scris acolo şi i-au spus să coboare. Diavolul i-a creat toată starea aceasta. “Toate acestea sunt basme, îi spun, şi tu le crezi?”.

Din nefericire există şi oameni cultivaţi care cred în astfel de bazaconii. Acolo, lângă Colibă, era un măgar pe care l-am numit Naser, deoarece era vioi. Intr-o zi a venit un grec care trăia în Elveţia şi a auzit că-l strigam pe măgar Naser. După o vreme, când a venit din nou, a adus o cutie cu dulciuri ieftine şi una cu scumpe. “Acestea sunt pentru Sfinţia Ta”, mi-a spus, şi mi-a dat dulciurile cele ieftine. “Dulciurile cele scumpe sunt pentru Naser, a adăugat el. Mi-am dat seama încă de data trecută că acesta este Naser. Atunci când l-am întâlnit, mă privea cu o privire tristă şi mi s-a frânt inima”. Credea că Naser s-a reîncarnat şi a devenit măgar. Şi chiar credea aceasta. “Bre, eşti sănătos la cap? l-am întrebat. Eu l-am numit Naser, pentru că era un măgar vioi”. Dar în nici un chip nu credea ce-i spuneam.

Şi aceasta nu este nimic. Să vă spun altceva mai grozav. Cu mai mulţi ani în urmă au mers nişte germani în Creta să facă o “pomenire” a germanilor care fuseseră ucişi acolo în timpul ocupaţiei lor. In timp ce îşi făceau pomenirea trece un cretan cu măgarul său încărcat cu diferite lucruri. Când măgarul i-a văzut pe oameni adunaţi acolo a început să ragă. Unul dintre germani a crezut atunci că măgarul era fratele lui care murise în război şi se reîncarnase; că l-a recunoscut şi l-a salutat prin răgetul lui. De aceea germanul a luat poziţie de drepţi şi ţac, l-a salutat milităreşte… Şi pune-te pe bocete!... Apoi se duce repede la ţăran şi-i spune: “Cât vrei pe el, căci vreau să-l cumpăr?”. “Bre, du-te de aici”, îi spune ţăranul. Germanul îi număra mărcile: “Atâtea? Atâtea?”. “Du-te şi lasă-mă!“, îi spunea acela. In cele din urmă îi spune cineva: “Bre, prostule, îl plăteşte pe măgar ca pe mercedes! Dă-l!”. Atunci ţăranul a luat lucrurile de pe măgar, i-a scos samarul, l-a eliberat, iar germanul l-a luat cu ochii înlăcrimaţi şi 1-a dus în Germania!

– Este adevărat. Părinte?

– Este fapt foarte adevărat! Dacă nu aş fi auzit aceasta de la un om serios, nu aş fi crezut nici eu.

Despre asceza hinduiştilor[4]

– Părinte, oare hinduiştii ajung la o oarecare stăpânire de sine pentru că îi ajută asceza aspră pe care o fac prin yoga?

Fac şi fac şi ce reuşesc prin toate acestea? Infrânarea ortodoxă şi, în general, asceza duhovnicească ţintesc întotdeauna spre un scop mai înalt, la sfinţirea sufletului. Asceza lor satanică şi lumească se face ca să-şi întocmească un trup suplu, să-şi întoarcă mâinile şi picioarele precum ale lui karaghiozi de hârtie, ca să-i laude câţiva oameni proşti şi să-şi bată joc de ei diavolii cei caraghioşi. De ici copii îşi răsucesc picioarele, îşi pun un picior pe un umăr şi celălalt pe celălalt umăr şi astfel se roagă. Se exersează lovind mult timp cu mâna de un sac cu pietriş până ce face bătătură, şi apoi pot sparge pietre, lemne etc.

