DESCHIDEȚI, SĂ INTRE CERUL!/ “Iubitor de oameni S-a născut, Cel mai mare, ca să-i strângă la pieptul Său şi să îi învieze prin dragoste pe orfanii Săi cei nenumăraţi…”

26-12-2017 Sublinieri

(icoana de Elena Murariu)

Colind

de Dana M. Toma

Deschideti,
sa intre Cerul, “cel mai așteptat Călător”
care umblă prin viață
cu torța,
luminând peșteri și topind stalactite
dând drumul izvoarelor
cu ochi de Copil
trecute prin lanul de grâu și neghină
însetat de lumină.

Deschideți poarta,
să intre “cel mai așteptat Călător”
care umblă de veacuri
cu dorul,
aplecat la pământ
înnoind mereu clipa în voal de mătase
și nimb
dând drumul la tăceri și cuvinte
cu glas de Copil
trecut prin dureri și izbande
însetate de vieți.

Deschideți!
să intre Cerul, “cel mai așteptat Călător”
să colinde.

©dmt 23 decembrie 2016

***

Când spunem: „Hristos S-a născut!” e ca şi cum am spune: „Mesia S-a născut!”, sau „Împăratul S-a născut!”, sau „Mântuitorul S-a născut!” Felicitându-ne astfel, noi întărim şi ne dăm mărturie unii altora că a venit în lume Cel ce trebuia să vină pentru mântuirea neamului omenesc, şi că altul afară de El nu trebuie aşteptat. Cel pe Care Dumnezeu L-a făgăduit strămoşilor noştri izgoniţi din Rai; Cel pe Care popoarele şi seminţiile păgâne Îl presimţeau în chip ceţos; Cel pe Care proorocii evrei L-au prevestit limpede; pentru Care omenirea neajutorată suspinase dureros vreme de mii de ani – Acela a răsărit pe pământ ca soarele după o lungă noapte. Şi astfel, când spunem: „Hristos S-a născut!”, dăm mărturie şi că Cel Preaînalt S-a ţinut de făgăduinţă, şi că presimţirile omenirii s-au împlinit, şi că proorociile proorocilor sau înfăptuit, şi că suspinele omeneşti au fost stinse de bucurie.

Mesia S-a născut, Cel mai minunat, în acelaşi timp Om şi Dumnezeu – ca ochii omeneşti osteniţi să se odihnească pe El şi să nu se uite după un alt Mesia.

Împărat S-a născut, Cel mai puternic, în acelaşi timp cu toiagul puterii şi cu candela milei – ca şi cei mai mici să se îndrepteze şi să strige: „Noi suntem fii de Împărat!” Erou S-a născut, Nebiruit, ca să-i apere pe cei drepţi, ca să-i cucerească pe păcătoşi, ca să sfărâme duhurile răutăţii, cele de sub ceruri.

Călăuză S-a născut, Cel mai limpede-văzător, ca pe cei rătăciţi să-i aducă la drumul drept şi să-i călăuzească. Luminător S-a născut, Cel mai luminat, ca să destrame întunericul şi să îi lumineze pe cei întunecaţi. Păstor S-a născut, Cel mai grijuliu, ca să mântuiască turma de lupi şi s-o adune în staulul Său.

Hrănitor S-a născut, Cel mai bogat, ca să-i hrănească pe cei flămânzi, nu cu pământ, ci cu cer – cu trupul Său ceresc şi cu sângele Său de foc.

Iubitor de oameni S-a născut, Cel mai mare, ca să-i strângă la pieptul Său şi să îi învieze prin dragoste pe orfanii Săi cei nenumăraţi, ce îndelung au mers din mormântul vieţii în mormântul morţii.

Descoperitor S-a născut, Cel mai mare, ca să tragă vălul şi să descopere muritorilor nemuritoarea împărăţie a cerurilor.

Toate acestea sunt înţelesuri ale acestor cuvinte încântătoare, cu care creştinii se salută de Naşterea Domnului şi cu care şi eu vă salut pe voi, fraţilor: Hristos S-a născut!

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2002,  pp. 192-194)

***

Să simţim cum se naşte Iubirea, prin puterea harului, şi în noi

Astăzi, când nu doar o armată, ci orice „semen” de lângă mine poate provoca un dezastru, ne este cu atât mai limpede că numai chemarea Părintelui Iubirii pentru toţi copiii Lui din lume, „fii în Fiul Lui” născut în peştera Bethleemului, ne salvează din „umbra morţii”, spre viaţă.

Prăznuim, toţi creştinii, coborârea lui Dumnezeu la noi, în Lumina Iubirii.

Sfântul Grigorie Teologul, „cântăreţul iubirii Treimii”, proclamă: „Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din Ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!”. Dumnezeu coboară la noi, pentru ca noi să ne înălţăm. Cum? Prin iubirea şi smerenia peşterii Bethleemului. Iisus Hristos Însuşi ne spune: Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (Ioan 14, 6). Urcăm la Tatăl, din lumea stricăciunii şi morţii, în lumea mântuitoare a Iubirii, prin Fiul Iubirii Părinteşti, având în conştiinţele noastre Chipul Pruncului din ieslea Bethleemului, chipul fiecărui copil al Iubirii Lui şi a noastre.

Mulţumim cu bucurie Tatăluirosteşte dumnezeiescul Pavel – că ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului iubirii Sale (I Coloseni, 12-13). În adâncul conştiinţei şi inimii noastre, să ne ridicăm din spaimele căderii, în Lumina Iubirii! Hristos Se naşte! Iubirea Se naşte! Să simţim cum se naşte Iubirea, prin puterea harului, şi în noi – Iubirea lui Dumnezeu şi iubirea semenului, a fratelui de lângă mine, în care Îl văd pe Iisus Hristos! Amin.

(10 predici de Părintele Galeriu, la 10 ani de la mutarea sa la cer, ediţie îngrijită de Răzvan Codrescu, Editura Lumea Credinţei, Bucureşti, 2013, pp. 130-131)

***

Taina Nașterii Domnului o cuprindem numai prin credință

Să privim cu credință taina dumnezeieștii Întrupări și numai să slăvim, fără iscodire, pe Cel Care a binevoit să se facă astfel pentru noi. Căci cine, încrezându-se în puterea demonstrației logice, poate spune cum a avut loc zămislirea lui Dumnezeu-Cuvântul? Cum a avut loc formarea trupului fără sămânță? Cum a avut loc naștere fără stricăciune? Cum este Maică cea care după naștere a rămas Fecioară? Cum Cel Care este mai presus de toate înainta în vârstă? Cum Cel curat se boteza? Cum Cel Care a flămânzit dădea hrană altora? Cum Cel Care ostenea dădea putere? Cum Cel Care pătimea dădea vindecări? Cum Cel Care murea dădea viață? Și ca să spun începutul și sfârșitul, Cum Dumnezeu S-a făcut om? Și ceea ce este și mai tainic, cum Cuvântul după ipostas este în trup ființial, Cel Care prin fire este ipostatic întreg în Tatăl. Cum El Însuși este întreg Dumnezeu prin fire, și întreg S-a făcut prin fire om, netăgăduind în nici un fel nici o fire, nici pe cea dumnezeiască, prin care este Dumnezeu, nici pe a noastră prin care S-a făcut om? Aceste taine le poate cuprinde numai credința, fiind ipostasul lucrurilor mai presus de minte și de cuvânt.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete teologice, iconomice, traducere de Laura Enache, în curs de publicare la Editura Doxologia)

***

Nașterea Domnului, cea mai mare bucurie din lume!

Cateheza 32 a Sf. Teodor Studitul

Despre Nașterea Mântuitorului și despre faptul că viața noastră ascetică trebuie să fie intensă

Frați și părinți, deja se apropie Nașterea Domnului și ziua bucuriei este la uși. Căci este bucurie mare cum nu a mai fost din veac, că Fiul lui Dumnezeu vine la noi, nu prin ghicituri și simboluri, precum S-a arătat odinioară părinților, ci vine prin naștere din Fecioara, arătându-Se nouă în Persoană. Nimic nu este mai fericit decât aceasta, în neamurile neamurilor, nici mai minunat în toate cele minunate pe care Dumnezeu le-a făcut din veac. Pentru aceasta îngerii binevestesc taina și steaua face cunoscut că Cel Ceresc S-a născut pe pământ. Pentru aceea păstorii aleargă să vadă mântuirea binevestită lor și magii aduc daruri împărătești. Pentru aceasta cântare nouă se cântă pentru lucruri noi, că între cei de sus Dumnezeu este slăvit și pe pământ pace s-a arătat. Și mărturisește Apostolul, zicând: Căci El este pacea noastră, El Care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărțiturii, desființând vrăjmășia în trupul Său, legea poruncilor și învățăturilor ei, ca întru Sine pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou și să întemeieze pacea și să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniți într-un trup prin cruce, omorând prin ea vrăjmășia.

Acestea au dorit să le vadă prorocii și drepții cei din veac, dar nu au văzut decât prin credință. Dar noi am văzut cu ochii noștri și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul Vieții și Viața S-a arătat și am primit înfierea. Dar ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? a strigat Sfântul David de mai înainte. Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema.

Prin urmare, să ne bucurăm, fraților, că și noi am fost învredniciți cu răsplătire să răsplătim Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă. Și care este răsplătirea? Viața purtătoare de cruce pe care am ales-o și mărturisirea întru care am stat și cu care ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu, care este în chip mărturisitor mucenicie. Și aceasta nu trebuie ca noi să o prăznuim doar într-o singură zi, ci pentru întreaga viață. Iar cei care sunt stăpâniți de trup și prinși de patimi nici nu pot prăznui, deși par să prăznuiască, nici să se elibereze, robi patimilor fiind, vânduți sub păcat. Căci este scris: Oricine săvârșește păcatul rob este păcatului, iar robul nu rămâne în casă în veac. Fiul însă rămâne în veac. Așadar, fiindcă și noi am fost învredniciți să fim numiți fii după har, să rămânem în casă în veac, dacă am ținut temeinic chipul de la început până la sfârșit. Pentru aceea întăriți fiind în Duhul Sfânt, să ne păstrăm încă starea nevoinței noastre Și să luăm seama unul altuia și să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune, la ascultare, la smerenie, la blândețe, la oricare dintre sârguințele bune, fără să ne moleșim de la scopul nostru, ci întărindu-ne mai mult și mai mult și cu atât mai mult, cu cât vedem că se apropie ziua. Căci se apropie ziua Domnului cea mare și strălucită întru care Se va descoperi Judecătorul a toate și Se va arăta în slava cu care S-a arătat apostolilor la dumnezeiasca Schimbare la Față, aducând și judecând toată făptura și răsplătind fiecăruia după fapta lui. Dar fie ca și noi să-L vedem, împreună cu toți sfinții, privindu-ne pe noi cu față binevoitoare și luându-ne pe noi în Împărăția Cerurilor, cu harul și cu îndurările și iubirea de oameni ale Domnului nostru Iisus Hristos, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Teodor Studitul, Cateheze, traducere de Laura Enache, în curs de publicare la Editura Doxologia)

HRISTOS SA SE NASCA DIN NOU SI IN VIETILE NOASTRE! (Poezii duhovnicesti si cantari psaltice la Nasterea lui Dumnezeu ca Om adevarat)

Daţi drumul la Cer, dar… NU DAŢI DRUMUL CERULUI NICI DUPĂ CRĂCIUN! (Colinde cu MAICILE DE LA DIACONEŞTI, FIII PUTNEI şi grupul psaltic TRONOS)

TIE, MAICUTA DULCE A INIMILOR NOASTRE… “Tu esti lumina cea sfanta, Precista blagoslovita… Tu esti izvor de viata, Adăpi bine cu dulceata”

IARĂŞI CRĂCIUNUL: “Din iubire, Hristos Se face Prunc neputincios, la fel ca noi…”. S-a născut NOUĂ Mântuitor! (poem duhovnicesc)

“Colind sarac” de FERICITUL MARTIR MIRCEA VULCANESCU


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Nasterea Domnului (Craciunul), Parintele Constantin Galeriu, Poezii

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate