MAICA DOMNULUI ESTE AICI, NU SUNTEM SINGURI… “De atunci până astăzi şi pentru totdeauna, cine poate spune că nu are Mamă care să plângă pentru el?”
“…Intru Adormire lumea NU ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare…”
Pentru aceasta zi, va mai recomandam:
*
- ADORMIREA MAICII DOMNULUI. Predici ale Parintilor Chiril Pavlov si Iachint Unciuleac: “Bucura-te, cea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!”. CUM SA CINSTIM CUM SE CUVINE ACEST MARE PRAZNIC?
- TAINA MAICII DOMNULUI – “ANONIMATUL” DUHOVNICESC, SMERENIA, TACEREA, DELICATETEA DESAVARSITE. Predica de mare sensibilitate a PS IGNATIE MURESANUL la Manastirea Nicula, de Adormirea Maicii Domnului, 2014 (VIDEO)
- Sa praznuim ADORMIREA MAICII DOMNULUI daca nu e in Biblie?
- IMPARATEASA CERULUI SI A PAMANTULUI. Mari duhovnici si sfinti contemporani despre Maica Domnului si maicuta noastra preamilostiva
- ADORMIREA MAICII DOMNULUI. Predici ale Sfantului Teofan Zavoratul. Cuvinte despre Maica Domnului ale parintilor ARSENIE PAPACIOC SI DUMITRU STANILOAE (audio)
- Predici la ADORMIREA MAICII DOMNULUI: Sfantul Iustin Popovici si PS Longhin Jar, episcop de Banceni (si audio): FERICIREA DE A O AVEA PE MAICA DOMNULUI CA MANGAIETOARE MILOSTIVA
- CEA MAI CUPRINZATOARE DECAT CERURILE. Omilie despre MAICA DOMNULUI a avvei Efrem Filotheitul: “Maica Domnului se intristeaza pentru necuviinta mare a poporului”
- IATA, MAMA NOASTRA! – IPS Iustinian Chira despre MAICA DOMNULUI
- SFANTUL ANTIM IVIREANUL: Cuvant intru lauda Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
- ADORMIREA MAICII DOMNULUI. Imnul Sfantului Maxim Marturisitorul inchinat Preamaritei Stapanei noastre
- CANTARI PSALTICE pentru Adormirea Maicii Domnului (video si audio – download)
***
“De atunci până astăzi şi pentru
totdeauna
Maica Domnului este aici.
De atunci până astăzi şi pentru
totdeauna
cine poate să spună că nu are
Mamă
care să plângă pentru el?”
***
Maica Domnului a suferinţei
Priveşti la icoana ei şi zici:
Cum de ai suportat sabia care ţi-a sfâşiat
atât de adânc sufletul tău cel sfânt?
Cum de ţi-ai stăpânit mâhnirea?
Cum de nu ai cârtit?
Cum de nu te-ai deznădăjduit?
Cum de nu ţi-ai apostrofat duşmanii Fiului tău?
Cum de nu ai murit, după ce durerea Fiului tău
ţi-a mâncat inima ta cea sfântă?
De unde ai găsit atâta putere, tu, o, Mamă
atât de tânără?
Cum de ai preschimbat durerea în sfinţenie
şi crucea în slavă?
Maica Domnului, fata lui Ioachim şi a Anei,
a fost om la fel ca şi noi.
Cu aceleaşi posibilităţi şi cu aceleaşi condiţii.
O tânără fată din Nazaret, ca atâtea alte fete.
O Mamă necunoscută şi neînsemnată,
ca atâtea alte mame,
care trăia într-un cartier,
care făcea curăţenie, care spăla,
care scotea apă din fântână,
care-şi legăna Pruncul ei, pe care-L dusese deja
la templu la patruzeci de zile, pe care Il căuta
cu disperare, atunci când Il pierduse.
Pe care L-a văzut sus pe Cruce,
pe care L-a văzut prima când a plecat din viaţă,
înaintea celorlalţi.
Maica Domnului era precum celelalte femei.
Nu a trăit în condiţiile cele mai potrivite, şi nici
nu a avut anumite privilegii.
Era la fel ca noi, însă diferea de noi.
Diferea de noi toţi printr-un singur lucru:
Prin iubirea ei faţă de Dumnezeu!
Maica Domnului Îl iubea pe Dumnezeu.
L-a iubit ca nici un alt om.
L-a iubit nu prin cuvinte, ci prin fapte, ascultând
orbeşte de tot ceea ce zicea.
Fiindcă ştia cum că în Acesta pe care-L iubeşte
poate avea şi încredere în El.
Face ascultare Acestuia pe care-L iubeşte.
Se dedică Acestuia pe care-L iubeşte,
fără să-i fie frică şi fără să-I întoarcă vorba.
Prin Acesta, pe care-L iubeşte, le primeşte
din mâinile lui Dumnezeu pe toate,
cu smerenie şi recunoştinţă.
Maica Domnului ştia că
Cel pe care-L iubeşte nu trăieşte pentru Sine,
ci trăieşte pentru cei iubiţi ai Lui.
Acelaşi lucru făcea şi aceea.
Trăia pentru Cel pe care Îl iubea,
pentru Dumnezeu,
lângă Hristos,
lângă Cruce,
păstrând în inima ei şi pe cele pe care le înţelegea
şi pe cele pe care nu le pricepea.
Când s-a dus la templu cu El,
Sfântul Simeon a profeţit pentru Hristos
mari adevăruri, dar i s-a adresat şi acesteia:
„Prin inima ta va trece sabie “.
Maica Domnului nu a înţeles cuvintele lui
Simeon, însă a simţit greutatea lor şi
le-a încuiat înăuntrul ei,
fără a avea reacţii emoţionale, fără vociferări,
fără vreo oarecare împotrivire.
Maica Domnului nu s-a opus niciodată voii
lui Dumnezeu.
Cu smerenie şi răbdare a purtat pe umeri
toate chinurile.
Acele chinuri de neexplicat,
Tainele lui Dumnezeu,
pe care unul mai puţin şi altul mai mult,
cu toţii le îndurăm.
De unde a găsit această tânără fată atâta putere?
De unde a găsit atâta putere de a se încrede
şi de a tăcea?
De unde a găsit atâta răbdare?
Zi-ne şi nouă!
Mă rog, Fecioară, deschide-ţi sfintele tale buze,
Uşa împăratului şi Raiul lui Dumnezeu…
Zi-ne şi nouă!
Cum de ai făcut din durerea ta sfinţenie,
şi din cruce slavă?
Există două feluri de tăceri
şi două feluri de răbdări:
Tăcerea stearpă şi răbdarea stearpă,
care înăuntrul lor nu-l au pe Dumnezeu,
iar rodul lor este foarte amar.
Taci, însă fără mângâiere şi fără nădejde.
Taci indignat.
Această tăcere nemângâiată,
această răbdare amară este de nesuportat,
este fără milă, iar pe om îl pietrifică.
Această răbdare, dintre cele mai amare, are cea
mai amară rădăcină; este fiică a mândriei,
care naşte nesfârşite răutăţi, pentru că:
De ce toate se întâmplă nouă?
De ce toate mie?
De ce copilului meu?
Răutăţile fără sfârşit,
ne fac să fim răi cu Dumnezeu,
despre Care credem că este nedrept.
Răi cu propria noastră persoană,
despre care credem că este fără noroc.
Răi cu ceilalţi,
despre care credem că nu sunt chinuiţi.
Această răbdare amară este fiica mândriei.
Maica Domnului a tăcut,
însă a tăcut cu o tăcere sfântă,
a răbdat cu o răbdare sfântă;
tăcerea ei a avut smerenie,
şi de aceea a dat naştere celui mai dulce rod:
Facă-se, Doamne, precum voieşti!
Facă-se după cuvântul Tău!
Fiindcă tot ceea ce dă mâna Ta este mântuirea
noastră…
Tot ceea ce dă mâna Ta întotdeauna este pâine,
chiar dacă seamănă cu piatra…
Iată roaba Ta! Facă-se precum vrei Tu.
Iar Dumnezeu, Cel care vede pe cei smeriţi,
a văzut şi smerenia roabei acesteia,
iar aceasta a devenit Mama Lui,
aceasta s-a arătat a fi şi Mama întregii lumii.
La ceasul patimilor, răstignit pe Cruce,
înainte de a-Şi da ultima Lui sfântă suflare,
i s-a adresat Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu şi i-a zis:
„Iată fiul tău!”.
Apoi i-a zis lui loan,
cel care reprezenta întreg neamul omenesc:
De atunci până astăzi şi pentru totdeauna,
cine poate spune că suferă singur
decât Acesta?
De atunci până astăzi şi pentru totdeauna, cine
poate spune că nu are Mamă?
De atunci până astăzi şi pentru totdeauna,
Maica Domnului este aici, purtând semnele durerii:
Sfâşiată, înlăcrimată şi milostivă,
mângâietoare şi mijlocitoare,
acoperiş şi acoperământ,
vindecătoare de dureri şi tămăduitoare,
ascultătoare şi Mamă.
Maica Domnului este aici,
cu semnele durerii pe ea,
fiindcă durerea nu vine singură.
Nu pleacă singură.
Niciodată nu ne lasă precum ne-a găsit.
Ne face mai buni sau mai răi.
Ne luminează sau ne întunecă.
Ne îndulceşte sau ne înrăieşte.
Durerea ne sfinţeşte sau ne sălbăticeşte,
în funcţie de cum o primim:
ca nişte smeriţi sau ca nişte îngâmfaţi.
Durerea este un capitol care poate, dacă este
investită bine, să ne lase un imens câştig.
Fiindcă durerea nu vine singură.
Aduce milă.
Pe om îl face milostiv, milos,
îl umple de compasiune.
Cei care au fost îndureraţi au o dulceaţă:
dulceaţa şi consecvenţa celor îndureraţi.
Cei care au fost îndureraţi ştiu să ierte.
Cei care au fost îndureraţi fac în dar toate
datoriile faţă de ei, oricât de mult
le-am fi vinovaţi.
Cât de adânc a fost îndurerat Iosif cel preabun,
când a fost vândut ca sclav de fraţii lui!
Dar cât de mult i-a iertat acesta.
In loc să le ceară socoteală,
„ a căzut pe grumazul acestora
şi i-a sărutat pe toţi fraţii lui.
Plângând cu aceştia “.
Cei care au fost îndureraţi ştiu să plângă.
Cei care au fost îndureraţi au lacrimi.
Altfel, dacă inima nu se frământă cu durere,
oare ce pot ochii să scoată?
Durerea nu vine singură.
Durerea aduce răbdarea şi adânceşte credinţa.
Ne face siguri în credinţă, ca nişte copaci
prea înalţi.
Pe cât de înalţi sunt aceştia, pe atât de mare este
şi rădăcina lor!
Cum s-a sfinţit Sfântul Nectarie?
A fost vorbit de rău fără milă,
l-a durut inimaginabil,
a fost nedreptăţit cu ură,
a murit nedreptăţit, cu amărăciunea imoralităţii
unora faţă de el,
fără să cârtească,
în tăcere şi rugăciune.
Fără să cârtească,
cu încredere deplină în Dumnezeu, Cel care
cercetează inima şi rărunchii.
Iar Dumnezeu, Care cunoaşte adâncurile noastre,
l-a îndreptăţit!
Totodată, odată cu moartea lui
avem şi prima minune:
La atingerea de rasa lui,
bolnavul care se găseşte în patul de alături,
la Spitalul Aretio din Atena, se înzdrăveneşte.
„De ce părintele meu s-a sfinţit,
dacă nu a dus o viaţă ascetică aparte?”,
se întreba o călugăriţă de-a lui.
Şi i-a apărut Sfântul, zicându-i:
„Fiindcă mi-am ridicat crucea fără să cârtesc”.
Durerea nu vine singură.
Poate chiar să preschimbe credinţa.
De la teorie poate să conducă la trăire.
Iov, când şi-a pierdut averea lui,
copii lui, sănătatea lui şi toate celelalte, când
toate şi toţi erau împotriva lui,
abia atunci a simţit prezenţa miluitoare a
Milostivului Dumnezeu
şi a zis:
Până acum, când toate mergeau bine,
Te-am ascultat.
Acum când sunt îndurerat, acum când
am pierdut toate,
Te-am văzut!
Durerea nu vine singură.
Aduce smerenie,
înlătură ţipetele,
ne schimbă ideea pe care o avem despre noi,
ne face primitori ai Harului.
Când Hristos a aşezat-o pe cananeeancă
pe acelaşi loc cu câinii,
aceea nu s-a văitat,
nici nu s-a supărat, nici nu s-a mirat,
ci a acceptat caracterizarea pe care i-a făcut-o
şi i-a zis: Da, sunt câine,
dar şi câinii din fărâmiturile Tale mănâncă.
Durerea a smerit-o,
iar smerenia a îndreptăţit-o.
Smerenia a deschis cerul.
Cererea ei a fost auzită,
iar Hristos i-a vindecat fata.
Durerea nu vine singură.
întăreşte rugăciunea.
Este ca şi apa, care pe cât este sub presiune,
pe atât de mult ţâşneşte în înălţime.
Ne întăreşte glasul.
Durerea face ca tăcerea noastră să fie mai auzită.
Atunci când suntem îndureraţi, toată existenţa
noastră strigă.
Şi tăcerea noastră strigă.
Aşa cum a strigat şi Moise.
Aşa cum a strigat şi Ana cea neroditoare, sau
mama lui Samuil.
Aşa cum strigă toţi Sfinţii pentru întreaga lume.
Aşa cum strigă şi Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu pentru noi toţi.
Durerea este de aur!
Altfel, Dumnezeu ar permite să suferim în zadar?
Bine, noi suntem păcătoşi,
dar Sfinţii?
Şi Născătoarea de Dumnezeu?
Maica Domnului nu a scăpat de cuptor,
nu a scăpat de sabie,
nu s-a opus suferinţei ei.
însă nici nu s-a predat acesteia.
S-a predat lui Dumnezeu.
Şi a mă preda lui Dumnezeu înseamnă
a-mi arunca propria raţiune în aer.
îmi dau inima, copiii mei şi planurile mele
lui Dumnezeu.
îmi dau ascultarea şi toată încrederea mea
lui Dumnezeu.
îmi dau mădularele mele Acestuia.
Tot ce sunt şi tot ceea ce am.
Pentru ca să trăiesc nu eu, ci Acesta.
Nu eu, ci Tu.
Tu în mine.
Tu în noi.
Pretutindeni există mame care suferă,
fiindcă pretutindeni există copii care suferă:
în spitale, în şcoli, în pieţe, pe drumuri,
la camerele de gardă, în temniţe, în cimitire…
Părinţi, surori, mame,
care urcă pe Golgota.
însă nu suntem singuri.
Maica Domnului este lângă noi.
Urcă iarăşi împreună cu noi pe această colină
şi nu ne lasă să deznădăjduim, fiindcă aceasta
ştie bine cum că după fiecare martiriu
urmează învierea!
Crede-mă!
În viaţa noastră a tuturor vin ceasuri
în care sabia durerii intră exact în inimă şi o despică pe din două.
însă nu suntem singuri,
Maica Domnului este aici,
deoarece cunoaşte rănile adânci ale săbiei.
Maica Domnului cea sfâşiată,
Maica Domnului cea tămăduitoare cunoaşte şi
sare în ajutor.
În viaţa tuturor vin ceasuri
în care soarele pleacă şi se ascunde,
şi toate înăuntru şi dimprejurul nostru îngheaţă.
Locurile se eliberează, scenele se schimbă,
iar aceştia care până mai ieri au fost pentru noi
centrul vieţii, astăzi nu mai există.
Însă nu suntem singuri,
Maica Domnului cea care rânduieşte este aici,
fiindcă este Mamă, iar mamele au ele felul lor
de a rândui lucrurile,
şi vinurile cele amare să le preschimbe în
vindecătoare.
În viaţa tuturor vin şi ceasuri amare.
Vărsăm şi bem lacrimi.
Dăm pâine şi primim lovituri.
Nedreptul ne loveşte şi ne striveşte.
întindem mâna pentru ajutor,
şi nimeni nu este să ne dea un pahar cu apă.
însă nu suntem singuri!
Maica Domnului este aici,
stă lângă noi, fiindcă este mamă,
iar mamele nu pleacă…
În viaţa noastră a tuturor vin ceasuri de ispită.
Atunci când toate arată
că rugăciunile noastre nu sunt auzite,
cum că posturile noastre sunt ţinute în zadar
şi lacrimile noastre sunt vărsate pe nedrept.
Atunci cerul seamănă a fi gol,
şi Dumnezeu inexistent.
Insă Maica Domnului este aici
şi poate să împrăştie întunericul mâhnirilor,
ea care este Maica Luminii
şi Făclia nestinsă…
Maica Domnului este aici!
– Auzi? –
Fiindcă Hristos este aici!
Acela ne-a dăruit-o,
şi Acela ne-a încredinţat acesteia.
Hristos nu ne-a lăsat singuri şi nemângâiaţi.
Hristos, Care pe toate le vede şi pe toate le aude!
Hristos, Căruia îi pasă de toţi!
Hristos, Care nu este departe,
Care nu este străin!
Hristos Mântuitorul!
Hristos al nostru!
Hristos Cel din noi!
Mântuitorul şi împăratul întregii zidiri
nu ne-a lăsat singuri.
Acesta ne-a dăruit-o pe Preasfânta Lui Mamă,
motivul întregii bucurii.
Maica Domnului este aici pentru întreaga zidire.
Aleargă pentru noi toţi.
Aleargă pentru cei vii,
aleargă şi pentru cei adormiţi!
Zice părintele Emilian:
Odată, un ieromonah, citind multe nume de
morţi, a obosit şi s-a întrebat: „Oare aceştia pe
care eu îi pomenesc se mântuiesc?
Oare morţii sunt ajutaţi?”.
Şi în acel ceas, aşa cum era el obosit,
a închis pentru puţin ochii,
şi între starea de treaz şi adormit
vede nenumărate duhuri de morţi
şi împreună cu ei sfinţi şi îngeri.
Iar în faţa tronului lui Hristos
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu,
cu un veşmânt preafrumos şi cu un chip luminos,
a arătat spre cei adormiţi şi îi spunea lui Hristos:
„Fiul meu şi Dumnezeul meu, pentru toţi aceştia
eu mijlocesc.
Arată şi glasurile Sfintei Tale Biserici”.
Iar atunci monahul a auzit pe toţi cei adormiţi
cântând: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
bucură-te, ceea ce eşti plină de dar…, că ai
născut pe Mântuitorul sufletelor noastre “.
Auzi?
Maica Domnului este aici!
Trăieşte!
Candelele ei sunt de aur!
Şervetele ei sunt de aur!
Omofoarele ei sunt de aur!
Hitonele ei sunt de aur!
Afierosirile ei sunt de aur!
Minunile ei sunt vii!
Icoanele ei sunt vii!
Locurile ei de închinăciune sunt vii!
Brâul ei este sfânt!
Mormântul ei este sfânt!
Dacă ajungi acolo, la mormântul ei şi te închini,
simţi de parcă te-ai întoarce la casa unde te-ai
născut,
de parcă te-ai fi eliberat de greutăţile tale,
de parcă ţi s-ar fi vindecat toate durerile
şi nu mai vrei să pleci de acolo…
Nimeni nu vrea să plece de la mormântul Maicii
Domnului, fiindcă acolo toate sunt vii!
Şi Biserica, şi pietrele, şi aerul,
şi icoana ei brodată în argint, toate.
Toate mărturisesc cum că
fiica preadulce a lui Ioachim şi a Anei trăieşte!
Umblă printre noi,
bucuria celor întristaţi,
ocrotitoarea celor nedreptăţiţi,
nădejdea celor deznădăjduiţi,
acoperământul celor orfani,
îndrumătoarea celor orbi.
Umblă printre noi
– auzi? –
Preadulcea fată a Anei,
Preadulcea Mamă a lui Hristos.
Este păcat şi este nedrept să uităm acest lucru
şi să trăim ca şi cum n-am avea Mamă.
Odată, un ascet cerea cu lacrimi o favoare de la
Hristos, iar favoarea nu era îndeplinită.
Au trecut mulţi ani de rugăciune adâncă,
dar rugăciunea lui nu primea răspuns.
Până când într-o zi,
la ceas de adâncă şi intensă rugăciune,
Îl vede în faţa lui pe Hristos
şi lângă El pe Preasfântă Mamă a Lui.
Extaziat şi cu suspine în glas,
cade la picioarele lui Hristos şi zice:
„Doamne, de ani de zile Te implor şi nu mă
auzi”.
Iar atunci Hristos,
Arătând spre Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu, îi răspunde:
„La aceasta te-ai rugat?”.
Aceasta este cea mai bună linie telefonică:
noi ne rugăm la Mamă şi Mama se roagă
la Fiul ei.
Nici un apel nu rămâne fără răspuns.
Maica Domnului este întotdeauna aici.
Aplecată deasupra noastră, întreabă:
– Fiul meu, ce vrei?
Bucurie? Am să-ţi dau.
Nădejde? Am să-ţi dau.
Acoperământ,
afecţiune,
ocrotire,
iertare?
Am să-ţi dau.
Ce vrei?
Să fii fericit?
Ia poruncile.
Ce vrei?
Raiul?
Eu sunt uşa.
Pe Fiul meu?
Eu sunt puntea.
Am să-ţi dăruiesc
Trupul şi Sângele lui Hristos.
Ce vrei?
Mamă?
Eu sunt aici.
Pentru tine sunt aici.
Fiul meu, ce vrei?
Mi-ai spus ce vrei?
De atunci până astăzi şi pentru totdeauna,
cine dintre noi poate să spună că nu are Mamă
să-l îndrume, să-l sprijine, să se bucure împreună cu el?
Cine dintre noi poate să spună că nu are Mamă?
Să plângă pentru el, să se roage pentru el, să mijlocească pentru el?
Durerea nu vine singură
– auzi? -,
nu pleacă singură.
Ne deschide ochii orbi şi o vedem
lângă noi pe Maica Domnului:
Ocrotitoare înaltă şi tare!
Ne deschide ochii şi auzim cuvintele ei:
Pentru voi toţi eu mijlocesc!
Durerea
– auzi? -,
ne deschide gura,
ne deschide sufletul
şi cântăm şi noi
împreună cu întreaga Biserică:
Bucură-te!
Fecioară după naştere!
Bucură-te!
Cea care trăieşti şi după moarte!
Legaturi:
- CARE E TAINA NASCATOAREI DE DUMNEZEU SI A CELOR CARE II URMEAZA? Merinde duhovnicesti de la Parintele Sofronie
- “In aceasta lume in care diavolul isi striga isteric chemarile…” DESPRE DISCRETIA SFINTENIEI SI TAINA VIE A SALASLUIRII DUHULUI SFANT
- DE CE O IUBIM ATAT DE MULT PE MAICA DOMNULUI?/ Care este cel mai mare dar al Preasfintei Fecioare? Parintele Cleopa despre FLAGELUL AMBITIEI NEBUNE DE “A FI IN RAND CU LUMEA”: “Cine se mai osteneste astazi sa alunge ciuma mandriei din inima sa?”
- Stareta Macrina Vassopoulos: “MAICA DOMNULUI VREA SA-I VORBIM, SA-I SPUNEM UNA SI ALTA… Si Hristos vrea sa strigam la El, vrea sa-L chemam. El este Cel iubit si vrea ca toata dragostea noastra sa I-o dam Lui”
- “CUVINTE DIN INIMĂ” ale Cuvioasei Starete Macrina (III): “S-O IUBIM MULT PE MAICA DOMNULUI! Nici nu poate pune cineva in mintea sa nemasurata dragoste a Maicii Domnului… CE BUN ESTE DUMNEZEU! INDELUNG RABDA… Orice face cineva pentru Dumnezeu, chiar şi cel mai mic lucru, pe toate le va vedea în Cer”
*
- Cum sa castigam si noi ajutorul Maicii Domnului, CUM SA SPORIM LEGATURA NOASTRA CU EA?
- Maicuta Domnului – cea care ne scapa de cursele vrajmasilor, pune pe fuga duhurile rele si ne ajuta grabnic in nenorociri si situatii fara iesire: “Ea pune la inima fiecare lacrima si fiecare suspin”
- SA ALERGAM LA MAICA DOMNULUI!
- PARINTELE SOFIAN DESPRE MAICA DOMNULUI si ajutorul ei minunat in inchisoare: “Cand ai un necaz mare sa te rogi Maicii Domnului!” (VIDEO)
- Cuviosul Arsenie Papacioc: “O, FERICITA INCREDERE! O, SCAPARE SIGURA! MAICA LUI DUMNEZEU ESTE MAICA MEA. SA NE ARATAM FII!”
- Parintele Arsenie: “Maica Domnului e suparata pe aceia care nu-i cer nimic”
- MAICUTA NOASTRA DUPA DUH, MAICA VIETII – cuvinte alese inchinate celei mai sfinte dintre sfinti (Sfantul Siluan Athonitul)
- MAICA DOMNULUI – SINGURA BUCURIE SI ULTIMA NADEJDE INTR-O LUME IN AGONIE
- PARINTELE MACARIE DE LA MAN. PASAREA despre Maica Domnului (VIDEO)
- Sa ne rugam Maicii Domnului, imbratisarea celor nemangaiati si izbavirea celor din primejdii
- RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI a celui coplesit de intristare si bantuit de ispite: “Sufletul meu se simte sfarsit; totul imi este greu, chiar si rugaciunea…”
- RUGACIUNI CATRE MAICA DOMNULUI, IZVORUL TAMADUIRII la vreme de necaz obstesc si de prigoana a Bisericii
- MINUNILE MAICII DOMNULUI (extrase)
- O minune a Maicii Domnului din zilele noastre
- Din Patericul Maicii Domnului (1) – “BUCURA-TE, CEEA CE ESTI PLINA DE HAR, MARIE…”
- Maica Domnului – Noul Ierusalim: CUM SA URMAM MAICII DOMNULUI? (Ierom. Ioan Buliga)
- “Adevarul Ortodoxiei fata de Catolicism”: MAICA DOMNULUI. Unde ratacesc catolicii in cultul Preacuratei Fecioare? Ce sunt “profetiile” de la Fatima?
- STARETUL IOSIF ISIHASTUL – MOARTEA CA O CALATORIE LINA SPRE INVIERE sau ADORMIREA IMPREUNA CU “DULCEA MAICUTA”
- GHERON IOSIF: “Nu pot sa va descriu cat de mult ii plac Sfintei Fecioare CUMPATAREA SI CURATENIA”
- Parintele Arsenie Boca despre POST, SPOVEDANIE, RUGACIUNEA MAICII DOMNULUI si LUPTA CU DIAVOLUL. Care este CEA MAI MARE MINUNE?
- CE PUTERE ARE RUGACIUNEA MAICII DOMNULUI?
- Din cuvintele de folos ale unui parinte athonit de o luminata simplitate: “SPORESTE FARADELEGEA si de aceea se apropie a doua Venire. CINE ARE MARE DRAGOSTE CATRE EA, VA FI AJUTAT DE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU. Maica Domnului are putere, dar asteapta pocainta noastra“
- SFANTA SOFIA, “NEVOITOAREA PANAGHIEI” de la Klisura (†6 mai): “MAICA DOMNULUI PLANGE PENTRU NOI. Genunchii ei sangereaza de la cat se roaga pentru noi… Fiti milostivi. Pocaiti-va, copiii mei… Urgia lui Dumnezeu se apropie”
Minunate versuri si minunate intelesuri…ieri seara la predica Prohodului parintele spunea ca noi, crestinii, avem mare folos in urma acestei stramutari a Maicii Domnului la ceruri care s-a invrednicit de atata slava de la Dumnezeu si de atata trecere pentru cererile ei incat nu este cu putinta ca cineva care se roaga ei cu putere si credinta sa-i ramana rugaciunea neascultata, fiindca ea insasi transforma rugaciunea noastra in ruga ei personala catre Imparatul. De asemenea, spunea parintele, ca, daca Hristos este Dumnezeul milei si al iubirii dar este si dreptul Judecator, ea este doar mila si iubire, ea nu este niciodata judecatoare ci doar rugatoare milostiva pentru noi. Ar trebui sa-i fim vesnic recunoscatori Maicii Domnului caci din cate nevoi stiute si nestiute nu ne-a scos pe noi, cate lacrimi nu a sters si cate inimi indurerate nu a mangaiat! Mintea noastra nu poate sa inteleaga sfintenia si curatia in care a trait ea pe pamant, si nici slava de care s-a invrednicit in cer! Si totusi, asa cum spune Maria Mourza,
” Maica Domnului, fata lui Ioachim şi a Anei,/a fost om la fel ca şi noi.” dar ea la iubit pe Dumnezeu de la inceputul vieii asa cum El insusi ne-a poruncit fara ezitari, fara urma de indoiala, cu toată inima ei, cu tot sufletul ei, cu tot cugetul ei şi cu toată puterea ei.
Iata de ce s-a invrednicit de a vorbi cu ingerii inca din copilaria ei si, mai presus de intelegerea omeneasca, de a fi locas al Duhului Sfant si de a naste pe Insusi Dumnezeu.
In aceste vremuri ne rugam Maicii milostive sa ne fie si noua aproape si sa ne apere de toata tulburarea si necazul, sa ne caluzeasca pasii in viata si ii multumim pentru dragoastea ei de Mama.
http://corortodox.blogspot.ro/2016/08/nebunul-maicii-domnului-trei-metanii.html
O copie în mărime inițială a Icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, făcută de călugării athoniți a fost adusă aseară în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, unde i s-a pregătit loc de ședere permanentă.
Slavă Domnului pentru multa Sa iubire de oameni!
Maica Domnului să ne miluiască!
Este icoana cea mare din imaginea asta, dar neargintată:
https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1600&bih=775&q=Maica+Domnului+Vatopedu&oq=Maica+Domnului+Vatopedu&gs_l=img.3…1107.6683.0.7555.23.7.0.16.16.0.92.520.7.7.0….0…1ac.1.64.img..0.15.531…0j0i10k1.oUObG6jVxo4#imgrc=yAV0eJbwEw44gM%3A
http://www.crestinortodox.ro/files/image/diverse%20-%20poze%203/athos%20-%20icoanele/icoana-maicii-domnului-mangaietoarea-paramythia-vatoped-2.jpg