Dar toate cele pe care le simt – precum spun unii – au o oarecare explicaţie. Işi trag, de pildă, limba până la nas sau o înghit până la laringe, suferă o excitare, simt o oarecare dulceaţă, o gâdilare şi spun: “Acesta este nectarul”. Apoi presează cu degetele nişte nervi de lângă urechi şi aud “vuuu …” – o muzică. Sau îşi presează ochii şi încep să vadă steluţe cu ochii deschişi în soare, iar când îi închid văd lumină. “Iată, am reuşit! spun ei. Am văzut lumina cea necreată!”. Atunci şi diavolul le spune: “A, vreţi lumini? O să vă dau şi eu lumini”. Le cultivă imaginaţia şi apoi, fără să-şi mai apese ochii sau fără să-i ţină deschişi în soare, văd lumini. Diavolul de multe ori încearcă să ne înşele, fără să-l provocăm noi, arătându-ne lumini etc, dar îi întoarcem spatele; cu atât mai mult va face aceasta dacă îl provoci. Vrea pretext.

– Adică diavolul este cel care le prezintă diferite închipuiri, Părinte?

Da, le cultivă imaginaţia într-o măsură avansată şi apoi îi înşeală. Merg şi unii dintre ai noştri la hinduişti, iar aceştia îi învaţă să spună în limba lor nişte hule împotriva lui Hristos, a Maicii Domnului şi a Sfinţilor – unii ştiu că acestea sunt hule, alţii nu ştiu – şi se îndrăcesc. După aceea încep să spună nişte cuvinte nedesluşite. Ajung la o stare exaltată iar ceilalţi care îi privesc cred că se află într-o stare duhovnicească. Dar aceasta este o stare diavolească.


Hinduismul a făcut mare vătămare

Hinduşii, deşi sunt un popor inteligent, deşi au nelinişti metafizice şi multă inimă, se ocupă cu aşa numita filozofie, cu rătăciri şi vrăjitorii zăpăcindu-i pe europeni cu teoriile lor. Şi iată, mai marii lor sunt ca taurii, iar alţii mulţi acolo, în India, mor de foame. Vin şi aici în Grecia şi înşală lumea cu nirvana, cu pasivitatea, cu reîncarnările … In cărţile lor folosesc şi părţi din Sfânta Scriptură, din Filocalie, de la Sfinţii Părinţi şi astfel atrag lumea. Unde s-a auzit mai demult să creadă ortodocşii în teoriile hinduiste! Acum însă, deşi e greu s-o spui, şi unii oameni serioşi susţin astfel de neghiobii şi dau bani grei pentru aceasta. Hinduismul a făcut o mare vătămare.

– Părinte, există indieni care să fie creştini ortodocşi?

– Foarte puţini. Au rămas câţiva din Biserica pe care a întemeiat-o Sfântul Apostol Toma, dar au părăsit-o. Unii au devenit catolici, alţii protestanţi. Astăzi acolo pe ortodocşi îi poţi număra pe degete. Toate cele pe care celelalte religii sau parareligii le prezintă ca minuni nu au nici o legătură cu minunile religiei noastre. Hristos cere de la noi mărime de suflet. Nu vrea să-L iubim pentru că este atotputernic. Dacă ar fi vrut, ar fi putut face o minune pentru a crede imediat toată lumea. Dar în felul acesta ar fi lezat libertatea omului. De aceea spune: “Fericiţi cei ce n-au văzut dar au crezut“5.

Ortodoxia are minunea şi harul dumnezeiesc. Hinduismul are magia şi filozofia. El înlocuieşte minunea cu magia şi harul dumnezeiesc cu filozofia. Diavolul dă puteri guruşilor, vrăjitorilor etc, pentru că aceştia îi dau drepturi.”Şi astfel aceia pot face minuni”, iar cel care le vede îi admiră. Din clipa în care cineva vede că acela care face astfel de false minuni nu se înrudeşte deloc cu Hristos, trebuie să-şi dea seama că cele pe care le face sunt înşelăciunea diavolului care nu ştie niciodată să spună adevărul, ci numai minciuni ca să înşele făpturile lui Dumnezeu. Cei care au intenţie bună, dacă mai înainte au cunoscut puţin Ortodoxia, îşi fac probleme, deoarece văd că viaţa vrăjitorilor nu este curată, ci este încurcată, în timp ce în Ortodoxie află viaţă curată şi superioritate. Află oameni care au sfinţenie şi care fac minuni adevărate.

In Ortodoxie bunătatea este prisosul dragostei omului faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Toate celelalte fapte bune ce se fac de către cei de altă credinţă, de cei înşelaţi etc, nu au principii duhovniceşti în Hristos, ci pot avea nişte principii omeneşti bune. Cel care trăieşte corect viaţa ortodoxă are smerenie, dragoste şi se dăruieşte cu totul aproapelui, se jertfeşte. Iar nevoinţa, postul şi privegherea pe care le face, le face din dragoste faţă de Dumnezeu, nu ca să simtă o oarecare plăcere. Hristos a venit în lume ca să Se răstignească din dragoste pentru făptura Sa. Mai întâi S-a răstignit şi după aceea a înviat. Este un lucru ieftin ca cineva să ceară bucurii duhovniceşti – cu totul altceva este dacă Hristos îi va da să guste dulceaţa cerească. In timp ce aceia care se ocupă, de pildă, cu filozofiile indiene, cu yoga etc, prin toate pe care le fac ţintesc să ajungă la, chipurile, o stare duhovnicească, la extaz, să simtă o plăcere sau să devină mai presus decât ceilalţi, fără să se intereseze de ceilalţi.

Să presupunem că un hinduist se află la ţărmul mării şi face autoconcentrare. Dacă în momentul acela cineva se primejduieşte în mare şi cere ajutor, acesta va rămâne cu desăvârşire nepăsător, nu se va mişca din poziţia sa, ca să nu se lipsească de plăcerea ce o simte. în timp ce, dacă s-ar fi aflat acolo un monah ortodox şi ar fi rostit rugăciunea, ar fi lăsat metania şi s-ar fi aruncat în mare ca să-l salveze.

Inşelarea oamenilor

– Părinte, atunci când vor veni Proorocul Ilie şi Enoh să propovăduiască pocăinţa, lumea va înţelege ca să-şi revină?

Cei care vor avea intenţie bună, vor înţelege. Iar cei care nu vor avea intenţie bună, nu vor înţelege şi se vor înşela. Hristos ne-a spus de mai înainte că trebuie să luăm aminte bine, pentru că “se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să înşele, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi”6.

Sunt unii care pe nişte înşelaţi îi iau de prooroci. Cu câţiva ani în urmă un protestant umbla peste tot cu o valiză de piele, care avea pe ea o inscripţie în engleză: “Sunt Proorocul Ilie!”. Purta o cămaşă cu mâneci scurte, avea şi o Sfântă Scriptură în engleză şi spunea că a coborât din cer. Când l-au întrebat ce crede, de ce religie ţine, a spus: “Ei, astea sunt depăşite. Atunci nu existau religii!”. Ai înţeles? Pentru el, toţi: catolicii, protestanţii, penticostalii, toate ereziile şi tot lăstărişul sectelor sunt unul şi acelaşi lucru. Oare din aceasta nu-şi poate da seama oricine despre ce este vorba? Câte scrisori nu mi-a trimis! Cita diferite locuri din Sfânta Scriptură şi avea numai poziţii protestante. Trimitea şi la alţii o mulţime de scrisori, când din Anglia, când din altă parte. Unii au crezut în cele ce le scria şi voiau chiar să publice într-o revistă că a venit Proorocul Ilie. “Sunteţi sănătoşi? Ce vreţi să faceţi?”, le-am spus. Sărmana lume este ameţită.

