MARTURISIREA TESTAMENTARA A PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC: “Numai in Adevar e unitate; daca nu e Adevar nu e unitate. HRISTOS ESTE ORTODOX”

20-07-2011 Sublinieri

Cuvîntul III

– Sfinţia voastră, este un cuvînt, spune Mîntuitorul: “In Casa Tatălui, Meu multe locaşuri sunt” .

Arhimandrit Arsenie: Asta nu în ce priveşte Adevărul, ci în ce priveşte trăirea Adevărului, este acest pasaj.

– Este o părere, pe care o exprimă chiar unii dintre teologii ortodocşi, cum că ar fi vorba de un locaş mai mic pentru protestanţi, un locaş pentru catolici etc.

Arhimandrit Arsenie: Aceste locaşuri sunt considerate după gradul de trăire, de împlinire privind Adevărul; asta este, nu altceva pentru că, dacă sunt mai multe locaşuri, îşi fac loc şi adventiştii, de ce nu? Dar îşi fac loc, dacă vrei aşa, chiar şi turcii şi îşi fac loc toate religiile pentru că sunt locaşuri multe acolo; nu?

– Dacă-i mîntuie Mîntuitorul…

Arhimandrit Arsenie: Mîntuitorul doreşte să se mîntuie toată lumea, dar El a spus cum se mîntuie; şi cine nu va respecta, a spus că nu se va mîntui – gata; spune Mîntuitorul: “Cine n-adună cu Mine risipeşte“.

Adevărul este numai unul care a făcut revoluţie mare în toate veacurile. Dacă nu era Adevărul-Hristos se desfiinţa Vechiul Testament; dacă nu era Adevărul, filosofiile şi toate adversităţile împotriva lui Hristos nu ar fi avut motiv să mai existe.

Duşmanii adevărului Ortodox vin cu fel de fel de aspecte dialectice, cu fel de fel de personalităţi cu renume care au creat epoci, că a spus cutare şi cutare.

După aceştia, ar avea dreptate şi unii ca Voltaire, care parafrazează tot ce-i împotriva lui Hristos, că Mîntuitorul este un bastard al unei mironosiţe cu un legionar roman; dacă-i vorba de aşa ceva. Dar să-l întrebăm pe Voltaire, acuma [unde se afla el acum, n.n.], ce-i cu bastardul….

– Acuma, unde-o fi… [in iad, se subintelege. n.n.]

Arhimandrit Arsenie: Unde e, ce-a văzut acuma? Nu le e ruşine!

– Era duhul masoneriei atunci.

Arhimandrit Arsenie: Nu ne interesează; masoneria este o preocupare şi învăţătura pe limbă drăcească.

Ne interesează care este Adevărul şi avem obligaţia să-l respectăm chiar pînă la moarte; asta-i poziţia. Altfel nici nu s-ar putea judeca lucrurile, nici nu avem cum; dacă nu eşti în Adevăr, nu-i jenat Satana.

Unul, după Învierea Mîntuitorului – a atacat Satana tocmai acolo unde era Adevărul trăit, care era chiar Mîntuitorul – în veselia care a adus-o în toată creştinătatea, unul oarecare era trist. Cum să nu fiu trist? Că şi eu am făcut minuni, dar nu m-a răstignit nimeni. N-a răstignit Satana decît pe cei care-i convenea, deci numai Adevărul omoară pe dracul.

– Sfinţia voastră, ce a vrut să spună Mîntuitorul prin cuvintele: “Părinte Sfinte, păzeşte-i pe dînşii întru Numele tău, pe care ai dat mie, ca să fie una, precum şi Noi”? Pentru că, adesea, dialogurile ecumenice se bazează pe aceste cuvinte.

Arhimandrit Arsenie: Noi, ortodocşii, suntem deja una cu Adevărul. “Una” – adică asta-i speculaţie! Una în Adevăr, Adevărul-Hristos!

– Adică Biserica Ortodoxă.

Arhimandrit Arsenie: Biserica Ortodoxă; n-a propovăduit Hristos şi pe ăla şi pe ăla! Am fost una şi am rămas cu Hristos; n-am schimbat nimic din ce ne-a vorbit El, deci El este ortodox.

– Se poate spune despre Bisericile Ortodoxă şi Catolică că sunt Biserici surori? Referitor la termeni.

Arhimandrit Arsenie: Ascultă, e inutil; repetăm mereu lucrurile astea. Suntem fraţi, dar nu în Adevăr. “Drag mi-e Platon, dar mai drag mi-e Adevărul”. Numai în Adevăr e unitate; dacă nu e Adevăr nu e unitate.

Şi pe urmă, ca să se apere, trebuie să mă facă pe mine habotnic, nepoliticos, necivilizat, neoccidentalizat; ei, ştii, ia uite!

– Se pot căsători ortodocşi cu catolici sau cu protestanţi?

Arhimandrit Arsenie: Nu recomandăm, deşi se fac lucrurile astea. Le recomandăm să se facă ortodox respectivul sau repectiva.

– Pot participa clerici ortodocşi la Liturghia catolică să spună diverse rugăciuni?

Arhimandrit Arsenie: Nu recomand acest lucru.

– Se poate oficia Mesa catolică, Liturghia catolică, într-o biserică ortodoxă?

Arhimandrit Arsenie: Eu nu aş permite. Nu aş permite pentru că, de ce să se facă lucrul ăsta, cînd suntem Biserică Ortodoxă?

– Ei au venit cu o serie întregă de metode; cum să fac dacă ei n-au Proscomidie?

– Nu-i vizibil că e propagandă? Dar de ce te bagi peste mine? De ce nu mă laşi în pace? De ce? Ce te mînă? Nu vezi! E un vierme care este Neadevărul; n-au identitate.

– Sfinţia voastră, se folosesc acum noi termeni “teologici”; unul ar fi: biserică nedeplină. Poate să fie o biserică nedeplină?

Arhimandrit Arsenie: Nu poate să fie, nu mai e biserică.

– Este un nou limbaj – limbaj teologic – care se foloseşte.

Arhimandrit Arsenie: Nu este teologic, ci este speculativ, în tot felul şi, dacă noi susţinem acest Adevăr cu sîngele nostru, Adevăr pe care-l vedem neforţaţi şi nu putem să-l vedem altfel pentru că s-au făcut atîtea, s-a confirmat prin atîtea semne grozave Adevărul acesta, ne consideră habotnici; adică de ce? Pentru că nu zic ca tine, sunt habotnic?

– Este un limbaj folosit şi de unii ortodocşi.

– Arhimandrit Arsenie: Ăsta este un prost ortodox care nu cunoaşte ortodoxia; dacă-i vorba.

– Biserică nedeplină este un termen greşit?

Arhimandrit Arsenie: Nu există aşa ceva. Nu este Biserică dacă nu este deplină. Ei au făcut aceste greşeli de dogmă şi atunci e biserică nedeplină.

– Da, adică e o taină nedeplină, ceva mai aşa…

Arhimandrit Arsenie: Uite ce-i, la Sinoadele astea Ecumenice dădea anatema pe toţi cei care erau împotriva adevărului care forma obiectul Sinodului. Sinodul cu privire la monotelism chiar pe patriarhul care a făcut acatistul Bunei-Vestiri, Serghie, l-a scos anatemizat pentru că a fost de părerea ereticilor că o singură voinţă are Mîntuitorul.

– Sub anatema se cade automat? Sau cum?

Arhimandrit Arsenie: Se cade automat dacă nu susţii Adevărul. Dacă eşti în erezie intri de la sine în blestem, nu mai este nevoie să te anatemizeze cineva.

Nestorie a fost patriarh pe vremea aceea la Sinodul III Ecumenic privind Teotokos şi a susţinut pe eretici. El a spus că nu-i susţine, şi l-au luat direct pe Nestorie: dar tu cum zici ? Nestorie a răspuns: Nu-i născătoare nici de Dumnezeu, nici de om, e născătoare de Hristos. Şi l-au prins, şi a căzut în anatemizare.

Era o hotărîre sinodală şi au rămas aşa aceştia.

– Rămîn în vigoare toate anatemele acestea ?

Arhimandrit Arsenie: Rămîn în vigoare, fără discuţie.

Noi avem datoria să păstrăm Adevărul, se spune cu sabia în mînă; de aceea şi Apostolul Pavel este în icoană cu sabia, de aceea l-am desenat şi eu cu sabia.

Adică el era habotnic? Era habotnic – ce-ai zice de asta?

Adevărul este apărat cu sînge – asta înseamnă; că îşi fac loc cu sabia – sabia cuvîntului. Spune Sfîntul Pimen: “o dată rabzi, a doua oară rabzi, a treia fă-te sabie“.

Învăţătura creştină pare un paradox, pe ici pe colea, pentru că iese din logica omenească, pentru că este logică divină; să crezi într-un loc pe care nu-l vezi, aceasta nu mai este o logică pipăibilă. Aceasta este puterea credinţei, şi aici este toată puterea creştinului: să creadă; ferice de cel ce nu a văzut şi a crezut.

Sfinţia voastră, se spune că este biserica văzută, luptătoare şi biserica nevăzută, biruitoare; şi această biserică văzută, vizibilă, se spune despre ea că este divizată, împărţită.

Arhimandrit Arsenie: Biserica propriu-zisă nu-i divizată, oamenii sunt divizaţi, oamenii s-au despărţit. Cînd zici Biserică se înţelege adevăr mîntuitor, de credinţă; nu e glumă. Ce se numeşte dogmă? Adevăr de credinţă revelat, cuprins în Scriptură şi în Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică.

– Sfinţia voastră, în cadrul ecumenismului se vorbeşte de o nouă mentalitate, de un om ecumenic care să fie un creştin îngăduitor, receptiv pentru respectarea tradiţiilor fiecăruia. Ce recomandaţi teologilor ortodocşi care poartă discuţii şi intră în contact cu cei ce s-au desprins de Biserică – discuţii teologice?

Arhimandrit Arsenie: Eu cred că sunt influenţaţi atunci cînd spun că trebuie să fim maleabili şi nu habotnici; nici nu-i vorba de habotnicie. A apăra Adevărul este un erou al Adevărului, pentru că altfel ar însemna să ne tremure mîna pe sabie, pe sabia Adevărului; nici o biruinţă nu va fi cu mîna tremurînd.

Adevărul este acesta, îl respectăm de mii de ani, l-au respectat şi ei sute de ani şi s-au rupt de adevărul mîntuitor. Acuma ne pare foarte rău, suntem destul de îndureraţi, dar asta nu înseamnă că sunt de partea lor. Domnule, te compătimesc şi atît.

Ei sunt lăudaţi că sunt teologi de talie mondială.

Arhimandrit Arsenie: Nu mai vorbim; dracul e mai mult, zice că e Dumnezeu. E, ia uite!

– Dar cum să-şi manifeste dragostea pentru că, dacă le spui că sunt schismatici sau eretici, se supără?

Arhimandrit Arsenie: Dragostea iartă totul, dar se bucura numai de Adevăr. Asta-i dragostea! Dragostea nu-i chiar aşa să bem o cafea împreună şi gata, suntem o unitate. Dragostea crede totul, uită totul, dar se bucură numai de adevăr. A fost grozav acest Corinteni 13!

Sfinţia voastră, se vorbeşte despre viaţă ecumenică, vocaţie ecumenică, cununie ecumenică, rugăciune, cultură, vizite, bibliotecă ecumenică, calendar ecumenic şi există şi un Institut Ecumenic “Sfîntul Nicolae”, institut ortodox, dar care propagă ideile acestea ale ecumenismului. Ce credeţi că ar spune Sfîntul Nicolae, sfinţia voastră?

Arhimandrit Arsenie: Eu ştiu ce ar spune Sfîntul Nicolae, şi asta ar spune toţi; aş spune că toţi ştiu ce ar spune Sfîntul Nicolae. Care este scopul de se fac aceste amestecări de concepţii să zicem că e una religia? Aceste jocuri de lumini, momente demonstrative se fac cu un scop. Nu adevăraţii oameni ortodocşi organizează lucrurile acestea, pe ici pe colea.

Dar acum unora chiar le place.

Arhimandrit Arsenie: N-au nici o răspundere, n-au conştiinţă, n-au răspunderea Adevărului.

– Şi ce ar spune Sfîntul Nicolae, sfinţia voastră?

Arhimandrit Arsenie: Le-ar da cîte o palmă; ca lui Arie. Asta a făcut Sfîntul Nicolae. La urma urmei, ce altceva făcea Arie, decît nu recunoştea Adevărul despre Hristos; i-a tras două palme. Asta ar face….

Ar avea cam multe palme de dat acum.

Arhimandrit Arsenie: Acum, păi da; adică nu vezi cu ce aspecte de subţietate vin să se apropie prin asta, prin asta, prin asta! Domnule, am băut o cafea împreună la masă – am băut cafeaua aia; eu puteam să o beau şi acasă, dar am băut-o cu el. Cu ce scop? Ce, vrei să spui că a fost altă cafea? A fost mai gustoasă că ai băut-o cu ăla? E un scop care urmăreşte ceva.

Uite dovada: Papa a venit în România nu ca să vadă organizaţia Bisericii, bisericile pline şi credinţa statornică, în masă, cum este în România. A venit şi a făcut o slujbă catolică-demonstrativ; deci a avut un scop. A avut un scop să se facă o legătură că nu era nici o legătură cu el.

În aer liber s-a făcut să vadă toată lumea.

Arhimandrit Arsenie: A făcut o şi mai mare greşeală că au văzut românii: ce, uite, …ce-i aia, dom’le!?!

Au rîs.

Arhimandrit Arsenie: Au rîs, pentru că mai înainte de toate, românul nostru respectă tradiţia pe care a moştenit-o, Adevărul. Aşa şi cu Greco-catolicii s-a făcut cînd au vrut să-i schimbe. Ei n-au vrut să se închine altfel, şi cînd au văzut că nu puteau să-i facă să se închine, le-au zis: închinaţi-vă ca voi, dar ţineţi administrativ de noi; şi, uite, acum sunt mai catolici decît catolicii.

I-a prins cu puţin.

Arhimandrit Arsenie: I-a prins cu puţin; dacă au ţinut de ei organizatoric, fac ca ei pentru că ăla comandă. Acesta a fost scopul. Aşa face şi aici; încet-încet, încet-încet. Acestea sunt nişte demonstraţii, niste apariţii cu scopuri veninoase‘.

din: Singur ortodoxia


Legaturi:


Categorii

Dogme/ erezii, Ecumenism, Marturisirea Bisericii, Parintele Arsenie Papacioc

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

59 Commentarii la “MARTURISIREA TESTAMENTARA A PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC: “Numai in Adevar e unitate; daca nu e Adevar nu e unitate. HRISTOS ESTE ORTODOX”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. @Colorado

    Eu cunosc tigani care sunt credinciosi! Tigani intre tigani, ca si romani intre romani.
    Unii, o data ce L-au cunoscut pe Dumnezeu, s-au pus la punct (vorba Pr.Arsenie Papacioc) si au intrecut in nevointa (de a face BINELE) pe multi!

    Ceea ce m-a impresionat a fost respectul pentru cultul mortilor (ingrijorandu-se pentru inaintasii lor care n-au fost cum ‘trebuie’), nevoindu-se in a face pomeni, a-i pomenii la Sf.Liturghii (la manastiri);

    E-adevarat! Familia de care vorbesc, mai are scapari (deh! Naravul din fire 🙂 in privinta furatului ca, de ‘ast narav s-au ‘spurcat'(vorba lor) si romanii – unii mai abitir decat ei; dar isi REVIN repede – ii mustra constiinta si se dau pe brazda imediat!

    Exista o dorinta de a se indrepta, o frica reala (la unii…) fie de muncile de veci, fie de a nu-L supara pe Dumnezeu si sunt inclinati in face milostenie mai mult decat multi romani pe care-i cunosc care-si cauta cu mare zgarcenie prin buzunare…

    Exista si alta categorie de tigani care, constienti si de RAi si de Iad, de consecintele lor – imediate sau pe termen lung – le-au intrat in cap – ideea proasta – ca-L pot mitui pe Dumnezeu ( cum fac cu primarii, politistii, oamenii de afaceri, politicieni ) prin pomeni, danii date Bisericilor in nevoi sau chiar la manastiri spalandu-se pe maini ca Pilat din Pont!

    Ei cred ca, prin negutatoria asta urata inaintea lui Dumnezeu il pot ‘obliga’ sa-i lase in ale lor, fara sa-i pedepseasca nici aici, nici DINCOLO!

    Ce nu-mi place – personal – este ca, preotul de mir (spre exemplu) accepta ajutorul lor dat fiindca vine dintr-o data si mult fata de banutul vaduvei sarace care vine in timp…neintrebandu-se DE CE OARE?! in ciuda daniilor facute de catre ei nu sunt placute inaintea lui Dumnezeu pentru ca,

    1.firma de constructii fuge si rupe contractul (caz real), lasand de izbeliste lucrarile la noua Biserica;

    2.ce se pune o caramida azi, maine se strica, sau se fura…fiindca, daca nu tot cel zice “Doamne, Doamne…” va intra in Imparatia Cerurilor asa si cu daniile facute Bisericii lui Dumnezeu daca sunt facute din interes, din furat, din trafic (de carne vie, droguri) si altele, care nu le mai pomenim…uraciune este inaitea lui Dumnezeu si se alege praful de tot!

    La intrebarea de ce se duc la secte?! Din acelasi motive pentru care se duc si ceilalti:

    1.n-au fost credinciosi ortodocsi NICIODATA decat in virtutea Botezului placandu-le lalaiala de-acolo iar nu nevointa din partea cealalta: post, rugaciune, canon;

    2.iubirea de arginti – la secte, exista intrajutorarea atunci cand se naste, casatoreste sau moare careva dintre ei – adica, sunt obligati sa scoata din buzunar pentru cheltuiala botezului, casatoriei (mai ales) – am inteles ca, si casa li se i-a si li se da ‘pe tava’ de catre ceilalti ‘frati’ intru ‘domnul’; urmand sa faca si cel ajutat la fel, chiar daca n-are de unde…

    3.siguranta ‘mantuirii’ fata de ortodocsi care, o nadajduiesc… dar nu sunt siguri de ea fiindca n-o pun pe seama nevointelor proprii ci, pe mila lui Dumnezeu care plineste neajunsurile noastre.

  2. Triburile de ţigani au migrat din India în Europa, deci şi în România, acum aproximativ 500 de ani. În tot acest răstimp ţiganii ar fi putut să se creştineze urmând exemplul românilor. Nu s-a întâmplat aşa. Vina este şi a lor, dar mai ales este a noastră a românilor, care nu l-am oferit un exemplu de trăire creştină suficient de puternic şi adevărat, în aşa fel încât ei să dorească să devină creştini. S-au creştinat mulţi ţigani totuşi în ultimii ani, dar creştinismul lor este împletit cu multe superstiţii şi tradiţii păgâne la care nu au renunţat. Şi credinţa romînilor este plină de superstiţii din păcate. Se observă chiar o tendinţă de “ţigănizare” a societăţii româneşti, în care românii preiau o serie de comportamente pe care din nefericire ţiganii le promovează, şi care sunt departe de trăirea ortodoxă.
    Toate naţiile lumii au aceeaşi chemare pentru a deveni creştine, dar depinde de fiecare în parte dacă doreşte aceasta, pentru că, nu-i aşa, a fi creştin este o alegere liberă.

  3. @Mirela:

    Mi se pare ca incepe sa se faca lumina si discutia devine foarte
    interesanta, asa ca merita sa incerc sa fiu mai clar.

    Cand am zis in primul comentariu ca unul care nu stie de Hristos, nici
    de Biserica poate deveni Ortodox fara s-o stie, ma refeream la
    afirmatia Pr. Rafail Noica (cred) ca Ortodoxia e firea omului
    (inteleasa in sensul ca un Ortodox adevarat se comporta dupa firea
    omeneasca asa cum vrut-o Dumnezeu, si nu ca ar fi botezat sau nu). Si
    n-o stie pentru ca el, nestiind de Ortodoxie ca invatatura, nu-si da
    seama ca se comporta Ortodox. Asadar, nu am vrut sa zic ca devii
    Ortodox asa cum e unul din noi, ci in sensul acela (ideea fiind tocmai
    ca persoana respectiva nu avea cum sa interactioneze cu Biserica, deci
    n-avea cum sa fie botezata). Deci n-am zis ca poti intra in Biserica
    fara botez si fara s-o stii.

    Apoi imi spui ca “Altfel, daca nu e aceasta situatie, fara Sf. Botez,
    nu te poti împartasi cu trupul si sangele Domnului, si deci nu poti
    avea viata vesnica.”, situatia fiind botezul sangelui. Pentru ca esti
    foarte categorica, si o zici ca pe o regula de nezdruncinat, eu ti-am
    replicat mai direct acelasi lucru ca in tabelul de mai jos:

    Sfinti mari Botezati prin apa/foc Au viata vesnica
    ———– ——————— —————-
    Maica Domnului probabil ca nu fireste
    Proorocul David nu fireste
    dreptii VT unii da, altii nu fireste

    Poti sa-mi explici atunci cum functioneaza regula ta de vreme ce eu
    ti-am dat cateva contraexemple la ea? Tu insusi recunosti ca acestea
    sunt exceptii “Aceasta este iarasi o exceptie.”, ceea ce insemana ca
    tu insuti spui de fapt ca regula ta nu sta in picioare. (fireste ca nu
    te-am intrebat daca Maica Domnului s-a mantuit, sau Proorocul David)

    Am zis apoi ca nu poti face din cuvintele lui Hristos o regula de
    nezdruncinat, adica una absoluta, fara exceptii. Ca veni vorba (vezi
    acuzatiile tale de hula, pe care nu le mai citez), eu ma straduiesc sa
    cred cum spune Biserica, si mai am de invatat o gramada, dar stiu si
    cred ca Iisus Hristos e Dumnezeu si nu spun ca El n-ar sti ce spune,
    nici ca Sf. Ioan Teologul n-ar fi redat cum trebuie cuvintele
    Sale. Intrebarea e alta: intelegem noi cum trebuie acele vorbe
    adresate iudeilor care Il vazusera pe Hristos in persoana si totusi
    unii nu credeau in El? Putem sa le generalizam asa cum iti place tie
    sa faci, intr-o regula absoluta pentru toata lumea, sa spunem exact ce
    inseamna ele? Eu nu pot face asta, dar daca tu imi spui iarasi care e
    regula, eu iar ti-am dat contraexemplu, afirmand ca pentru noi,
    crestinii, nu e necesar sa te mantuiesti daca te impartasesti. Deci nu
    poti face nici asta o regula absoluta, exterioara (ca se vede fizic ca
    te impartasesti). Asadar, nu prea pricep nici cum judec eu cuvantul
    Evangheliei, ca nu eu am venit cu acel citat, nici nu l-am interpretat
    eu, tu mi-ai spus cum il aplici la problemele discutate pe marginea
    articolului de fata, asa ca mi se pare ca judec doar regula ta, nu
    Evanghelia.

    Mi-a placut cuvantul Pr. Cleopa pe care mi l-ai adresat, multumesc,
    dar nu vad cum se spune acolo ca cei de la categoria B nu se pot
    mantui (cum ne spui tu). Mi se pare ca e ceea ce incercam si eu sa
    spun, ca-i judeca Dumnezeu cumva, dupa cum zice si Sf. Pavel (citat de
    Admin mi se pare). Asta e exact subiectul discutiei deschise de
    Teodor, ce se intampla cu cei de la B… Nu vezi ca Teodor se gandeste
    ca daca un om bun ar fi de alta religie, oare sigur nu se mantuieste?
    (pentru simplul fapt ca n-a fost botezat)

    Si intrebarea nu e simpla, si mi se pare ca nu e nici nevinovata, ci
    cu oarecare incarcatura ecumenica, menita sa semene confuzie, sa
    creeze o imagine negativa despre Biserica ca intoleranta, sau ca o
    scuza a unora din Biserica pentru a cobora standardul vietii
    duhovnicesti, etc. In definitiv, eu nu pot raspunde nici despre mine
    la intrebarea ultima, ce rost are sa ma agit despre altii, si aia
    ipotetici! Las’ ca-i judeca Dumnezeu, cu cata ingaduinta se poate, si
    noi ne rugam si pentru ei…

    Eu cred ca e posibil totusi asa ceva (desi pot gresi, dar e totusi
    parerea pe care o am acum), numai ca mi se pare mai greu decat pentru
    cei carora li s-a propovaduit (desi ceilalti vor fi judecati mai
    ingaduitor). Daca cineva poate fi mai convingator, sunt interesat sa
    citesc mai mult, dar deocamdata nu m-ai convins (desi admit ca se
    poate si sa ai dreptate… :).

    Doamne ajuta!

  4. @Colorado,

    Toti oamenii se pot mantui, de la eschimosii din Groenlanda pana la triburile din Amazon. Caci Domnul pentru toti a venit sa ne mantuiasca. Toti suntem nascuti din Adam si Eva, suntem frati si copiii lui Dumnezeu.

    Uite spre exemplu, preoti ortodocsi negri din Tanzania:

    http://theologhia.files.wordpress.com/2011/05/proeti_africani-tanzania.jpg

    Pentru mantuirea noastra, este necesar sa fii botezat crestin ortodox (caci celelalte culte au derivat din Biserica primara (adica cea Ortodoxa), si au deviat de la Adevar (incepand cu catolicii in anul 1054), promovand si instituind invataturi eretice, in neconcordanta cu dogmele crestine stabilite la cele sapte Sfinte Sinoade Ecumenice din primele secole, la care au participat Sfinti Parinti luminati de Duhul Sfant.

    Pe langa botezul ortodox, e necesara ascultarea poruncilor lui Hristos, si de invatatorile Bisericii (care este trupul lui Hristos), participarea la Sfintele Taine ale Bisericii unde se mainfesta Harul lui Dumnezeu, trebuie sa tinem posturile, sa ne spovedim macar in cele 4 posturi de peste an, sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului la Sf. Impartasanie (Euharistie), sa reununtam la pacate, mai ales la pacatele de moarte

    http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri5.htm

    sa ne lepadam de orgoliu, trufie, sa avem cugetarea cea smerita (care este podoaba virtutiilor crestine), sa iubim pe aproapele nostru (sa il odihnim cu ce putem, o fapta de intr-ajutorare, o vorba buna de managaiere), sa avem marinime sufleteasca. Dintre toate, sacrificiul pentru aproapele (si pentru Dumnezeu), indiferent cat de mic, este cea mai placuta dintre fapte inaintea lui Dumnezeu, caci este dovada suprema a iubirii noastre, asa cum Domnul din iubire S-a jertfit pentru noi toti.

    Sa citesti mai ales pe Parintele Paisie Aghioritul, si vei intelege multe. Cate ceva din margaritarele Parintelui:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/04/05/spovedania-legarea-ranilor-cum-sa-o-facem-corect/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/05/25/cuviosul-paisie-aghioritul-despre-sensul-cel-mai-adanc-al-vietii/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/03/31/simtirea-pacatoseniei-il-misca-pe-dumnezeu-cuv-paisie-aghioritul/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/06/30/cuviosul-paisie-aghioritul-acolo-unde-nu-poate-omul-ajuta-dumnezeu/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/10/07/concentrate-duhovnicesti-despre-dragoste-sensibilitate-si-smerenie-din-invatatura-cuviosului-paisie-aghioritul/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/04/cuviosul-paisie-aghioritul-obraznicia-alunga-harul-dumnezeiesc/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/27/ajutor-pentru-dobandirea-smereniei-de-la-cuviosul-paisie-aghioritul/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/07/07/ce-valoare-au-sinceritatea-si-adevarul-fara-discernamant-cuviosul-paisie-ne-invata-cum-sa-facem-binele-cum-sa-i-indreptam-pe-altii-si-cum-sa-marturisim/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/20/cuviosul-paisie-aghioritul-despre-cum-lucreaza-legile-duhovnicesti/

  5. @Silviu!

    Cred ca discutia se DUCE prea departe!
    Pana la urma…dupa despartirea sufletului de trup ORICINE, indiferent de cine/ceea ce este/va fi fost…se va confrunta cu propriia constiinta si o se va releva intr-o clipita motivul pentru care a fost nascut(a) din anumiti parinti, intr-o anumita tara cu o majoritate religioasa de tip A, B sau C, ceea ar fi trebuit sa faca si n-a facut, darul/talantul pe care trebuia sa-l inmulteasca plus tainele Universului!

    Personal, incerc din toate puterile sa nu mai pun atatea intrebari scormonind judecatile lui Dumnezeu care sunt ‘adanc maaaare’ si sa ma obraznicesc tocmai fata de Creatorul Cerului si-al Pamantului prin curiozitate nesanatoasa;

    -si eu am rabufniri, indoieli, cartiri dar ma rog in ascuns sa-mi descopere si sa nu ma smintesc; ce se intampla?! ‘intamplator’, rasfoiesc sau citesc in carti oprindu-ma exact la pasajul care-mi dezvaluie adevaratul sens/semnificatie care m-a ‘ros’ rusinandu-ma – tot in ascuns – atat de ispitire cat si de interpretare personala – gresita uneori chiar grosolana.

    Sfintii Parinti spun ca este ispita diavoleasca indoiala in privinta judecatilor lui Dumnezeu avand menirea de a intoarce creatia – fii lui Dumnezeu – impotriva Creatorului;

    -Pr.Cleopa spunea ca, atunci cand ne bate gandul satanei sa ne impotrivim acuzand pe Dumnezeu sa-i raspunde in gand folosind cuvintele Psalmistului din Ps.11.6’Cuvintele Domnului, cuvinte aurite, argint lamurit in foc, curatat de pamant, curatat de sapte ori; Ps.18/8-12 ‘Legea Domnului e fara prihana, intoarce sufletele; marturia Domnului e credincioasa, intelepteste pruncii; Judecatile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului e stralucitoare, lumineaza ochii. Frica Domnului este curata, ramane in veacul veacului. Judecatile Domnului sunt adevarate, indreptatite toate. Dorite-s mai mult decat aurul, si decat piatra cea de mare pret, si mai dulci decat mierea si fagurele.’ si, iata urmarea atat pentru vremelnicie cat si pentru vesnicie ‘Ca robul Tau le pazeste pe ele, si cand le pazeste pe ele rasplatire multa are’.

  6. Parerea mea este ca multi se avanta in a-i “judeca” pe vestici doar din ideile pe care le-au primit propagandistic.
    Sunt si in vest multi oameni credinciosi, poate chiar mai credinciosi decat multi ortodocsi, care dupa ce ies de la biserica se duc la bautura, sau la ghicit, sau la vraji, sau la chefuri paganesti.
    Haide-ti sa nu mai judecam noi, caci nu suntem la nivelul parintelui Arsenie, ca sa dam noi invatatura…
    Mi-aduc aminte de un cuvant al parintelui Savatie Bastovoi care raspundea unuia ce critica pe romano-catolici, comparandu-se cu sfantul Nicolae care l-a plesnit pe Arie, si parintele a zis : da prin Sfantul Nicolae vorbea Sfantul Duh, dar prin noi s-ar putea sa vorbeasca parerea de sine.
    Sunt multi vestici care sunt tributari educatiei, ei urmeaza Vaticanul pentru ca asa se face din tata in fiu. Iar ortodocsii nu dau intotdeauna cel mai bun exemplu crestin…Ar trebui sa ne punem problema si altfel : daca noi, ortodocsii, nu reusim sa dam marturie vie ca sa-i aducem pe fratii rataciti la Adevar, inseamna ca si noi purtam o vina !
    Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca in lume crestinismul este hulit din cauza comportarii crestinilor…
    Unde dragoste nu e, nimic nu e, si nici Hristos nu e !
    Doamne miluieste-ne !

  7. @Silviu,

    Cand am zis in primul comentariu ca unul care nu stie de Hristos, nici de Biserica poate deveni Ortodox fara s-o stie, ma refeream la afirmatia Pr. Rafail Noica (cred) ca Ortodoxia e firea omului (inteleasa in sensul ca un Ortodox adevarat se comporta dupa firea omeneasca asa cum vrut-o Dumnezeu, si nu ca ar fi botezat sau nu). (…) Deci n-am zis ca poti intra in Biserica fara botez si fara s-o stii.

    Asta am inteles-o. Nici nu am comentat pe marginea afirmatiei.

    Apoi imi spui ca “Altfel, daca nu e aceasta situatie, fara Sf. Botez, nu te poti împartasi cu trupul si sangele Domnului, si deci nu poti avea viata vesnica.”, situatia fiind botezul sangelui. Pentru ca esti foarte categorica, si o zici ca pe o regula de nezdruncinat, eu ti-am replicat mai direct acelasi lucru ca in tabelul de mai jos:

    Sfinti mari Botezati prin apa/foc Au viata vesnica
    ———– ——————— —————-
    Maica Domnului probabil ca nu fireste
    Proorocul David nu fireste
    dreptii VT unii da, altii nu fireste

    Poti sa-mi explici atunci cum functioneaza regula ta de vreme ce eu ti-am dat cateva contraexemple la ea? Tu insusi recunosti ca acestea sunt exceptii “Aceasta este iarasi o exceptie.”, ceea ce insemana ca tu insuti spui de fapt ca regula ta nu sta in picioare.

    Pai si ti-am raspuns mai jos. Citez din ce ti-am scris (cu sublineri):

    Nu poti fi ortodox fara a fi botezat ortodox. Exceptia de care vorbesti, este botezul prin sange, atunci cand cineva e ucis pt (ca marturiseste) pe Hristos, adica mucenici. Altfel, daca nu e aceasta situatie, fara Sf. Botez, nu te poti împartasi cu trupul si sangele Domnului, si deci nu poti avea viata vesnica.

    Daca luam vorbele tale foarte absolut, atunci Proorocul David cum s-a mantuit, ca nu s-a botezat (si toti dreptii Vechiului Testament)? Oare Maica Domnului s-a botezat? Nu stiu, dar nu cred ca a fost nevoie…

    Mai intai, nu sunt vorbele mele 🙂 , sunt ale Bisericii, asa ne spun si Parintii asa scrie si in Evanghelii. Ref. dreptii Vechiului Testament, atunci cand Mantuitorul a pogorat in Iad dupa rastignire, a scos pe toti dreptii de la Adam incoace si i-a dus in Rai (cred ca stiai asta, dar ai avut un lapsus de moment). Ce intrebari mai pui… Maica Domnului impreuna cu Apostolii au primit botezul Duhului Sfant la cincizecime, cand Duhul Sfant s-a pogorat in chipul limbilor de foc. Aceasta este iarasi o exceptie.

    Asadar, consider ca ti-am raspuns. Un alt fel de Botez este cel cu sange – mucenicii care l-au marturisit pe Hristos si au fost ucisi pentru aceasta, si care nu au apucat sa se boteze cu botezul clasic al apei (aici intra si cei 14.000 de prunci ucisi de Irod pentru a-l ucide pe pruncul Iisus). Botezul Sfintilor Apostoli si Maica Domnului este cel de la cincizecime, cand Duhul Sfant s-a pogorat in chip de limbi de foc – cazul Sfintilor Apostoli si a Maicii Domnului.

    Dreptii Vechiului Testament, unde intra si toti Proorocii, inclusiv Proorocul David – s-au mantuit fara Botez intrucat atunci inca nu exista botezul crestin, deoarece inca nu se intrupase Hristos. Am si scris mai sus, nu stiu de ce nu ai vazut, ma citez: “atunci cand Mantuitorul a pogorat in Iad dupa rastignire, a scos pe toti dreptii de la Adam incoace si i-a dus in Rai.”

    Mi-a placut cuvantul Pr. Cleopa pe care mi l-ai adresat, multumesc, dar nu vad cum se spune acolo ca cei de la categoria B nu se pot mantui (cum ne spui tu).

    Cei de la categoria B (oamenii dinainte de Hristos si toti cei ce nu cred in Hristos) – aici pot fi dreptii Vechiului Testament, care au inviat odata cu Mantuitorul cand s-a pogorat in Iad dupa Rastignire. Cei care nu cred in Hristos (cei care au auzit de El) aceia nu se mantuiesc. Insa paganii care nu au auzit Vestea cea Buna (Sf.Evanghelii) si sunt drepti, virtuosi, nu ma pot pronunta cu certitudine, am spus si eu ce am citit la Parinti. Domnul stie insa unde vor ajunge dupa moarte.
    Oricum, nu la cei din vechime ma refeream. Ma gandeam la cei de dupa Hristos (din legea Noului Testament), mai exact la noi, cei din timpul nostru, care au auzit Vestea cea Buna, au auzit de Hristos si nu au crezut in El.

    Ca veni vorba (vezi acuzatiile tale de hula, pe care nu le mai citez), eu ma straduiesc sa cred cum spune Biserica, si mai am de invatat o gramada, dar stiu si cred ca Iisus Hristos e Dumnezeu si nu spun ca El n-ar sti ce spun

    Ei, asta-i acum, repede, te-am si “acuzat” de hula… 🙂 Era doar o simpla constatare, nu o acuza, caci am spus si “fara sa ai aceasta intentie”, si ti-am atras atentia cu acest cuvant, mai mult ca sa constientizezi ca nu bine sa faci afirmatii de genul:

    e pare ca nu prea putem face din cuvintele lui Hristos o regula de nezdruncinat…

    caci Hristos este Adevarul, iar Adevarul este de nezdruncinat, la fel si Cuvantul lui Dumnezeu.

    Intrebarea e alta: intelegem noi cum trebuie acele vorbe adresate iudeilor care Il vazusera pe Hristos in persoana si totusi unii nu credeau in El? Putem sa le generalizam asa cum iti place tie sa faci, intr-o regula absoluta pentru toata lumea, sa spunem exact ce inseamna ele?

    Iarasi eu fac reguli absolute… este invatatura Bisericii, exista in Catehismul ortodox. Toata discutia referitoare la Botez a pornit de la afirmatia ta:

    Fireste ca la Judecata n-o sa fim clasificati dupa criterii exterioare (apartenenta religioasa, sau pecetea botezului – mai ales la unul care n-a avut posibilitatea sa se boteze, sau caruia i-a fost fizic imposibil sa auda glasul Ortodoxiei, care mie mi se pare tot un criteriu exterior in acest caz -), dar nu cred ca Parintele spune asta. In vietile sfintilor avem multe exemple de oameni care s-au mantuit fara botez, dar care au raspuns potrivit Adevarului, cand au auzit de El, parasindu-si credinta lor anterioara!

    (Pentru ca spuneai ca fac eu reguli, vorbind dupa mintea mea, vad ca tu iti dai cu parerea, nu dupa cum ne invata Parintii Bisericii.)
    In primul rand, apartenenta religioasa este esentiala, pentru ca este esential cui te inchini, lui Dumnezeu, sau zeilor pagani, adica demonilor (doar ai auzit de prima dintre cele zece porunci data lui Moise (“Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine”). Botezul nu este un criteriu exterior, unul neesential, dimpotriva. Nu poti fi al lui Hristos fara a fi botezat. Despre exemplele celor care s-au mantuit fara Botez, am scris mai sus, te referi la Botezul sangelui, prin jertfa pentru Hristos.

    Dar sa nu spui ca vorbesc din mintea mea, iata cateva pasaje din Catehismul ortodox (http://www.scribd.com/doc/4916166/CATEHISM-ORTODOX#outer_page_30):

    Sfintul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici ; este usa prin care se întra în Sfânta Biserica. Si numai ajungând membri ai Bisericii lui Hristos ne putem învrednici si de primirea celorlalte Sfinte Taine.

    Taina Sfântulul Botez a fost asezata de Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele : «Mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh» (Matei XXVIII, 19). Acestea le-a grait dupa învierea Sa din morti.

    Dar Taina Sfântului Botez nu este numai usa prin care se intra în Sfânta Biserica a lui Hristos, ci si pentru câstigarea imparatiei lui Dumnezeu, asa cum ne încredinteaza însusi Mântuitorul, zicând : «De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre în împaratia lui Dumnezeu.» (Ioan III, 5).

    Si înaintemergatorul Mântuitorului Hristos, sfântul Ioan, a botezat la Iordam. Dar botezul lui nu era Taina, ci inchipuia doar curatirea. de pacate prin credinta si pocainta; el era mai mult un îndemn la pocainta, un semn vazut si pregatitor spre cele ce aveau sa vina, cum marturiseste chiar sfântul Ioan Botezatorul: «Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decât mine ; Lui nu sunt vrednic sa-I duc încaltamintea. Acesta va va boteza cu Duh Sfânt si cu foc» (Matei III, 11). Mai târziu, si sfântul apostol Pavel, întâlnind în calea sa pe unii care primisera botezul lui Ioan, i-a întrebat: «Primit-ati voi Duhul Sfânt când ati crezut ? lar ei au zis catre el: Dar nici n-am auzit, daca este Duh Sfânt. Si el a zis : Deci în ce v-ati botezat ? Ei au zis: In botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis : Ioan a botezat cu botezul pocaintei, spunând poporului sa creada în Cel ce avea sa vina dupa el, adica in Iisus Hristos. Si auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus» (Fapte XIX, 1?5), adica au primit Botezul crestin.

    Sfântul Botez instituit de Mântuitorul Iisus Hristos nu este doar un semn pregatitor pentru cele ce ar fi sa vina, ci este o Sfânta Taina a Bisericii lui Hristos.
    […]
    Efectele primirii Tainei Sfântului Botez sunt : iertarea pacatului stramosesc si a tuturor pacatelor savârsite înainte de Botez în situatia celor ce se boteaza mai târziu ; renasterea, sau nasterea la o viata noua duhovniceasca, viata de curatie si sfintenie ; de asemenea, primirea în sânul Sfintei Biserici, adica numararea celui botezat între fiii ei, putându-se împartasi de toate celelalte Sfinte Taine si de bunurile sufletesti pe care Sfânta Biserica le daruieste membrilor ei (cum s-a mai aratat). De aici si denumirile date Tainei Sfântului Botez: «baie», «izvor sfânt», «luminare», «renastere», «nastere din nou», «sfintire», «pecetea lui Hristos», «baia vietii”-, «baia renasterii»i «baia pocaintei».

    Botezul sterge si vina si pedeapsa pentru pacate, dar el nu nimiceste si urmarile pacatului stramosesc, cum sunt: slabirea vointei si inclinarea spre rau, pofta inimii, suferintele, bolile si moartea.

    […]

    Exista un Botez al muceniciei sau al sangelui (Matei X, 32 ; XVI, 25), cunoscut în cele dintâi veacuri crestine, întelegând prin el moartea martirica, în persecutii, pentru Mântuitorul Iisus Hristos. Sfintii parinti îl socotesc asemenea Botezului din apa si din Duh, umeori chiar mai de pret decât acesta (sfântul Grigorie Teologul).

    Mai cunoastem si Botezul dorintei care consta în dorinta arzatoare a cuiva de a ajunge membru al Sfintei Biserici, ducând o viata de pocainta si în virtute. Daca dintr-o pricina oarecare fara voia lui nu ajunge sa primeasca botezul prin apa si prin Duh, el e socotit botezat cu Botezul dorintei.

    Deci, botezul cu apa si duh, botezul cu sange si botezul dorintei (pentru cei care si-au dorit a se boteza dar nu au mai apucat, murind inainte de a se boteza). Despre botezul dorintei, am gasit un link cu explicatii:

    http://www.youtube.com/watch?v=-TmdjZLOsVY

  8. Cred si eu ca Magda are dreptate, ca am vorbit prea mult despre asta. Nu mi-am propus nici s-o supar/incurc pe Mirela (iertare!), si cum amandoura ni se pare ca am fost clari dar totusi neintelesi, o las balta. Intrasem in discutie pentru ca Teodor ridicase o problema pe care o tot aud de multi ani in jur, formulata mai ales de cei nu foarte incantati ca sunt Ortodocsi (e una din scuzele favorite ale celor Ortodocsi din intamplare pentru a nu face mai nimic), sau de ne-Ortodocsi (!!!), si daca Teodor s-a lamurit ca noi nu-i judecam pe ceilalti, ba ne rugam si pentru ei, si le dorim sa ajunga si ei la mantuire (desi sunt multe piedici in calea lor, urmand o invatatura gresita), bine. Nu sugerez deloc ca ar fi si alte cai de mantuire pentru noi, si tot ce citeaza Mirela pe acolo e foarte valabil si util, doar ca nu despre asta discutam in mesajul catre Teodor… Doamne ajuta!

  9. Pingback: Cuvant de exceptie si de forta duhovniceasca al IPS Teofan la inmormantarea Parintelui Arsenie Papacioc: DUMNEZEU L-A DARUIT NEAMULUI ROMANESC CA SA IL AJUTE SA TRAIASCA CLIPE DE ADEVAR
  10. Baba Leana de la ţară merge la biserică, se roagă Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, ţine posturile, face toate pomenirile, îngrijeşte de familia ei, şi face ce spune preotul satului. Ea ştie tot ceea ce îi trebuie pentru propria-i mântuire de care este direct răspunzătoare, se îngrijeşte de mântuirea celor apropiaţi, şi lasă în grija lui Dumnezeu mântuirea lumii. Nu-şi pune întrebări care o încurcă şi care nu-i sunt de folos, şi este mai câştigată decât noi. 🙂

  11. Dumnezeu ne daruieste tot ce ne trebuie pentru a ne mantui iar demonul tot ce poate pentru a ne îndoi, și incurca speculand cunoasterea, inteligenţa și ravna noastră.

  12. Intrucat disputa off-topic pe marginea mantuirii celor nebotezati s-a intins destul de mult, consideram potrivit sa incercam un cuvant sintetizator de incheiere, rugandu-va sa opriti discutia in contradictoriu, care nu isi gaseste nici locul la acest articol si nici nu poate produce, de la un punct incolo, roade bune.
    Credem ca greseala principala o facem atunci cand in loc sa consideram Sfintele Evanghelii drept cuvinte de mantuire, le transformam in criterii de separat oile de capre. Vorbele Mantuitorului sunt cuvinte de mantuire, adresate fiecaruia dintre noi, cei care ajungem sa le auzim, iar nu obligatii ale Sale ca la Judecata de obste sa le transforme in principii rigoriste dupa care se aleg cei mantuiti de fii pierzarii. Sa lasam, deci, Judecata in seama Domnului, care doreste mantuirea tuturor, iar noi sa ne preocupam de sensul mantuitor al cuvintelor Sale si ale sfintilor Sai.
    Biserica a invatat ca este taina mare si cu neputinta de descris omeneste cum va fi dupa Judecata de obste. Cu siguranta, vor exista doar doua stari pentru oameni: cea de partasie cu Hristos si cea de refuz al Domnului. Prima dintre ele, inspre care bine este sa nadajduim atat pentru noi insine cat si pentru toata firea omeneasca, este numita sub diferite forme: Imparatia Cerurilor, Rai, chiar si Biserica sau Casa lui Dumnezeu. Desi unii parinti au facut unele distinctii intre Rai si Imparatia Cerurilor, pe temeiul cuvintelor lui Hristos ca in Casa Tatalui sunt multe locasuri, totusi, aceste denumiri sunt folosite adeseori ca sinonime. De asemenea, de obicei nu se face distinctia intre mantuire (inteleasa ca izbavire din muncile iadului) si indumnezeire (ca desavarsire intru Hristos).
    Sa incercam si noi sa ne ferim a face categorisiri exacte si sa incercam, atunci cand ni se cere, sa dam cuvant personal, pentru binele fratelui care intreaba. Astfel, daca un pagan ezita in a se boteza, trebuie sa il indemnam, aratandu-i ca in Biserica sunt Tainele cele Sfinte si ca aici este mantuirea. Daca un ortodox vrea sa paraseasca Biserica, sa ii spunem ca in afara Bisericii nu este mantuire (cuvintele Sf. Ciprian). Daca insa un ortodox se sminteste pentru ca bunicul sau adormit, de alta confesiune, nu se poate mantui, trebuie sa il indemnam sa se roage, sa nadajduiasca pentru el si sa il pomeneasca in cadrul slujbelor Bisericii in care este ingaduit aceasta, spunandu-i ca Traditia ortodoxa nu afirma faptul ca toti cei nebotezati sunt automat si irevocabil sortiti pierzarii.
    Un exemplu exceptional il gasim in viata Sfantului Grigorie Dialogul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeu l-a mantuit pe imparatul pagan Traian, sub timpul carora au fost chiar si unele prigoane locale. Deci, macar un pagan a fost mantuit. Nu stim daca se vor mantui 1, 10, 10% sau 40% dintre pagani si nu stim nici cati se vor mantui dintre ortodocsi. Nu ne este de folos sa aflam cine se va mantui si cine nu, ba chiar poate fi primejdios pentru mantuire (fie pentru ca ne-am lenevi, fie pentru ca am deznadajdui). Intr-adevar, multe locasuri sunt in Biserica din Cer: cei desavarsiti vor fi in altar, langa Hristos, altii in naos iar altii in afara usilor, in pronaos sau pridvor, dar inca pe “pamant” sfintit, auzind si fiind partasi la slujba cereasca. Nu vom cunoaste poate mai mult in aceasta viata, dar ne este destul ca sa lucram mantuirea, cu nadejde ca mantuirea noastra si a celorlalti, vii sau adormiti, este in puterile mult-milostivului Dumnezeu.

  13. Admin
    Frumoase si dumnezeiesti cuvinte ai zis. Sa va binecuvanteze Domnul nostru Iisus Hristos pe voi care ati facut acest articol si sit-ul acesta cat si pe comentatrii care au incercat sa raspunda intrebarilor mele.

  14. Inca de acum doua-trei zile am inceput sa am o mustrare de constiinta
    cu privire la discutia pe care am facut-o sa ‘explodeze’ incepand sa
    ma contrazic cu Mirela. Ieri n-am fost foarte fericit la slujba, si
    dupa am mers sa ma consult cu duhovnicul meu, sa-i spun cam cum sta
    situatia si printre altele am discutat si intrebarea in sine, anume
    daca aceasta intrebare ar fi trebuit discutata sau nu (indiferent de
    raspuns), ca dupa ce m-am avantat in discutie ca un berbec, n-am mai
    avut in vedere cuvantul Sf. Pavel din II Timotei, capitolul 2,
    jumatatea a 2-a… (despre intrebarile nebunesti), si n-am inteles
    nici ca propriile mele observatii despre intrebarea in sine ar trebui
    sa-mi spuna sa tac, si sa discut cel mult intrebarea in sine, nu
    raspunsul la ea, ba chiar am propus sa fie dusa mai departe si Admin
    sa publice mai mult pe tema asta. Doamne fereste!!! Daca si in Noul
    Testament si in alte scrieri se pomeneste (relativ) atat de putin
    despre asta, iar despre cei din afara Bisericii spune Sf. Pavel ca-i
    va judeca Dumnezeu, atunci cum ma apuc eu sa ‘fac lumina’ in privinta
    asta?

    Intrucat am pacatuit facand tulburare, mai mica sau mai mare, in
    sufletele unora dintre voi, va rog sa ma iertati intru Domnul, si
    sa-mi nesocotiti cuvintele nesocotite de dinainte! Poate mai degraba
    ar putea Admin sa scrie un articol despre intrebarile nebunesti, si in
    nici un caz sa scrie cum s-ar rezolva vreuna din ele! Mai bine ne
    petreceam vremea rugandu-ne pentru fratii intru Adam cel dintai, sa
    ajunga si ei la cunoasterea Adevarului si sa-i numaram frati intru
    Domnul, dar sper ca bunul Dumnezeu sa scoata ceva bun si din aceasta
    isprava care deja s-a consumat. (despre mine, sper ca am invatat ceva,
    pe langa faptul ca i-am citit cartea Pr. Arsenie, care am gasit-o pe
    internet si care e foarte buna)

    Imi cer iertare in special de la Mirela, cu care cred ca am credinta
    si foarte multe pareri in comun, dar cu care cred ca m-as contrazice
    toata ziua daca le-am discuta. Am observat asta in multe situatii, ca
    sunt persoane cu care ma pot certa mai intai cateva ore bune pana sa
    descoperim ca amandoi zicem aceleasi lucruri, doar le exprimam in alte
    cuvinte si din puncte de vedere diferite. Cat despre subiectul
    discutiei trecute, ca sa fiu consistent cu mine insumi, nu pot sa spun
    nimic mai mult decat ca nu trebuia avuta discutia.

    Doamne ajuta!

    [ P.S. Pentru cei carora le plac intrebarile, si care cred ca aceasta
    situatie se datoreaza doar faptului ca vorbim despre ce nu stim,
    despre lucruri ‘acoperite’, le spun (probabil reamintesc) ca incercari
    care n-ar trebui facute pot aparea si in cele mai simple si clare cu
    putinta cazuri, cum ar fi urmatorul: un librar s-a care avea si destul
    de multe cataloage in afara de cartile obisnuite, s-a gandit sa faca
    un catalog despre acele cataloage, sa le aiba impreuna. Apoi a
    observat ca unele cataloage se mentioneaza pe ele insele, altele nu,
    si s-a gandit sa fie mai precis si sa faca doua cataloage, unul al
    tuturor cataloagelor care se mentioneaza pe ele insele, si altul al
    tuturor cataloagelor care nu se mentioneaza pe ele insele. Povestea
    spune ca dupa cateva saptamani de exasperare a slabit nu stiu cate
    kilograme, si alte lucruri, pentru o simpla problema care n-ar fi
    trebuit considerata. Va las pe voi sa descoperiti (daca e prima data
    cand auziti de chestia asta) care a fost smecheria ascunsa… ]

  15. @Silviu,

    N-ai de ce, stai linistit, nu m-am suparat deloc. Imi cer si eu iertare ca m-am “repezit” sa iti raspund. 🙂 M-am grabit sa vin cu comentarii, in speranta ca aduc mai multa lumina, din ce citisem si eu de la Parinti, dar uite ca nu e totusi sigur nici ce credeam (admin a venit cu un comentariu foarte pertinent), caci nu toate sunt “batute in cuie”.

    Doamne ajuta! (P.S. – e bine ca ti-ai intrebat duhovnicul)

  16. @Silviu

    Sa stii ca este o idee buna…sa se deschida o rubrica cu intrebari (ne)bunesti!
    Aici as provoca la raspunsuri nu admini.ci, preoti!
    Ei stiu teologia BINE!
    Si ar citii/recitii si cei care se smintesc fiindca nu se raspunde intotdeauna si la intrebari incomode.
    Ortodoxia este sincera si curata – nu vad motivul pentru care, nu s-ar raspunde la multe intrebari.

  17. Pingback: CUVANT AL PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC PENTRU UNITATEA BISERICII si impotriva celor care puneau intrebarea tendentioasa: "Unde a fost Biserica Ortodoxa in vremea comunismului?"
  18. Pingback: [video]: CONFERINTA PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC DE LA CONSTANTA (2004). Astazi, Parintele Arsenie ar fi implinit 97 de ani...
  19. Pingback: NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (2)... despre catolici, secte, pedeapsa cu moartea, razbunare, Proscomidie... "Ramane un singur lucru: Ade­varul!"
  20. Pingback: NOUA ORDINE RELIGIOASA A LUMII, PANRELIGIA (Ecumenismul inter-religios total) SI TACTICILE FOLOSITE
  21. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – 1 an de la nasterea in ceruri (19 iulie): CUVINTE DE FOLOS, GRUPATE TEMATIC -
  22. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  23. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  24. Pingback: Parintele Arsenie Papacioc: PACATUL SODOMIEI (HOMOSEXUALITATEA) ADUCE MAI GRABNIC JUDECATA DE APOI!/ Despre catolicism si ecumenism: “Nu ne putem juca cu Adevarul. Nu-i totuna ortodox sa mori sau ecumenist vandut!” -
  25. Pingback: PARINTELE ARSENIE DE LA TECHIRGHIOL: “O clipa inima mi se facuse cer…” -
  26. Pingback: Marturii in Adevarul despre parintele Arsenie Papacioc, „spitalul de urgenţă al sufletelor“: “TE ADOPTA, CA UN ADEVARAT PARINTE. NU SI-A DORIT SA-SI APROPIE OAMENII CU ORICE PRET, DAR AU SIMTIT CA LUI II PASA DE EI” - Recomandari
  27. Pingback: 3 ani de la mutarea in vesnicie a PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC (19 iulie). Invataturi si evocari video: “Frumusetea intelepciunii. Sfaturi pentru viata crestina” -
  28. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC, omul cat un veac, care a stat “CU INIMA TREAZA, CU FATA CATRE DUMNEZEU” | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC (✝19 iulie 2011) – ULTIMUL INTERVIU pentru “Lumea monahilor”: “VOM RĂSPUNDE, FETIŢĂ SCUMPĂ, TOŢI! Hristos a venit, S‑a jertfit ca să ne salveze pe noi. Iar noi habar nu avem. Moartea e o realit
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate