SFANTUL EFREM CEL NOU – marturii ale minunilor savarsite in zilele noastre: “Ii voi ajuta pe multi inainte sa vina suferintele, inainte sa vina nenorocirile!”
Sfantul Efrem cel Nou
Marturii ale minunilor savarsite in zilele noastre
VOI FACE MULTE MINUNI!
La Nea Makri, în Attica, la renumitele moaste ale Sfantului Efrem cel Nou, Staretei Macaria Despiri – care este o persoana foarte duhovniceasca – i-a fost dat sa auda de la Sfantul Efrem aceste cuvinte: “Voi face multe minuni!”
Deoarece Sfantul Efrem face multe minuni – adica e în foarte mare masura un facator de minuni -, el se aseamana duhovniceste cu Sfantul Rafail din Mitilene.
„Voi face multe minuni” – i-a spus Sfantul Efrem Staretei Macaria cand i s-a aratat nemijlocit.
„Ii voi ajuta pe multi înainte sa vina suferintele!… înainte sa vina nenorocirile”.
Am auzit eu însumi aceasta de mai multe ori de la egumena Manastirii de la Nea Makri. Este o persoana foarte duhovniceasca, ea fiind cea careia i s-a descoperit Sfantul Efrem. Acesta a fost îngropat vreme de 500 de ani si el însusi i-a aratat egumenei locul unde era îngropat. Ea a sapat în acel loc si a gasit moastele. Sfantul Efrem face multe minuni. Fara îndoiala, avand în vedere scrierile si prorociile Parintilor, din pricina ca nu ne pocaim, ne sunt pregatite suferinte…
teolog Nikolas Sotiropoulos, Grecia
***
Puterea minunilor si a dragostei tale aprinde si în inimile noastre flacara credintei, Sfinte Parinte Efrem, iar lucrarile tale minunate odraslesc în vietile noastre dintru taramul cel pururea înflorit al dumnezeiestilor daruri. Mangaie-ne cu mireasma iubirii de osteneala si însusi fa ca sa rodeasca în noi samanta credintei, ca întru umilinta sa-ti graim: Bucura-te, Mare Mucenice al lui Hristos, caci picaturile sangelui si ale ostenelilor tale s-au facut dumnezeiasca ploaie de daruri pentru noi, cei de la sfarsitul veacurilor!
INTEMNITATUL SUEDEZ
Numele meu este T. M. în prezent locuiesc în Suedia, desi sunt grec de origine. Cu doisprezece ani in urma am fost învinuit de o crima pe care nu am savarsit-o si am fost condamnat la trei ani de închisoare. M-au închis într-o celula întunecoasa, în care am stat vreme de cinci luni, asteptand judecarea recursului, care a fost stabilit pentru ziua de vineri, 18 decembrie a anului 1981. In noaptea dinspre joi spre vineri m-am trezit pe neasteptate pe la ora trei, am tresarit si, fara sa fi reusit macar sa-mi dau seama ca deja nu mai dormeam, am sarit în picioare. Inaintea mea statea un om si îmi zambea. El era descult, îmbracat într-o haina alba, înalt si slab, avand o barba deasa si capul neacoperit, iar ochii sai erau albastri, senini si blanzi.
Eu l-am întrebat în suedeza:
– Cine esti?
El mi-a zambit din nou si mi-a raspuns în limba greaca:
– Maine la judecata vei fi eliberat.
Atunci eu am repetat:
– Cine esti? De unde stii aceasta?
Iar el mi-a zis din nou cu un suras pe buze:
– Maine vei fi în libertate.
Fiind coplesit de uimire, eu m-am întors sa vad daca era deschisa usa. Aceasta era zavorata. Atunci mi-am indreptat iarasi privirea catre oaspetele meu si în clipa aceea s-a petrecut un lucru pe care nu voi putea sa-l uit pana la sfarsitul zilelor mele: silueta acestui om s-a ridicat în coltul cel de sus al celulei si acolo a disparut. Eram încredintat ca am devenit martorul unei minuni pe care a savarsit-o Mantuitorul Hristos. Apoi, dupa ce m-am însemnat cu semnul Crucii, am adormit.
In dimineata urmatoare am fost dus la tribunal. Acolo am petrecut cateva ceasuri si iata ca, în cele din urma, judecatorul s-a ridicat si a rostit:
– Sunteti liber.
Eu am cazut în genunchi, mi-am facut semnul Sfintei Cruci, apoi am iesit din cladirea Curtii de Apel. I-am sunat pe parinti ca sa le spun ca am fost eliberat. Spre marea mea uimire, ei stiau deja despre aceasta. „Cum? Cum ati aflat?” – am exclamat eu atunci. Ei mi-au raspuns ca le-a vestit despre aceasta sora mea, care se rugase în ajun Preacuviosului Efrem în Manastirea de la Nea Makri.
Am sunat-o pe sora mea. Ea mi-a istorisit cum a mers joi seara la manastirea Sfantului Efrem ca sa se roage pentru mine; acolo, în timp ce se ruga ea a simtit ca Sfantul Efrem a auzit-o si eu voi fi eliberat. Atunci i-a sunat pe parinti si le-a povestit despre aceasta, despre evenimentul care avea sa se întample abia în ziua urmatoare. Lucrul acesta a fost cu atat mai uimitor, cu cat nici unul dintre ei nu cunostea data în care avea sa aiba loc judecarea recursului.
Cu cateva zile mai tarziu sora mea mi-a trimis prin posta o icoana cu chipul Sfantului Efrem si o carte despre dansul. L-am recunoscut îndata în icoana pe oaspetele meu cel învaluit în taina. In scurt timp am ajuns în Grecia si am mers de îndata la Manastirea sa ca sa-i multumesc Sfantului pentru mila pe care mi-a trimis-o Dumnezeu printr-însul.
T. M., Stockholm, 1981, Suedia
***
De nebiruit este milostivirea ta, Sfinte Mare Mucenice Efrem, caci ea îsi are obarsia în dragostea cea dumnezeiasca lucratoare întru toate cele de trebuinta pentru mantuirea noastra. Pentru aceea cadem la tine cu umilinta si te rugam, slobozeste-ne din temnita rautatilor noastre cele de toate zilele, ca sa-ti cantam cu recunostinta si bucurie: Bucura-te, Sfinte Efrem, poarta deschisa catre cereasca Imparatie!
AMNEZIA
Monahia M. dintr-o manastire din Attica i-a scris maicii starete Macaria de la Manastirea Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, care se gaseste pe Colina Neprihanitilor, urmatoarele lucruri:
Din pricina unei mari deprimari sufletesti am ajuns sa sufar de amnezie si am devenit precum o leguma. In anul 1982 am fost nevoita sa ma internez pentru cateva zile în spitalul Ignateon, însa la vremea aceea nu mai pricepeam absolut nimic, nici ca eram bolnava, nici ca ma gaseam în spital.
In timp ce ma aflam în aceasta stare îngrozitoare, am simtit deodata prezenta unui monah în salonul meu. El era de statura înalta, slab, cu chipul ascetic, avand tenul închis la culoare, întocmai precum este închipuit in sfanta sa icoana. Din clipa aceea am devenit din nou eu însami si mi-am recapatat memoria Monahul s-a apropiat de mine cu un suras îndurerat pe buze, s-a asezat pe pat langa mine si, fara a rosti nici un cuvant, a început sa ma priveasca.
– Ce este cu tine, copila mea?
– Eu nu stiu ce-i cu mine – i-am raspuns.
– Magdalena, oare de ce te-au adus aici? a întrebat el din nou. Inainte sa te fi adus aici, ei trebuiau sa te duca la Sfantul Rafail, care voia sa te vindece în numele sau, iar apoi sa te aduca în casa mea.
– Nu stiu unde ma aflu si cine m-a adus aici – i-am raspuns eu monahului.
– Sa-i spui doamnei Liza ca dumneaei sa-i zica domnului Haris sa te scoata de aici si sa te aduca în casa mea. Noi, monahii, copila mea nu trebuie sa venim aici, pentru ca pe noi aici ne iau în deradere.
– Unde se gaseste casa dumneavoastra si cine este domnul Haris? l-am întrebat eu. Eu nu-l cunosc pe omul Acesta.
Iar el a continuat:
– Haris este o buna cunostinta de-a mea.
– Ce îi voi spune? Cine sunteti? Care e numele dumneavoastra? am început eu a îngaima.
– Spune-i lui Haris ca ma cheama Efrem. El stie unde se gaseste casa mea; zi-i sa te scoata de aici cat mai repede si sa te aduca la mine.
Monahul s-a ridicat de pe pat si m-a binecuvantat. Eu i-am sarutat mana si el a disparut.
In urma plecarii sale, am simtit înlauntrul meu o mare putere si mi-am amintit tot ce se întamplase cu mine în ultima vreme, si am priceput unde ma aflu.
Iesind din spital, am împlinit porunca Sfantului Efrem si am fost sa ma închin în sfantul sau locas.
Dupa ce am vizitat manastirea sa, Sfantul a venit la mine în vis si m-a întrebat cu chipul înseninat de bucurie:
– Ei, acum ma recunosti, Magdalena? Atunci cand erai în casa mea eu stateam langa tine.
– Dar eu nu v-am vazut! Unde erati?
– Acolo, langa tine – mi-a raspuns monahul.
Facand asupra-mi semnul Crucii, el a disparut din nou.
Fie binecuvantat numele Dumnezeului nostru si al Sfantului Efrem, care m-a vindecat.
Ii voi multumi pururea pentru aceasta binefacere!
Monahia M., 1982, Grecia
***
Calda ocrotire afla întru tine cinul monahicesc, Preacuvioase Efrem, dobandind putere în a purta ostenelile caii celei stramte si împovarate cu numeroase ispitiri. Ajuta-ne si noua, Sfinte Parinte, învatandu-ne sa biruim prin rabdare toate neajunsurile si neputintele care ne despart de plinirea cuvantului celui vesnic prin care si noi am dobandit fiinta.
NU MA MAI DOARE NIMIC!
Ma durea foarte tare un picior si nici un medic, de nici un fel de specialitate, nu ma putea ajuta cu nimic. Starea mea se înrautatea progresiv si s-a ajuns pana acolo ca din pricina durerilor nesuferite nu ma mai puteam ridica în picioare. Cei din familia mea au hotarat sa ma duca la Atena pentru a ma interna în spital, unde urmau sa mi se faca investigatiile necesare si sa mi se prescrie un tratament.
Indata ce am ajuns la Atena, i-am rugat pe ai mei ca, mai întai de toate, sa ma duca la Manastirea Sfantului Efrem si abia mai apoi la doctor. Ei îmi spuneau cu totii:
– Sa mergem pentru început la medic, iar dupa aceea la Sfantul.
Insa eu am staruit asupra hotararii mele si ei m-au dus, totusi, la Manastire la Sfantul Efrem, Facatorul de minuni. Cum sa va redau, cum sa va transmit acele simtiri pe care le-am trait atunci cand maica stareta a facut semnul Crucii asupra capului meu cu sfintele moaste ale Marelui Mucenic Efrem?! In clipa aceea au încetat durerile cele nesuferite si eu am zis catre ai mei:
– Ascultati-ma, pe mine nu ma mai doare nimic!
– Dar este oare cu putinta una ca asta?
– Da, pe mine nu ma mai doare absolut nimic!
Acum merg singura, fara ajutorul altora, fiind în stare sa urc si sa cobor scarile usor.
Iti multumesc tie din adancul sufletului meu, Sfinte Efrem, Facatorule de minuni!
Eu, cea nevrednica, îti voi fi recunoscatoare pana la sfarsitul vietii mele.
Polixenia Z., Licaonia, 1982, Grecia
***
Am umblat în caile acestei vieti, iar pasii mei n-au fost fara de greseala, Preabunule Parinte Efrem, de aceea si puterile sufletului si ale trupului mult mi s-au slabanogit. Milostiveste-te spre mine, Sfinte al lui Dumnezeu, ca prin darul tau sa-mi redobandesc sanatatea si sa pasesc pe calea cea stramta si dumnezeiasca a Evangheliei.
SFINTE AL LUI DUMNEZEU, ROAGA-TE PENTRU NOI, PACATOSII!
Doamna G. Z. din Atena, care în urma cu multi ani fusese vindecata de paralizie, a trimis aceasta scrisoare Manastirii de la Nea Makri:
De îndata ce a început Postul Mare al anului 1982, am fost cuprinsa de o dorinta nestavilita de a reciti viata Sfantului Mare Mucenic Efrem. De asemenea, îmi doream foarte mult sa-l vad, pentru ca nu-l mai vazusem pe Sfant de zece ani, de atunci de cand m-a vindecat de paralizie. Il chemam zi si noapte.
Era dimineata. La manastire trebuia sa înceapa Liturghia Darurilor mai înainte sfintite. In zorii zilei, pe la ora cinci, l-am trezit pe sotul meu deoarece trebuia sa îl duca pe preot la manastire. Apoi m-am culcat din nou si am vazut în vis ca ma gaseam în locasul manastiresc si stareta m-a trimis sa aprind candelele. Intrand în biserica, l-am vazut pe Sfantul Efrem stand în fata iconostasului. El statea înaintea usilor împaratesti cu fata îndreptata spre altar si, cu un adanc simtamant de cucernicie si smerenie, lua parte la Liturghia pe care o slujeau Ingerii. De îndata ce l-am zarit pe Sfant – un ascet înalt de statura si lat în umeri – am strigat foarte tare si toti oamenii care stateau afara, au intrat în biserica, dorind sa vada ce s-o fi întamplat cu mine. Venind înauntru, acestia au încremenit pe loc, fiindca l-au vazut si ei pe Sfantul Efrem.
Marele Mucenic Efrem a început sa ne învete ca la rugaciune trebuie sa stam cu mare frica si cucerniciei. Launtric, eu strigam catre dansul:
– Sfinte al meu, Sfinte al meu!
El si-a întors privirea catre mine si atunci m-am i simtit asa de parca m-ar fi certat. Apoi a zis ca mai întai de toate e de trebuinta sa-L iubim pe Dumnezeu, sa avem teama sfanta în timp ce se savarseste Dumnezeiasca Liturghie si sa cerem de la Sfinti rugaciunile lor mijlocitoare.
– Ah, de as putea sa vad chipul Sfantului Efrem! am grait eu înlauntrul meu.
Atunci peste capul sau a pogorat o cununa Stralucitoare si s-a oprit într-o asemenea pozitie, încat am reusit sa vad foarte lamurit chipul Sfantului Parinte. Un simtamant de smerenie mi-a coplesit sufletul. Cand Sfantul a vazut ca dorinta mea a fost împlinita, stralucirea a disparut. El a privit spre mine, apoi s-a intors catre altar…
Ii multumesc Sfantului Efrem, care mi-a auzit rugaciunea si a împlinit dorinta mea cea arzatoare. Ma rog lui ca sa-i daruiasca lumii întregi, prin harul lui Dumnezeu, linistea sufletului si a trupului. O, facatorule de minuni, Sfinte al meu Efrem…
G. Z., Atena, 1982, Grecia
***
Adancindu-te în suspinul rugaciunii, ai sfintit Colina Neprihanitilor prin ostenelile tale, Sfinte Parinte Efrem, iar prin savarsirea Sfintei Liturghii te-ai adus cu totul prinos Mantuitorului Hristos. Miluieste-ne si pe noi, Cuvioase Mucenice, ca sa ne învrednicim de lucrarea trezviei prin care inima pricepe ca Dumnezeu neîncetat este tuturor de fata.
SCRISOARE CATRE MAICA STARETA MACARIA
Astazi, iubita maica stareta, Atotmilostivul Dumnezeu si Marele Mucenic Efrem ne-au învrednicit sa vizitam Manastirea sfintiei voastre, din care noi, fiind binecuvantati, am plecat mai apoi coplesiti de bucurie.
Fie preaslavit iara si iara numele Marelui Dumnezeu, Care ni i-a daruit noua pe Sfinti, ca prin mijlocirea lor sa ne putem odihni de ostenelile vietii noastre atat de împovarate cu greutati.
Binecuvantata voastra Manastire este învaluita într-un fel de slava si stralucire deosebita. Fiece om, dupa ce viziteaza acest sfant locas, simte în sufletul sau o schimbare binefacatoare, capata puteri duhovnicesti si îsi continua cu mai multa rabdare calatoria sa pe calea cea anevoioasa a vietii.
Manastirile noastre sunt niste oaze duhovnicesti. Ele aduc un mare folos oamenilor, linistind sufletele cele obosite, care afla aici „împaratia” pacii.
Iar acum, cinstita maica stareta, ascultati minunea pe care harul lui Dumnezeu, prin mijlocirea Sfantului Efrem, a savarsit-o cu noi, nevrednicii.
Cu cateva zile în urma, una dintre surorile mele cele dupa duh mi-a dat o carte cu viata si minunile Sfantului Efrem. Eu am citit-o cu multa luare-aminte si l-am rugat pe facatorul de minuni s-o vindece si pe mama mea, careia i-au taiat de curand sanul stang din pricina unei formatiuni canceroase. Doctorul care o trata se temea ca tumoarea maligna ar putea sa apara din nou. Ne aflam într-o stare de tensiune necontenita.
In seara aceea m-am rugat cu multa durere în inima Sfantului Efrem. Si iata ca noaptea, în vis, mama mea s-a vazut pe sine stand în biserica manastirii. Fara ca înca sa constientizeze cele ce petreceau cu dansa, ea l-a vazut pe Sfant zugravit într-o icoana, iar apoi el dintr-odata s-a înfatisat înaintea ei viu, fata catre fata, cu singura deosebire ca acum era îmbracat în vesminte si din întreaga sa fiinta izvora lumina. Chemand-o la sine, el a luat-o de umeri si a scuturat-o atat de puternic, încat dupa aceea mama a mai simtit vreme de cateva zile o durere în tot trupul. Apoi, cu multa purtare de grija, el i-a zis:
– Din clipa aceasta tu vei fi sanatoasa.
Am uitat sa va spun ca la început el a spus ca se numeste Efrem.
Astazi noi am venit sa i ne închinam, sa-i multumim pentru tamaduirea mamei mele si sa luam binecuvantare de la sfintele sale moaste. Rugati-va, maica stareta, ca harul sau sa ne umbreasca pe noi pururea, oriunde ne vom afla.
Despina Mustaka, Atena, 26 decembrie 1982, Grecia
***
Imparatie a pacii si loc de alinare ne este Manastirea ta, Mare Mucenice Efrem, caci aici s-a plinit întru tine voia cea din veci a lui Dumnezeu, aratandu-te partas dumnezeiestii firi, iar noua daruindu-te grabnic folositor si ocrotitor. Scutura degrab si de pe noi lepra multimii pacatelor, ca pururea sa îti cantam: Bucura-te, Sfinte Efrem, barbat dumnezeiesc ce daruiesti seninul milostivirii de Sus!
NUMAI UN SFANT
Trecusera deja mai mult de trei ani de cand sufeream din pricina unei dureri îngrozitoare la un picior. Rana pe care o aveam producea puroi si din ea curgea sange neîncetat. Am fost investigat de medici în multe spitale ale Montrealului… am suferit patru operatii la acel picior, însa rana nu se vindeca nicicum.
Intr-o seara l-am visat pe Sfantul Efrem stand de fata dimpreuna cu cei sapte ucenici ai sai. El mi-a cercetat piciorul bolnav. Din clipa aceea rana mi s-a închis si s-a prins. Numai un Sfant a putut sa ma izbaveasca de acea durere cumplita si de boala aceea înfricosatoare.
F. F, Montreal, 1983, Canada
***
Cercetarile milostivirilor tale se fac lucratoare si celor care nu te cunosc, Sfinte Parinte Efrem, si savarsind tamaduiri minunate îi umpli de bucurie pe cei ce ti se roaga si îti graiesc: Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, bunatate si sfintenie fara de hotar!
LICOAREA TAMADUITOARE
Vreme de zece ani am suferit de astm alergic. Cautandu-mi vindecarea, am umblat prin toate spitalele prin care a fost cu putinta, dar nicaieri nu m-au putut ajuta. Doctorii mi-au spus ca nu ma voi vindeca niciodata. Am mers pentru a face un tratament chiar si în Bulgaria, însa nici acolo nu mi-au putut fi de nici un ajutor. Ajunsesem sa beau pastilele doar asa, ca sa ma consolez cumva. Starea în care ma gaseam era foarte grava. Fara oxigen curat, nu puteam nici sa dorm, nici sa respir liber. Nu puteam nici macar sa beau putina apa, nici rece, nici calda. Eram într-o stare dezastruoasa.
Auzind despre multimea minunilor savarsite de Sfantul Efrem, am alergat îndata sa ma închin la moastele sale si sa ma rog lui pentru tamaduire.
Era o zi de joi, în 23 ianuarie, anul 1983, cand eu, dimpreuna cu toata familia mea, am vizitat pentru a doua oara binecuvantata manastire. Ne-am închinat Sfantului Efrem si eu, cu lacrimi fierbinti si multa credinta, din adancul cel mai tainic al sufletului meu, l-am rugat sa faca în asa fel incat aghiazma lui sa devina pentru mine licoare aducatoare de tamaduire.
Si iata ca s-a întamplat o minune! Din ziua în care am luat si am baut din apa ce fusese sfintita la manastire, m-am vindecat de boala mea si acum îl slavesc pe Dumnezeu si pe Sfantul Lui, Marele Mucenic si Facator de minuni Efrem, pentru darul Sau cel nepretuit.
Iti multumesc, Sfinte al meu Efrem, din toata inima si te rog sa fii pururea alaturi de noi, facandu-te noua mijlocitor si ajutator întru toate nevoile.
Roaba ta Stamatina H., Atena, 1983, Grecia
***
Prin credinta se primenesc sufletele noastre, Preacuvioase Efrem, iar prin ravna pentru rugaciune am gustat o picatura din puterea minunata a sfinteniei tale. Miluieste-ne, Sfinte Parinte, ca si piepturile noastre sa cuprinda pecetea iubirii dumnezeiesti si astfel cu recunostinta sa-ti cantam: Bucura-te, Mare Mucenice Efrem, cascada a milostivirilor dumnezeiesti!
OARE M-AI UITAT?
Eram foarte bolnava si intr-o noapte s-a intamplat sa fiu chinuita de cumplite dureri de rinichi si de ficat, intrucat aceste organe imi erau inflamate. Nu puteam sa stau intinsa in pat, de aceea am sezut toata noaptea in fotoliu. Pe la orele patru ale diminetii – nu-mi amintesc daca dormeam sau eram doar intepenita de durere – am vazut ca ma gasesc in biserica Sfantului Ioan Botezatorul, in vremea slujbei de priveghere. Deodata s-a apropiat de mine un monah inalt si slab, cu fata palida si cu barba neagra. Sora care statea langa mine m-a intrebat cine este acest calugar.
– E Parintele Grigorie! – i-am raspuns eu, insa monahul mi-a atins umarul cu blandete si a rostit:
– Copila, eu nu sunt Grigorie, sunt Efrem. Uite-te la mine. Oare m-ai uitat?
Inima a inceput sa-mi bata cu putere; simteam o bucurie de nedescris. M-am aplecat si i-am sarutat mana, iar el m-a binecuvantat. Ridicandu-mi capul, am vazut ca e foarte inalt de statura. In timp ce il priveam cum zambea, am simtit cat este de plina lumea noastra de lumina lui Dumnezeu. Imi doream sa stau de vorba cu dansul, insa el a disparut dinaintea ochilor mei, de parca s-ar fi topit intr-un nor. Dupa ce m-am trezit, am simtit ca sunt sanatoasa si plina de putere.
In anul 1983 m-am imbolnavit de bronhopneumonie. In aceasta perioada, odata, in timp ce eram treaza, in prezenta altor catorva maici, mi s-a aratat Sfantul Mare Mucenic Efrem sub chipul unui monah. Era inalt, cu o fata palida si foarte slab, cu parul negru. A intrat in chilia mea si a zis:
– Ingaduie-mi sa ma asez putin ca sa ma odihnesc! Sunt foarte obosit, de vreme ce mi-am petrecut ziua intreaga la spital, printre cei ce se gasesc in suferinte si cheama numele meu neincetat. Iata, am intrat si la tine, ca sa-mi spui cum te simti.
– Cum as putea sa ma simt, Parintele meu? Tare ma chinuiesc. Sunt doborata de dureri cumplite, mi-e greu sa respir!
El mi-a raspuns:
– Da, pe acestea toate le stiu. Mai rabda putin si nu te teme. Hristos va birui.
Suferind mult din pricina bolii mele, m-am hotarat sa-l intreb pe oaspetele meu:
– De ce te-au chinuit?
Atunci el mi-a raspuns:
– Pentru Hristos, copila mea! Imi cereau sa ma lepad de Hristos si nu incetau sa ma chinuiasca, pentru ca eu tagaduiam sa fac acest lucru. Iar pentru ca n-au izbutit sa o faca, m-au chinuit ca niste fiare. Iata, priveste!
a rostit el, dandu-si la o parte rasa si aratandu-mi o rana imensa. Prin ea i se vedeau maruntaiele, iar pe marginile ei, de jur imprejur, ramasese sangele care fusese ars. Apoi mi-a grait aceste cuvinte:
– Dragostea mea pentru Hristos mi-a dat barbatie intru suferintele mele si Hristos a biruit. De aceea iti zic eu tie: de nimic nu te teme, El va birui! O, copila mea! Nu este nimic mai frumos decat a suferi pentru Hristos!
Neintelegand inca deplin ca acesta era Sfantul Efrem, am zis:
– Parinte, trebuie ca aveti dureri groaznice; aveti nevoie sa va vada doctorii mei, domnul si doamna Haralambulos (acestia erau medicii care ma ingrijeau)! Ei ii cinstesc si ii iubesc pe monahi. Trebuie sa mergeti la dansii, Parinte; ei ar putea sa va tamaduiasca.
El a zambit si a raspuns:
– Copila, eu am suferit in trecut. Acum nu mai sufar. Dupa cum ti-am mai spus, dragostea mea pentru Hristos m-a facut biruitor. Iar acum e timpul sa plec. Voi veni intr-o alta zi.
I-am sarutat mana El m-a binecuvantat si a plecat. Dupa cateva zile s-a intors:
– Am venit sa te vad.
I-am raspuns:
– Inca mi-e rau, dar atunci cand sunteti de fata, mi-e foarte usor, am pace in suflet si imi doresc sa parasesc aceasta lume; nu mai am puteri.
El mi-a raspuns cu seriozitate:
– Copila, inca nu ti-a venit vremea sa pleci. Mai este un lucru pe care trebuie sa-l ducem la bun sfarsit impreuna, de aceea te rog sa mai rabzi putin. Dar, nu te teme! Eu te-am luat sub ocrotirea mea.
Cuvintele lui m-au facut sa cred cum ca ar fi doctor, si atunci l-am intrebat daca ar putea sa se ingrijeasca si de celelalte maici care erau bolnave. El mi-a raspuns:
– Am destule leacuri pentru a le vindeca pe toate, insa ele trebuie sa mai sufere inca o vreme pentru dragostea lui Hristos. Lupta aceasta e cel mai bun lucru care poate fi. Ea este vrednica de a fi purtata. Cum altfel isi vor dovedi ele dragostea lor catre Dumnezeu si catre Domnul Iisus?
Atunci i-am raspuns:
– Fie dupa cum ziceti, Parinte! am rostit eu.
Dintr-odata am inteles ca il cunosc de undeva si l-am intrebat:
– Parinte, iertati-ma, nu sunt incredintata, dar mi se pare ca v-am mai vazut undeva. Chipul sfintiei voastre imi pare a fi cunoscut, insa nu pot sa-mi amintesc cine sunteti.
El a zis:
– Oare nu-ti amintesti cum am venit la tine in spitalul Ignateon? Acolo ne-am intalnit pentru intaia oara.
– Dar unde locuiti acum? am intrebat eu.
– Casa mea este la Nea Makri, mi-a spus el.
– Şi care va este numele?
– Efrem! si-a dezvaluit, in sfarsit, numele oaspetele meu.
Şi totusi, eu inca nu pricepusem ca acesta era Sfantul Efrem cel Nou. Apoi mi-a spus:
– Mi-a venit vremea sa plec, copila. Mai am de cercetat inca multi bolnavi. Voi veni la tine din nou sa vad in ce stare te gasesti.
I-am sarutat mana, iar el m-a binecuvantat si a plecat. In ziua urmatoare el iarasi a venit, la aceeasi ora:
– Ei, ei, ei! Copila mea, inca esti foarte slabita si, daca asa va merge treaba, ma tem ca nu vei rezista. Trebuie sa-l rogi pe doctorul Dionisios sa-ti dea o doza mai mare din medicamentul pe care il primesti.
In acel moment, lucrul acesta m-a uimit si l-am intrebat:
– Va cunoasteti cu doctorul Dionisios?
El mi-a raspuns:
– Da, eu il cunosc destul de bine, dar el nu ma stie. De aceea spune-i sa vina in casa mea, ca sa ma cunoasca. Şi as dori ca, indata dupa ce te vei intrema, sa veniti la mine impreuna, sa-mi faceti curatenie prin casa, caci maicile au nevoie de o intarire duhovniceasca. Veniti si veti lua bucurie.
Apoi el m-a binecuvantat. Iar in timp ce eu ii sarutam mana mi-a zis:
– Nu ma voi mai intoarce aici; acum e randul tau sa ma vizitezi.
Dar, spre uimirea mea, peste cateva zile Sfantul Efrem a revenit:
– Copila mea, eu n-as mai fi venit, dar am facut-o dintr-o pricina de mare insemnatate. Se cuvine sa-ti spun ca pentru ca sa te poti intrema, eu trebuie sa-ti dau ceva.
Apoi el a scos din buzunar o cutiuta mica si mi-a intins o lingurita cu leacuri, spunandu-mi urmatoarele cuvinte:
– Iti dau aceasta pentru ca esti foarte slabita. Te vei insanatosi.
In mana el avea o cruce cu care m-a binecuvantat. Eu i-am sarutat mana si el a plecat. Din clipa aceea am inceput a ma simti atat de bine trupeste si sufleteste, de parca nici n-as fi fost bolnava niciodata. Şi indata m-am ridicat in picioare.
monahia M., 1983, Grecia
***
Indurand cu dragostea lui Hristos toate patimirile mucenicesti, ai biruit puterea mortii, Sfinte Parinte Efrem, iar chinuitorii tai turbau de manie vazand statornicia marturisirii tale. Pentru aceea si noi, minunandu-ne de puterea ce ti-a dat-o Mantuitorul, te laudam cu osardie si iti graim cu bucurie: Bucura-te, Sfinte Efrem, rana sfintita ce vindeca multimea durerile noastre!
[…]
***
Cu imbratisarea ta sfanta cuprinzi intreaga fire omeneasca, Preablandule Parinte Efrem, iar suspinul tau se pogoara pana in intunericul cel mai dinafara, revarsand asupra noastra in chip nevazut slava cea netarmurita a Invierii Domnului Hristos. Picura si in inimile noastre un strop din aceasta lumina, ca sa ne invrednicim si noi a-ti zice intru cunostinta Adevarului: Bucura-te, Sfinte Efrem, chip straluminat al iubirii vesnice a Sfintei Treimi!
***
TOT ZBUCIUMUL S-A STINS!
In urma cu doua zile mi s-a intamplat sa descopar lipsa cartii de identitate. Am cautat-o ingrijorat deoarece in urmatoarea perioada aveam nevoie stringenta de ea pentru a solutiona o serie de probleme. Apoi, vazand zadarnicia cautarii, am inceput a ma ruga Sfantului Efrem. Cartea cu marturiile vindecarilor sale, a bunului sau ajutor fusese lectura predilecta din ultima vreme si adesea mi se intampla sa ma gandesc la martiriul sau si la acea manastire careia ii ofera protectie si spre care ii aduce pe cei credinciosi lui. Dupa rugaciuni improvizate, amestecate cu disperarea pierderii actului, s-a instalat, ca o boare delicata, linistea. Tot zbuciumul s-a stins. Toata tulburarea a fost lepadata.
A doua zi am parcurs acatistul Sfantului Efrem. Cu incredere si cu aceeasi blanda liniste am strabatut fiecare icos si condac, stiind ca Sfantul ma va asculta. Şi, aparent din intamplare, am descoperit, in spatele unei icoane, documentul. I-am multumit Sfantului cu multa bucurie.
Apoi mi-am dat seama ca nu atat aflarea actului este miezul unui miracol, ci starea linistitoare. Ca, intr-o vreme a tulburarii si grabei, el ofera odihna. Ca, preocupati de problemele noastre, dornici a fi intelesi de Sfinti cat mai apropiati temporal de noi, ne aflam alinare si speranta la un patimitor monah din veacul al XV-lea. Şi, gratie lui, ne apropiem de Domnul Dumnezeu, percepand limpede dulceata iubirii Sale.
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!
Armand D., 23 iunie 2008, Romania
***
Cu dumnezeiasca liniste ne intampini Sfinte Parinte Efrem, biruind nestatornicia lumii si aratandu-ne calea cea tainica spre rugaciunea roditoare de blandete. Pentru aceea ne inchinam inaintea ta, Mare Mucenice si te rugam sa starpesti din inimile noastre neghina cea amara a relelor ingrijorari.
INCENDIUL DE LA NEA MAKRI
24 august 2009
Vara anului 2009 a fost deosebit de secetoasa si dogoritoare pentru partea de sud a Greciei. Cu preponderenta au fost afectate imprejurimile capitalei elene, unde, datorita caldurilor excesive au izbucnit incendii de proportii care s-au intins pe mari suprafete. Asa se face ca la sfarsitul lunii august a acestui an, deasupra Atenei plutea un nor urias de fum, care era atat de dens, incat impiedica sa treaca lumina soarelui. Efectele acestor incendii s-au dovedit a fi devastatoare, si nenumarati oameni s-au inscris ca voluntari pentru a ajuta echipajele de pompieri din zonele calamitate. Puterea focului a mistuit vegetatia si copacii de pe suprafete uriase, iar intinderea acestor perdele de foc inspre periferiile urbane a creat multa panica. Elicopterele speciale ale pompierilor isi incarcau tancurile de apa direct din mare pentru a fi mai aproape de locul incendiilor si a fi mai eficiente in stingerea lor. Pe buna dreptate se poate spune ca grecilor le-a fost dat sa traiasca un adevarat cosmar.
Intre regiunile afectate de aceste incendii a fost si sudul Marathonului, zona unde se afla oraselul maritim Nea Makri. In partea vestica a acestei localitati se inalta Muntele Penteli, la ale carui poale se profileaza Colina Neprihanitilor, unde se afla Manastirea si moastele Sfantului Mare Mucenic Efrem cel Nou. Incendii de proportii au izbucnit si pe Muntele Penteli, iar datorita vanturilor intense ele au cuprins aproape intregul masiv muntos, autoritatile locale declarand ca incendiul a creat o perdea de foc ce se intindea pe o lungime de 4 kilometri.
In zorii zilei de 24 august 2009, la ora 5 dimineata, focul a coborat de pe munte si a ajuns in vecinatatea imediata a Manastirii, iar maicile au fost evacuate din sfantul locas, incepand cu cele varstnice. Echipajele de pompieri si misiunea voluntarilor ciprioti care ii ajutau pe acestia, aruncau apa si nisip in stradania lor oarecum inutila de a lupta cu puterea si marimea infernala a flacarilor. Tot ce mai statea impotriva acestor vapai era dangatul clopotelor Manastirii si rugaciunile savarsite catre Sfantul Efrem. Focul pur si simplu a facut ravagii in imprejurimile locasului monahal. Cu toate acestea, Manastirea Sfantului Efrem s-a izbavit de la distrugere in ultima clipa, cand flacarile uriase au ajuns la cativa pasi de zidurile asezamantului. Imaginea era dezolanta si nespus de infricosatoare: siluetele cladirilor manastiresti se conturau pe un cer de un rosu-oranj, care stralucea sinistru din cauza valvatailor incendiilor din imprejurimi. Flacarile se apropiau de zidurile Manastirii cu foarte mare putere, dar s-au oprit la cativa metri. Totul s-a petrecut pe neasteptate: cu toate ca dupa puterea de inaintare a incendiului Manastirea ar fi trebuit sa fie literalmente mistuita, in clipa cand focul s-a apropiat la doar cativa pasi de latura vestica a cladirilor, vantul s-a schimbat brusc si a inceput sa bata din directia opusa.
Asa se face ca flacarile incendiului au fost indepartate necrezut de repede de Manastire. Vestea despre minunea savarsita aici a inceput sa se raspandeasca cu putere inca din dimineata aceleiasi zile, cand unul dintre voluntarii ciprioti care i-au ajutat pe pompieri, a descoperit in cenusa din apropierea zidurilor Manastirii o icoana a Sfantului Efrem care, desi trecuse prin parjol, s-a pastrat integral avand doar slabe urme de distrugere pe margini, in rest ramanand neafectata de flacari.
In imprejurarile dramatice ale incendiului au fost evacuate din Manastire cateva zeci de maici. Moastele Sfantului Efrem au ramas nestramutate, el insusi fiind cel care si-a pazit racla si locasul inchinat lui. Dovada este minunea pe care a savarsit-o prin oprirea acestui incendiu, dar si faptul ca de a doua zi, lucrurile au reintrat in randuiala fireasca, iar credinciosii s-au putut inchina iarasi sfintelor sale moaste si aceasta niciunde altundeva decat acolo unde el a fost descoperit si proslavit de Dumnezeu.
Despre cele petrecute la Manastirea Sfantului Efrem au scris atat publicatiile elene, cat si marile agentii de stiri. Pentru a intelege proportiile incendiului este deosebit de edificatoare inregistrarea video prezentata de BBC, realizata chiar din interiorul Manastirii, in zorii zilei de 24 August 2009. Aceasta inregistrare poate fi vizionata la adresa: http:/ /news.bbc.co.uk/2/hi/8217932.stm.
Privitor la acest eveniment, mai multe ziare si agentii de stiri au preluat cuvintele unei maici din obstea Manastirii, evacuate din pricina incendiului. Iata ce spunea aceasta maica: „Flacarile au fost de 30 de metri de inalte. Din fericire au venit si ne-au salvat”. Cuvintele acestei maici par a fi inspirate de panica pe care a trait-o, insa inregistrarea video prezentata de BBC atesta ca marturia monahiei e adevarata, iar ceea ce i-a fost dat sa vada a fost realmente infricosator
Ramanem incredintati ca acela care a salvat cu adevarat Manastirea si obstea maicilor nu a fost nimeni altul decat Sfantul Mare Mucenic Efrem, care cu siguranta a fost chemat cu ardoare in rugaciune de catre in intreaga obste a Manastirii sale.
***
S-au aprins pietrele, verdeata si pomii cu focul cel vazut si simtit, Sfinte Parinte Efrem, ca sa ne aduca aminte ca intru ele este pecetluit cuvantul cel de foc al Duhului Sfant care le daruieste faptura. Am uitat cuvioase Efrem, obarsia noastra cea de Sus si innoirea primita in focul Botezului, pentru aceea alergam catre tine cu grabire si te rugam cu lacrimi: aprinde si in inimile noastre focul dragostei de Dumnezeu, ca sa nu fim parjoliti de vapaia cea intunecata si amarnica a pusturii si nesimtirii.
“Familia ortodoxa”:
Il consider pe Sfantul Efrem ca un tata ocrotitor
Sfantul Efrem a sosit la noi in casa printr-o carte, “Noi minuni ale Sfantului Efrem – minuni cu copii nascuti si nenascuti”. Aceasta carte m-a impresionat de la inceput. Am inceput sa o citesc parca fara oprire si tot asteptam sa se intample ceva (voiam sa mi se arate si mie in vis, sa-mi indeplineasca si mie cam tot ce voiam — fara sa ma gandesc ca eu, poate, nu merit). Am citit si Acatistul care era la sfarsitul cartii, chiar de mai multe ori la rand, dar, spre dezamagirea mea, nu s-a intamplat nimic deosebit, asa ca am inceput sa uit si sa ma iau cu alte treburi.
Si asa a trecut o perioada de timp, pana cand, intr-o zi de Duminica, la biserica m-am intalnit cu o cunostinta care, vazand cartea cu Sfantul Efrem la pangar, mi-a zis ca sfantul a ajutat-o, si voia sa mearga in Grecia sa se inchine la sfintele lui moaste. Bineinteles ca mi-am reamintit de sfant si am inceput sa-i citesc din nou Acatistul — si, de data aceasta, de cate ori ajungeam la cuvintele “Veghetor al celor care vor sa se inchine la sfintele tale moaste”, imi venea in minte: “Eu nu pot ajunge niciodata acolo!”. Toate acestea s-au intamplat in anul 2008, cred, pe la inceputul verii. Spre sfarsitul lunii octombrie, cunostinta mea a reusit sa ajunga la Nea Makri si mi-a adus de acolo o icoana cu Sfantul Efrem, aghiazma si ulei de la candela sfantului. De cand am primit aceasta icoana, parca totul s-a schimbat! Il simteam tot timpul cu mine si parca aveam mai multa siguranta in ceea ce faceam, ma simteam ocrotita…
In anul 2009, de Craciun, fiul meu cel mic m-a anuntat ca s-a hotarat sa se casatoreasca. Nunta a avut loc in iulie 2010. A fost o nunta frumoasa, am avut bucuria de a veni la slujba Inalt-preasfintitul Casian si mai multi preoti. A fost ceva inaltator. Am fost foarte bucurosi ca pe copiii nostri i-a binecuvantat ierarhul locului, binecuvantare care sunt sigura ca i-a ajutat in incercarea prin care aveau sa treaca. Eu citeam in continuare Acatistul sfantului, dar nu zilnic. Pe 1 septembrie 2010, tinerii casatoriti ne-au dat vestea ca vor avea un copil. Erau foarte bucurosi. La ecograf, doamna doctor le-a spus ca va fi baiat si ca se va naste intre 2 si 6 mai. Atunci m-am gandit ca ar fi frumos sa-i puna numele Efrem, cu atat mai mult cu cat avea sa se nasca in prejma sarbatorii sfantului – 5 mai. I-am spus fiului meu, tatal copilului, si bineinteles a zis ca va vorbi si cu sotia lui si vor hotari impreuna.
“Sfantul Efrem a intervenit de fiecare data…”
Dar in luna ianuarie 2011, doctorita le spuse ca se observa in cutia craniana a pruncului existenta unui chist, li s-a sugerat ideea de a-l avorta, dar nu au fost de acord, spunand ca ce le va da Dumnezeu, aceea vor duce. Pana sa aflam de aceasta problema, deja sotul meu se hotarase sa citeasca, si el, timp de patruzeci de zile, Acatistul sfantului. Atunci ne-am pus nadejdea in ajutorul Sfantului Efrem, despre care citisem ca ajutase multi copii bolnavi, si am inteles ca sfantul va avea un rol foarte important si in cazul nostru. De fapt, sfantul deja se implicase in viata tinerei familii odata cu nunta lor, cand aparatul de filmat a surprins ca prima imagine icoana sfantului primita din Grecia… Pe mine ma framanta gandul cum as putea sa trimit un pomelnic la manastirea de la Nea Makri, pentru ajutorul acestui prunc. Si atunci, copiii s-au hotarat sa mergem personal, lucru care mi se parea foarte, foarte greu — ceva irealizabil pentru mine. Si totusi, dupa Bunavestire din anul 2011 am plecat si, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al Sfantului Efrem am ajuns in Grecia.
Fiind plecati pentru prima data, ne-a fost foarte greu, dar tot sfantul a mijlocit pentru noi si am intalnit doi preoti romani stabiliti acolo, care ne-au indrumat si ne-au ajutat sa ne inchinam la moastele mai multor sfinti (Sfantul Dimitrie Izvoratorul-de-Mir, Sfanta Anisia, Sfantul Vasilie Marturisitorul, Cuvioasa Theodora din Tesalonic, Sfintii Rafail, Nicolae si Irina, in Thessalonic si imprejurimi). Apoi am ajuns si la Nea Makri, unde pot spune ca am simtit ce nu am simtit, poate, niciodata: multa liniste sufleteasca si multa speranta. Am luat aghiazma si ulei de la candela sfantului. Am uitat sa spun ca inainte de plecare comandasem unui pictor icoana Sfantului Efrem, pe care am luat-o cu noi si am atins-o de racla sfantului.
Dupa aceea am mers pe insula Eghina si neam rugat si la Sfantul Nectarie, iar la finalul pelerinajului am fost si la Sfantul Ioan Rusul. Si asa, plini de bucurie, ne-am intors acasa intariti sufleteste, i-am dat mamei pruncului, care nu a putut sa ne insoteasca in pelerinaj din cauza sarcinii inaintate, ulei si aghiazma, dupa care ne-a marturisit ca acum poate suporta mai usor orice ar urma. Si asa s-au incheiat cele noua luni, s-a nascut acest prunc pe 4 mai 2011, in ajun de ziua Sfantului. Nu a avut dureri mari, a nascut usor un copil aparent sanatos — Efrem Ciprian. A doua zi, copilului i s-a facut ecografie si s-a constatat existenta chistului, iar medicii s-au hotarat ca peste sase saptamani sa mai faca alt control. Dar Sfantul Efrem nu ne-a lasat — si se revine asupra deciziei, se fac analize, si rezultatul este trimis unui medic neurochirurg, considerat a fi cel mai bun din Romania. Acesta spune ca poate sa ii dea un rezultat concret doar dupa ce va face un RMN.
Auzind recomandarea pentru RMN, doctorita neonatolog le-a spus parintilor ca trebuie sa fie pregatiti pentru orice, adica este posibil copilul sa nu mai iasa viu de acolo. Cred ca va inchipuiti prin ce au trecut acesti parinti – nu sunt cuvinte, cand vine o asa veste din partea unui medic… Asa ca ne-am hotarat sa botezam copilul inainte de examenul RMN. Atunci micul Efrem a fost externat si l-am botezat in biserica Sfanta Ecaterina din Bucuresti. Copilul nu dadea nici un semn ca ar fi bolnav, doar cand si cand se ineca, asemenea unui copil mic ce nu-si poate coordona respiratia cu inghititul.
La o saptamana, am facut o programare la un centru de RMN. Acum nu mai era nici o problema si s-a rezolvat fara nici un incident. Dar Sfantul Efrem a fost prezent si acum, nu ne-a lasat. Au aratat cliseul la primul neurochirurg, iar acesta a zis ca ar trebui sa il mai vada peste trei luni, ca nu este nimic grav. Apoi, au mers si la cel de-al doilea medic neurochirurg, la fel au primit raspunsul — ca nu este de operat, sa mai asteptam, intr-adevar, am mai asteptat, dar nu atat cat ne-au spus medicii, ci cat a ingaduit Dumnezeu prin rugaciunile Sfantului Efrem: doar o saptamana, pentru ca au trimis rezultatul RMN-ului in Italia, la mama fetei, care lucrase acolo si acum astepta sa se intoarca acasa. Ea a dus aceste analize la o clinica de pediatrie, sectia de neurochirurgie, la doctorul care era de garda. Acesta, cand a privit cliseul (acelasi cliseu pe care l-au vazut si medicii din Romania), a zis clar ca acest copil va muri in scurt timp, deoarece chistul este amplasat pe centrii respiratiei si se va sufoca. Deci, nu era treaba de lasat peste trei luni. Lucru foarte adevarat, pentru ca si eu observasem ca pruncul se ineca cand respira. Medicul din Italia i-a spus ca trebuie operat de urgenta, iar operatia va costa foarte mult – cam in jur de 200.000 de euro, in afara de cazare, care costa 1.500 de euro pe zi, iar spitalizarea putea fi de treizeci de zile sau mai mult, nu era nimic sigur. Foarte mult pentru noi, de fapt imposibil de strans aceasta suma.
Si aici a intervenit Sfantul Efrem, ca de fiecare data.
Cand am aflat de suma, am inceput sa plang si i-am spus sfantului: „Sfinte Efrem, ai grija de el, ca si tu esti ocrotitorul lui de la Botez! Noi nu avem acesti bani, nu avem cum sa facem rost de asa suma mare…”. Era singurul mod de a rezolva aceasta mare problema. Parintii copilului nu aveau nici unul salariu, nu aveau nici un venit. Asa ca singurul nostru ajutor era Sfantul Efrem. Si, intr-adevar, nu a intarziat prea mult. La numai doua ore, acelasi medic i-a spus sa aducem copilul in regim de urgenta. Nu este o minune? O minune mare!
“…a inceput sa planga, intinzand manutele spre icoana”
Am plecat cu masina, fiindca medicul ne-a interzis sa facem deplasarea cu avionul, deoarece era riscant pentru copil, asa ca exact cand micul Efrem implinea o luna, noi ieseam din tara. Nu stiu daca va imaginati, sa mergi cu un copil asa de mic la un drum asa de lung! Dar sunt convinsa ca datorita sfantului care ne-a insotit permanent, copilul s-a comportat minunat pe tot parcursul (douazeci si sapte de ore de mers continuu). A fost internat in regim de urgenta si, pe data de 23 iunie 2011, a fost operat de o echipa de doctori. La operatie a participat si directorul spitalului, care opereaza doar cazurile foarte grave. Operatia a durat de la ora 8 pana la ora 16. Chistul fiind amplasat pe toti centrii nervosi, nu a putut fi extirpat in totalitate. In urma interventiei chirurgicale, medicii au declarat ca ceea ce a mai ramas nu ar trebui sa mai creasca. Dupa trei luni, in urma controlului, medicii au constatat ca, intr-adevar, chistul nu a mai evoluat, ci a stagnat. La varsta de opt luni, la sarbatoarea Nasterii Domnului, i-am dat icoana Sfantului Efrem in manute, pe care a atins-o de trei ori cu fruntea si apoi a sarutat-o, dupa care a inceput sa se joace cu ea. De cate ori vedea o icoana, se bucura, radea, intindea manutele spre ea. Vreau sa spun ca facea deosebirea intre icoana si tablou, la acesta din urma nu avea nici o reactie.
La un an dupa operatie, au mers din nou pentru controlul medical si rezultatul a fost surprinzator pentru medici, care au exclamat:
“Este o minune ce s-a intamplat cu acest copil!”.
Chistul se resorbise in cea mai mare parte. Ne rugam Sfantului Efrem sa il aiba in grija si la urmatorul control, de la finele lunii mai 2013. As vrea sa mai spun ca fagaduisem sfantului ca, daca va fi bine, vom merge cu pruncul, cand va implini un an, la Nea Makri. Si asa am facut. Dar nu am cuvinte si nu am cum sa ma exprim la felul cum a reactionat acest copil in varsta de un an dupa ce l-am asezat pe racla cu sfintele moaste, unde a stat aproximativ un sfert de ora foarte linistit. Cand l-am coborat, saruta si lipea fruntea de racla de la un capat la altul. Apoi l-am dus si la icoana Sfantului Efrem de pe catapeteasma, in fata careia radea si se bucura, iar cand am vrut sa plecam, a inceput sa planga, intinzand manutele spre icoana. Atata bucurie pe el, si efectiv nu voia sa plece de acolo! Nu mai spun ca a rezistat foarte bine si pe drum, atat el, cat si mamica lui, care la vremea aceea era insarcinata, asteptand al doilea copil, care avea sa fie o fetita — Maria Efremia, acum avand sase luni.
Ţin sa mentionez ca de la Botez si pana am plecat in Italia, copilul a fost impartasit in fiecare zi cu Sfintele Taine, asa cum ii sfatuieste Sfantul Efrem pe parinti in minunile sale. De asemenea, a fost impartasit si pe cand se afla internat in spital, si dupa aceea saptamanal. Sfanta Impartasanie si rugaciunile sfantului l-au salvat.
Eu, personal, il consider pe Sfantul Efrem ca un tata ocrotitor, tot timpul il simt langa mine si cum ma ajuta de foarte multe ori.
Ii multumesc bunului Dumnezeu si Maicutei Domnului, si Sfantului Efrem, Sfantului Nectarie, Sfantului Ioan Rusul, Sfintilor Rafail, Nicolae si Irina, Sfantului Dimitrie Izvoratorul-de-Mir, Sfantului Mina, Sfantului Nicolae, Sfantului Ciprian, Sfantului Dimitrie Basarabov, Sfantului Spiridon si tuturor sfintilor lui Dumnezeu pe care i-am chemat in ajutor.
Camelia, Galati
(din revista “Familia ortodoxa”, nr. 5 (52)/2013)
Hristos a inviat!
Admin, am si eu o rugaminte. Un raspuns la o intrebare. Cum adica “frumusetea va mantui lumea?”
@ enkidu:
E o afirmatie a unui personaj al lui Dostoievski. Poate fi inteleasa doar in sensul in care Hristos Insusi Se identifica cu Frumusetea absoluta.
HRISTOS A INVIAT! Fratilor, as avea si eu nevoie de cateva sfaturi… Eu sunt la inceput de urcus duhovnicesc, asa ca daca ma puteti ajuta cu cateva cuvinte, v-as fi recunoscator! Pana acum, am tinut doar doua posturi mari, cel al Craciunului si acum al Pastelui. Dar, Parintele Duhovnic, mi-a spus sa tin toate zilele de Post, inclusiv Miercuri si Vineri. Acum, ma cam muncesc ganduri despre cum vor reactiona cei din jurul meu si ce sa raspund in apararea mea. Deja prietena mea, care nu tine postul, ma face “mos” si am mai auzit si alte cuvinte la adresa mea. Cred, ca pana la urma, e lipsa de credinta sa am asemenea ganduri, dar va rog ajutati-ma cu un sfat, doua si va multumesc! Iertare!
Adevarat ca a Inviat!
Eugen, Si eu eram in aceiasi situatie cu tine in urma cu un an. Parintele duhovnic, cand i-am spus ca parintii ma cearta din cauza postului m-a intarit spunandu-mi sa rabd. Si multa dreptate a avut. Rabdare trebuie sa avem ca sa putem sa trecem de aceste ispite. E normal sa fie asa, caci daca ar fi usor, care ar mai fi dulceata acestor lucruri si ce jertfa am mai aduce, incercand sa ne intorcem la calea cea dreapta. Incearca sa nu te mai “muncesti” cu gandurile. Important e sa ai nadejdea in Dumnezeu, ca le va randui pe toate pana la urma. Si mai bine sa suporti toate vorbele lor (care nici mie nu-mi conveneau), decat sa te lasi de ceea ce zice parintele tau duhovnic. Esti pe calea cea buna, tine-te de ea! (Prietena ta, poate se va intoarce si ea… Daca nu, inseamna ca asta a fost voia Domnului. Dar, trebuie si tu sa ai ingaduinta cu ceilalti.) Dumnezeu sa te intareasca si sa te ajute!
PS: Sfintii sunt marii nostri Prieteni, care atunci cand le cerem ajutorul vin degraba in ajutorul nostru.
Frate Eugen,
Nu te descuraja. Cei din jurul tau vor ajunge foarte curand sa tina si ei posturile simtind pacea si linistea duhovniceasca care va izvori din tine. Iar lucrarea cea mai inalta pentru tine va fi sa o tragi si pe prietena ta (poate viitoare sotie) in urcusul duhovnicesc, sporind cot la cot. Altfel bucuria ta nu va niciodata deplina.
Eugen, ispite vor fi pe masura ce vei urca pe calea duhovniceasca, dar e important sa te rogi cu credinta mare la Bunul Dumnezeu si la Maicuta Domnului si vei primi ajutor cu siguranta!
Nu baga in seama persoanele care te judeca. Ceea ce faci este un lucru foarte bun care te ridica.
Intotdeauna oamenii care se nevoiesc, care lupta pentru Dumnezeu sunt neintelesi de cei din jur din diferite pricini pe care nu are rost sa le mai enumar aici pentru ca le stie toata lumea.
Doamne ajuta!
@ Eugen:
ADEVARAT A INVIAT!
Stiu ca rugamintea era adresata adminilor si oricum eu nu sunt in masura sa dau vreun sfat, dar, mi-a atras atentia comentariul pentru ca m-am regasit in cele scrise de tine, fiind si eu, ca multi altii, de altfel, in aceeasi situatie. As vrea doar sa-ti spun ca inteleg foarte bine prin ce treci, iti inteleg si temerile si framantarile si stiu ca nu este usor, e o lupta foarte grea. Atunci cand Il gasesti pe Dumnezeu si vrei sa-I urmezi Lui, in mod inevitabil vei starni atentia si interesul celor din jur, care vor cauta mereu sa te readuca “pe calea cea buna”, pe care tu stii si simti ca nu te mai poti intoarce. Ti se vor pune intrebari, ti se va cere socoteala, si poate vei fi chiar umilit si batjocorit, fie de cunostinte sau prieteni, fie de cei apropiati sau chiar din aceeasi casa cu tine. E o lupta continua si grea, si da, vrajmasul trimite tot felul de ganduri de indoiala, de necredinta, de rusine, toate pentru a ne face sa slabim si sa abandonam…Duhovnicul este in masura sa dea cele mai bune sfaturi si tratamentul potrivit fiecaruia dintre noi pentru a duce o astfel de lupta, dar cred ca e important sa avem curaj, sa indraznim, sa nadajduim in ajutorul, in mila si in dragostea lui Dumnezeu. Si sa avem credinta tare ca daca ne-a ajutat sa ne trezim din somnul mortii in care zaceam, si ne-a aratat calea spre viata vesnica nu a facut-o degeaba si nu ne va lasa, ne va insoti zi de zi in luptele pe care le avem de dat, in suferintele, in lacrimile, si chiar in caderile noastre. Trebuie doar sa-I cerem ajutorul, si El ne va pune in inima ceea ce trebuie sa facem si ce sa raspundem celor din jur.
Parintele Arsenie Boca, care mie imi este foarte drag, spunea ca primul vrajmas care se ridica impotriva omului care s-a hotarat sa iasa din calea pacatelor este “lumea”:
“Prin lumea se intelege categoria pacatului, adica turma oamenilor necredinciosi, cei care din toata voia s-au unit cu sfaturile dracilor. E lumea pentru care nu s-a rugat Mantuitorul. E gura satului, gura vecinului si, de multe ori, gura si faptele celor din casa cu tine. Acestia, sau lumea, iti iarta orice ticalosie ai face, oricat ai indarapta cu sufletul, dar nu te iarta nicidecum sa le-o iei un pas inainte si sa te faci mai bun. Oamenii acestia ai lumii au o ciudata rusine de a fi buni. Bunatatea ta ii arde si se trudesc sa te scoata de vina cu tot felul de ponoase. “Lumea” e veacul viclean, placul oamenilor si slava desarta. Gura lumii graieste ale stapanitorului ei. De aceea avem porunca: <>.
Cine vrea sa biruie aceasta prima piedica in calea mantuirii, are la indemana acestea trei: rabdarea, iertarea si rugaciunea. Cu aratarea rabdarii suntem datori in primul rand, pentru ca, mai inainte de a veni la calea lui Dumnezeu sau la ostenelile mantuirii, faceam si noi ale lumii si ne-am bagat datori; deci acum trebuie sa platim ale noastre cele de atunci, ca pentru rabdare sa dobandim mantuirea de la Dumnezeu. Asa trebuie sa platim acum cu durere cele ce le-am facut odinioara cu placere.(…)
Cine vrea sa biruie lumea e dator sa ia arma rar folosita a iertarii, oricate necazuri ar patimi de la oamenii lumii acesteia, ca unul ce vede ca fratii sai stau legati intr-o robie straina, in intunericum necunostintei de Dumnezeu si de ei insisi.
Cine vrea sa biruie lumea se roaga Tatalui sau in ascuns sau in gand, pentru orice fiu al lui Dumnezeu, oricat de intunecata purtare ar avea si oricate rele i-ar face. Caci rabdarea raului, iertarea fratilor si rugaciunea in ascuns au mare putere inaintea lui Dumnezeu, caci pentru ele biruie El in locul omului, intorcand spre bine cele pornite de la lume cu rautate. Staruind in acestea te-ai facut pricina de mantuire si pentru fratele tau din lume. Rugaciunea nu judeca, ci se smereste, aducandu-ne aminte de greselile noastre, nu ale lumii. Rugaciunea adevarata cere iertarea lumii, nu osandirea ei. Iar asupra smereniei vrajmasul nu poate nimic. Deci, facand asa, ori de cate ori intamplarea o cere – dar si cand n-o cere – ajutat de Dumnezeu, treci cu bine peste prima predica a protivnicului pe care ti-o ridica in cale prin fratii tai din lume, care sunt mai slabi de inger. Cine are darul dragostei, al rabdarii si al gandului smerit, in vreme de lupta – daca lupta dupa lege, iar legea este dragostea – poate vedea lucruri minunate, intoarceri neasteptate la Dumnezeu.”(Cararea Imparatiei)
Bunul Dumnezeu sa te intareasca si sa ne miluiasca pe toti!
Doamne,ajuta!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/08/02/in-fata-oamenilor-lumesti-trebuie-sa-recunoastem-ca-postim-putem-calca-postul-daca-suntem-serviti-cu-mancare-de-dulce-ca-sa-nu-smintim/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/08/01/postul-maicii-domnului-postire-tacere/
Fratilor, va multumesc pentru mult folositoarele voastre cuvinte si indemnuri duhovnicesti! Domnul sa ne ajute si sa ne intareasca pe toti!
http://www.sfantulefremcelnou.ro/icoana-izvoratoare-de-mir/
off topic
Ce rugaciuni ale meseselor zilelor se rostesc in Saptamana Luminata?
Hristos A Inviat!
@ achilina:
Adevarat a inviat! Dar nu intelegem intrebarea….
Cand ne asezam si ne ridicam de la masa ,ce rugaciuni ale meselor se fac in saptamana luminata?Cele obisnuite?
achilina,
logic este sa le spunem pe cele obisnuite, deoarece in cartea de rugaciuni la randuiala Sfintelor Pasti scrie ca aceste rugaciuni se citesc in locul celor de dimineata si seara, nu si in locul altora.
Cititor,
Multumesc.
Hristos a Inviat!
Pana la Inaltare, in loc de “Cuvine-se cu adevarat…” la finalul mesei se spune “Lumineaza-te, lumineaza-te…”. In rest, aceleasi rugaciuni. Unii obisnuiesc sa spuna “Hristos a inviat…” de trei ori la inceput. Nu stiu sa existe precizari tipiconale. Acestea sunt obiceiurile.
@Eugen
Eugen,
Sa sti ca ori de cate ori vei face vreun pas inainte in urcusul duhovnicesc ispitele nu vor intarzia sa apara. Asa ca fi pregatit sa le intampini. Daca insa esti ferm in hotararea de a posti vei vedea ca renunta si-ti ridica altfel de ispite.
Este foarte bun si potrivit citatul pe care l-a dat Maria. As accentua insa ca trebuie sa te rogi pentru cei din casa prin care te ispiteste vrajmasul.
Iti doresc sa ai parte de spor duhovnicesc!
Ma numesc Mirela, am o fetita de 4 anisori, Maria, dar ne mai dorim si alti copilasi. Si Mariuca isi doreste foarte mult si se roaga mereu Maicii Domnului si Sfintilor pe care noi ii avem in icoane, sa ne dariuasca.Imi doresc foarte mult putin ulei de la candela Sfantului Efrem cel Nou de la Nea Makri, Sfantul meu de suflet. Poate cineva sa-mi daruiasca, daca are, putin ulei? V-as fi foarte recunoscatoare! Va multumesc mult! Sfantul Efrem sa ne insoteasca pe toti cu rugaciunilu Lui!
Si pe mine m-a ajutat Sf Efrem cel Nou!Am facut cunostiinta cu el citind cartea cu minunile sale. De cand am inceput sa citesc acatistul sfantului si minunile sale am simtit o usurare si multa liniste. Am fost f bolnava, am facut o infectie la gat si ma simteam f rau, am fost la medic si am facut tratamentul prescris de medic. Eu continuam sa ma simt rau dar in acelasi timp citind acatistul sfantului ma simteam linistita. O alta minune e legata de bani, chiar cand trebuia sa plecam in Grecia am observat ca mi-au intrat mai multi bani decat ar fi trebuit. Acum ma rog si citesc acatistul sfnatului cu cu speranta ca o sa devin si eu mamica. Sanatate si multa bucurie tuturor.
Sora mea,insarcinata fiind in luna a opta,i s-a deschis colul si prezenta riscul unei nasteri premature.M-am rugat Sf Efrem sa o ajute si totul a intrat in normal in citeva zile.A mai avut si alte probleme cu sarcina,dar toate au fost depasite cu rugaciunile facute catre acest sfint minunat.M-am rugat lui de nenumarate ori,pentru mine sau pentru cei din familia mea si niciodata nu m-a lasat fara sa-mi dea ajutor aproape imediat.Multumesc Maicii Domnului,Sf Efrem,Sf Ilie Lacatusu,Sf Arsenie Boca,Sf Ioan Maximovici,Pr Cleopa,Pr Gabriel,Sf Nectarie,SF Ioan Rusul si tuturor sfintilor care au grija de noi.
anul acesta intr-un pelerinaj am descoperit cu surpriza si multa bucurie la manastirea Cornu din jud Prahova o particica din moastele Sfantului Efrem cel Nou! nu speram sa existe in Romania, stiam doar de manastirea Nea Makri din Grecia. la manastirea Cornu se afla o casetuta cu moastele a peste 4o de sfinti (Sf Luca, Sf Nectarie, Sf Mina, Sf Lazar inviat de Iisus etc) printre care si Sf Efrem! m-am gandit sa impartasesc vestea si altora care poate nu stiu
As dori sa va impartasesc cum l-am descoperit eu pe Sf.Efrem cel Nou si cum ma ajutat.
De ceva vreme treceam prin niste incercari grele(probleme de sanatate eu,sora mea,tatal meu,ma despartisem de prietenul meu) imi doream sa-mi gasesc linistea,pacea si ca totul sa fie bine.M-am dus la Biserica Sf.Gheorghe din Bucuresti sa ma rog.Acolo am dat un acatist pe care mi la citit un duvohnic batran,iar dansul mi-a daruit o carticica a Sf.Efrem cel Nou cu viata,minuni,paraclise,acatiste si rugaciuni.Dansul mi-a spus ca este un facator de minuni.Am mers acasa si am citit-o.Am ramas impresionata.Lucrurile au inceput sa se amelioreze.Am plecat in Italia.Acolo nu gaseam loc de munca.Din intamplare in lucrurile mele era si cartea Sf.Efrem,m-am decis sa incep sa o citesc.Dupa 2 saptamani mi-am gasit de munca si Sf.Efrem mi-a dat si linistea si pacea pe care mi-o doream.Dar ca orice pacatoasa am uitat sa mai citesc acatistul,poate doar asa, din cand in cand..Am avut alte incercari ale vietii,la care mi-am dat seama ca eu eram cea care comitea greseli si m-am hotarat sa-mi intorc fata catre Dumnezeu si mi-am cerut iertare.
Cu ajutorul Sf.Efrem am reusit sa iau un examen si nu numai.Alaturi mi-a fost Maica Domnului si Sf.Nectarie.
Dupa 6 luni am inceput sa realizez tot acest ajutor al Sfintilor,sa meditez asupra faptelor si in ce mod au aparut in viata mea.
De ceva timp ma simt agitata,am o tulburare o alta incercare,dar sper ca totul sa fie bine si cu ajutorul Sfintilor sa trec peste.
Acum citesc paraclisele sau acatistele pentru 40 de zile.Imi doresc sa fie totul bine.I-am promis Sf.Efrem ca voi scrie despre tot ajutorul primit.
Imi doresc enorm sa trimit un pomelnic la manastire si sa ajung intr-o zi la icoana Sf.Efrem in Grecia.
Multumesc si Doamne ajuta!
Sfantul Efrem cel Nou din Nea Makri
Nu vreau sa conving pe nimeni si nu imi arog calitatile unui crestin
practicant.
Sfantul Efrem cel Nou a dat buzna in viata mea printr-o intamplare.
A venit o cunostinta si aproape ca m-a fortat sa citesc o carte – “Sfantul Mare Mucenic si Cuvios Efrem cel Nou. Marturii ale minunilor savarsite in zilele noastre”.
Nu auzisem niciodata de Sfantul Efrem cel Nou si ma gandeam ca nu va
putea niciodata sa rivalizeze in sufletul meu cu Sfantul Nectarie, Parintele
Arsenie Boca, Sfantul Serafim de Sarov si multi altii.
Am luat cartea si nu m-am sinchisit sa o deschid timp de vreo doua
saptamani. Aveam o gramada de treburi de rezolvat si nu ma tragea inima sa
citesc.
La un moment dat m-am apucat sa o rasfoiesc, ca sa nu o duc inapoi
necitita, macar sa am o mica idee despre acest Sfant Efrem.
Am citit pe la mijloc o minune, apoi pe la final inca una si am hotarat ca e
momentul sa o iau cu inceputul.
Relatarile despre viata lui si chinurile la care a fost supus pentru Credinta lui in Hristos, mi-au umplut ochii de lacrimi. M-am indragostit brusc de Sfantul Efrem cel Nou si l-am admirat din toata fiinta mea.
Eram inca cu toate lucrurile ravasite dupa o zugraveala si cautam o punga cu
ceapa. Dupa ce am cotrobait peste tot, m-am rugat cu disperare la Sfantul
Efrem si la Maica Domnului sa ma ajute sa gasesc ceea ce caut. In cateva
clipe, punga pe langa care trecusem de cateva ori a devenit vizibila si m-am
linistit brusc. Hilara intamplare, oamenii au probleme serioase si eu ma rog
pentru trei cepe imi ziceam in gand, dar acesta a fost primul ajutor primit.
Fiind vara ma hotarasem sa plec cateva zile in Grecia si sa ajung cu ajutorul
lui Dumnezeu si la Sfantul Efrem. Am cautat diverse oferte de pelerinaj dar
toate erau prea scumpe. Ma tot gandeam la o varianta de traseu fara Corfu (
sa ma ierte Sfantul Spiridon pentru aceste ganduri) , dar imi depasea
bugetul. A doua zi dimineata am descoperit un circuit exact cum “il
cerusem”, rezonabil ca pret si cu oprire in Nea Makri. M-am apucat sa fac
planuri si cand sa achit excursia m-am trezit ca nu e nimeni la agentia de
turism. Mi-am tot facut ganduri, il tot “intrebam” pe Sfantul Efrem ce se
intampla, caci el imi gasise oferta. Ce nu stiam eu atunci era ca Sfantul, le
aranjase dupa prioritati.
Am o sora care trece printr-o situatie extrem de grea si de cateva luni se
chinuia sa vanda o locuinta. Fara un pret bun nu putea inchide un credit,
astfel incat sa ii ramana si bani pentru un apartament modest.
Un prieten bun s-a trezit si el fara loc de munca. Traim vremuri grele asa ca
nu ne mai mira nimic. Nu prea citesc acatiste, prefer sa ma rog mai simplu,
dar de aceasta data l-am rugat pe Sfantul Efrem sa ii ajute pe cei doi. A doua zi, in timp ce amicul imi spunea ca a primit o oferta de munca, sora mea imi relata cu vocea tremuranda ca a reusit sa vanda casa. Abia atunci am inteles de ce Sfantul Efrem ne-a oprit sa mergem in pelerinaj.
Am inceput apoi sa cautam o alta locuinta si ne rugam Sfantului Efrem
pentru ceva potrivit surorii mele. Am gasit un apartament aproape de mine
insa au fost ceva incurcaturi cu actele. Dupa alte doua – trei zile Sfantul ne-a ajutat sa gasim o alta locuinta, inclusiv mobila si cu aparatura
electrocasnica.
Datorita alergaturii si gandurilor , ajunsesem sa nu prea dorm noaptea si ma
rugam la Sfantul Efrem sa ma ajute sa ma linistesc. Nu m-a lasat si intr-o
dimineata imi amintesc ca m-am desprins cu greu de o mana care ma tinea
strans, dandu-mi putere, liniste si incredere.
Toate aceste evenimente s-au intamplat in timp scurt, cam trei saptamani.
Daca marturia mea va ajuta, va rog sa ii multumiti Sfantului Efrem cel Nou,
caci eu nu am facut nimic altceva decat sa relatez niste intamplari.
Va multumesc frumos pentru rabdarea de a citi si ii multumesc Sfantului
Efrem cel Nou ca a pasit in viata mea!
L-am cunoscut pe Sfantul Efrem cel Nou anul acesta in iunie,cand o colega,stiind ca trec printr-o perioada mai grea,mai plina de stres si nemultumiri mi-a dat cartea “Sfantul Efrem cel Nou -Marturii ale minunilor savarsite in zilele noastre”,Editura Sofia .In aceeasi zi o alta golega mi-a cerut-o sa o citeasca,eu (fiind extrem de stresata,grabita sa rezolv niste lucruri pentru fiica mea,care urma sa tina o lectie deschisa pentru un examen de titularizare in invatamant )i-am dat-o pentru o ora sa o rasfoiasca.Ajunsa acasa,am vrut sa citesc cartea…n-o mai gaseam…uitasem si numele sfantului despre care era vorba…Suparata ,necajita am cautat-o peste tot,n-am mai gasit-o .Dar ceva imi spunea sa stau linistita ca o voi gasi .Habar n-aveam cum,din moment ce colega careia i-o dadusem mi-o inapoiase si nu stiu unde o pusesem.A doua zi dimineata cartea cu minunile sfantului ma astepta pe masa in cancelarie !Avand o ora libera am inceput s-o citesc…n-am mai lasat-o din mana!Iar dupa ce-am citit Paraclisul Sfantului Efrem cel nou m-am linistit total…toata grija,toate emotiiile mi-au trecut ba chiar m-a cuprins o bucurie si o liniste inexplicabile.In aceeasi zi,fiica mea a tinut o lectie la clasa unei colege ,lectie la care am asistat si eu.Dezamagire totala… clasa foarte buna,copiii bine pregatiti,fata mea plina de emotii,moale,nu era stapana pe ea,vorbea incet,nu se mai misca de langa catedra,ma gandeam ca n-o sa faca fata inspectiei,ca va lua o nota mica. Seara ne-am certat,fiica-mea a plecat plangand la ea acasa.A doua zi urma sa aiba inspectia .Dimineata m-am rugat Sfantului Efrem cel Nou,m-am calmat am indrumat-o pe fiica-mea ce si cum sa faca,cum sa gandeasca, sa-i iasa ora bine.A iesit nu bine ci foarte bine! A luat 10 ! Toata comisia a fost incantata de cum a stapanit o clasa pe care nu o cunostea,cum a desfasurat lectia,cum i-a indrumat,i-a ajutat,incurajat(era a doua lectie pe care o sustinea in viata ei ) .I-am multumit sfantului si am inceput sa citesc zilnic acatistul.Mi-am propus sa-l citesc 40 de zile .Intre timp,fiica mea care avea si serviciu si copil a invatat si s-a prezentat si la proba scrisa,luand a doua medie pe judet la specialitatea pe care o sustinuse-cultura civica.Deci a promovat examenul de titularizare in invatamant.La repartitie insa…nu erau posturi titularizabile.In continuare m-am rugat Sfantului Efrem cel Nou si Sfantului Nectarie si a reusit sa prinda un post post pe a doua specializare (avea si o a doua facultte absolvita ).Nu titular ,doar suplinitor dar sunt convinsa ca la anul ,cu ajutorul Sfantului Efrem cel Nou si al Sfantului Nectarie vom reusi titularizarea.Stiu ca puterea rugaciunii e mare! Stiu ca Sfantul Efrem cel Nou ne ajuta Nu e zi sa nu ma rog sfantului si sa nu-i multumesc!Desi nu mai aveam bani,am reusit sa plecat in august la mare cu nepotelul,sa stam intr-un hotel chiar pe plaja;desi banii de concediu de s-au dus demult( stim cu totii ce salarii sunt in invatamant si daca mai ai si rate la banci…)reusim sa platim luna de luna facturile casei,sa intretinem si masina…nu stiu de unde…nu stiu cum…Ba stiu: Dumnezeu prin puterea pe care le-a dat-o sfintilor sai ne ajuta!De cate ori am o grija,un necaz,nu reusesc ceva,chiar lucruri aparent lipsite de importanta ma rog sfantului si se rezolva!Mi-as dori sa ajung la Nea Makri , in insula Eghina si la Dionysos ca sa ma inchin si sa multumesc sfintilor de acolo.Am fost in Grecia de doua ori ba chiar si in Dionysos dar pe vremea aceea credinta mea nu era ,poate, atat de puternica,nu stiam despre existenta acestor sfinti grabnic ajutatori.Multumesc lui Dumnezeu ,Sfantului Efrem cel Nou ,Sfantului Nectarie si Maicii Domnului pentru tot ajutorul pe care mi l-au dat mie si familiei mele si sper din tot sufletul sa-i ajute si pe altii.Am cumparat si am dat si eu catorva persoane carticele cu viata si minunile Sfantului Efrem cel Nou ,ale Sfantului Nectarie si sper sa fie ajutate la fel ca si mine.
Mi-am recitit comentariul si-mi cer scuze pentru greselile de ortografie! L-am scris “dintr-o suflare”si din greseala l-am trimis fara sa-l recitesc !Ba am vazut si ca am tastat gresit cate o litera.Scuze,dar simteam nevoia demult sa spun si in scris despre cum m-a ajutat pe mine Sfantul Efrem cel Nou .
Doamne ajuta..ma poate ajuta cineva va rog,cu putin ulei de la SF Efrem Cel Noua??adresa mea de mail este popavictoriacelesta@yahoo.com