Păcătuieşte cineva chiar şi numai când ascultă cele pe care le spun cei înşelaţi. Sunt unii care spun: “Dacă crezi că se va face aşa, se va face”. Dar aceasta este credinţa în ei înşişi, iar în spatele lor este aghiuţă. Se fac dumnezei pe ei înşişi7 şi se dezbracă de harul dumnezeiesc. Cu astfel de teorii caută să înşele lumea. Unul în vârstă de vreo 45 de ani se prezenta ca absolvent al Şcolii din Halki8 şi susţinea diferite filozofii hinduiste. „Dumneata, îi spun, îţi faci rău şi ţie şi lumii, atunci când expui prostiile cioplite ale hinduiştilor şi în acelaşi timp te prezinţi ca absolvent al Şcolii de la Halki. Ia aminte, că ai să te îndrăceşti!”.

– Părinte, de ce diferitele formaţiuni religioase existente în Grecia preferă să se prezinte ca asociaţii etc.şi nu spun că sunt religii?

– Fac aceasta ca să înşele. Şi iată, în timp ce Sfântul Constantin a desfiinţat idolatria şi a consfinţit creştinismul ca religie oficială în tot imperiul, astăzi se încearcă să se readucă idolatria. Se îngăduie să se facă geamii, guruşii să aibă locurile lor de retragere, să ţină liber conferinţe, să se facă diferite centre de prozelitism, francmasonii să acţioneze liber, martorii lui Iehova la fel… Ortodoxia este atacată de o puzderie de teorii. Dar acestea nu vor sta în picioare; vor cădea grămadă. Nenorociţii de oameni sunt atraşi, pentru că s-au depărtat de Dumnezeu şi au ajuns la întunecare. Doi tineri mi-au spus că au mers la Hebron să se închine şi le-au pus pe cap fesul evreiesc ca să se închine la mormântul lui Avraam. Ce folos mai ai din faptul că te-ai închinat, când ţi-ai pus pe cap fesul acela pe care evreii îl folosesc în cultul lor? Ce să mai spui? Mare zăpăceală! La Paris, lângă o biserică romano-catolică scrie: “Aici se învaţă exerciţiul rugăciunii prin metoda yoga”. Unde au ajuns! După aceea încep problemele psihologice şi înnebunesc. Şi nu mai ştiu ce caută.

Unii romano-catolici, protestanţi etc. află că dacă se botează cineva în Biserica Ortodoxă se schimbă, renaşte şi cred că dacă se vor boteza vor scăpa de problemele lor psihologice. Am spus unora despre un protestant ce voia să se facă ortodox: “Nu-l botezaţi pe acesta. El nu este pentru botez”. “Tiu, mi-au răspuns, dacă se va boteza va fi ajutat”. “Dar nu este pentru botez. Nu înţelegeţi?”. M-au ascultat. L-au luat, l-au dus la mare şi l-au botezat. După vreo două-trei zile acela vine la mine şi-mi spune: “Eu m-am botezat, dar botezul nu mi-a rezolvat problemele psihologice”. Bine, dar te-ai botezat ca să scapi de problemele psihologice? îl întreb. Ascultă! Dacă ai fi simţit nevoia botezului, dacă ai fi înţeles vrednicia lui şi ai fi venit numai pentru această măreţie, atunci ţi-ar fi dispărut şi acelea. Dar dacă vii la botez ca să scapi de problemele psihologice, cum să plece de la tine? Vor pleca în chip magic?”. Incurcă magia cu minunea. Nu pot deosebi aurul de bronz. Şi iată, un protestant, de pildă, se poate boteza ortodox, apoi poate deveni romano-catolic, după care poate spune “nu mi-am aflat odihnă”, şi să se întoarcă iarăşi Ia protestanţi sau la ortodocşi. Un oarecare catolic s-a botezat ortodox, a devenit monah şi a trăit nouă ani într-o mănăstire. Intr-o zi vine la Colibă şi-mi spune: “Eu nu am trăit viaţa lumească şi ca ortodox şi de aceea vreau să mă duc în lume şi să mă însor!”. Auzi vorbă?! Să-i explici după aceea cât de grav este ceea ce gândeşte şi el să-ţi spună: ”De ce este grav? Nu pot înţelege aceasta”.


Intoarcere la Ortodoxie

Lumea ciudată de astăzi se odihneşte în lucruri ciudate, nu în cele corecte. India, care este la celălalt capăt al lumii, o ştiu din magia ei şi merg acolo. Sfântul Munte, care este în patria lor, foarte aproape de ei, cu adevărată viaţă mistică în Hristos, îl ignoră. Un student mi-a spus că s-a dus în India şi a stat acolo trei ani şi jumătate. Căuta să afle adevărul referitor la religii. In cele din urmă un oarecare indian i-a spus: ”De ce ai venit aici? Ceea ce cauţi există în Ortodoxie. Acolo este lumina. Să mergi în Sfântul Munte şi vei afla acolo ceea ce cauţi”9. Şi astfel s-a întors în Grecia şi a venit în Sfântul Munte.

– Părinte, atunci când un ortodox se uneşte cu hinduiştii etc, dacă după aceea se pocăieşte, este primit iarăşi în Biserica Ortodoxă?

– Unul ca acesta are trebuinţă de pocăinţă mare şi de miruire. Dacă vrea să se întoarcă la Ortodoxie şi să devină iarăşi mădular al Bisericii, conform canoanelor trebuie ca mai întâi să adeverească prin libellus 10 că se leapădă de credinţele lor cele rele şi mărturiseşte credinţa ortodoxă şi după aceea preotul să-i citească rugăciunile pentru întoarcere la adevărata credinţă şi să-l miruiască cu Sfântul Mir.Văd unii copii mici care, fără să fi citit vreun rând din Evanghelie, citesc despre brahmanism, budism, Coranul etc. şi se duc şi la indieni. Apoi nu se odihnesc şi se întorc la Ortodoxie, dar după ce au adunat o grămadă de microbi. Se vatămă şi după aceea este greu să afle adevărul. Trebuie mai întâi să cunoşti Ortodoxia şi după aceea pleci dacă nu-ţi place. Cunoaşte-o bine şi după aceea fă comparaţie cu diferitele teorii ce le auzi. Pentru că atunci când cunoşti Ortodoxia, poţi deosebi arama de aur sau îţi poţi da seama de aur câte carate are. Nu se poate înşela cineva uşor, astfel încât tot ceea ce străluceşte să fie luat drept aur. In orice caz, am observat că numai omul egoist pleacă de la Ortodoxie atunci când o cunoaşte; unul smerit niciodată nu pleacă.


Note:

1. 2 Tim, 3, 13.

2. Sărbătoare în timpul căreia se dansează pe cărbuni încinşi.

3. Metempsihoza (sau reîncarnarea) este teoria rătăcită potrivit căreia sufletul, după moartea trupească, intră în alt trup omenesc sau de animal şi străbate astfel un ciclu nesfârşit de morţi şi renaşteri.

4. Toate cele spuse aici de Stareţ se referă în general la organizaţiile New Age, care folosesc tehnicile yoga şi meditaţia.

5. In. 20, 29

6. Mc. 13, 22.

7. Cuv. Paisie Aghioritul, “Trezire duhovnicească“, ed. Chilia “Buna Vestire”, Schitul Lacu, 2000, p. 276.

8. Şcoală teologică renumită din Constantinopol.

9. Este cunoscut faptul că Dumnezeu îşi poate descoperi voia sa omului cu bună intenţie în felurite moduri. Exemplu este măgarul lui Valaam, care a vorbit ca să-l întoarcă de la ceea ce voia să facă la voia dumnezeiască (Vezi Numeri 22, 18-35).

10. Libellus = cărticică, broşură, înseamnă mărturisirea credinţei scrisă, pe care cel care revenea la Ortodoxie era dator să o remită Sinodului sau Episcopului sau împăratului.

(din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Nevointa duhovniceasca”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)

Legaturi:


Categorii

Cuviosul Paisie Aghioritul, Despre inselare, Dogme/ erezii, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

41 Commentarii la “CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: “Ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi…”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: “IUBIREA INVINGE MOARTEA”. PARINTELE STANILOAE despre REINCARNARE, SIMTUL TAINEI, comuniune, satul traditional, Filocalie, RABDARE SI IUBIRE, sensul mortii si VALOAREA PERSOANEI (video inedit din Arhiva TVR) -
  2. Pingback: Pogorarea Duhului Sfant: DE LA DARUL VORBIRII IN LIMBI LA “BOLBOROSELILE” PENTICOSTALE/ Cum intristam si alungam Duhul Sfant de la noi?/ DEMOLAREA SI DESCRESTINAREA SARBATORII PRIN DUH LUMESC SI RE-PAGANIZARE - Recomandari
  3. Pingback: Duminica dupa Nasterea Domnului: FUGA IN EGIPT, DREPTUL IOSIF, PRUNCII UCISI DE IROD. “Crucea lui Iisus incepe deodata cu nasterea Sa”. Predica Parintelui Cleopa despre DEOSEBIREA VISELOR SI A MINUNILOR MINCINOASE -
  4. Pingback: “Vezi, nimanui sa nu spui nimic!”. LUPTA CU SLAVA DESARTA si ASCUNDEREA VIETII LAUNTRICE sau: Intre TAINA PAZIRII DUHULUI si TENTATIA SUCCESULUI -
  5. Pingback: Duminica dupa Nasterea Domnului: FUGA IN EGIPT, DREPTUL IOSIF, PRUNCII UCISI DE IROD. “Crucea lui Iisus incepe deodata cu nasterea Sa“. Predica Parintelui Cleopa despre DEOSEBIREA VISELOR SI A MINUNILOR MINCINOASE -
  6. Pingback: “Mai, frati români, noi n-am iesit inca din PAGANISMUL nostru, care se manifesta astazi prin VRAJITORII la nesfarsit, prin BLESTEME la nesfarsit!” | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: PARINTELE PAISIE AGHIORITUL – 20 de ani la adormire. CRAMPEIE DIN VIATA SI MINUNILE unuia dintre cei mai iubiti SFINTI ATHONITI ai vremurilor noastre | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: Patriarhul Daniel critica OCULTISMUL CONTEMPORAN, raspandirea ASTROLOGIEI, MISTICILOR si TEHNICILOR ORIENTALE si curentele “NOILOR PSIHOLOGII” SPIRITUALISTE centrate pe “realizarea sinelui”: “Magia şi vrăjitoria au ajuns s
  9. Pingback: RELIGIILE ORIENTALE ŞI BISERICA ORTODOXĂ (I). Mitropolitul Ierotheos Vlachos: “SINCRETISMUL urmeaza indeosebi MODELUL CRETAN potrivit caruia, pen­tru a fi uniti in fata dusmanului comun, cretanii dadeau uitarii toate neintelegerile sau mai vechil
  10. Pingback: RELIGIILE ORIENTALE ŞI BISERICA ORTODOXĂ (II). Mitropolitul Ierotheos Vlachos despre practicile budiste si hinduiste incluse in noile miscari religioase sincretiste: DE CE YOGA SI TEHNICILE DE MEDITATIE NU POT FI DESPARTITE DE SISTEMUL SPIRITUAL DIN CAR
  11. Pingback: IPS Ierotheos Vlachos despre CRIZA SPIRITUALA a Occidentului descrestinat si nevoia de ELIBERARE, deviata spre miscarile NEW AGE. Marturia unui SFANT CONTEMPORAN, trecut prin ratacirile ORIENTALE, privitoare la caracterul DEMONIC al acestor practici si la
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate