SFANTUL SILUAN ATHONITUL si IUBIREA DE ANIMALE – intre sensibilitatea duhovniceasca si impatimirea fara discernamant, in dauna iubirii de oameni
SFANTUL SILUAN ATHONITUL – scrieri:
“Duhul lui Dumnezeu învaţă sufletul să iubească tot ce-i viu, aşa încât el nu vrea să mai vatăme nici măcar o frunză verde dintr-un pom şi nu mai vrea să strivească nici o floare a câmpului. Astfel, Duhul lui Dumnezeu ne învaţă iubirea pentru toate şi atunci sufletul suferii împreună cu fiece fiinţă, iubeşte chiar şi pe vrăjmaşi şi plânge chiar şi pentru demoni, pentru că au căzut din bine.
De aceea, Domnul ne-a poruncit să-i iubim pe vrăjmaşi şi Duhul lui Dumnezeu ne dă puterea de a-i iubi. Şi dacă suntem neputincioşi şi nu este în noi iubire, să rugăm fierbinte pe Domnul, pe Preacurata Lui Maică şi pe toţi sfinţii şi întru toate ne va ajuta Domnul, Care ne iubeşte atât de mult; şi când atinge El sufletul şi trupul, totul în noi se schimbă şi este mare bucurie în suflet, fiindcă îl cunoaşte pe Făcătorul Său şi milostivirea Lui cea neînţeleasă.
Sunt oameni care se leagă de vieţuitoare şi le privesc, le mângâie şi vorbesc cu ele. Ei au lăsat iubirea lui Dumnezeu şi, prin aceasta, se pierde în ei şi iubirea de fraţi, pentru care Hristos însuşi a murit în mari chinuri. A face aceasta e un lucru lipsit de minte. A hrăni animalele şi vietăţile şi a nu le bate – în aceasta stă mila omului faţă de ele; dar a te lega de ele, a le iubi, a le privi şi a vorbi cu ele – acestea le face un suflet lipsit de minte.
Sufletul care a cunoscut pe Domnul stă pururea înaintea Lui cu frică şi iubire, şi atunci cum mai este cu putinţă ca el să iubească şi să vorbească cu animalele din ogradă, cu pisici şi câini? Aceasta înseamnă că omul a uitat porunca lui Hristos de a iubi pe Dumnezeu „din toată inima, din tot sufletul şi din tot cugetul său” [Mt 22,37].
Fiarele sălbatice, animalele din ogradă şi toate vieţuitoarele sunt pământ, şi noi nu trebuie să ne legăm mintea de pământ, ci să iubim cu toată puterea minţii pe Domnul, pe Maica Sa Preacurată, Ocrotitoarea noastră şi pe sfinţi, şi să-i cinstim; ei se roagă pentru noi şi se întristează atunci când călcăm poruncile lui Dumnezeu.
***
- Sfantul Siluan Athonitul: “Cel ce iubeşte omul, nu se poate alipi de animale”
Fericitul Stareţ mi-a fost un mare dar de sus şi o deosebită experienţă. Era chipul adevăratului creştin, ce mă izbea prin desăvârşirea lui; zăream în el o uimitor de armonioasă îmbinare a ceea ce ar fi extremităţi de neîmpăcat. Astfel, pe de-o parte, vedeam în el o neobişnuită compătimire faţă de tot ce este viu, faţă de toată făptura, atingând măsuri unde, în chip firesc, s-ar naşte gândul că ar fi vorba de o sensibilitate patologică, neobişnuită oamenilor de o asemenea bărbăţie; şi totodată întâmpinai aci o altă latură a vieţii sale ce vădea faptul că cea dintâi nu fusese un fenomen patologic, ci cu adevărat o mareţie mai presus de fire şi o milostivire a harului.
Stareţul se purta cu grijă până şi faţă de plante: chiar şi faţă de ele orice grosolănie ce putea să le aducă daună o socotea potrivnică învăţăturii harului. Îmi amintesc cum odată mergeam cu el pe poteca ce ducea de la Mănăstire la coliba unde am petrecut un an. Coliba se afla la un kilometru de Mănăstire. Stareţul venea să vadă sălaşul meu. Purtam în mână toiege, lucru obişnuit în locuri muntoase. Pe amândouă părţile potecii creşteau smocuri rare de ierburi sălbatice înalte. Cu gândul de a nu lăsa iarba să crească peste potecă am lovit cu toiagul una din tulpinile acelea lângă vârf, spre a împiedica seminţele să se coacă. Această mişcare Stareţului i-a părut sălbatecă şi, mirat, a clătinat uşor din cap. Am înţeles ce însemna, şi m-am ruşinat.
Stareţul spunea că Duhul lui Dumnezeu învaţă să te doară pentru întreaga făptură, astfel încât “fără a fi nevoie” nici frunzei de pom nu-ţi vine să-i faci rău.
Iată o frunză în pomul înverzit, iar tu ai rupt-o fără a fi nevoie. Măcar că nu este un păcat, dar parcă te doare şi pentru frunzuliţă; pentru toată făptura te doare inima, dacă a învăţat să iubească.
Însă mila pentru frunza verde din pom sau pentru floarea câmpului de sub picior se împreunau la el cu cea mai firească purtare faţă de tot ce este în lume. Creştin fiind, ştia că toată făptura este zidită spre a sluji omului, drept care, când este “nevoie”, omul se poate folosi de toate. El însuşi cosea fânul, tăia pădurea, spărgea lemne pentru iarnă, mânca peşte.
Luaţi aminte, în scrierile Stareţului, la gândurile şi simţirile sale în privinţa vietăţilor. Este uimitoare aci, pe de-o parte mila sa faţă de fiece făptură, în privinţa căreia ne putem face o idee din povestirea lui despre cum îndelung şi-a plâns “cruzimea faţă de făpturi”, când “fără a fi nevoie” a omorât o muscă, sau când a opărit un liliac ce se aşezase pe balconul magaziei sale, sau cum “i s-a făcut milă de întreaga făptură şi de toată zidirea ce suferă” când a văzut pe drum un şarpe omorât şi tăiat în bucăţi; şi, pe de altă parte, desprinderea sa faţă de toată făptura în fierbintele său avânt către Dumnezeu.
Despre animale, despre fiare, gândul lui era că sunt “pământ”, de care nu trebuie a se alipi omul, că el pe Dumnezeu trebuie să-l iubească din toată mintea, din toată inima, din toată puterea, adică din tot deplinul său, uitând de pământ.
Adesea observata alipire a oamenilor faţă de animale, ducând până la “prietenia” cu ele, Stareţul o socotea ca pe o stricare a rânduielii statornicite de Dumnezeu şi potrivnice stării fireşti a omului (vezi Fac. 2:20). A mângâia pisica zicând “Pisi, pisi!” sau a te juca şi a vorbi cu câinele, părăsind gândul la Dumnezeu, sau, din grijă faţă de animale, a uita de suferinţa aproapelui, sau din pricina lor a intra în ceartă cu oamenii – toate acestea pentru Stareţ erau o încălcare a poruncilor lui Dumnezeu, a căror pază credincioasă desăvârşeşte omul. În tot Noul Legământ nu găsim nici un singur loc unde s-ar arăta că Domnul şi-a oprit atenţia asupra animalelor, iar El, desigur, a iubit întreaga făptură. Atingerea acestei desăvârşiri omeneşti, după chipul Omului-Hristos, este o sarcină corespunzătoare firii noastre zidite după chipul lui Dumnezeu, şi de aceea legătura sufletească şi împătimirea faţă de animale Stareţul o socotea o înjosire a chipului omenesc a fiinţării. Despre aceasta el scrie astfel:
Unii se alipesc de animale, dar astfel mâhnesc pe Făcătorul, căci omul este chemat spre a trăi vecinic cu Domnul, a împărăţi cu El şi a iubi pe Singur Dumnezeu. Către animale nu se cade să avem împătimire, ci trebuie doar să avem o inimă ce se milostiveste de fiece făptură.
El spunea că totul este zidit spre a sluji omului şi, drept aceea, când este neapărată nevoie, ne putem folosi de tot ce este în zidire; dar în acelaşi timp asupra omului cade îndatorirea de a se griji de toată zidirea, şi deci toată dauna adusă fără nevoie animalului sau chiar plantei este potrivnică legii harului. Dar şi toată împătimirea faţă de animale este aşijderea potrivnică poruncii lui Dumnezeu, căci se slăbeşte dragostea de Dumnezeu şi de aproapele.
Cele ce cu adevărat iubeşte omul, şi în rugăciunile sale plânge pentru întreaga lume, acela nu se poate alipi de animale.
- Va mai recomandam pe aceeasi tema articolul lui Richard Constantinescu de pe Doxologia:
Să iubim pe Dumnezeu și să nu ne atașăm de animale
- Pe tema eutanasierii cainilor maidanezi, puteti urmari comentariile (off-topic) de aici:
Categorii
"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Parintele Sofronie Saharov, Sfantul Siluan AthonitulEtichete (taguri)
Articolul urmator/anterior
Comentarii
33 Commentarii la “SFANTUL SILUAN ATHONITUL si IUBIREA DE ANIMALE – intre sensibilitatea duhovniceasca si impatimirea fara discernamant, in dauna iubirii de oameni”
<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI
Comentariile sunt inchise.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
O abordare foarte frumoasa si utila duhovniceste a uneia dintre problemele cu care se confrunta societatea bucuresteana in ultima perioada, si despre care pana acum ati refuzat cu stoinicie sa discutati. Bravo
“Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele pământului; toate păsările cerului, tot ce se mişcă pe pământ şi toţi peştii mării; căci toate acestea vi le-am dat la îndemână.”
(Facerea/Geneza 9:2)
Este trist cum unii oameni devin pagani si idolatri fara sa-si dea macar seama. Dar si daca le atragi atentia, se supara si te insulta…
Daca toti crestinii ar avea tot timpul in cap poruncile lui Hristos : sa iubesti pe Dumnezeu mai presus de orice si pe aproapele tau ca pe tine insuti, poate ca ar intelege ca animalul este mult mai prejos de om…Si ca nu poti sa investesti in animal mai mult decat o faci pentru om. In Romania sunt oameni bolnavi, cu handicap, pensionari, care traiesc de azi pe maine, fara mancare de calitate, fara medicamente etc… De acestia cui ii pasa ca mor cu zile ?
Nepotrivit si partinitor
No orice pustnic cunoaste -in sensul adanc, totul despre toate.
Nu il voi aminti pe Ieronim preafericitul si nici pe sf, Francisc pentru ca nu doriti catolici
dar cum a fost cu Sf Anton in pustie? Oare Dumnezeu s-a slujit de pasari ca de niste roboti cu cip? Si daca am obtinut mila Domnului prin cineva, nu trebuie sa fim recunoscatori si instrumentului?
O prietena de-a mea si-a salvat copilul autist prin animale, prin catei. Si acum sa spuna:da, bine le face cainilor ca ii decapiteaza, ii spanzura, ii arde de vii, ii omoara cu lopeti, furci, ii otravesc, ii arunca in smoala incinsa?
Si asta in numele iubirii de oameni si de Dumnezeu?
Nu intelegeti ca aceste cuvinte, scoase probabil dintr-un context mai larg, pun paie pe foc?
Hrisanti,
eu am o cunostinta care nu mi-ar da un leu pentru unul dintre copilasii sarmani pe care ii gaseste adesea la mine, ba ma mai si dojeneste ca le dau voie sa se mai zbenguie si mai stica si ei una alta prin casa…
In schimb, ea isi duce catelul la veterinar (inclusiv pentru tuns) mai des decat ne permitem noi sa ducem copiii la medic.
De multe ori m-am intrebat ce ar zice duhovnicul dumneaei (pe care il cinstesc si il pretuiesc foarte mult) daca ar sti cum mangaie si alinta un animal si cu cat dispret priveste niste copilasi nevinovati.
@ Magdalena Dumitrana:
Nu e nimic scos din context. Tocmai ca arata calea echilibrului, nu are de ce sa puna paie de foc, e un cuvant atat de evident impotriva CRUZIMII fata de animale, chiar nu putem intelege asta? Si sa nu fim impatimiti fata de animale, pana acolo incat sa uitam de oameni sau sa ne certam intre noi, asa cum se intampla din pacate chiar zilele astea.
Bineinteles ca multi caini pot fi de un imens ajutor in tot felul de situatii, insa maidanezii agresivi…chiar trebuie impiedicati sa mai sfasie oameni, copii…
Oare va discuta cineva vreodata,in mass-media,sau se vor trezi niste constiinte care sa regrete crimele savarsite cu sange rece,… de fiara…,in maternitati,unde in loc sa fie ajutate mamele,in primul rand, sa nasca,sunt ajutate sa-si omoare pruncii nenascuti…prin avort…?
[…]
Iertare!
Dar de ce se pun mereu in antiteza, iubirea de semeni si iubirea de animale ? Faptul ca ai mila de un catel, de o pisica, ca o hranesti, ca o mangai, inseamna musai ca nu iubesti oamenii ? De ce se spune ca X hraneste un caine dar nu ar ajuta un om ? Stiu ca sunt si din acestia, dar tot la fel de adevarat este ca cine arata cruzime sau indiferenta fata de un animal, nu poate avea suflet bun si prin urmare nu isi vfa ajuta nici semenii.
Oare unele comentarii nu vin cumva din pizma ? Ne e ciuda ca X da bani pe hrana unui caine dar nu ne da noua !
Pe mine in Bucuresti m-au agresat de mai multe ori cersetori, vagabonzi, betivi, dar niciodata nu m-a muscat un maidanez !
Nu face nimeni confuzie intre animal si nom, animalul este pamant, omul este vesnic. Dar asta nu inseamna sa tratam animalele ca pe niste pietre, atata vreme cat Sf Siluan se intrista de niste ciulini striviti cu toiagul fara motiv de ucenicii lui !
Sfintii aveau o mare sensibilitate si o mare compasiune fata de fapturile necuvantatoare (priviti pozele cu parintele Iustin tinand in brate cate un pisoi !) si nu ar fi gandit niciodata “hai sa ii eutanasiem ca intre copiii nostri si animale, mai bine sa moara animalele” ci mai curand ar fi gandit “sa nu sufere nici copiii, nici animalele, sa gasim o solutie umana si eficienta”.
Bunatatea, sensibilitatea, dragostea, se mvede din lucrurile mici. De la un fir de iarba.
Tot despre relatia sfintilor cu animalele:
“Una dintre cele mai frumoase si mai induiosatoare amintiri pe care le am de la parintele a fost atunci cand am ramas in chilia sa mai mult de o jumatate de ora Cand am iesit, prietenii care venisera acolo cu mine m-au fericit pentru ca vorbisem cu parintele atat de mult. (…) Asadar, e usor de inteles de ce au ramas cu gurile cascate cand le-am spus ca in tot acest timp Parintele Porfirie si cu mine ne jucasem cu papagalul. Era totusi un papagal pe care Parintele Porfirie il invatase sa spuna continuu “Doamne miluieste-ma”
(Klitos Ioannidis, “Parintele Porfirie. Marturii si experiente”, Editura BunaVestire, Bacau, 1999, pagina 347)
“Moartea unui catel iubit e o tragedie pentru cine-i singur pe lume si slab in fata vietii” (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Dacia, Cluj-Napoca, 1997, pagina 128)
Foarte bine punctat Hrisanti, intradevar dragostea pe care unii o au pentru animale seamana suspect de mult cu idolatria pagana, mai vitel de aur le lipseste. Sfantul Siluan Athonitul explica foarte bine ca sufletul animalelor este din pamant, iar a iubi animalele inseamna a ne lega de pamant, adica de lumea aceasta trecatoare, in loc de a cauta pe Dumnezeu.
Este evident ca trebuie sa avem mila si de animalele maidaneze, cu exceptia dulailor agresivi care umbla in haita si prezita un pericol grav. Sper din tot sufletul ca situatia din Bucuresti sa nu se mai repete si sa moara un copil nevinovat, pentru vina unor iresponsabili care nu au rezolvat problema la timp. De asemenea sper sa se rezolve problema cainilor vagabonzi atat in Bucuresti cat si in toata tara, deoarece situatia este la fel peste tot.
Multumesc Admini pt. articol, mai ales ca se potriveste cu ce se intampla in zilele acestea, dar si pentru ca ne lamureste in aceasta privinta. Mie cel putin mi-a prins foarte bine.
@ Vranceanu:
Se pun in antiteza numai atunci cand viata le pune in antiteza, cand ai de ales totusi pe cine protejezi, cand situatia a scapat de sub control si cand deja mor copii sfasiati sau altii sunt desfigurati cumplit, cand zone intregi se afla sub teroarea maidanezilor. Ca nu m-a muscat pe mine pana acum – dar pe mii de altii da, printre care destui copii – e un argument… cel putin egoist, sa avem iertare. Ne-am obisnuit, din pacate, cu o anormalitate patenta: cainii pe strazi. Nu au ce cauta acolo! Despre asta e vorba, totusi, nu despre a omori cateii draguti din casele/curtile oamenilor singuri, oameni buni! Legea si asa lasa multe portite si acum: exista un timp in care prea multi iubitori (adevarati sau ipocriti) ii pot adopta. O gramada de ONG-uri de protectie a cainilor s-au imbogatit cu bani de la stat si, probabil, cu finantari din afara, nefacand nimic. “Sa gasim o solutie umana si eficienta” – e cliseul ultrauzitat zilele astea. Care e solutia aceea miraculoasa? Unde sunt adaposturile pentru zeci de mii de caini? E simplu, solutia aia nu prea exista, din pacate. Mila, bunatatea, sensibilitatea se vad daca avem si dreapta socoteala. Iar cuvantul Sf. Siluan credem ca la asta indeamna, daca vrem sa citim TOTUL, si nu doar o parte.
In alta ordine de idei, ideologia drepturilor animalelor este un produs nu al culturii crestine, ci, culmea, al “sistemului noii ordini mondiale”, avand mare legatura cu panteismul New Age, tocmai activistii acestia din toata lumea fiind si primii care se opun drepturilor copiilor nenascuti:
http://www.culturavietii.ro/2013/09/10/comunicat-de-presa-drepturile-animalelor-nu-au-ce-cauta-constitutia-romaniei/
@ Magdalena Dumitrana
“O prietena de-a mea si-a salvat copilul autist prin animale, prin catei. Si acum sa spuna:da, bine le face cainilor ca ii decapiteaza, ii spanzura, ii arde de vii, ii omoara cu lopeti, furci, ii otravesc, ii arunca in smoala incinsa?”
Nu cred ca prietena dvs. si-a salvat copilul cu ajutorul haitelor de caini agresive de pe maidan. Sigur ca insuflarea iubirii si grijii fata de animale in educatia unui copil ajuta la dezvoltarea afectiva a acestuia, dar de aici si pana la apara niste caini salbaticiti, este prea mult.
Faptul ca exista unii oameni care practica cruzimea exagerata si fara motiv, fata de animale, fara indoiala ca este condamnabil crestiniste, dar nu pentru ca acel animal are atat de mare importanta, ci pentru faptul ca aceasta cruzime reflecta un suflet intunecat si cinic.
Si mie imi plac animalele, am acasa trei caini si un iepuras, dar am grija de ei, ii vaccinez, le ofer un adapost adaptat si in niciun caz nu-i las sa haladuiasca pe strazi si sa deranjeze circulatia sau vecinii. I-am educat sa nici nu latre decat, evident, cand suna cineva la poarta, asta e normal, dar in rest nu latra, tot ca sa nu deranjez vecinii. In schimb daca unul dintre cainii mei ar fi gasit pe strada singur, si sunt caini de rasa, ar fi imediat luat de ecarisaj, tinut cateva zile si daca nu este revendicat fie este imediat eutanasiat, fie este dus intr-un adaposta specializat unde este dat spre adoptie. Dar si acolo este tinut maxim 6 luni, dupa care este eutanasiat, daca nimeni nu l-a adoptat.
Nicio tara normala nu da fonduri cu nemiluita pentru intretinerea unor caini abandonati, cu atat mai mult cu cat sunt agresivi si degenarati. In Romania in schimb sunt unii care ar fi de acord sa se dea bani pentru aceste animale devenite salbatice, dar nu se revolta nimeni atat de tare pentru ca nu sunt bani pentru medicamente sau pentru cresterea pensiilor care sunt foarte mici in raport cu preturile, sau pentru ingrijirea corecta a copiilor abandonati, sau pentru adaptarea trotuarelor si intrarilor in blocuri/magazine pentru persoanele cu handicat si asa mai departe, ca subiectele despre care nu se intereseaza nimeni si sunt esentiale pentru o societate cat de cat civilizata, numai spun crestina, sunt enorm de multe, in Romania.
@ Vranceanu
“Dar de ce se pun mereu in antiteza, iubirea de semeni si iubirea de animale ? Faptul ca ai mila de un catel, de o pisica, ca o hranesti, ca o mangai, inseamna musai ca nu iubesti oamenii ? De ce se spune ca X hraneste un caine dar nu ar ajuta un om ”
Nu spune nimeni ca cei care iubesc animalele nu iubesc neaparat si oamenii, desigur ca nu este asa. Dar sunt foarte multi dintre cei care iubesc animalele care au ajuns sa spuna ca animalul are aceleasi drepturi cu omul si ca a ucide animale este o crima. Pai atunci inseamna ca si vanatoarea este o crima ? Si daca nu ar fi vanatoarea nu ar navali animalele salbatice, inmultindu-se necontrolat, peste oameni omorandu-i si stricandu-le gospodariile ?
A pune viata animalului mai presus de om, si mai presus de ceea ce Dumnezeu a stabilit, si anume ca omul este stapanul animalului nu egal cu el, ca omul poate ucide animale si nu este crima in fata lui Dumnezeu, a face acest lucru frizeaza idolatria si paganismul. Numai paganii (budistii in special) dau o atat de mare importanta animalelor. Din pacate intrarea literaturii new-age si pe piata romaneasca, i-a facut pe multi sa amestece totul, si unii oameni desi se declara crestini, au o mentalitate pagana.
Dar discutia de zilele astea nu este despre iepurasi sau bichoni, ci despre niste haite de animale salbatice care impanzesc o capitala de tara din Europa secolului 21, ca daca eram in Evum Mediu poate nu ne miram si revoltam chiar asa tare…
@ Vranceanu
Singura solutie umana si eficienta este sa folosesti o metoda de eutanasiere ce le provoaca o durere minima sau zero si care nu implica niste costrui prea mari.
Deci nu sa-i strangulezi cu latul sau sa-i tii cu capul sub apa unul cate unul pana cand mor in chinuri. Aia da, este o solutie sadica, barbara, in contextul in care ai si alte metode ne-dureroase la dispozitie.
O injectie insa, care sa le provoace stop cardiac instantaneu, mi se pare o abordare rezonabila.
Gandind problema si altfel, sa stii ca alocatia lunara pentru un copil, in Romania, este de 42 de lei. Deci sub 10 euro !
Tu stii cat costa intretinerea lunara a unui caine intr-un adapost, chiar si d-asta insalubru si vai mama lui, cum sunt astea de prin jurul Bucurestiului ? Intereseaza-te si fa o comparatie.
@ admin
Mi se pare putin exagerata chestia cu idolatria. Adica bun, sunt anumiti oameni care au o sensibilitate vis-a-vis de animale dusa spre patologic si spre o anumite forma mai subtila sau abstracta de idolatrie.
Dar cred ca nimeni nu s-ar gandi sa se puna in genunchi si sa aduca arderi de tamaie inaintea unui caine cerandu-i ploaie sau recolta mai buna, asa cum faceau paganii din vechime …
@ Lucian:
Noi nu am spus asta.
http://www.crestinortodox.ro/slujbe-randuieli/molitfele-sfantului-trifon-99021.html
@ Lucian
“Mi se pare putin exagerata chestia cu idolatria.”
Nu adminii, ci eu am spus asta si cred ca am motivat destul de clar in raspunsul meu pentru @ Vranceanu de ce sustin asa ceva.
Idolatria nu se reduce doar la niste ritualuri, ci este o mentalitate o “religie” in care Cuvantul Lui Dumnezeu este dat la o parte sau rastalmacit in asa fel incat oamenii ajung sa nege principiile crestine si sa le accepte incet-incet pe cele pagane.
Nu poti sa afirmi ca-L slavesti pe Dumnezeu, cand tu traiesti dupa principii pagane.
Si daca slavesti mai mult “legile” new-age, decat pe cele date de Dumnezeu, imi pare rau, dar asta frizeaza idolatria…
A pune viata cainelui mai presus decat a unui om, a sluji unor dobitoace si a dispretui un om (oricare OM ar fi el) tot idolatrie se cheama.Zoolatrie cred ca e termenul corect.
@ Lucian
ca sa nu fie confuzii, cand am vorbit la persoana a doua nu m-am referit la tine personal, ci in general.
@ Admin: Eu nu am vorbit de “drepturile animalelor”, nu sunt de acord bineinteles cu aceasta sintagma, nu fac confuzie intre persoane si animale. Eu am citat din Parintele Porfirie si din Parintele Nicolae Steinhardt. Acesta din urma, tot in jurnalul fericirii, avea la un moment dat o imagine (metaforica) cu raiul sub forma unei pajisti pline de catei si pisipcute cup funda la gat. Ma intreb ce ar spune el, daca ar traip, desre solutia “eficienta” a eutanasierii si daca nu cumva hecatombele cu mii de caini omorati, ucisi, nu i-ar folosi in contrapartipda pentru o reusita imagine a iadului.
@Lucian “O injectie insa, care sa le provoace stop cardiac instantaneu, mi se pare o abordare rezonabila” – prietene,. nup as vrea sa te cunosc mai ipnpdeaproape, cine gandeste asa, nu s-ar da in laturi nici de la cruzimi impotriva semenilor sai. Vorbesti ca dr Megele.
@ Hrisanti: Vanatoarea este permisa doar ca sa ne procuram hrana, sau daca animalele se inmultesc peste masura si distrug. Altfel, vanatoarea ca “sport”, ca placere de a ucide, este cred un pacat.
Si sa nu ne mai ascundem dupa cuvinte. “Eutanasiere” inseamna de fapt: ucidere, exterminare, omorare, masacrare a cainilor. Vor fi mii de animale care nu au muscat pe nimeni niciodata si nu au facut rau nimanui, ucise la gramada si cadavrele lor aruncate in gropi. Asta va fi. Va fi ceva murdar si urat.
Oprescu si Dogtown. (1) DEDESUBTURILE AFACERII CAINILOR MAIDANEZI DIN BUCURESTI de medialert
(2) DEDESUBTURILE AFACERII CAINILOR MAIDANEZI… de medialert
Nu exista nicaieri in Noul Testament, nici in Vietile Sfintilor, nici in Pateric, nici in scririle Sfintilor Parinti, un singur exemplu de cruzime impotrova animalelor. Cu exceptia unora asimilate diavolului sau puterilor raului, de exemplu serpi sau scorpioni. In afara acestora, eu nu stiu sa se spuna ca vreun sfant a ucis vreun animal. Ca Sf Siluan manca peste, da manca, mancam si gaini, si porc, si vite, dar ii ucidem ca sa ne hranim. Cainii nu vor fi uisi pentru a ne hrani, ci pentru ca asa considera unii ca e bine – sa fie ucisi. Pentru ca 2 – 3 caini au omorat un copil lasat nesupravegheat pe coclauri, trebuie sa fie exterminati zeci de mii. Asta faceau si nazistii in Serbia ocupata, pentru un soldat german impuscat de partizani spanzurau zece civili sarbi nevinovati. Ei insa erau in razboi, noi suntem in razboi acvum ? Cu cine, cu cainii ?
@ Vranceanu:
Iarta-ne si pe noi, dar falsificarea asta grosolana a realitatii miroase a fanatism. Nici nu mai are sens dialogul, e perfect surd si absurd.
Doamne, ajuta!
@Vranceanu:
eu sunt de acord total cu mesajul tau de la #8. E o formulare impecabila, nu stiu ce s-ar putea adauga.
E o falsa problema „om„ vs. „animal„ si s-a creat o isterie generalizata.
Nici macar nu se stie bine ce a fost acolo de fapt, cap-coada, nu avem decat marturia unui copil blocat, traumatizat. Si urmele de pe cadavru, care insa nu spun nimic despre context.
Da, e un semnal ca tr luate masuri. Dar nu masuri isterice. A evita omorarea nejustificata a unui animal nu inseamna ca il idolatrizezi. Cum ai spus si tu (Vranceanu), tr sa avem grija de TOATA faptura lui Dumnezeu. Intr-adevar, diferentiat si cu prioritati. Dar si cu cap.
Argumentul cu alocatia de 42 de lei pt copil si intretinerea cainilor este de un penibil absolut (si preluat mimetic, in stilul dezbaterilor autohtone). Omorarea cateilor nu va duce la cresterea alocatiei, va asigur. Nu asa se echilibreaza cheltuielile, e hilar! Mai bine pui o taxa mai mare pe cluburi si baruri, si de acolo maresti alocatia. De exemplu. Sau in taxele pe avorturi. Sau in realocarea fondurilor destinate avorturilor. Sau…si exemplele pot continua. Ce sa spun, secretul alocatiei mici statea in grija acordata cateilor!! Oh, dear…
Este f simplu sa-i omori pe toti, fara discernamant, in numele ”grijii pt om”. Si f inuman in acelasi timp. Nu stiu care sfant ar fi aprobat asa ceva. Este mai complicat sa cauti solutii rationale – am pomenit cateva intr-una din postarile anterioare – si care, in plus, au avantajul ca vizeaza CAUZA, nu efectul.
Da, exista si autori ai unor asertiuni de tipul ”iubesc mai mult animalele decat oamenii, pt ca animalele nu mint” etc.. Da, exista si persoane care mai degraba isi dau friptura unui catel decat saracului de la coltul strazii. Aiureli, intr-adevar. Dar asta nu inseamna ca daca nu sustin eutanasierea in bloc a tuturor cateilor, ma situez in aceasta categorie.
@ Vranceanu
“Vanatoarea este permisa doar ca sa ne procuram hrana, sau daca animalele se inmultesc peste masura si distrug”
Este exact ce spui, si nu ti se pare ca haitele de caini maidanezi din Bucuresti, si alte orase, au ajuns fix la faza asta : “se inmultesc peste masura si distrug” ? Cati oameni mai trebuie sa fie raniti sau ucisi de cainii maidanezi, ca sa se inteleaga ?
Dar si in afara de aceasta discutie a distrugerilor, mai este si alta. Este oare normal ca intr-o capitala de tara care se pretinde civilizata si crestina, sa existe haite de caini libere pe strazi ? Doar in India sunt vaci libere pe strazi, dar macar alea sunt mai blande, desi si o vaca “sfanta”, s-ar putea sa devina violenta, uitand de “sfintenie”, ca deh, animal este… 🙂
“Iubitorii de animale” care dau like-uri pe Facebook sau se revolta pe forumuri, dar nu fac nimic pentru ca aceste animale sa fie ingrijite si tinute in curti, sa aiba stapan, iarta-ma, dar sunt FALSI iubitori de animale ! Pentru ca un animal domestic, in speta un caine, nu este in elementul lui, si deci nu se simte bine, nici inchis in custile din adaposturi, tinut la infinit, si unde cainii ajung sa se sfasie intre ei pentru ca nu sunt destui bani (si nici nu trebuie sa fie pentru asa ceva) pentru a fi hraniti pe viata (14-20 de ani), dar nici pe strazi unde sunt speriati de circulatie, nu au mancare buna si nici suficienta, traiesc in haite si in final se salbaticesc devenind pericol public.
Am auzit zilele astea pe la tv niste ineptii de mi-a stat mintea in loc, unele spuse de oameni cu studii si formatori de opinie, si anume, dau un singur exemplu : cineva spunea ca un om criminal daca omoara nu este eutanasiat, ci dus la inchisoare, intretinut acolo si apoi eliberat. Doamne, nici nu am cuvinte sa calific in termeni politicosi o asemenea afirmatie !
Pai omul este creat dupa Chipul Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Insusi a dat omului sansa de a se pocai pana la ultima lui suflare si a fi mantuit ! Deci este normal ca sa se incerce numai pedepsirea, pe cale legala, a unui criminal, in speranta ca isi va da seama de gravitatea faptei lui antisociale, si se va indrepta. Omul are constiinta de sine si de faptele sale, deci are si sanse sa-si dea seama ca a gresit.
Animalul agresiv nu are constiinta de sine, actioneaza numai dupa instictul de moment, nu are mantuire si daca este agresiv trebuie ucis !
Pe de alta parte nu pot sa nu ma refer si la ipocrizia falsilor “iubitori de animale”, care nu se sfiesc sa manance porcul de Craciun si mielul de Pasti, carne de vaca, de gaina,iepure, acestea fiind animale destul de blande, de altfel. Hai ca poate ajungem sa spunem ca este “masacru” taierea miilor, poate sutelor de mii de porci de Craciun si miei de Paste ! 🙂
Dumnezeu a creat animalele pentru a fi de FOLOS omului, fie in gospodarie, fie pentru hrana, fie pentru agrement, in nicun caz omul nu este tinut sa accepte si finanteze cresterea unor animale care ajung sa-i DAUNEZE, cum este cazul cainilor maidanezi, care sunt niste animale degenerate !
@ Doroteea:
Noua ni se pare ca isteria si irationalul, ba chiar cinismul cel mai respingator incep acolo unde negam evidentele si mistificam grav realitatile cele mai tragice si mai strigatoare la cer.
Ne pare rau, dar fraze precum
ne fac sa dorim sa inchidem orice discutie pe acest subiect. E o limita de la care ni se pare ca trecem in zona inadmisibilului si a sofismelor lipsite si de compasiune, si de luciditate. Acolo unde nu exista o vointa atat de inversunata de NEGARE a realitatii si a argumentelor de bun-simt, iar dezbinarea tinde sa ia proportii, preferam sa oprim aici comentariile. Cine doreste sa si gandeasca, sa reflecteze la modul cel mai onest, serios, lucid si aplicat o poate face mai bine, poate, daca este ajutat sa nu se napusteasca peste tastatura.
Va multumim pentru intelegere.