CUM TREBUIE SA SE POARTE SOTUL SI SOTIA intr-o familie crestina? “SFATURI INTELEPTE pentru sot si sotie de la sfinti si mari duhovnici”

9-09-2013 Sublinieri

moni horas_1

Cum trebuie sa se poarte sotul cu sotia

Barbatilor, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fi­ind fapturi mai slabe, si faceti-le parte de cinste, ca unora care impreuna cu voi sunt mostenitoare ale harului vietii vesnice (I Pt. 3, 7).

Asadar barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insusi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia, pe sine se iubeste (Efes. 5,28).

Apostolul spune: taina aceasta mare este, iar eu zic in Hristos si in Biserica. Astfel si voi, fiecare sa-si iubeasca femeia sa ca pe sine insusi, iar femeia sa se teama de barbat (Efes. 5, 32-33).

Pe de o parte, epistola aceasta vorbeste despre relatiile foarte profunde dintre Biserica si Hris­tos. Hristos a venit pe pamant pentru a mantui omenirea, Dumnezeu S-a facut om, si El savar­seste mantuirea aceasta cu pretul vietii Sale si al mortii Sale. Si acesta este primul lucru la care trebuie sa se gandeasca sotii atunci cand se casatoresc: le este inmanata de Dumnezeu o fiinta fra­gila, careia ei i-au spus: „Te iubesc” – si aceasta dragoste trebuie sa fie de asa natura ca sotul este gata sa sacrifice totul, toata viata sa, din dragoste pentru sotie si din dragoste pentru copiii sai.

Sotul este capul familiei nu intrucat e barbat, ci intrucat este chipul lui Hristos, si sotia lui si copiii lui pot vedea in el acest chip, adica chi­pul iubirii nemarginite, iubirii devotate, iubirii pline de abnegatie, iubirii care este gata de ori­ce ca sa mantuiasca, sa apere, sa hraneasca, sa mangaie, sa bucure, sa educe familia sa. Fieca­re om trebuie sa-si aminteasca lucrul acesta. Es­te prea facil pentru barbat sa creada ca intrucat este barbat are dreptul la sotia sa, drepturi asu­pra sotiei sale si asupra copiilor sai. Nu este asa! Daca el nu este chipul lui Hristos, nimeni nu ii este dator cu nici un respect, cu nici o teama, cu nici o ascultare.

02Vedeti ca in epistola aceasta se vorbeste nu despre stapanirea barbatului si supunerea fe­meii, ci despre o dragoste reciproca ce reprezin­ta dragostea jertfelnica, eroica, a sotului, la care sotia poate raspunde cu o dragoste la fel de jertfelnica. Trebuie sa ne amintim intotdeauna de acest lucru, fiindca acest pasaj din Sfanta Scriptura este inteles mult prea des in chip mincinos – injosind sotia si ridicandu-l in slavi pe sot, prezentandu-l pe acesta ca pe un stapan mandru.

(Mitropolitul Antonie al Surojului)

***

In crestinism, supunerea sotiei fata de sot dobandeste caracterul cel mai inalt, intru­cat decurge din frica de Dumnezeu si este pu­sa in rand cu acele fapte bineplacute lui Dumne­zeu pe care le facem nemijlocit Domnului Insusi. Sotia se supune sotului cu convingerea ca Dom­nul primeste aceasta supunere ca si cum ar fi fata de El Insusi, nu ca unuia mai puternic si domi­nant dupa legea firii, ci ca unui chip al Domnu­lui.

(Sfantul Teofan Zavoratul)

***

Ingrijeste-te de sotia ta cum Se ingrijeste Hristos de Biserica. Chiar daca ar trebui sa-ti dai viata pentru ea, chiar daca ar trebui sa in­duri pentru ea o multime de pierderi, sa rabzi in­cercari grele, nu trebuie sa te dai in laturi, deoare­ce chiar rabdand toate acestea inca nu vei fi facut nimic care sa se asemuie cu ceea ce a facut Hristos pentru Biserica.

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Sotul este capul sotiei, asa cum si Hristos este capul Bisericii. In aceasta porunca evanghelica nu este nimic injositor pentru feme­ie, asa cum pe caprioara gingasa n-o poate injosi constiinta faptului ca ea nu este leu puternic. Nu in batalii si nu in afaceri, ci in tandretea conju­gala si in maretia maternitatii se descopera toata frumusetea sufletului feminin…

Incalcarea ierarhiei familiale poruncite de Dumnezeu – nazuinta sotiei de a fi cap (de a deveni, in esenta, masculina) si ingaduirea acestui lucru de catre sot – pervertesc casatoria. Barbatul a fost facut mai puternic, si el trebuie sa conduca familia – insa nu prin silnicie, ci prin bunatate si prin dragoste plina de abnegatie, asa cum Man­tuitorul a primit Crucea pentru Biserica.

(Mitro­politul Vladimir al Asiei Centrale)

***

Sa ai un prieten in sotie, si prin puterea iu­birii tale sileste-o sa-ti fie supusa.

(Sfantul Teofan Zavoratul)

***

Barbatul poate sa devina barbat adevarat, imparat al zidirii, doar daca nu pretinde sa fie proprietar al zidirii, stapan cu puteri neli­mitate asupra ei, ci primeste cu iubire si ascul­tare voia lui Dumnezeu in ce il priveste. De ase­menea, si femeia inceteaza sa fie „numai” femeie atunci cand, dandu-se celuilalt pe de-a-ntregul, devine la randul sau intrupare a bucuriei si pli­natatii vietii, devine cea pe care in Cantarea Cantarilor imparatul o duce in camara de nunta zi­cand: cat de frumoasa esti tu, iubita mea, si fara nici o pata! (Cantarea Cantarilor 4, 7).

(Protoiereul Alexandr Schmemann)

***

Straduieste-te pe cat poti sa te porti duhovniceste cu sotia ta, ca intre voi sa fie iubi­re si intelegere. Sa nazuiesti spre asta si in re­latiile cu copiii. Omul cu adevarat duhovnicesc are obiceiul sa cedeze. Cei puternici trebuie sa poarte greutatile, ca cei neputinciosi sa se poata odihni, nu fiecare – si cel puternic, si cel neputin­cios – sa poarte doar greutatea sa.

(Staretul Paisie Aghioritul)

***

In dragoste este nevoie de o delicatete deosebita. Poti fi sincer si devotat, si totusi in cuvintele si in faptele tale sa nu fie destul din acea tandrete care cucereste inimile. Iata un sfat: nu iti afisa proasta dispozitie si sentimente­le ofensate, nu vorbi cu manie, nu te purta urat. Nici o femeie din lume nu va suferi atat de mult ca propria ta sotie din pricina cuvintelor taioa­se ori necugetate care ti-au scapat de pe buze. Dintre toate lucrurile din lume, cel mai de temut sa iti fie tocmai s-o amarasti. Dragostea nu-ti da dreptul sa te porti grosolan cu cel pe care-l iu­besti. Cu cat sunt mai stranse relatiile dintre voi, cu atat mai rau doare inima de la orice privire, ton, gest sau vorba care arata iritare ori sunt pur si simplu necugetate.

(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

***

Sotilor contemporani le lipseste in primul rand cavalerismul, marinimia, tandretea, bunavointa, gentiletea – tocmai acele trasaturi care alcatuiesc pentru femeie atmosfera de ca­min, de „cuib”. Foarte des uitam ca este de da­toria noastra sa ne purtam atent cu jumatatea noastra macar in lucrurile marunte. Dupa cum recunosc chiar femeile, lor nu le trebuie mult. Sotia iubitoare se bucura de orice marturie, cat ar fi ea de microscopica, a faptului ca ocupa un anumit loc in gandurile si in inima sotului. Pe cine iubim, la acela ne si gandim; pe cine indra­gim, pentru acela ne si rugam…

(Protoiereul Artemie Vladimirov)

***

Dezradacineaza din gandul ei cuvintele „al meu”, „al tau”. Daca va spune: „al meu“, zi-i asa: „Cum adica «al tau»? Eu nu stiu de asa ceva si nu am nimic al meu? Si atunci, cum spui tu «al meu», de vreme ce totul este al tau? Cuvintele acestea nu vin din lingusire, ci din mare intelepciune. In acest fel vei putea sa-i potolesti mania, sa-i indepartezi amaraciunea din suflet. Nu vorbi cu ea nechibzuit, ci cu buna­tate, cu cinstire, cu dragoste. Cinsteste-o, si nu va avea nevoie de cinstirea altora. Nu va avea nevo­ie de slava de la altii, daca se va bucura de cin­stire din partea ta. Invat-o frica de Dumnezeu, si totul va curge ca din izvor, si casa voastra va fi plina de bunatati.

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Fiecare sotie trebuie sa stie ca atunci cand este dezorientata sau incurcata o sa afle intotdeauna un adapost in iubirea sotului sau. Trebuie sa stie ca el o va intelege, ca se va purta cu ea foarte delicat, ca isi va folosi puterea ca sa o apere. Nu trebuie sa se indoiasca niciodata de faptul ca el va simpatiza cu ea in toate greutatile ei. Trebuie ca ea sa nu se teama niciodata ca va intampina raceala sau mustrare arunci cand va veni la el ca sa caute ocrotire.

(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

***

Monahului trebuie sa nu-i pese de sine si, in general, de viata sa, ci sa se daruiasca cu totul celorlalti – dar capul de familie nu poate sa faca asa, pentru ca are sotie si copii, si potrivit legii lui Dumnezeu este dator, mai in­tai de toate, sa se ingrijeasca de acestia, punand deoparte pentru ceilalti numai prisosul.

(Staretul Paisie Aghioritul)

***

Trebuie ca mainile sotului, insuflate de dragoste, sa fie in stare sa faca orice. Tre­buie ca fiecare sot iubitor sa aiba inima mare. Fiecare sot crestin trebuie sa se uneasca cu sotia sa in dragostea de Hristos. Din dragoste de ea, el va trece prin incercarile pe care le presupune calea credintei. Luand parte la viata ei plina de credin­ta si rugaciuni, el va lega cu Cerul si viata sa. Cei uniti pe pamant prin credinta comuna in Hris­tos, transfigurand dragostea lor reciproca in dra­goste de Dumnezeu, vor fi vesnic uniti si in Cer.

(Sfanta Mucenita Alexandra, Împarateasa Rusiei)

***

Sotul trebuie sa se sfatuiasca cu sotia sa in privinta treburilor sale, a planurilor sale, sa aiba incredere in ea. Poate ca ea nu se price­pe atat de bine ca el la aceste treburi, insa poate ca va propune multe lucruri de valoare, intru­cat intuitia feminina functioneaza adeseori mai repede decat logica masculina. Dar si daca sotia nu-si poate ajuta sotul in treburile lui, dragos­tea pentru el o face sa poarte un interes profund pentru grijile lui, si este fericita atunci cand el ii cere sfatul, si in felul acesta cei doi se apropie si mai multDaca ziua a fost cu spor, ea imparte cu sotul bucuria acestuia; daca a fost slaba, il ajuta, ca o sotie credincioasa, sa treaca prin neplaceri, il im­barbateaza.

(Sfanta Mucenita Alexandra, Impara­teasa Rusiei)

sf-mc-alexandra-imparateasa-3

*

Cum trebuie sa se poarte sotia cu sotul

Exista ceva sfant si care provoaca o fri­ca aproape evlavioasa in faptul ca sotia, casatorindu-se, isi concentreaza toate interesele asupra celui pe care il ia de sot. Ea lasa casa copi­lariei, mama si tatal, rupe toate firele care o leaga de viata trecuta. Ea il priveste in fata pe cel care i-a cerut sa devina sotia lui, si cu inima tremuranda, dar si cu incredere linistita, ii incredin­teaza viata sa – si sotul simte cu bucurie aceasta incredere. Iata ce alcatuieste pentru toata viata fericirea inimii omenesti, care e in stare si de bu­curii negraite, si de suferinte nemasurate.

Femeia ii da totul sotului sau, in deplinul inteles al cuvantului. Pentru orice barbat, acesta es­te un moment solemn: sa isi asume raspunderea pentru o viata tanara, fragila si gingasa, care i s-a incredintat, si s-o alinte, s-o apere, s-o ocroteas­ca, pana ce moartea ii va smulge din maini co­moara aceasta sau il va dobori chiar pe el.

(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

***

Ca dragostea dintre soti trebuie sa fie pu­ternica si de nedestramat, ca sotia trebuie sa se supuna sotului sau, 02-crearea-Evei4ne-o arata chiar felul in care prima femeie a fost zidita si menirea ei. Fe­meia a fost zidita din coasta omului:

a) pentru ca sotia sa fie intotdeauna aproape de inima sotului,

b) ca ea sa fie inclinata din fire spre ascultare si supunere fata de el, ca o parte a lui,

c) ca sa fie usurata impartasirea gandurilor, simtirilor, insusirilor, si ca neamul omenesc sa fie facut un singur trup, si ca din aceasta pricina oamenii sa fie inclinati in chip firesc sa se iubeas­ca si sa se ocroteasca unul pe altul.

In Sfatul lui Dumnezeu, femeia e numita aju­tor al barbatului (v. Fac. 2, 18); prin aceasta se arata menirea ei de a-l ajuta

a) in nasterea si cresterea pruncilor,

b) in toate nevoile care privesc viata vremelnica. Femeia este numita ajutatoare asemenea lui (v. Fac. 2,18), adica barbatului, ca sa se arate ca:

a) ca este de aceeasi fire cu el, spre deosebire de alte animale,

b) ea este menita a-i sluji cat se poate de inde­aproape (v. I Cor. 11, 9),

c) petrece si traieste cu el nedespartit.

(Sfantul Filaret al Moscovei)

***

In epistolele lor, Apostolii vorbesc de pozitia subordonata a femeii in casnicie. Prin aceasta ei nu o injosesc, ci au in vedere originea ei si natura ei, mai complicata si mai slaba, care cere o ocrotire deosebita. N-a fost zidit barbatul pentru femeie scrie Apostolul, ci femeia pentru barbat (ca prieten si ajutor al lui)… Totusi, nici femeia fara bar­bat, nici barbatul fara femeie, in Domnul, caci precum femeia este din barbat, asa si barbatul este prin femei, si toate sunt de la Dumnezeu (I Cor. 11, 9,11-12).

Din povetele apostolice citate aici se vede ati­tudinea crestinismului primar fata de casnicie. Sotul si sotia sunt in fata lui Dumnezeu colabora­tori. Ei sunt cu desavarsire egali ca partasi ai Im­paratiei lui Dumnezeu si ca mostenitori ai vietii vesnice, dar nu se pierde dintre ei nici deosebirea determinata de natura lor, de originea lor si de vi­na pe care o are fiecare dintre ei in cadere. Femeia a fost zidita ca sa-l ajute pe barbat, si din barbat (din coasta lui), iar barbatul nu a fost zidit pentru femeie si din femeie (cu toate ca se naste din femeie) intru totul egala cu barbatul din  perspecti­va semnificatiei sale umane si a planului dumne­zeiesc, femeia este in planul practic ajutor al lui si depinde de el, iar barbatul este capul femeii, ca sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu, dupa cum se spune intr-una din rugaciunile din randuiala Tai­nei Cununiei.

(Episcopul Alexandru Mileant)

***

Dumnezeu l-a pus pe sot sa fie pazitor al sotiei – si el, fara ca macar sa-si dea seama, adeseori ii ingaduie sau ii interzice sotiei una sau alta din insuflare dumnezeiasca.

(Sfan­tul Teofan Zavoratul)

***

Sotia trebuie sa-si cinsteasca intotdeauna sin­cer sotul in calitatea lui de cap al familiei. Aceasta indatorire i-o insufla Dumnezeu si de le­gile firii, facand-o mai slaba fata de barbat si me­nind-o sa fie ajutor al acestuia. Chiar daca sotia isi intrece uneori sotul prin calitatile morale, prin educatie si experienta, nici atunci nu are dreptul sa iasa dintre hotarele randuite de Legea lui Dum­nezeu, ci trebuie sa pastreze intotdeauna cu sfin­tenie in suflet si sa arate cu fapta cinstirea cuvenita sotului.

(Preotul Alexandru Rojdestvenskii)

***

Sotiei crestine i-as dori sa se rupa, putin cate putin, de imaginea energicei „lady” contemporane, care este necrutatoare in judeca­tile sale critice si batjocoreste neputintele sotului sau, nestiind ca dragostea indelung rabda, este bi­nevoitoare… nu se aprinde de manie… toate le sufera, toate le crede… toate le rabda (I Cor. 13, 4-7). Eu i-as dori sa se straduie totdeauna sa-i placa sotului, fiindca pentru el trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai dorita, cea mai draga, trebuie sa fie mangaietoarea lui si izvorul lui de inspiratie.

(Protoiereul Artemie Vladimirov)

***

Menirea femeii este de a fi ajutorul bar­batului – iar cel dintai ajutor pe care are dreptul sa-l astepte barbatul de la femeie este ajutorul duhovnicesc. Femeia trebuie nu nu­mai sa-i daruiasca mangaiere barbatului in viata de acum, ci sa-i si ajute in dobandirea vietii vesnice.

(Protoiereul Dimitrie Sokolov)

***

Nu atat cu vorba, cat cu fapta trebuie in­dreptat sotul. In ce fel? Cand vede ca esti asezata, necheltuitoare, ca nu esti impatimi­ta de podoabe, ca nu ceri o gramada de bani, ci te multumesti cu ceea ce este, ca nu pretinzi nici aur, nici margaritare, nici haine de pret, ci iubesti cumintenia, curatia, bunatatea si ceri de la el ace­leasi lucruri, va asculta sfaturile tale cu rabdare si chiar cu placere.

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Nu numai fericirea vietii barbatului depinde de sotie, ci si dezvoltarea si cresterea caracterului sau. O sotie buna este o binecuvanta­re cereasca, cel mai bun dar pentru barbat, inge­rul lui si izvor de bunatati fara numar. Glasul ei este pentru el muzica cea mai dulce, zambetul ei ii lumineaza ziua, sarutul ei este paznicul credinciosiei lui, mainile ei sunt balsam pentru sanata­tea lui si pentru toata viata lui, harnicia ei e che­zasia bunastarii lui, economia ei ii este cel mai de nadejde administrator, buzele ei ii sunt sfetnicul cel mai bun, pieptul ei e cea mai moale perna, pe care sunt date uitarii toate grijile, iar rugaciunile ei sunt avocatul lui inaintea Domnului.

(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

***

Nu cred ca cineva va contesta faptul ca femeia are o uriasa inraurire asupra tre­burilor omenirii – atat in bine, cat si in rau. Faca­torul n-a vrut sa-i daruiasca o autoritate care sa-l supuna pe slab celui tare si actioneaza prin forta, insa in schimb i-a daruit o inraurire care il supu­ne si pe cel puternic celui slab, in asa fel incat ce puternic nici nu-si da seama, ci se supune celui slab fara sa-si simta libertatea ingradita.

(Protoiereul Dimitrie Sokolov)

***

Sotia imbunatatita, cucernica si inteleapta poate, mai mult decat oricine, sa-si in­drepte sotul catre cucernicie. El nu asculta nici de prieteni, nici de invatatori, nici de mai-mari cum asculta de soata sa. Cand aceasta il indeamna si ii da sfaturi, acel indemn ii aduce si o anumita placere, fiindca o iubeste foarte mult pe sfatuitoare – si as putea povesti multe intamplari cand soti aspri si neimblanziti au fost inmuiati in felul acesta. Sotia este partasa in toate sotului: si la masa, si in nasterea si cresterea pruncilor, si in treburile si interesele lui, si in foarte multe altele. Ea ii este devotata in toate si este unita cu el asa cum este trupul cu capul – si daca ea va fi chibzuita, gospodina si harnica, daca nu va fi rautacioasa si veninoasa, cheltuitoare si certareata, daca nu va cauta haine si podoabe desarte, ci in loc de asta va cauta smerenia, curatia, bunatatea si blandetea, unirea de cuget si intelegerea casnica, ii va intrece pe toti in ce priveste inraurirea asupra sotului – iar purtandu-se asa, si pe acesta il va face mai bun si mai iubitor.

Daca sotia va fi blanda si impodobita cu cu­mintenia, cu grija de casa, cu evlavia si cu cele­lalte virtuti, nu numai ca prin tovarasia sa ii va aduce sotului mangaiere, ci si in toate, indeob­ste, ii va aduce mare folos, usurandu-i toate si ajutandu-l in toate; atat in incercarile din afara, cat si in cele care se intampla zilnic in casa, nu-l va parasi, ci ca un carmaci iscusit va potoli prin buna sa chibzuinta orice furtuna sufleteasca din el si prin petrecerea impreuna cu el il va manga­ia.

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Orice sotie credincioasa se patrunde de in­teresele sotului. Cand acestuia ii e greu, ea se straduie sa-l imbarbateze prin intelegerea sa, prin manifestarile iubirii sale. Sustine cu interes toate planurile lui. Nu ii este povara. Este puterea din inima lui, care-l ajuta sa devina tot mai bun. Nu toate sotiile sunt o binecuvantare pentru sotii lor. Uneori, femeia este ca o planta agatatoare ce infasoare puternicul stejar care e sotul sau.

Sotia credincioasa face viata sotului sau mai no­bila, mai plina de rost, indreptandu-l spre scopuri inalte prin puterea iubirii sale. Atunci cand ea se lipeste de el plina de incredere si de dragoste, tre­zeste in el cele mai nobile si bogate trasaturi ale fi­rii lui, stimuland in el barbatia si simtul raspunderii. Ea infrumuseteaza viata lui, inmoaie deprin­derile lui dure si grosolane, daca acestea exista.

Exista insa si sotii care seamana cu plantele pa­razite. Ele se agata de sotul lor fara sa-i ofere ni­mic acestuia, fara sa-i intinda mana de ajutor. Se rasfata pe canapele, se plimba pe strazi, viseaza cu ochii deschisi citind romane sentimentale si barfesc in camerele de oaspeti. Sunt absolut inuti­le si, ca atare, devin o povara chiar si pentru dra­gostea cea mai tandra. In loc sa faca viata sotu­lui mai puternica, mai bogata, mai fericita, ele nu fac decat sa puna piedici in calea succeselor lui. Rezultatul este de plans si pentru ele insele. Sotia credincioasa se lipeste de sotul ei si se infasoara in jurul lui, insa il si ajuta si il inspira. In toate sferele vietii sale, sotul ei simte cum il ajuta iubirea ei. So­tia buna este pazitoarea caminului familial.

(Sfan­ta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

***

In primul rand, cinsteste-L pe Dumnezeu, iar apoi pe sotul tau, lumina ochilor vie­tii tale. Doar pe el sa-l iubesti, numai lui sa-i ve­selesti inima – si asta cu atat mai mult cu cat el nutreste fata de tine dragostea cea mai gingasa… Daca te-ai nascut femeie, nu-ti insusi insemnatatile care sunt din fire ale barbatului; nu te man­dri cu neamul, nu te ingamfa nici cu hainele, nici cu intelepciunea. Intelepciunea ta este sa te su­pui legilor cununiei, fiindca legatura casatoriei face ca toate ale sotului sa fie si ale sotiei.

Cand sotul tau este suparat, nu te impotrivi vrerii lui, iar cand este obosit ajuta-l cu vorbe gingase si cu sfaturi bune. Nici imblanzitorul de lei nu imblanzeste cu sila fiara infuriata, ci o po­toleste netezind-o cu mana si spunandu-i cuvin­te blande. Oricat ai fi de infuriata, nu-ti mustra niciodata sotul pentru o paguba suferita, fiindca el insusi este pentru tine cea mai buna agonisita. Nu-l mustra nici atunci cand o treaba care i-a in­ceput bine sfarseste prost. Aceasta ar fi o nedrep­tate, pentru ca, din viclenia diavolului, adeseori nici intreprinderile intelepte nu-si ating scopul. Daca sotul tau nu vede pe cineva cu ochi buni, nu-l lauda pe acela cu gand ascuns, ca sa-l ra­nesti cu vorba pe sot fara sa se bage de seama. Sotii nobili si sotiile nobile – mai ales sotiile – se cuvine sa aiba simplitatea inimii.

Sa impartasesti toate bucuriile si necazurile sotului tau. Si grijile sa va fie de obste, fiindca asa va creste casa voastra. Sa fie loc si pentru sfa­tul tau, dar ultimul cuvant trebuie sa fie intot­deauna al sotului.

Cand sotul tau este necajit, mahneste-te si tu im­preuna cu el o vreme, insa nu dupa multa vreme, inseninandu-ti fata, risipeste-i intristarea din gan­duri, fiindca pentru sotul mahnit limanul cel mai de nadejde este sotia lui.

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

***

Ingaduie-ti nu acele libertati la care te starneste dragostea sotului, ci pe cele cuviincioase, fiindca nu este lucru de care omul sa nu se poata satura pana la urma, si in dragoste nu trebuie sa se ajunga la asa ceva…

Pe fata ta nu trebuie sa fie nici miscari ale pof­tei, nici tresariri de manie. Aceste lucruri sunt rusinoase pentru oricine, dar mai ales pentru fe­meie, si schimonosesc chipul…

Daca limba ta este neinfranata, intotdeauna vei fi urata de sotul tau. Limba obraznica le-a fa­cut rau adeseori chiar si celor nevinovati. Mai bine sa taci chiar daca lucrurile te imping sa iti deschizi gura, decat sa vorbesti chiar daca nu es­te vremea si locul pentru cuvinte cutezatoare. Vorba ta sa fie mai mult dorita decat auzita…

Asculta si asta: nu te deda iubirii trupesti fara infranare, nu cauta in orice vreme placerile patu­lui nuntii; indupleca-ti sotul sa cinsteasca zilele cele sfinte, fiindca omului, care este chip al Ma­relui Dumnezeu, i se cuvine sa se supuna legilor Lui…

(Sfantul Grigorie Teologul)

***

Cea dintai cerinta in ce o priveste pe feme­ie este fidelitatea – fidelitatea in sensul cel mai cuprinzator al cuvantului. Inima sotului tre­buie sa se poata increde in ea fara nici o temere. Increderea absoluta este temelia iubirii credin­cioase. Orice umbra de indoiala distruge armo­nia vietii de familie. Prin caracterul si prin purta­rea sa, sotia credincioasa dovedeste ca merita increderea sotului. Acesta este convins de iubirea ei, stie ca inima ei ii este absolut devotata, stie ca ea ii sustine interesele in mod sincer. Este foar­te important ca sotul sa-i poata incredinta sotiei chivernisirea tuturor treburilor casnice, stiind ca totul va fi in regula. Risipa si extravagantele sotiilor au distrus fericirea multor perechi.

(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

***

In ceea ce o priveste, sotia trebuie sa asculte intru totul de sot, sa-si adapteze din ras­puteri obiceiurile la obiceiurile lui si sa-i fie pe de-a-ntregul devotata, asa incat sa nu intreprinda si nici macar sa nu planuiasca ceva fara voia lui. Asadar pentru ea corect este sa implineasca toa­te dispozitiile, sfaturile, poruncile lui si sa nu se gandeasca vreodata sa se incapataneze – indeob­ste, sa nu nutreasca si sa nu vadeasca in vreo pri­vinta dorinta de a fi cap. In caz de neintelegere, trebuie sa cedeze si sa indure cu rabdare tot ce nu ii va fi pe plac, altfel nu va putea in nici un caz sa pastreze pretioasa pace a casei. Totusi, aceasta nu o scuteste de raspunderea grijii pentru moralita­tea sotului. Prin intelepciunea si inraurirea sa, ea il poate schimba in bine. In orice caz, nu trebuie sa fie nepasatoare fata de defectele lui, ci sa-l influ­enteze pe cat o duc mintea si puterile, scotandu-l din patimi ca din foc. Pentru aceasta, trebuie sa se impodobeasca in primul rand cu virtutile, iar ce­lelalte podoabe sa le aiba ca pe niste lucruri stra­ine, de mana a doua, la care poate renunta usor, mai ales cand o cere necesitatea de a indrepta lu­crurile. In fine, trebuie sa-si aduca aminte ca ii re­vine supravegherea treburilor casnice, chiar daca doar ca implinitoare a voii sotului… Datoria ei es­te sa faca ceea ce este randuit; cand vede ceva care nu-i in regula, sa spuna si sa refaca ori sa comple­teze.

(Sfantul Teofan Zavoratul)

***

Daca cunoasterea este puterea barbatu­lui, puterea femeii e gingasia. Cerul binecuvanteaza intotdeauna casa celei care traies­te pentru bine. Sotia devotata ii arata sotului sau cea mai deplina incredere, nu ascunde nimic de el. Ea nu asculta acele vorbe de admiratie ale oamenilor straini pe care nu i le-ar putea povesti, imparte cu el fiecare sentiment al sau, fiecare na­dejde, fiecare dorinta, fiecare bucurie si fiecare amaraciune. Cand se simte dezamagita sau jig­nita, poate avea ispita de a cauta compasiune povestindu-si trairile prietenilor apropiati: nimic nu poate fi mai distructiv decat acest lucru, atat pentru propriile ei interese, cat si pentru reface­rea pacii si fericirii din casa ei. Amaraciunile de care ea se plange strainilor raman rani nevindecate. Sotia inteleapta nu impartaseste nefericirea sa tainica nimanui, in afara domnului sau, pen­tru ca numai el poate sterge, prin rabdare si dra­goste, toate neintelegerile.

(Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

 (din: Cum sa intemeiem o familie ortodoxa? 250 de sfaturi intelepte pentru sot si sotie de la sfinti si mari duhovnici, Editura Sophia, 2011)

-cum_sa_intemeiem_o_familie_ortodoxa_250_de_sfaturi_intelepte_pentru_sot_si_sotie__de_la_sfinti_si_mari_duhovnici-6099

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 2. Special, Crestinul in lume, Mitropolitul Antonie Bloom de Suroj, Sfanta Mucenita Tarina Alexan­dra, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Teofan Zavoratul, Sfintii Parinti Ioachim si Ana, Taina Cununiei, Viata de familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “CUM TREBUIE SA SE POARTE SOTUL SI SOTIA intr-o familie crestina? “SFATURI INTELEPTE pentru sot si sotie de la sfinti si mari duhovnici”

  1. “Celor care vin să se spovedească inainte de cununie le dau canon, intre altele, soţului să cumpere o candelă de argint, preţioasă, iar soţiei sa aprindă candela în fiecare zi dimineaţa, sau măcar duminica şi in zilele de sărbătoare. Gestul acesta, repetat zilnic, este un gest intemeietor, o aşează pe femeie intr-o relaţie de fidelitate cu Durnnezeu, la care Dumnezeu, cum spuneam, nu va intarzia sa răspundă. Cine se indoieşte, poate verifica adevărul celor spuse de mine, făcând experimentul. Este o aşezare firească intr-o relaţie, o aşezare completă, care presupune nu numai gândul, ci şi manifestarea gândului, nu numai credinţa, ci şi manifestarea credinţei. Este o mergere spre intalnirea concretă cu Dumnezeu. Este ca şi cum I-ai da bineţe lui Dumnezeu, dimineaţa când te scoli: „Doamne unde eşti? Aici eşti? Iată sunt şi eu aici! Bună dimineaţa! Mă rog să mă binecuvântezi pe mine şi toată, casa mea! Eu ca semn Iţi aprind această candelă!“

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/04/29/duminica-femeii-crestine-mironositele-parintele-coman-gest-candela-imbratisare-cultura-inimii/

  2. Am mai gasit un articol important la Sf.Pr.Paisie legat de :
    Infranare in casatorie -relatii intre soti
    “Cand femeia ramane insarcinata,atunci cel mai bine este sa inceteze imediat relatiile sexuale sau,daca nu pot,sa le imputineze mult.Dar macar din luna a sasea trebuie sa inceteze a mai avea relatii,pentru ca,in afara de pericolul de a pati copilul ceva,are loc si o vatamare duhovniceasca.
    Vezi ca embrionul participa silit la placerea pe care o simte mama lui si inca din burta ei dobandeste patima.Exista prunci care sug si …se aprind trupeste!Exista si tineri ,de optsprezece-douazeci de ani,care sunt ispititi de trupul lor.Cui se datoreaza aceasta diferenta?Starii duhovnicesti a parintilor lor.Este mostenire duhovniceasca.Parintii nu le lasa copiilor lor doar case,ogoare,ci lasa mostenire si patimile sau virtutiile lor.
    Cineva este bogat sau sarac,si lasa ca mostenire averi mai multe sau mai putine.Astfel exista copii care au mostenire duhovniceasca bogata de la parinti.Copii cu multe virtuti.Acesti copii,daca adauga si truda lor,si nevointele lor ,pot ajunge pe culmi duhovnicesti ,fiinda au pornit deja de pe inaltimi( asa ca Pr.Paisie).De aceea Maica Domnului a fost atat de curata.Nici macar un cuget pacatos nu s-a apropiat de ea.Radacina ei este sfanta.Ioachim si Ana erau oameni sfinti si chiar conceperea Maicii Domnului a fost fara placere trupeasca”.
    (“Parintele Paisie mi-a spus”)

  3. Pingback: Arhim. Rafail Karelin: SINGURATATEA SI FAMILIA. Cum sa ma casatoresc, cu cine? Unde sa caut si cum sa aleg sotul sau sotia potrivita, dupa ce criterii? -
  4. Pingback: PUTEREA DRAGOSTEI LUCRATOARE IN RUGACIUNEA PENTRU CEL IUBIT. Nevoia ontologica de comuniune cuprinsa in duiosia DORULUI. Fagaduinta INCREDERII intre cei care se unesc in TAINA CUNUNIEI | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: “Biserica din casa”: DRAGOSTEA DINTRE SOTI, RUGACIUNEA IMPREUNA si VIATA DUHOVNICEASCA TIN FAMILIA UNITA SI COPIII ACOPERITI DE HAR. “După căsătorie, îi sfătuim pe bărbaţi şi pe femei să înlăture amestecurile părinţilor sau
  6. Pingback: Ce este, cum se dobandeste, cum se pazeste si cum se lucreaza IUBIREA ADEVARATA INTR-O CASNICIE? “Iată de ce în Ortodoxie căsătoria este privită drept cale duhovnicească şi de nevoinţă” | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: Taina dragostei adevarate: CE SA CAUTAM SI CUM SA NE ALEGEM VIITOAREA SOTIE sau VIITORUL SOT?/ Cheia potrivita in rezolvarea neintelegerilor/ CUM SA NE AJUTAM COPIII CA PARINTI SI CA INVATATORI sau PROFESORI?/ Nodul dragostei si insemnatatea exprimarii se
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate