Despre femeile care poarta podoabe de aur si se impodobesc – Sf. Ioan Gura de Aur

21-04-2007 Sublinieri

(Sursa – eseul parintelui Savatie Bastovoi, “Despre podoabe si machiaj”)

Domnul nostru Iisus Hristos, dupa invierea Sa, li S-a aratat mai intii femeilor. Una dintre ele era si Maria Magdalena, desfrinata despre care se scrie in Evanghelii. Despre acest mare pogoramint al lui Dumnezeu catre femei, Sf. Ioan Gura de Aur exclama:

“Uita-te cum si Domnul, prin femei, binevesteste ucenicilor! Domnul – lucru pe care l-am spus adeseori – ridica la cinste neamul cel mai dispretuit, neamul femeiesc, ii da bune nadejdi si-i vindeca durerea.

Care dintre voi n-ar vrea sa fie ca acelea si sa cuprinda picioarele lui Iisus? Puteti si acum, toti citi vreti! Puteti sa-I cuprindeti nu numai picioarele, ci si miinile, si capul acela Sfint, impartasindu-va, cu cuget curat cu infricosatoarele taine. Nu numai aici pe pamint; ci Il veti vedea si in ziua aceea a judecatii, cu slava aceea nespusa, cind va veni cu popor de ingeri, daca veti vrea sa fiti iubitori de oameni, daca veti vrea sa fiti milostivi si veti auzi nu numai aceste cuvinte: “Bucurati-va!”, ci si cuvintele acelea: “Veniti, binecuvintatii Parintelui Meu, de mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii” (Matei 25, 34). Fiti, dar, milostivi, ca sa auziti aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtati bijuterii de aur si ati vazut drumul acestor femei, lepadati, chiar tirziu, boala poftei dupa aur! Deci, daca doriti sa fiti cu acele femei, schimbati podoaba cu care sinteti impodobite cu podoaba milosteniei.

– Spune-mi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur?

– Mi se bucura si mi se veseleste sufletul de ele!

– Eu te-am intrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de paguba. Nimic nu este mai pagubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele si a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplita ajunge si mai amara cind iti face placuta robia. De care fapta se va ingriji vreodata cum trebuie, cind va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine, o femeie care socoteste ca merita sa se bucure cind e legata cu aur? Cel care se bucura ca sta in inchisoare nu va voi niciodata sa scape de inchisoare. Tot asa si femeia aceasta; ca un prizonier de razboi, robita de aceasta pofta rea, nu va suferi sa auda cu dorul si rivna cuvenita vorbindu-i-se de cele duhovnicesti si nici nu va face vreo fapta buna. Care, dar, iti este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni?

– Imi fac placere bijuteriile!

– Iarasi mi-ai vorbit de paguba si de pierzare!

– Dar ma cinstesc mult cei ce ma vad.

– Si ce-i cu asta? O alta pricina de stricaciune, care te face cind infumurata, cind obraznica. Haide, dara, ingaduie-mi sa-ti arat eu pagubele, odata ce tu nu mi-ai spus folosul.

Care sint, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare decit placerea. Din pricina asta multi din cei ce te vad – negresit din cei legati de pamint – se bucura mai mult decit tine, care porti aurul si bijuteriile. Tu te impodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia isi desfateaza privirile fara sa aiba vreo grija. O alta grija apoi. Esti umilita si invidiata de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se inarmeaza impotriva barbatilor lor si dezlantuie impotriva ta razboaie cumplite. Pe linga aceste pagube, altele: iti cheltuiesti tot timpul liber si toata grija cu gatelile; nu te lipesti cu toata inima de faptele cele duhovnicesti; esti plina de infumurare, de obraznicie si slava desarta; esti legata strins de pamint, si se taie aripile si, in loc de vultur, ajungi ciine si porc. Incetind de a te mai uita si a zbura la cer, cauti in jos ca porcii; si, cotrobaind prin gaurile pamintului dupa aur, sufletul tau isi pierde barbatia si libertatea.

Spui ca-si intorc oamenii privirile spre tine cind te arati in oras? Dar tocmai pentru asta n-ar trebui sa porti aur, ca sa nu ajungi spectacol de teatru, ca sa nu deschizi gura tuturor birfitorilor. Nici unul din cei ce-si intorc privirile spre tine nu te admira, ci-si bat joc de tine ca-ti plac podoabele, ca esti o infumurata, ca esti o femeie vanitoasa. Daca te duci la biserica, nu pleci de acolo fara vreun folos sufletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de batjocura, de ocari si de blesteme, nu numai de la cei care te vad, ci si de la profet. Isaia, cel cu mare glas, indata ce te vede striga: “Acestea zice Domnul catre fetele cele ingimfate ale Sionului: “Pentru ca au umblat cu grumajii ridicati, pentru ca au facut cu ochiul, pentru ca-si tirasc hainele cu pasitul picioarelor, pentru ca joaca din picioare, Domnul va dezveli podoaba lor si in locul mirosului celui placut va fi praf si in loc de briu se vor incinge cu funie” (Isaia 3,15. 23). De acestea vei avea parte si tu in loc de podoaba. Ca aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricarei femei care face ca ele. Impreuna cu profetul Isaia sta acuzator si Pavel, spunind lui Timotei sa porunceasca femeilor “sa nu se impodobeasca cu impletituri de par sau cu aur sau cu margaritare sau cu haine scumpe” (1Timotei 2,9). Deci, in orice imprejurare, iti este vatamatoare purtarea de bijuterii; dar mai cu seama cind te duci la biserica, cind treci printre saraci. Daca ai cauta sa te invinuiesti amarnic pe tine insati, n-ai putea-o face mai bine decit imbracindu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie.

Gindeste-te cite stomacuri flaminde lasi cu podoabele acestea, cite trupuri dezbracate, cu luxul acesta dracesc! Cu mult mai bine ar fi sa hranesti sufletele celor flaminzi decit sa-ti gauresti loburile urechilor si sa atirni de urechi, degeaba si fara de rost, hrana a mii si mii de saraci. Este, oare, o slava sa fii bogat? Este, oare, o lauda sa porti pe tine bijuterii de aur? Chiar daca podoabele acestea ar fi cistigate prin munca cinstita, totusi vina ta este nespus de mare; gindeste-te insa cit de covirsitoare este atunci cind sint cistigate cu necinste si nedreptate! Spui ca-ti sint dragi laudele si slava? Dezbraca aceasta podoaba plina de batjocura si toti te vor admira si te vei bucura si de slava si de placere curata; asa insa esti batjocorita si-ti pregatesti cu ele multe prilejuri de suparari. Daca ierti vreuna din ele gindeste-te cite necazuri iti pricinuiesti! Cite slujnice nu-s batute, citi oameni nu sint necajiti, citi nu sint arestati, citi nu sint intemnitati! Din pricina podoabelor acestora, judecati, anchete, mii si mii de blesteme si invinuiri; femeia este blestemata si invinuita de barbat, barbatul, de prieteni, iar sufletul, de el insusi.

– Dar bijuteriile nu se pierd!

– Tocmai acest lucru nu este usor! Dar chiar daca le-ai feri totdeauna de pierdere si asa pastrate dau multa bataie de cap, multa grija si scirba si nici un cistig. Ce venit aduc ele in casa? Ce folos celei ce le poarta? Nici un folos, ci multa uritenie si invinuiri din toate partile. Cum vei putea saruta si cuprinde picioarele lui Hristos cind esti impopotonata asa? Hristos Isi intoarce fata de la aceasta podoaba. De aceea a primit sa Se nasca in casa teslarului; dar, mai bine spus, nici in casa aceea, ci intr-o coliba si intr-o iesle. Cum vei putea sa-L vezi pe El cind nu ai frumusetea cea poftita de El, cind nu porti podoaba placuta Lui, ci una urita de El? Cind te apropii de El nu trebuie sa fii impodobita cu astfel de haine, ci imbracata cu virtute. Gindeste-te ce este in definitiv aurul? Nimic altceva decit pamint si cenusa. Baga-l in apa si s-a facut glod! Gindeste-te si rusineaza-te cind faci din glod stapin, cind lasi toate si stai linga aur, cind il porti si-l plimbi pretutindeni, chiar cind te duci la biserica, atunci cind mai cu seama ar trebui sa fugi de el. Nu s-a zidit biserica ca sa-ti arati in ea bogatia aceasta, ci bogatia cea duhovniceasca. Tu insa, ca si cum te-ai duce la parada, nu la biserica, asa te impodobesti din cap pina in picioare; imiti pe cele de pe scena si porti pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocura. Din pricina asta sufletele multora se vatama, iar dupa terminarea slujbei de la biserica, in case si la mese, ai sa auzi pe cei mai multi vorbind tocmai de gatelile acestea. In loc sa spuna: “Profetul si apostolul au spus cutare si cutare”, vorbesc de luxul hainelor, de marimea pietrelor scumpe si de toata impopotoneala celor ce se imbraca asa. Aceste discutii va fac si pe voi si pe casnicii vostri trindavi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori sa rupa repede ceva din aurariile acestea si sa hraneasca un flamind. cum ai putea hrani pe un altul cu pretul uneia din aceste bijuterii, cind tu insati vrei sa duci o viata amara mai degraba decit sa-ti vezi imputinate podoabele? Multe femei se uita la bijuteriile lor ca la niste fiinte si tin la ele mai mult decit la copiii lor.

– Doamne fereste! mi se raspunde.

– Aratati-mi asta! Aratati-mi-o prin fapte, pentru ca eu vad ca acum lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stapinita tare de dragostea de giuvaericale, a prefacut in bani giuvaericalele ei, ca sa smulga din ghearele mortii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletul unui copil? Care femeie si-a rascumparat cu ele sufletul ei pierdut? Dimpotriva, vad ca multi isi vind in fiecare zi sufletul de dragul bijuteriilor. Daca li se imbolnaveste trupul fac tot ce pot, dar daca vad ca li se strica sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepasare si sufletul lor si sufletul copiilor lor ca sa le ramina giuvaericalele, care pier cu timpul si ele. Pui pe tine aurarii in valoare de mii de talanti, iar madularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toate zilele. Stapinul de obste al universului a dat deopotriva tuturor si cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceasca. Tu insa nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca sa fii legat necontenit cu lanturile acestea cumplite. Din pricina aceasta barbatii ajung niste desfrinati, pentru ca voi, femeile, nu-i faceti sa traiasca crestineste, nu-i faceti sa filozofeze, ci-i invatati sa le placa podoabele cu care se impodobesc femeile stricate; din pricina aceasta si cad repede in bratele desfriului. Dar daca i-ati invata sa dispretuiasca astfel de podoabe si sa le faca bucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar fi prinsi cu atita usurinta in ghearele desfriului. Poate sa se impodobeasca asa desfrinatele! Ba, chiar mai mult decit atita, dar nu pentru barbatii vostri! Obisnuiti, dar, pe barbatii vostri sa le placa podoaba aceasta duhovniceasca, pe care n-o pot vedea la desfrinate. Ma intrebi cum il poti face pe barbatul tau sa capete acest obicei? Indeparteaza de la tine gatelile si giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceasca. Asa iti vei feri barbatul de orice pericol, iar tu vei fi pretuita. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te vor admira si vei avea parte si de bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava puterea si in vecii vecilor. Amin”.


Categorii

Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Femeia crestina, Parintele Savatie Bastovoi, Sfantul Ioan Gura de Aur

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

20 Commentarii la “Despre femeile care poarta podoabe de aur si se impodobesc – Sf. Ioan Gura de Aur

  1. In mare parte,asa e.Dar,totusi…exista niste chestii pe care as vrea sa le comentez.Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca femeile sa nu se duca impodobite cu aur la Biserica,pentru ca aurul este doar un “glod” trecator si nu aduce niciun folos sufletului omului.Ei,tot asa,as vrea sa stiu de ce nu se pune aceeasi problema si pentru Parintele care slujeshte in Biserica?Te uiti la el si-l vezi impodobit cu straie stralucitoare si cusute cu fir de aur.Acum cateva zile am intrat pe un site cu haine pentru parinti si am dat de niste preturi exorbitante(1000 euro)…mi s-a parut cel putin strigator l cer.Stiu ca unii oameni vor spune ca toate aceste podoabe sunt intru slava Lui Dumnezeu…dar,totusi…nu cred ca Dumnezeu se bucura la stralucirea podoabelor parintelui…Iisus a fost un model de smerenie,iar noi trebuie sa-l urmam.Este o mare discrepanta intre fastul vestimentatiei preotesti(si valoarea acesteia!) si aparenta cersetorilor care stau la ushile Bisericii.Sa-mi fie cu iertare…nu vreau sa acuz,inca.Vreau un raspuns care sa ma lumineze.Si daca este raspunsul pe care deja l-am pomenit,apai atunci voi acuza.

  2. Deci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vanda, a zis: Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor?” [In 12,3-5]
    Cu siguranta, “risipa” unui mir care costa cam cat echivalentul banesc al unui an de munca (10.000 de RON astazi) ni se pare ca ar fi in contradictie cu mila fata de leprosii, schiopii si amaratii amintiti in Evanghelii. Dar banuiesc ca stii ce raspunde Iisus…
    Ii aducem ale Lui dintre ale Lui, dar intotdeauna parga si lamura. Cum am putea face altfel? Cum am putea sa-I aducem Lui altceva decat ce avem noi mai frumos si mai curat? Oare a cerut Dumnezeu sa-I fie facut chivot din lemn de brad ieftin, un templu micut in Ierusalim si sa I se aduca jertfe din animale bolnave, pe care nu le puteau manca oamenii saraci?
    Hainele de care vorbesti tu, cusute cu fir de aur, sunt vesminte liturgice, nu haine de toata ziua. Se folosesc pentru a arata ca nu te poti apropia de Dumnezeu decat in haine de nunta, iar preotii, care savarsesc Jertfa fara de sange la fiecare Liturghie, se afla infricosator de aproape de El. Prin ele ni se dezvaluie frumusetea harului care ii invesmanteaza pe preoti, curatia si stralucirea sufletului smerit care se roaga lui Dumnezeu si se afla in slava Lui. Mai arata ca noi ne asemanam heruvimilor, pe care ii inchipuim tainic. Bogatia vesmintelor liturgice nu inseamna o lipsa de smerenie a preotilor, cum este in cazul podoabelor femeiesti, ci ne invata modul in care trebuie sa ne apropiem de Dumnezeu.

  3. Draga Alexandru,

    Mi-ai dat explicatia pe care o asteptam intr-un mod frumos.Am inteles la ce te referi si sunt de acord cu tine.Adevarul e ca omul jertfeste tot ce are el mai bun chiar si pentru un alt om,pentru principii spirituale precum arta…deci,de ce nu I-ar da tot ce e mai bun Lui Insusi Dumnezeu,care este persoana primordiala in existenta unui individ si a lumii.Multumesc pentru raspuns 🙂

  4. Pingback: Razboi intru Cuvant » Mironositele si Apostolii - inima si chibzuinta
  5. Pingback: “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“ « ADEVARUL TE FACE LIBER
  6. SFANTA SI DUMNEZEIASCA LITURGHIE E TOT CE POATE FI MAI FRUMOS, MAI INALTATOR PE PAMANT ! PENTRU EA NE MAI TINE DOMNUL (MAI ALES PENTRU SFANTA JERTFA!)NOI, FEMEILE, NICI SA NU CUTEZAM A PRIVI IN SFANTUL ALTAR – E CUTREMURATOR! ACOLO SE PETRECE O INFRICOSATOARE TAINA ! CUM SA FIE BISERICA, MIREASA LUI HRISTOS, ALTFEL DECAT IMBRACATA IN HAINE DE SARBATOARE?! SI SLUJITORII EI, CUM ALTFEL DECAT IN VESMINTE DE NUNTA ? DAR, ATENTIE : HAINELE STRALUCITOARE ALE PREOTILOR SE VAD NUMAI IN SFANTA BISERICA! ATI VAZUT VREUN PREOT IMBRACAT ASTFEL UMBLAND PRIN ORAS SAU IN ALTE IMPREJURARI? DIMPOTRIVA ! “SA STAM BINE, SA STAM CU FRICA , SA LUAM AMINTE ” …LA CE NE SEAMANA NECURATUL PRIN MINTE ! (CA DE N-AR AVEA DE CE SA SE PRINDA, NU S-AR PRINDE!)

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Monahul Paulin de la Putna despre imbracaminte, machiaj si privire intr-o cultura a curviei
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » In memoriam Parintele Constantin Mihoc: DESPRE PODOABELE FEMEILOR
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Cleopa despre femeia crestina – imbracamintea, infatisarea, purtarea si rosturile ei firesti: “TACE LUMINAND SI SE JERTFESTE TACAND”
  11. Pingback: SFATURILE SFANTULUI VALERIU GAFENCU CATRE SURORILE SALE DESPRE CUMINTENIE, NATURALETE, SIMPLITATE
  12. Pingback: Sfantul Ioan Gura de Aur catre Cuvioasa diaconita Olimpiada despre virtutea simplitatii si patima ascunsa a impodobirii -
  13. Pingback: DE CE FARDAREA E PACAT? Icoana pe care o stricam prin “infrumusetare” -
  14. Pingback: Pacatele banale care raman pacate… si in modernitate: TINUTA PROVOCATOARE, MACHIAJUL, IMPODOBIREA… Sminteala femeilor si vina barbatilor - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. Pingback: “Familia ortodoxa”: INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DESPRE FEMEIE, SEXUALITATE, CASATORIE, TELEVIZOR… -
  16. Pingback: Meditatie la Sfanta si Marea Miercuri: CUM SE MANTUIESC FEMEILE? Ierom. Mihail Gheatau despre MODELUL MIRONOSITEI EVANGHELICE versus MODELUL FEMEII-BARBAT al feminismului sau al trupului femeii ca “PRODUS DE PIATA” - Recomandari
  17. Pingback: PUDOAREA – VESMANT DE BUNA-CUVIINTA sau despre nevointa acoperirii trupului -
  18. Pingback: Predica despre IMBRACAMINTEA INDECENTA A FEMEILOR in Biserica a IPS Ieremia, Mitropolitul Gortinei: “Va cer sa placeti lui Dumnezeu prin imbracamintea cuviincioasa, astfel incat sa va fie auzite rugaciunile” -
  19. Pingback: SFANTUL PROOROC ISAIA: “Veniti să umblam in lumina Domnului!” | Cuvântul Ortodox
  20. Pingback: HAINA DE NUNTA | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate