La despartirea (si) de Parintele Arsenie: PLANGERE PENTRU IMPUTINAREA SFINTILOR
“Mă doare inima, pătimeşte sufletul meu şi cele dinăuntru ale mele se sfâşie! De unde să iau lacrimi, de unde să iau frângere de inimă şi suspinuri ca să plâng după vrednicie, că am rămas orfani şi s-a împuţinat sfinţenia dintre noi?
Văd, Stăpâne, că pe Sfinţii Tăi, cum se ia aurul ales, îi iei din lumea aceasta deşartă la odihna vieţii veşnice.
Văzând roadele bine coapte, lucrătorul de pământ sârguieşte să le culeagă, ca să nu sufere vătămare: şi Tu, Mântuitorule, îi culegi pe cei aleşi, care cu dreptate se ostenesc.
Iar noi, cei leneşi şi slabi cu voia, stăruim în învârtoşarea noastră şi roada noastră rămâne întotdeauna nepârguită, fiindcă nu ne hotărâm să ne ostenim, fără a ne cruţa pe noi înşine, ca să ne pârguim în faptele cele bune şi să fim adunaţi pe drept în jitniţa vieţii.
„Vai mie, vai!” spune, suflete, şi plângi, rămânând aşa curând lipsit de Părinţii cei desăvârşiţi şi de drepţii nevoitori. Unde sunt Părinţii noştri? Unde sunt Sfinţii? Unde sunt privighetorii? Unde sunt trezvitorii? Unde sunt smeriţii? Unde sunt blânzii? Unde sunt cei ce se liniştesc? Unde sunt înfrânaţii? Unde sunt cei cu inima înfrântă, care în rugăciune curată stăteau înaintea Domnului ca nişte îngeri ai lui Dumnezeu? S-au mutat de aici la Cel Sfânt, având candelele aprinse.
Vai nouă! În ce vremuri trăim? În ce adânc al răutăţilor am ajuns? Părinţii noştri au intrat în limanul vieţii, ca să nu vadă necazurile şi smintelile care ne ajung pentru păcatele noastre. Ei se încununează, iar noi dormităm, dormim şi ne facem voile.
Doamne, fie-Ţi milă de noi! Trezeşte gândurile noastre care se învârt în deşertăciune. Dăruieşte-ne frângere de inimă şi lacrimi, ca să se lumineze cu ele întrucâtva orbirea inimii noastre şi să putem vedea calea pe care au mers Părinţii noştri în urma Ta. Dăruieşte-ne dorinţa şi puterea de a merge pe aceeaşi cale, ca împreună cu dânşii să primim şi noi partea celor mântuiţi, întru slava numelui Tău”.
Legaturi:
- PARINTELE ARSENIE PAPACIOC A TRECUT AZI, 19 IULIE, LA DOMNUL. Inmormantarea va avea loc joi, la Techirghiol (UPDATE VIDEO)
- Parintele Arsenie Papacioc, despre ucenicul sau, Vladica Bartolomeu Anania, dupa trecerea sa la Domnul: ERA ODIHNITOR, MANGAIETOR, INIMA CALDA… (VIDEO)
… Cand ti-e drag cineva, orice miscare te odihneste. Era odihnitor. Iarta-l, Doamne, si ma ia si pe mine langa el!’
Parintele Cleopa, fratele de pustnicie al parintelui Arsenie, a fost intrebat ce va fi/ramane dupa el (in) Sihastria. Raspunsul:”Ziduri, ziduri, ziduri…” Parinte Arsenie, ce va ajunge Techirghiolul, avand in vedere ca e in plina construire?!…”Piatra peste piatra…”
http://www.doxologia.ro/imagine/imagini-de-la-slujba-inmormantarii-parintelui-arsenie-papacioc
L-am iubit si-l voi iubi pentru cuvintele pline de har pe care ni le-a impartit tuturor !
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
Roaga-te pentru noi pacatosii,iubite parinte Arsenie Papacioc !
Tulburatoare cugetare…Dumnezeu sa-l ierte pe pr. Arsenie si sa-l odihneasca in lumina sfintilor.
L-am intalnit de doua ore si a fost suficient sa stiu ca sunt binecuvantata . . . Il iubesc si-l voi iubi mereu.
Bătrânii noștrii blânzi și vrednici
Se sting sub cruce în tăcere,
Lăsând un gol ce mereu crește
Și’n mii de suflete, durere.
Se sting vitejii vieţii sfinte
Și vasele ortodoxiei
În care sa păstrat credinţa
Și curăţia României.
În urma lor rămâne golul
Mereu mai mare și mai greu
În lumea care nu-l mai are
Și nu-l mai vrea pe Dumnezeu.
Se duc părinţii ce’au dus crucea
Sub sabie și sub teroare
Păzind-o’n temnite si’n chinuri
Și până’acum de înșelare.
Împovarati de suferinţe
Și de poverile ce’au dus
Ne’au dat prin viaţa lor, lumina
Și dragostea pentru Iisus.
Din zi în zi batranii noștri
Sunt tot mai rari, tot mai puţini
În lumea plină de “progrese”
Și mai săracă în lumini.
Din zi în zi se simte noul
Cum prin șiret și prin ascuns
Pătrunde’n inimile noastre
Cu un alt chip și’un alt Iisus.
Din zi în zi tot mai mult zgomot.
Alt gen de viaţă și de fapte,
Care zidesc pe dinafară
Oricât ar fi de’adevarate.
Sfinţenia nu se prea simte
Azi în trăire și-n cuvânt
Nici duhul nostru nu prea pare
A se hrăni din Duhul Sfânt.
Ortodoxia lor cea veche
Din zi un zi-i tot mai puţină
Mai rară, mai împuţinată
Și pentru mulţi chiar mai străină.
Bătrânii noștrii o au încă
Și-o răspândesc în jurul lor
Prin duh, prin grai și prin făptură
Pri traiul marturisitor.
Dar iau cu ei parcă și duhul
Și farmecul ortodoxiei
Și golul tot mai gol se face
Pe tot cuprinsul României.
Trăim durerea despărţirii
De dragii și sfinţii părinţi
Care n’au spus (dar am simţit-o)
Că au fost și vrednici și smeriţi.
Fără de ei parcă lăuntru
E mai sărac și mai lipsit
De viul și de frumuseţea
Cu care ne-au obișnuit.
Avem cuvinte și îndemnuri
Avem și multă strălucire
Dar dragostea-i tot mai puţină
Și răstignirea din iubire.
A ajuns la Domnul inca un sfant roman care a trecut prin inchisori, pr Arsenie Papacioc…
Astazi (22 iulie) se nastea in cer si pr. Ilie Lacatusu, marturisitorul lui Hristos.
Noi aici, ei acolo, toti Biserica lui Hristos.
Suav, incantator si indemnandu-ne astfel cu prezenta sa la a fi suavi si incantare unii altora.
Odihna dulce intre…florile despre care nu este cuvant… si plans incetisor de la noi toti !
M-am gandit adesea la faptul ca Pr. Arsenie ne poate parasi oricand, poate chiar si cu o saptamana inainte sa treaca la Domnul. Acum ca s-a intamplat, parca o mare parte din lumea noastra ne-a parasit. Parca a devenit mai greu sa ne gasim sensul vietii, mai ales in aceste timpuri in care ni s-au inmultit asa de mult pacatele. Totusi, poza cu Pr. Arsenie in sicriu ne aduce aminte si ca moartea este un mare eveniment de bucurie si ca ne apropie de Luminoasa Inviere si de intalnirea cu Domnul.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Pr. Arsenie! Cu siguranta am castigat un mare Sfant!
Este atat de dureros ca incet, incet ii pierdem pe marii duhovnici ai acestei tari. Trec la cele vesnice, aceste lumini marete ale ortodoxiei, si noi ramanem mai saraci, mai fara calauzitori.Ii rugam sa ne ocroteasca si sa se roage pentru noi pacatosii!