MARTURISIREA TESTAMENTARA A PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC: “Numai in Adevar e unitate; daca nu e Adevar nu e unitate. HRISTOS ESTE ORTODOX”
Cuvîntul III
– Sfinţia voastră, este un cuvînt, spune Mîntuitorul: “In Casa Tatălui, Meu multe locaşuri sunt” .
– Arhimandrit Arsenie: Asta nu în ce priveşte Adevărul, ci în ce priveşte trăirea Adevărului, este acest pasaj.
– Este o părere, pe care o exprimă chiar unii dintre teologii ortodocşi, cum că ar fi vorba de un locaş mai mic pentru protestanţi, un locaş pentru catolici etc.
– Arhimandrit Arsenie: Aceste locaşuri sunt considerate după gradul de trăire, de împlinire privind Adevărul; asta este, nu altceva pentru că, dacă sunt mai multe locaşuri, îşi fac loc şi adventiştii, de ce nu? Dar îşi fac loc, dacă vrei aşa, chiar şi turcii şi îşi fac loc toate religiile pentru că sunt locaşuri multe acolo; nu?
– Dacă-i mîntuie Mîntuitorul…
– Arhimandrit Arsenie: Mîntuitorul doreşte să se mîntuie toată lumea, dar El a spus cum se mîntuie; şi cine nu va respecta, a spus că nu se va mîntui – gata; spune Mîntuitorul: “Cine n-adună cu Mine risipeşte“.
Adevărul este numai unul care a făcut revoluţie mare în toate veacurile. Dacă nu era Adevărul-Hristos se desfiinţa Vechiul Testament; dacă nu era Adevărul, filosofiile şi toate adversităţile împotriva lui Hristos nu ar fi avut motiv să mai existe.
Duşmanii adevărului Ortodox vin cu fel de fel de aspecte dialectice, cu fel de fel de personalităţi cu renume care au creat epoci, că a spus cutare şi cutare.
După aceştia, ar avea dreptate şi unii ca Voltaire, care parafrazează tot ce-i împotriva lui Hristos, că Mîntuitorul este un bastard al unei mironosiţe cu un legionar roman; dacă-i vorba de aşa ceva. Dar să-l întrebăm pe Voltaire, acuma [unde se afla el acum, n.n.], ce-i cu bastardul .
– Acuma, unde-o fi… [in iad, se subintelege. n.n.]
– Arhimandrit Arsenie: Unde e, ce-a văzut acuma? Nu le e ruşine!
– Era duhul masoneriei atunci.
– Arhimandrit Arsenie: Nu ne interesează; masoneria este o preocupare şi învăţătura pe limbă drăcească.
Ne interesează care este Adevărul şi avem obligaţia să-l respectăm chiar pînă la moarte; asta-i poziţia. Altfel nici nu s-ar putea judeca lucrurile, nici nu avem cum; dacă nu eşti în Adevăr, nu-i jenat Satana.
Unul, după Învierea Mîntuitorului – a atacat Satana tocmai acolo unde era Adevărul trăit, care era chiar Mîntuitorul – în veselia care a adus-o în toată creştinătatea, unul oarecare era trist. Cum să nu fiu trist? Că şi eu am făcut minuni, dar nu m-a răstignit nimeni. N-a răstignit Satana decît pe cei care-i convenea, deci numai Adevărul omoară pe dracul.
– Sfinţia voastră, ce a vrut să spună Mîntuitorul prin cuvintele: “Părinte Sfinte, păzeşte-i pe dînşii întru Numele tău, pe care ai dat mie, ca să fie una, precum şi Noi”? Pentru că, adesea, dialogurile ecumenice se bazează pe aceste cuvinte.
– Arhimandrit Arsenie: Noi, ortodocşii, suntem deja una cu Adevărul. “Una” – adică asta-i speculaţie! Una în Adevăr, Adevărul-Hristos!
– Adică Biserica Ortodoxă.
– Arhimandrit Arsenie: Biserica Ortodoxă; n-a propovăduit Hristos şi pe ăla şi pe ăla! Am fost una şi am rămas cu Hristos; n-am schimbat nimic din ce ne-a vorbit El, deci El este ortodox.
– Se poate spune despre Bisericile Ortodoxă şi Catolică că sunt Biserici surori? Referitor la termeni.
– Arhimandrit Arsenie: Ascultă, e inutil; repetăm mereu lucrurile astea. Suntem fraţi, dar nu în Adevăr. “Drag mi-e Platon, dar mai drag mi-e Adevărul”. Numai în Adevăr e unitate; dacă nu e Adevăr nu e unitate.
Şi pe urmă, ca să se apere, trebuie să mă facă pe mine habotnic, nepoliticos, necivilizat, neoccidentalizat; ei, ştii, ia uite!
– Se pot căsători ortodocşi cu catolici sau cu protestanţi?
– Arhimandrit Arsenie: Nu recomandăm, deşi se fac lucrurile astea. Le recomandăm să se facă ortodox respectivul sau repectiva.
– Pot participa clerici ortodocşi la Liturghia catolică să spună diverse rugăciuni?
– Arhimandrit Arsenie: Nu recomand acest lucru.
– Se poate oficia Mesa catolică, Liturghia catolică, într-o biserică ortodoxă?
– Arhimandrit Arsenie: Eu nu aş permite. Nu aş permite pentru că, de ce să se facă lucrul ăsta, cînd suntem Biserică Ortodoxă?
– Ei au venit cu o serie întregă de metode; cum să fac dacă ei n-au Proscomidie?
– Nu-i vizibil că e propagandă? Dar de ce te bagi peste mine? De ce nu mă laşi în pace? De ce? Ce te mînă? Nu vezi! E un vierme care este Neadevărul; n-au identitate.
– Sfinţia voastră, se folosesc acum noi termeni “teologici”; unul ar fi: biserică nedeplină. Poate să fie o biserică nedeplină?
– Arhimandrit Arsenie: Nu poate să fie, nu mai e biserică.
– Este un nou limbaj – limbaj teologic – care se foloseşte.
– Arhimandrit Arsenie: Nu este teologic, ci este speculativ, în tot felul şi, dacă noi susţinem acest Adevăr cu sîngele nostru, Adevăr pe care-l vedem neforţaţi şi nu putem să-l vedem altfel pentru că s-au făcut atîtea, s-a confirmat prin atîtea semne grozave Adevărul acesta, ne consideră habotnici; adică de ce? Pentru că nu zic ca tine, sunt habotnic?
– Este un limbaj folosit şi de unii ortodocşi.
– Arhimandrit Arsenie: Ăsta este un prost ortodox care nu cunoaşte ortodoxia; dacă-i vorba.
– Biserică nedeplină este un termen greşit?
– Arhimandrit Arsenie: Nu există aşa ceva. Nu este Biserică dacă nu este deplină. Ei au făcut aceste greşeli de dogmă şi atunci e biserică nedeplină.
– Da, adică e o taină nedeplină, ceva mai aşa…
– Arhimandrit Arsenie: Uite ce-i, la Sinoadele astea Ecumenice dădea anatema pe toţi cei care erau împotriva adevărului care forma obiectul Sinodului. Sinodul cu privire la monotelism chiar pe patriarhul care a făcut acatistul Bunei-Vestiri, Serghie, l-a scos anatemizat pentru că a fost de părerea ereticilor că o singură voinţă are Mîntuitorul.
– Sub anatema se cade automat? Sau cum?
– Arhimandrit Arsenie: Se cade automat dacă nu susţii Adevărul. Dacă eşti în erezie intri de la sine în blestem, nu mai este nevoie să te anatemizeze cineva.
Nestorie a fost patriarh pe vremea aceea la Sinodul III Ecumenic privind Teotokos şi a susţinut pe eretici. El a spus că nu-i susţine, şi l-au luat direct pe Nestorie: dar tu cum zici ? Nestorie a răspuns: Nu-i născătoare nici de Dumnezeu, nici de om, e născătoare de Hristos. Şi l-au prins, şi a căzut în anatemizare.
Era o hotărîre sinodală şi au rămas aşa aceştia.
– Rămîn în vigoare toate anatemele acestea ?
– Arhimandrit Arsenie: Rămîn în vigoare, fără discuţie.
Noi avem datoria să păstrăm Adevărul, se spune cu sabia în mînă; de aceea şi Apostolul Pavel este în icoană cu sabia, de aceea l-am desenat şi eu cu sabia.
Adică el era habotnic? Era habotnic – ce-ai zice de asta?
Adevărul este apărat cu sînge – asta înseamnă; că îşi fac loc cu sabia – sabia cuvîntului. Spune Sfîntul Pimen: “o dată rabzi, a doua oară rabzi, a treia fă-te sabie“.
Învăţătura creştină pare un paradox, pe ici pe colea, pentru că iese din logica omenească, pentru că este logică divină; să crezi într-un loc pe care nu-l vezi, aceasta nu mai este o logică pipăibilă. Aceasta este puterea credinţei, şi aici este toată puterea creştinului: să creadă; ferice de cel ce nu a văzut şi a crezut.
– Sfinţia voastră, se spune că este biserica văzută, luptătoare şi biserica nevăzută, biruitoare; şi această biserică văzută, vizibilă, se spune despre ea că este divizată, împărţită.
– Arhimandrit Arsenie: Biserica propriu-zisă nu-i divizată, oamenii sunt divizaţi, oamenii s-au despărţit. Cînd zici Biserică se înţelege adevăr mîntuitor, de credinţă; nu e glumă. Ce se numeşte dogmă? Adevăr de credinţă revelat, cuprins în Scriptură şi în Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică.
– Sfinţia voastră, în cadrul ecumenismului se vorbeşte de o nouă mentalitate, de un om ecumenic care să fie un creştin îngăduitor, receptiv pentru respectarea tradiţiilor fiecăruia. Ce recomandaţi teologilor ortodocşi care poartă discuţii şi intră în contact cu cei ce s-au desprins de Biserică – discuţii teologice?
– Arhimandrit Arsenie: Eu cred că sunt influenţaţi atunci cînd spun că trebuie să fim maleabili şi nu habotnici; nici nu-i vorba de habotnicie. A apăra Adevărul este un erou al Adevărului, pentru că altfel ar însemna să ne tremure mîna pe sabie, pe sabia Adevărului; nici o biruinţă nu va fi cu mîna tremurînd.
Adevărul este acesta, îl respectăm de mii de ani, l-au respectat şi ei sute de ani şi s-au rupt de adevărul mîntuitor. Acuma ne pare foarte rău, suntem destul de îndureraţi, dar asta nu înseamnă că sunt de partea lor. Domnule, te compătimesc şi atît.
– Ei sunt lăudaţi că sunt teologi de talie mondială.
– Arhimandrit Arsenie: Nu mai vorbim; dracul e mai mult, zice că e Dumnezeu. E, ia uite!
– Dar cum să-şi manifeste dragostea pentru că, dacă le spui că sunt schismatici sau eretici, se supără?
– Arhimandrit Arsenie: Dragostea iartă totul, dar se bucura numai de Adevăr. Asta-i dragostea! Dragostea nu-i chiar aşa să bem o cafea împreună şi gata, suntem o unitate. Dragostea crede totul, uită totul, dar se bucură numai de adevăr. A fost grozav acest Corinteni 13!
– Sfinţia voastră, se vorbeşte despre viaţă ecumenică, vocaţie ecumenică, cununie ecumenică, rugăciune, cultură, vizite, bibliotecă ecumenică, calendar ecumenic şi există şi un Institut Ecumenic “Sfîntul Nicolae”, institut ortodox, dar care propagă ideile acestea ale ecumenismului. Ce credeţi că ar spune Sfîntul Nicolae, sfinţia voastră?
– Arhimandrit Arsenie: Eu ştiu ce ar spune Sfîntul Nicolae, şi asta ar spune toţi; aş spune că toţi ştiu ce ar spune Sfîntul Nicolae. Care este scopul de se fac aceste amestecări de concepţii să zicem că e una religia? Aceste jocuri de lumini, momente demonstrative se fac cu un scop. Nu adevăraţii oameni ortodocşi organizează lucrurile acestea, pe ici pe colea.
– Dar acum unora chiar le place.
– Arhimandrit Arsenie: N-au nici o răspundere, n-au conştiinţă, n-au răspunderea Adevărului.
– Şi ce ar spune Sfîntul Nicolae, sfinţia voastră?
– Arhimandrit Arsenie: Le-ar da cîte o palmă; ca lui Arie. Asta a făcut Sfîntul Nicolae. La urma urmei, ce altceva făcea Arie, decît nu recunoştea Adevărul despre Hristos; i-a tras două palme. Asta ar face .
– Ar avea cam multe palme de dat acum.
– Arhimandrit Arsenie: Acum, păi da; adică nu vezi cu ce aspecte de subţietate vin să se apropie prin asta, prin asta, prin asta! Domnule, am băut o cafea împreună la masă – am băut cafeaua aia; eu puteam să o beau şi acasă, dar am băut-o cu el. Cu ce scop? Ce, vrei să spui că a fost altă cafea? A fost mai gustoasă că ai băut-o cu ăla? E un scop care urmăreşte ceva.
Uite dovada: Papa a venit în România nu ca să vadă organizaţia Bisericii, bisericile pline şi credinţa statornică, în masă, cum este în România. A venit şi a făcut o slujbă catolică-demonstrativ; deci a avut un scop. A avut un scop să se facă o legătură că nu era nici o legătură cu el.
– În aer liber s-a făcut să vadă toată lumea.
– Arhimandrit Arsenie: A făcut o şi mai mare greşeală că au văzut românii: ce, uite, ce-i aia, dom’le!?!
– Au rîs.
– Arhimandrit Arsenie: Au rîs, pentru că mai înainte de toate, românul nostru respectă tradiţia pe care a moştenit-o, Adevărul. Aşa şi cu Greco-catolicii s-a făcut cînd au vrut să-i schimbe. Ei n-au vrut să se închine altfel, şi cînd au văzut că nu puteau să-i facă să se închine, le-au zis: închinaţi-vă ca voi, dar ţineţi administrativ de noi; şi, uite, acum sunt mai catolici decît catolicii.
– I-a prins cu puţin.
– Arhimandrit Arsenie: I-a prins cu puţin; dacă au ţinut de ei organizatoric, fac ca ei pentru că ăla comandă. Acesta a fost scopul. Aşa face şi aici; încet-încet, încet-încet. Acestea sunt nişte demonstraţii, niste apariţii cu scopuri veninoase‘.
din: Singur ortodoxia
Legaturi:
- Parintele Arsenie Papacioc: “DOGMELE SI CANOANELE NU SE POT SCHIMBA DUPA DORINTELE RATACITILOR”
- Parintele Arsenie Papacioc: “Este o batjocura ceea ce a facut Mitropolitul Nicolae Corneanu!”
- IPS Serafim versus Parintele Arsenie Papacioc – ascultati si comparati!
- Parintele Arsenie Papacioc – Inima care bate de 94 ani pentru Ortodoxie
- Parintele Arsenie Papacioc, despre ucenicul sau, Vladica Bartolomeu Anania, dupa trecerea sa la Domnul: ERA ODIHNITOR, MANGAIETOR, INIMA CALDA…
- Parintele Arsenie Papacioc: “Nu pierdeti timpul, dragii mei!”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@Colorado
Eu cunosc tigani care sunt credinciosi! Tigani intre tigani, ca si romani intre romani.
Unii, o data ce L-au cunoscut pe Dumnezeu, s-au pus la punct (vorba Pr.Arsenie Papacioc) si au intrecut in nevointa (de a face BINELE) pe multi!
Ceea ce m-a impresionat a fost respectul pentru cultul mortilor (ingrijorandu-se pentru inaintasii lor care n-au fost cum ‘trebuie’), nevoindu-se in a face pomeni, a-i pomenii la Sf.Liturghii (la manastiri);
E-adevarat! Familia de care vorbesc, mai are scapari (deh! Naravul din fire 🙂 in privinta furatului ca, de ‘ast narav s-au ‘spurcat'(vorba lor) si romanii – unii mai abitir decat ei; dar isi REVIN repede – ii mustra constiinta si se dau pe brazda imediat!
Exista o dorinta de a se indrepta, o frica reala (la unii…) fie de muncile de veci, fie de a nu-L supara pe Dumnezeu si sunt inclinati in face milostenie mai mult decat multi romani pe care-i cunosc care-si cauta cu mare zgarcenie prin buzunare…
Exista si alta categorie de tigani care, constienti si de RAi si de Iad, de consecintele lor – imediate sau pe termen lung – le-au intrat in cap – ideea proasta – ca-L pot mitui pe Dumnezeu ( cum fac cu primarii, politistii, oamenii de afaceri, politicieni ) prin pomeni, danii date Bisericilor in nevoi sau chiar la manastiri spalandu-se pe maini ca Pilat din Pont!
Ei cred ca, prin negutatoria asta urata inaintea lui Dumnezeu il pot ‘obliga’ sa-i lase in ale lor, fara sa-i pedepseasca nici aici, nici DINCOLO!
Ce nu-mi place – personal – este ca, preotul de mir (spre exemplu) accepta ajutorul lor dat fiindca vine dintr-o data si mult fata de banutul vaduvei sarace care vine in timp…neintrebandu-se DE CE OARE?! in ciuda daniilor facute de catre ei nu sunt placute inaintea lui Dumnezeu pentru ca,
1.firma de constructii fuge si rupe contractul (caz real), lasand de izbeliste lucrarile la noua Biserica;
2.ce se pune o caramida azi, maine se strica, sau se fura…fiindca, daca nu tot cel zice “Doamne, Doamne…” va intra in Imparatia Cerurilor asa si cu daniile facute Bisericii lui Dumnezeu daca sunt facute din interes, din furat, din trafic (de carne vie, droguri) si altele, care nu le mai pomenim…uraciune este inaitea lui Dumnezeu si se alege praful de tot!
La intrebarea de ce se duc la secte?! Din acelasi motive pentru care se duc si ceilalti:
1.n-au fost credinciosi ortodocsi NICIODATA decat in virtutea Botezului placandu-le lalaiala de-acolo iar nu nevointa din partea cealalta: post, rugaciune, canon;
2.iubirea de arginti – la secte, exista intrajutorarea atunci cand se naste, casatoreste sau moare careva dintre ei – adica, sunt obligati sa scoata din buzunar pentru cheltuiala botezului, casatoriei (mai ales) – am inteles ca, si casa li se i-a si li se da ‘pe tava’ de catre ceilalti ‘frati’ intru ‘domnul’; urmand sa faca si cel ajutat la fel, chiar daca n-are de unde…
3.siguranta ‘mantuirii’ fata de ortodocsi care, o nadajduiesc… dar nu sunt siguri de ea fiindca n-o pun pe seama nevointelor proprii ci, pe mila lui Dumnezeu care plineste neajunsurile noastre.
Triburile de ţigani au migrat din India în Europa, deci şi în România, acum aproximativ 500 de ani. În tot acest răstimp ţiganii ar fi putut să se creştineze urmând exemplul românilor. Nu s-a întâmplat aşa. Vina este şi a lor, dar mai ales este a noastră a românilor, care nu l-am oferit un exemplu de trăire creştină suficient de puternic şi adevărat, în aşa fel încât ei să dorească să devină creştini. S-au creştinat mulţi ţigani totuşi în ultimii ani, dar creştinismul lor este împletit cu multe superstiţii şi tradiţii păgâne la care nu au renunţat. Şi credinţa romînilor este plină de superstiţii din păcate. Se observă chiar o tendinţă de “ţigănizare” a societăţii româneşti, în care românii preiau o serie de comportamente pe care din nefericire ţiganii le promovează, şi care sunt departe de trăirea ortodoxă.
Toate naţiile lumii au aceeaşi chemare pentru a deveni creştine, dar depinde de fiecare în parte dacă doreşte aceasta, pentru că, nu-i aşa, a fi creştin este o alegere liberă.
@Mirela:
Mi se pare ca incepe sa se faca lumina si discutia devine foarte
interesanta, asa ca merita sa incerc sa fiu mai clar.
Cand am zis in primul comentariu ca unul care nu stie de Hristos, nici
de Biserica poate deveni Ortodox fara s-o stie, ma refeream la
afirmatia Pr. Rafail Noica (cred) ca Ortodoxia e firea omului
(inteleasa in sensul ca un Ortodox adevarat se comporta dupa firea
omeneasca asa cum vrut-o Dumnezeu, si nu ca ar fi botezat sau nu). Si
n-o stie pentru ca el, nestiind de Ortodoxie ca invatatura, nu-si da
seama ca se comporta Ortodox. Asadar, nu am vrut sa zic ca devii
Ortodox asa cum e unul din noi, ci in sensul acela (ideea fiind tocmai
ca persoana respectiva nu avea cum sa interactioneze cu Biserica, deci
n-avea cum sa fie botezata). Deci n-am zis ca poti intra in Biserica
fara botez si fara s-o stii.
Apoi imi spui ca “Altfel, daca nu e aceasta situatie, fara Sf. Botez,
nu te poti împartasi cu trupul si sangele Domnului, si deci nu poti
avea viata vesnica.”, situatia fiind botezul sangelui. Pentru ca esti
foarte categorica, si o zici ca pe o regula de nezdruncinat, eu ti-am
replicat mai direct acelasi lucru ca in tabelul de mai jos:
Sfinti mari Botezati prin apa/foc Au viata vesnica
———– ——————— —————-
Maica Domnului probabil ca nu fireste
Proorocul David nu fireste
dreptii VT unii da, altii nu fireste
Poti sa-mi explici atunci cum functioneaza regula ta de vreme ce eu
ti-am dat cateva contraexemple la ea? Tu insusi recunosti ca acestea
sunt exceptii “Aceasta este iarasi o exceptie.”, ceea ce insemana ca
tu insuti spui de fapt ca regula ta nu sta in picioare. (fireste ca nu
te-am intrebat daca Maica Domnului s-a mantuit, sau Proorocul David)
Am zis apoi ca nu poti face din cuvintele lui Hristos o regula de
nezdruncinat, adica una absoluta, fara exceptii. Ca veni vorba (vezi
acuzatiile tale de hula, pe care nu le mai citez), eu ma straduiesc sa
cred cum spune Biserica, si mai am de invatat o gramada, dar stiu si
cred ca Iisus Hristos e Dumnezeu si nu spun ca El n-ar sti ce spune,
nici ca Sf. Ioan Teologul n-ar fi redat cum trebuie cuvintele
Sale. Intrebarea e alta: intelegem noi cum trebuie acele vorbe
adresate iudeilor care Il vazusera pe Hristos in persoana si totusi
unii nu credeau in El? Putem sa le generalizam asa cum iti place tie
sa faci, intr-o regula absoluta pentru toata lumea, sa spunem exact ce
inseamna ele? Eu nu pot face asta, dar daca tu imi spui iarasi care e
regula, eu iar ti-am dat contraexemplu, afirmand ca pentru noi,
crestinii, nu e necesar sa te mantuiesti daca te impartasesti. Deci nu
poti face nici asta o regula absoluta, exterioara (ca se vede fizic ca
te impartasesti). Asadar, nu prea pricep nici cum judec eu cuvantul
Evangheliei, ca nu eu am venit cu acel citat, nici nu l-am interpretat
eu, tu mi-ai spus cum il aplici la problemele discutate pe marginea
articolului de fata, asa ca mi se pare ca judec doar regula ta, nu
Evanghelia.
Mi-a placut cuvantul Pr. Cleopa pe care mi l-ai adresat, multumesc,
dar nu vad cum se spune acolo ca cei de la categoria B nu se pot
mantui (cum ne spui tu). Mi se pare ca e ceea ce incercam si eu sa
spun, ca-i judeca Dumnezeu cumva, dupa cum zice si Sf. Pavel (citat de
Admin mi se pare). Asta e exact subiectul discutiei deschise de
Teodor, ce se intampla cu cei de la B… Nu vezi ca Teodor se gandeste
ca daca un om bun ar fi de alta religie, oare sigur nu se mantuieste?
(pentru simplul fapt ca n-a fost botezat)
Si intrebarea nu e simpla, si mi se pare ca nu e nici nevinovata, ci
cu oarecare incarcatura ecumenica, menita sa semene confuzie, sa
creeze o imagine negativa despre Biserica ca intoleranta, sau ca o
scuza a unora din Biserica pentru a cobora standardul vietii
duhovnicesti, etc. In definitiv, eu nu pot raspunde nici despre mine
la intrebarea ultima, ce rost are sa ma agit despre altii, si aia
ipotetici! Las’ ca-i judeca Dumnezeu, cu cata ingaduinta se poate, si
noi ne rugam si pentru ei…
Eu cred ca e posibil totusi asa ceva (desi pot gresi, dar e totusi
parerea pe care o am acum), numai ca mi se pare mai greu decat pentru
cei carora li s-a propovaduit (desi ceilalti vor fi judecati mai
ingaduitor). Daca cineva poate fi mai convingator, sunt interesat sa
citesc mai mult, dar deocamdata nu m-ai convins (desi admit ca se
poate si sa ai dreptate… :).
Doamne ajuta!
@Colorado,
Toti oamenii se pot mantui, de la eschimosii din Groenlanda pana la triburile din Amazon. Caci Domnul pentru toti a venit sa ne mantuiasca. Toti suntem nascuti din Adam si Eva, suntem frati si copiii lui Dumnezeu.
Uite spre exemplu, preoti ortodocsi negri din Tanzania:
http://theologhia.files.wordpress.com/2011/05/proeti_africani-tanzania.jpg
Pentru mantuirea noastra, este necesar sa fii botezat crestin ortodox (caci celelalte culte au derivat din Biserica primara (adica cea Ortodoxa), si au deviat de la Adevar (incepand cu catolicii in anul 1054), promovand si instituind invataturi eretice, in neconcordanta cu dogmele crestine stabilite la cele sapte Sfinte Sinoade Ecumenice din primele secole, la care au participat Sfinti Parinti luminati de Duhul Sfant.
Pe langa botezul ortodox, e necesara ascultarea poruncilor lui Hristos, si de invatatorile Bisericii (care este trupul lui Hristos), participarea la Sfintele Taine ale Bisericii unde se mainfesta Harul lui Dumnezeu, trebuie sa tinem posturile, sa ne spovedim macar in cele 4 posturi de peste an, sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului la Sf. Impartasanie (Euharistie), sa reununtam la pacate, mai ales la pacatele de moarte
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri5.htm
sa ne lepadam de orgoliu, trufie, sa avem cugetarea cea smerita (care este podoaba virtutiilor crestine), sa iubim pe aproapele nostru (sa il odihnim cu ce putem, o fapta de intr-ajutorare, o vorba buna de managaiere), sa avem marinime sufleteasca. Dintre toate, sacrificiul pentru aproapele (si pentru Dumnezeu), indiferent cat de mic, este cea mai placuta dintre fapte inaintea lui Dumnezeu, caci este dovada suprema a iubirii noastre, asa cum Domnul din iubire S-a jertfit pentru noi toti.
Sa citesti mai ales pe Parintele Paisie Aghioritul, si vei intelege multe. Cate ceva din margaritarele Parintelui:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/04/05/spovedania-legarea-ranilor-cum-sa-o-facem-corect/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/05/25/cuviosul-paisie-aghioritul-despre-sensul-cel-mai-adanc-al-vietii/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/03/31/simtirea-pacatoseniei-il-misca-pe-dumnezeu-cuv-paisie-aghioritul/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/06/30/cuviosul-paisie-aghioritul-acolo-unde-nu-poate-omul-ajuta-dumnezeu/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/10/07/concentrate-duhovnicesti-despre-dragoste-sensibilitate-si-smerenie-din-invatatura-cuviosului-paisie-aghioritul/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/04/cuviosul-paisie-aghioritul-obraznicia-alunga-harul-dumnezeiesc/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/06/27/ajutor-pentru-dobandirea-smereniei-de-la-cuviosul-paisie-aghioritul/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/07/07/ce-valoare-au-sinceritatea-si-adevarul-fara-discernamant-cuviosul-paisie-ne-invata-cum-sa-facem-binele-cum-sa-i-indreptam-pe-altii-si-cum-sa-marturisim/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/20/cuviosul-paisie-aghioritul-despre-cum-lucreaza-legile-duhovnicesti/
@Silviu!
Cred ca discutia se DUCE prea departe!
Pana la urma…dupa despartirea sufletului de trup ORICINE, indiferent de cine/ceea ce este/va fi fost…se va confrunta cu propriia constiinta si o se va releva intr-o clipita motivul pentru care a fost nascut(a) din anumiti parinti, intr-o anumita tara cu o majoritate religioasa de tip A, B sau C, ceea ar fi trebuit sa faca si n-a facut, darul/talantul pe care trebuia sa-l inmulteasca plus tainele Universului!
Personal, incerc din toate puterile sa nu mai pun atatea intrebari scormonind judecatile lui Dumnezeu care sunt ‘adanc maaaare’ si sa ma obraznicesc tocmai fata de Creatorul Cerului si-al Pamantului prin curiozitate nesanatoasa;
-si eu am rabufniri, indoieli, cartiri dar ma rog in ascuns sa-mi descopere si sa nu ma smintesc; ce se intampla?! ‘intamplator’, rasfoiesc sau citesc in carti oprindu-ma exact la pasajul care-mi dezvaluie adevaratul sens/semnificatie care m-a ‘ros’ rusinandu-ma – tot in ascuns – atat de ispitire cat si de interpretare personala – gresita uneori chiar grosolana.
Sfintii Parinti spun ca este ispita diavoleasca indoiala in privinta judecatilor lui Dumnezeu avand menirea de a intoarce creatia – fii lui Dumnezeu – impotriva Creatorului;
-Pr.Cleopa spunea ca, atunci cand ne bate gandul satanei sa ne impotrivim acuzand pe Dumnezeu sa-i raspunde in gand folosind cuvintele Psalmistului din Ps.11.6’Cuvintele Domnului, cuvinte aurite, argint lamurit in foc, curatat de pamant, curatat de sapte ori; Ps.18/8-12 ‘Legea Domnului e fara prihana, intoarce sufletele; marturia Domnului e credincioasa, intelepteste pruncii; Judecatile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului e stralucitoare, lumineaza ochii. Frica Domnului este curata, ramane in veacul veacului. Judecatile Domnului sunt adevarate, indreptatite toate. Dorite-s mai mult decat aurul, si decat piatra cea de mare pret, si mai dulci decat mierea si fagurele.’ si, iata urmarea atat pentru vremelnicie cat si pentru vesnicie ‘Ca robul Tau le pazeste pe ele, si cand le pazeste pe ele rasplatire multa are’.
Parerea mea este ca multi se avanta in a-i “judeca” pe vestici doar din ideile pe care le-au primit propagandistic.
Sunt si in vest multi oameni credinciosi, poate chiar mai credinciosi decat multi ortodocsi, care dupa ce ies de la biserica se duc la bautura, sau la ghicit, sau la vraji, sau la chefuri paganesti.
Haide-ti sa nu mai judecam noi, caci nu suntem la nivelul parintelui Arsenie, ca sa dam noi invatatura…
Mi-aduc aminte de un cuvant al parintelui Savatie Bastovoi care raspundea unuia ce critica pe romano-catolici, comparandu-se cu sfantul Nicolae care l-a plesnit pe Arie, si parintele a zis : da prin Sfantul Nicolae vorbea Sfantul Duh, dar prin noi s-ar putea sa vorbeasca parerea de sine.
Sunt multi vestici care sunt tributari educatiei, ei urmeaza Vaticanul pentru ca asa se face din tata in fiu. Iar ortodocsii nu dau intotdeauna cel mai bun exemplu crestin…Ar trebui sa ne punem problema si altfel : daca noi, ortodocsii, nu reusim sa dam marturie vie ca sa-i aducem pe fratii rataciti la Adevar, inseamna ca si noi purtam o vina !
Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca in lume crestinismul este hulit din cauza comportarii crestinilor…
Unde dragoste nu e, nimic nu e, si nici Hristos nu e !
Doamne miluieste-ne !
@Silviu,
Asta am inteles-o. Nici nu am comentat pe marginea afirmatiei.
Pai si ti-am raspuns mai jos. Citez din ce ti-am scris (cu sublineri):
Asadar, consider ca ti-am raspuns. Un alt fel de Botez este cel cu sange – mucenicii care l-au marturisit pe Hristos si au fost ucisi pentru aceasta, si care nu au apucat sa se boteze cu botezul clasic al apei (aici intra si cei 14.000 de prunci ucisi de Irod pentru a-l ucide pe pruncul Iisus). Botezul Sfintilor Apostoli si Maica Domnului este cel de la cincizecime, cand Duhul Sfant s-a pogorat in chip de limbi de foc – cazul Sfintilor Apostoli si a Maicii Domnului.
Dreptii Vechiului Testament, unde intra si toti Proorocii, inclusiv Proorocul David – s-au mantuit fara Botez intrucat atunci inca nu exista botezul crestin, deoarece inca nu se intrupase Hristos. Am si scris mai sus, nu stiu de ce nu ai vazut, ma citez: “atunci cand Mantuitorul a pogorat in Iad dupa rastignire, a scos pe toti dreptii de la Adam incoace si i-a dus in Rai.”
Cei de la categoria B (oamenii dinainte de Hristos si toti cei ce nu cred in Hristos) – aici pot fi dreptii Vechiului Testament, care au inviat odata cu Mantuitorul cand s-a pogorat in Iad dupa Rastignire. Cei care nu cred in Hristos (cei care au auzit de El) aceia nu se mantuiesc. Insa paganii care nu au auzit Vestea cea Buna (Sf.Evanghelii) si sunt drepti, virtuosi, nu ma pot pronunta cu certitudine, am spus si eu ce am citit la Parinti. Domnul stie insa unde vor ajunge dupa moarte.
Oricum, nu la cei din vechime ma refeream. Ma gandeam la cei de dupa Hristos (din legea Noului Testament), mai exact la noi, cei din timpul nostru, care au auzit Vestea cea Buna, au auzit de Hristos si nu au crezut in El.
Ei, asta-i acum, repede, te-am si “acuzat” de hula… 🙂 Era doar o simpla constatare, nu o acuza, caci am spus si “fara sa ai aceasta intentie”, si ti-am atras atentia cu acest cuvant, mai mult ca sa constientizezi ca nu bine sa faci afirmatii de genul:
caci Hristos este Adevarul, iar Adevarul este de nezdruncinat, la fel si Cuvantul lui Dumnezeu.
Iarasi eu fac reguli absolute… este invatatura Bisericii, exista in Catehismul ortodox. Toata discutia referitoare la Botez a pornit de la afirmatia ta:
(Pentru ca spuneai ca fac eu reguli, vorbind dupa mintea mea, vad ca tu iti dai cu parerea, nu dupa cum ne invata Parintii Bisericii.)
In primul rand, apartenenta religioasa este esentiala, pentru ca este esential cui te inchini, lui Dumnezeu, sau zeilor pagani, adica demonilor (doar ai auzit de prima dintre cele zece porunci data lui Moise (“Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine”). Botezul nu este un criteriu exterior, unul neesential, dimpotriva. Nu poti fi al lui Hristos fara a fi botezat. Despre exemplele celor care s-au mantuit fara Botez, am scris mai sus, te referi la Botezul sangelui, prin jertfa pentru Hristos.
Dar sa nu spui ca vorbesc din mintea mea, iata cateva pasaje din Catehismul ortodox (http://www.scribd.com/doc/4916166/CATEHISM-ORTODOX#outer_page_30):
Deci, botezul cu apa si duh, botezul cu sange si botezul dorintei (pentru cei care si-au dorit a se boteza dar nu au mai apucat, murind inainte de a se boteza). Despre botezul dorintei, am gasit un link cu explicatii:
http://www.youtube.com/watch?v=-TmdjZLOsVY
Cred si eu ca Magda are dreptate, ca am vorbit prea mult despre asta. Nu mi-am propus nici s-o supar/incurc pe Mirela (iertare!), si cum amandoura ni se pare ca am fost clari dar totusi neintelesi, o las balta. Intrasem in discutie pentru ca Teodor ridicase o problema pe care o tot aud de multi ani in jur, formulata mai ales de cei nu foarte incantati ca sunt Ortodocsi (e una din scuzele favorite ale celor Ortodocsi din intamplare pentru a nu face mai nimic), sau de ne-Ortodocsi (!!!), si daca Teodor s-a lamurit ca noi nu-i judecam pe ceilalti, ba ne rugam si pentru ei, si le dorim sa ajunga si ei la mantuire (desi sunt multe piedici in calea lor, urmand o invatatura gresita), bine. Nu sugerez deloc ca ar fi si alte cai de mantuire pentru noi, si tot ce citeaza Mirela pe acolo e foarte valabil si util, doar ca nu despre asta discutam in mesajul catre Teodor… Doamne ajuta!
Baba Leana de la ţară merge la biserică, se roagă Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, ţine posturile, face toate pomenirile, îngrijeşte de familia ei, şi face ce spune preotul satului. Ea ştie tot ceea ce îi trebuie pentru propria-i mântuire de care este direct răspunzătoare, se îngrijeşte de mântuirea celor apropiaţi, şi lasă în grija lui Dumnezeu mântuirea lumii. Nu-şi pune întrebări care o încurcă şi care nu-i sunt de folos, şi este mai câştigată decât noi. 🙂
Dumnezeu ne daruieste tot ce ne trebuie pentru a ne mantui iar demonul tot ce poate pentru a ne îndoi, și incurca speculand cunoasterea, inteligenţa și ravna noastră.
Intrucat disputa off-topic pe marginea mantuirii celor nebotezati s-a intins destul de mult, consideram potrivit sa incercam un cuvant sintetizator de incheiere, rugandu-va sa opriti discutia in contradictoriu, care nu isi gaseste nici locul la acest articol si nici nu poate produce, de la un punct incolo, roade bune.
Credem ca greseala principala o facem atunci cand in loc sa consideram Sfintele Evanghelii drept cuvinte de mantuire, le transformam in criterii de separat oile de capre. Vorbele Mantuitorului sunt cuvinte de mantuire, adresate fiecaruia dintre noi, cei care ajungem sa le auzim, iar nu obligatii ale Sale ca la Judecata de obste sa le transforme in principii rigoriste dupa care se aleg cei mantuiti de fii pierzarii. Sa lasam, deci, Judecata in seama Domnului, care doreste mantuirea tuturor, iar noi sa ne preocupam de sensul mantuitor al cuvintelor Sale si ale sfintilor Sai.
Biserica a invatat ca este taina mare si cu neputinta de descris omeneste cum va fi dupa Judecata de obste. Cu siguranta, vor exista doar doua stari pentru oameni: cea de partasie cu Hristos si cea de refuz al Domnului. Prima dintre ele, inspre care bine este sa nadajduim atat pentru noi insine cat si pentru toata firea omeneasca, este numita sub diferite forme: Imparatia Cerurilor, Rai, chiar si Biserica sau Casa lui Dumnezeu. Desi unii parinti au facut unele distinctii intre Rai si Imparatia Cerurilor, pe temeiul cuvintelor lui Hristos ca in Casa Tatalui sunt multe locasuri, totusi, aceste denumiri sunt folosite adeseori ca sinonime. De asemenea, de obicei nu se face distinctia intre mantuire (inteleasa ca izbavire din muncile iadului) si indumnezeire (ca desavarsire intru Hristos).
Sa incercam si noi sa ne ferim a face categorisiri exacte si sa incercam, atunci cand ni se cere, sa dam cuvant personal, pentru binele fratelui care intreaba. Astfel, daca un pagan ezita in a se boteza, trebuie sa il indemnam, aratandu-i ca in Biserica sunt Tainele cele Sfinte si ca aici este mantuirea. Daca un ortodox vrea sa paraseasca Biserica, sa ii spunem ca in afara Bisericii nu este mantuire (cuvintele Sf. Ciprian). Daca insa un ortodox se sminteste pentru ca bunicul sau adormit, de alta confesiune, nu se poate mantui, trebuie sa il indemnam sa se roage, sa nadajduiasca pentru el si sa il pomeneasca in cadrul slujbelor Bisericii in care este ingaduit aceasta, spunandu-i ca Traditia ortodoxa nu afirma faptul ca toti cei nebotezati sunt automat si irevocabil sortiti pierzarii.
Un exemplu exceptional il gasim in viata Sfantului Grigorie Dialogul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeu l-a mantuit pe imparatul pagan Traian, sub timpul carora au fost chiar si unele prigoane locale. Deci, macar un pagan a fost mantuit. Nu stim daca se vor mantui 1, 10, 10% sau 40% dintre pagani si nu stim nici cati se vor mantui dintre ortodocsi. Nu ne este de folos sa aflam cine se va mantui si cine nu, ba chiar poate fi primejdios pentru mantuire (fie pentru ca ne-am lenevi, fie pentru ca am deznadajdui). Intr-adevar, multe locasuri sunt in Biserica din Cer: cei desavarsiti vor fi in altar, langa Hristos, altii in naos iar altii in afara usilor, in pronaos sau pridvor, dar inca pe “pamant” sfintit, auzind si fiind partasi la slujba cereasca. Nu vom cunoaste poate mai mult in aceasta viata, dar ne este destul ca sa lucram mantuirea, cu nadejde ca mantuirea noastra si a celorlalti, vii sau adormiti, este in puterile mult-milostivului Dumnezeu.
Admin
Frumoase si dumnezeiesti cuvinte ai zis. Sa va binecuvanteze Domnul nostru Iisus Hristos pe voi care ati facut acest articol si sit-ul acesta cat si pe comentatrii care au incercat sa raspunda intrebarilor mele.
Inca de acum doua-trei zile am inceput sa am o mustrare de constiinta
cu privire la discutia pe care am facut-o sa ‘explodeze’ incepand sa
ma contrazic cu Mirela. Ieri n-am fost foarte fericit la slujba, si
dupa am mers sa ma consult cu duhovnicul meu, sa-i spun cam cum sta
situatia si printre altele am discutat si intrebarea in sine, anume
daca aceasta intrebare ar fi trebuit discutata sau nu (indiferent de
raspuns), ca dupa ce m-am avantat in discutie ca un berbec, n-am mai
avut in vedere cuvantul Sf. Pavel din II Timotei, capitolul 2,
jumatatea a 2-a… (despre intrebarile nebunesti), si n-am inteles
nici ca propriile mele observatii despre intrebarea in sine ar trebui
sa-mi spuna sa tac, si sa discut cel mult intrebarea in sine, nu
raspunsul la ea, ba chiar am propus sa fie dusa mai departe si Admin
sa publice mai mult pe tema asta. Doamne fereste!!! Daca si in Noul
Testament si in alte scrieri se pomeneste (relativ) atat de putin
despre asta, iar despre cei din afara Bisericii spune Sf. Pavel ca-i
va judeca Dumnezeu, atunci cum ma apuc eu sa ‘fac lumina’ in privinta
asta?
Intrucat am pacatuit facand tulburare, mai mica sau mai mare, in
sufletele unora dintre voi, va rog sa ma iertati intru Domnul, si
sa-mi nesocotiti cuvintele nesocotite de dinainte! Poate mai degraba
ar putea Admin sa scrie un articol despre intrebarile nebunesti, si in
nici un caz sa scrie cum s-ar rezolva vreuna din ele! Mai bine ne
petreceam vremea rugandu-ne pentru fratii intru Adam cel dintai, sa
ajunga si ei la cunoasterea Adevarului si sa-i numaram frati intru
Domnul, dar sper ca bunul Dumnezeu sa scoata ceva bun si din aceasta
isprava care deja s-a consumat. (despre mine, sper ca am invatat ceva,
pe langa faptul ca i-am citit cartea Pr. Arsenie, care am gasit-o pe
internet si care e foarte buna)
Imi cer iertare in special de la Mirela, cu care cred ca am credinta
si foarte multe pareri in comun, dar cu care cred ca m-as contrazice
toata ziua daca le-am discuta. Am observat asta in multe situatii, ca
sunt persoane cu care ma pot certa mai intai cateva ore bune pana sa
descoperim ca amandoi zicem aceleasi lucruri, doar le exprimam in alte
cuvinte si din puncte de vedere diferite. Cat despre subiectul
discutiei trecute, ca sa fiu consistent cu mine insumi, nu pot sa spun
nimic mai mult decat ca nu trebuia avuta discutia.
Doamne ajuta!
[ P.S. Pentru cei carora le plac intrebarile, si care cred ca aceasta
situatie se datoreaza doar faptului ca vorbim despre ce nu stim,
despre lucruri ‘acoperite’, le spun (probabil reamintesc) ca incercari
care n-ar trebui facute pot aparea si in cele mai simple si clare cu
putinta cazuri, cum ar fi urmatorul: un librar s-a care avea si destul
de multe cataloage in afara de cartile obisnuite, s-a gandit sa faca
un catalog despre acele cataloage, sa le aiba impreuna. Apoi a
observat ca unele cataloage se mentioneaza pe ele insele, altele nu,
si s-a gandit sa fie mai precis si sa faca doua cataloage, unul al
tuturor cataloagelor care se mentioneaza pe ele insele, si altul al
tuturor cataloagelor care nu se mentioneaza pe ele insele. Povestea
spune ca dupa cateva saptamani de exasperare a slabit nu stiu cate
kilograme, si alte lucruri, pentru o simpla problema care n-ar fi
trebuit considerata. Va las pe voi sa descoperiti (daca e prima data
cand auziti de chestia asta) care a fost smecheria ascunsa… ]
@Silviu,
N-ai de ce, stai linistit, nu m-am suparat deloc. Imi cer si eu iertare ca m-am “repezit” sa iti raspund. 🙂 M-am grabit sa vin cu comentarii, in speranta ca aduc mai multa lumina, din ce citisem si eu de la Parinti, dar uite ca nu e totusi sigur nici ce credeam (admin a venit cu un comentariu foarte pertinent), caci nu toate sunt “batute in cuie”.
Doamne ajuta! (P.S. – e bine ca ti-ai intrebat duhovnicul)
@Silviu
Sa stii ca este o idee buna…sa se deschida o rubrica cu intrebari (ne)bunesti!
Aici as provoca la raspunsuri nu admini.ci, preoti!
Ei stiu teologia BINE!
Si ar citii/recitii si cei care se smintesc fiindca nu se raspunde intotdeauna si la intrebari incomode.
Ortodoxia este sincera si curata – nu vad motivul pentru care, nu s-ar raspunde la multe intrebari.