PARINTELE DIONISIE IGNAT despre CRESTEREA COPIILOR IN VEACUL AL OPTULEA: “In timpurile noastre, atata s-o depravat omenirea ca ma mir cum ne mai tine Dumnezeu. Adevarul omenirii (de azi) este DESTRABALAREA. Pe copilul tau NU MAI AI DREPTUL SA-L CRESTI NORMAL”

Plus: Despre DRAGOSTEA DE NEAM, SMERENIE si STAPANIREA ANTIHRISTICA (video inedit)

“Daca-l pedepsesti pe copilul tau, iti vin imediat cu ‘Drepturile Omului’: <<De ce-l ocarasti pe baiatul tau ca se duce la desfrau? E dreptul lui>>. Auzi, dumneata! E sfarsitul, ce sa mai zici?”

(sursa)

CRESTEREA COPIILOR

Trebuie atentie, cei care aveti familii, ca de mici copii, vlastarele pe care le veti aduce in viata sa le cresteti cum trebuie, pentru ca datoria familiei nu este numai sa aduca om in lume, ci mai ales cum sa-l cresti ca sa ai plata de la Dumnezeu.

Pe copilul mic, orice face, de-acuma parintii mereu il lauda: „Bravo, copilul nostru! Bravo cutare, bravo!”. Daca face vreo greseala, ii zic: „Ei, nu-i nimic. Trece”. Bravo ce-o facut. Ii da curaj. Dar, dandu-i curajul asta, e bine ca sa-l lumineze, sa-i zica: “Mai baiete, ai in vedere, cuvantul asta sa nu-l mai spui, sa nu vorbesti asa”. Sau “lucrul asta sa nu-l faci asa, ca-i pacat. Te vede Dumnezeu din cer si n-o sa fii la locul tau. De aceea, ai grija!”

Si incet-incet sa-i spuna asa, ca sa poata zidi samanta faptelor celor bune in sufletul si in cugetul micului vlastar. Dar fiindca parintii ii dau curaj, ca „e bine cum a facut baiatul nostru, c-asa a facut cutare, cutare, cutare”, dupa ce se mareste, de-acuma el zice: „Eu stiu mai bine ca tata si ca mama”. Da’ mai cu seama daca se mai duce si la scoala si le spun fel de fel profesorii si invatatorii, de-acuma incepe a se intari, incet-incet, egoismul.

Dupa ce se mareste oleaca, incepe a zice: „Pai ce mai vorbeste mama, ca nu stie nimica, eu am fost la scoala, mi s-au ros coatele de banca si acum imi spune mama de cutare si cutare?” Vezi?

De mic daca-l poti creste, faci vlastarul cum doresti – si drept, si stramb si cutare… Asa si copiii. De aceea, au plata mare parintii care aduc oameni in lume si-i cresc cum trebuie. C-asa este datoria, ca sa-l aduci pe lume, dar sa ai grija sa-l cresti in frica lui Dumnezeu de mic copil, sa nu-i arati lucrurile cele rele, cum aud ca sunt acuma in televizoare; toate faradelegile omenirii si peste firea omeneasca le arata tineretului celui fara de rautate ca deodata sa creasca cu rautate, ca un diavol.

(Conv. cu studenti ASCOR, august 1999)

Imediat dupa botez, esti sfant. Atuncea daca, intamplator, ai inchis ochii, te-ai dus drept in ceata sfintilor. Esti sfant, s-a terminat!

Harul Sfantului Duh e in copil, dar vezi ca de-acuma copilul se mareste, incepe a intelege si el si, daca are educatie de la parinti, iese un element bun. Dar daca parintii spun: „Nu-i nimica cutare, nu-i nimica cutare”, de-acuma singur asa creste, gresit.

Cum sa impace parintii blandetea cu severitatea in cresterea copiiilor? Astazi, copiii nu mai suporta severitatea, la televizor nu li se spune „nu fa asta, nu fa aia” si se indaratnicesc.

Sigur ca da. Cum sa fie cuminti daca la televizor vad cu totul altceva? Nu-i mai asculta pe parinti. Au ajuns lucrurile pana acolo, dupa cum aud, ca baietii pleaca de acasa, se duc la politie si-si parasc parintii: „Uite, ma bate mama sau tata ca am facut o sotie sau cutare”. Vine politia si le face observatie parintilor.

Ei, astepti acuma ceva duhovnicesc, ceva dumnezeiesc, ceva omenesc de aici? Ce sa mai vorbim de duhovnicesc si dumnezeiesc? Ceva omenesc!

Daca copilul, de mic, el inca nu stie sa vorbeasca bine si are indrazneala sa se rascoale asupra parintilor pentru ca parintii l-au pedepsit, au pus mana pe o varga si i-au mai dat cate una, si de-acuma el se duce la politie pentru ca acolo-i speranta lui ca sa-si faca voia, inseamna ca politia, autoritatea, conducerea sunt pentru asa ceva, ca sa darame omenirea, sa nu mai fie omenirea la locul ei, ca sa faca loc venirii lui Antihrist.

Daca la un moment dat parintii nu se mai inteleg cu copiii, cat rost are pentru copii rugaciunea parintilor?

Rugaciunea parintilor are mare dar de la Dumnezeu. Ca uite cum scrie Sfanta Scriptura: „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca sa traiesti multi ani pe pamant si sa ai binecuvantarea lui Dumnezeu”. Rugaciunea are mare dar.

[…]

La Dumnezeu nu este nedreptate, nu este. Nu e un lucru mic ca dintr-o mana de copil sa faci om si sa-l indreptezi pe calea adevarului. Numai pana cand se invata el, pana cand se face om, adica sa inteleaga, cat trebuieste!?… doi-trei ani de zile. Dupa trei ani de zile daca incepi sa te intelegi cu el, si pana atunci cata rabdare trebuieste!

Da’ vezi, rabdarea aceea Dumnezeu o socoteste lucru rar, un lucru dumnezeiesc, si-ti plateste pentru ea, fiindca de la Dumnezeu avem hotararea asta: „Cresteti si va inmultiti”. Nu a zis: „cresteti si va inmultiti si faceti pacate“, ci „cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul”. Vezi?

Asta este porunca de la Dumnezeu, nu sa faci faradelege, adica poftele trupului, si in loc sa nasti, tu sa omori pruncul inainte de a-l naste. Ca aceea e o dare mare de seama inaintea lui Dumnezeu, fiindca invatatura crestineasca spune ca, odata ce s-a zamislit in pantece, fatul de-acuma este om.

Daca s-o zamislit, inca de la zamislire – ca aceea-i hotararea lui Dumnezeu, mila lui Dumnezeu – de-acuma mama trebuie sa faca rabdare noua luni de zile sa-l aduca pe lume si de-acuma nu mai e atata ca are durerile cele infricosate cu nasterea, de-acuma trebuie sa aiba grija sa-l creasca. Da’ uita durerile nasterii, ca asa-i lasat de la Dumnezeu, si-l iubeste, botul acela de carne pe care l-a scos din ea, si de-acuma il face om, se osarduieste sa fie om la locul lui, sa fie destept, curat, dupa cum e mintea mamei.

Legatura dintre mama si copil e omeneasca dar e si duhovniceasca.

Duhovniceasca, sigur. E de la Dumnezeu, dumnezeiasca. Nu vezi, copilul sau chiar si noi, cand patimim ceva, strigam „Doamne!”, „Mama!”. Nu mai zici „Tata!”. „Mama!”, fiindca mama are cele mai mari greutati ca sa te creasca, mama are durerile ca cele din iad ale nasterii. Cu toate durerile acestea, numai mama te iubeste asa cum trebuieste, tata e mai indiferent.

Astazi nu mai exista legatura asta, nu numai ca dumnezeiasca, dar nici cea fireasca intre mama si copii. Multe femei nu mai vor sa faca copii. Vor sa scape de ei si sa se distreze. Ce inseamna lucrul asta?

Ce lucru? Lucru diavolesc. Lucru diavolesc! Acuma, daca vrei sa nu ai copii, bine, dar sa fii in curatenie, insa tu vesnic vrei sa-ti faci poftele trupului, ale impreunarii, si copii sa nu ai. Vezi?

Daca-ti place sa-ti faci poftele astea, de-acuma sa ai grija de cel care s-a zamislit in tine, ca cel din pantecele tau e de la Dumnezeu. De-acuma sa ai grija lui, dar daca tu il omori…

Multi spun ca nu vor sa faca copii ca sa fie liberi sa-si traiasca viata. Ce fel de viata-i asta, parinte?

Pai viata trecatoare, fiindca nu cred oamenii in vesnicie. Ca viata noastra nu este aici, viata noastra e cea vesnica. Viata asta vezi ca e cu sfarsit. Viata asta a noastra e cu sfarsit. Traiesti 50, 70, 100 de ani, 120, dar este un sfirsit. Asta-i viata?

Dumnezeu nu l-a facut pe om numai pentru aici, El l-a facut ca, prin viata aceasta, sa poata capata vesnicia. Viata aceasta a lasat-o Dumnezeu ca sa poti capata vesnicia. Nu l-o facut Dumnezeu pe om numai pentru viata asta, pentru ca atuncea ar fi o greseala, pe cand Dumnezeu n-are nici o greseala. Dumnezeu face numai tot ce-i bun, tot spre binele omenirii, pentru ca omu-i facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si face Dumnezeu numai tot ce-i bine pentru om, fiindca e faptura Lui.

(septembrie 1999)

Ceea ce au scris Sfintii Parinti inainte, uite, vedem cu ochii nostri ca se intampla. In timpurile noastre, atata s-o depravat omenirea ca ma mir cum ne mai tine Dumnezeu.

Sa luam un exemplu, un exemplu destul de simplu. Modele care ies in lume, modele tineretului, nu-s altceva decat destrabalare. Nu-s o moda ca sa fii om la locul tau. Fetele si baietii se imbraca in asa fel ca, oricat de apropiata sa fie persoana care te vede, odata sa se intoarca spre rau, sa te considere spre pacat. Ei, asa o devenit timpurile.

Dar ce sa mai zici, daca conducatorii omenirii spun ca trebuie sa faci orice-ti zice mintea, fara nici o rusine, fara nici o frica de Dumnezeu, fara nimica, ca asta-i adevarul. Ai vazut? Si nu numai atat, da’ ei propovaduiesc ca „noi suntem asa si asa trebuieste sa fie toata lumea”. Daca nu esti asa, n-ai dreptul sa traiesti. Vezi?

Romania, fiindca n-are drepturile omului, n-are dreptul sa traiasca. O vaneaza din toate partile ca sa faca asa cum vor ei. Uite, o ajuns Romania… o ajuns la conducere tot dintre aceia care-i asculta si acolo ce sa mai zici? Ce sa mai zici? Numai Dumnezeu stie ce o sa fie.

Uite, in chestiunea asta cu drepturile omului nu s-o gasit nimeni pe fata pamantului sa combata lucrul asta, ca nu poate.

Oricine zice ceva, ca mai sunt unii care zic, este considerat anormal. I se spune: „Esti impotriva democratiei, esti impotriva lumii, esti impotriva a tot”.

„Impotriva adevarului”. Omenirea asa socoteste, ca acuma a gasit adevarul – destrabalarea. Adevarul omenirii este destrabalarea.

(1999)

Cu scoala de azi ce-i de facut, ca toti sunt in scoala? Acuma si in scoala e o educatie care te impinge spre mandrie, e o concurenta teribila, orgolii… Mai cu seama pe copiii mici de la orase, la ce scoala sa-i dai? Bine, harul lui Dumnezeu ii acopera si-i tine curati, dar mediul le e ostil.

Scoala-i buna, e intelepciune de la Dumnezeu, da’ depinde cum o intrebuintezi. Sa-i educi pe copii dupa povetele Ortodoxiei e greu, ca n-are cine s-o faca, dupa cum sunt lucrurile acuma, fiindca toata lumea in cel rau zace. „Nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul”.

Daca parintii ar avea grija de copii inca de mici, cat ar putea, ajuta Dumnezeu sa ramana curati, chiar de-i invata de la scoala rautati. Da’ parintii nu zic nimica, numai: „A invatat la scoala, apoi ce sa-i spun eu daca de la scoala a invatat?” Nu baga de seama ca profesorul acela, invatatorul cutare are alte idei, alte apucaturi, mai ales cum e acuma, cand lumea a inaintat spre faradelegi, cu masoneria si toate uraciunile.

(septembrie 1999)

Izvorul tuturor rautatilor spre pierzarea sufletelor noastre este egoismul; l-o semanat Satana in sufletul si in inimile noastre de cand eram mici, fiindca i se da dreptul. Il seamana prin televizor – ca vezi, acuma toata omenirea are televizor -, ca prin televizor sa [faca sa] nu existe vreun suflet al lui Dumnezeu curat. La televizor arata toate prostiile si toate faradelegile ce se pot face de tineret in lumea asta. Ce se face, ce vezi la televizor? Numai raul.

Tineretul ii facut de Dumnezeu sfant, da’ daca o semanat Satana egoism intr-insul, de-acuma toate rautatile sunt de acolo… Vezi? Daca el de mic, un vlastar, vede acolo fel de fel de scene trupesti, toate astea sunt semanate in firea omului de mic copil si pe urma numai spre asa ceva inclina. Da’ daca omul nu le vede de mic copil si n-aude cuvinte rele si spurcate, el e un sfant. Vezi? Firea trage la cele rele din tineretile omului.

Daca era acoperita de harul Sfantului Duh, lumea se facea sfanta, nu mai era propaganda asta a destrabalarii. Da’ acuma, conducerea omenirii vrea obligatoriu ca omul sa aiba libertatea sa faca orice vrea… adica „Drepturile Omului”. Dar nu numai atata: sa lasi „dreptul omului” sa faca cea mai mare faradelege ce o existat pe pamant – sodomia. Auzi dumneata!

A facut Dumnezeu atatea minuni, cele cinci cetati le-o scufundat in fundul iadului, vedem cu ochii nostri ca in nici o mare de pe fata pamantului nu exista sa nu fie vietate intr-insa, iar acolo, la Marea Moarta, nu e nici o vietate, nici o vietate, si totusi omenirea nu ia aminte. Vedeti? Imparatia lui Antihrist o imparatit; ce pot face acuma conducatorii Bisericii? Conducatorii Bisericii, in timpurile de fata, s-o „damblagit” cu totul…

(15 septembrie 1999)

Am ajuns in asemenea timpuri ca parintii care au doi, trei, patru copii sau cati au, n-au dreptul sa-i certe!!! Da’ de ce-i cearta parintii pe copii? Ca sa fie buni. Daca copilul face vreo sotie, vreo neoranduiala ori cutare, parintii il cearta, ba si-l bat. Nuuu! Acuma se duce copilul la politie, ca „uite, m-o batut tata!” – “Asaaa?! Ada-l incoace, Amenda si cutare.” Vezi unde o ajuns omenirea? Vezi cata faradelege?

(05-12-2002)

Sunt profesor de religie si am copii la scoala din clasa intai pana in clasa a opta. Ce ar fi mai de folos sa le spun, pe ce sa insist mai mult?

Sa va osarduiti, ca o sa aveti mare plata de la Bunul Dumnezeu. Caci copilul, ce-i spun parintii acasa si invatatorul la scoala, profesorul, aceea-i ramane in inima lui.

Ce ar fi mai important asa, sa le spun pentru sufletul lor?

Sa fie crestini buni si, ca orisicare dintre noi, sa aiba in vedere sa se tie de invataturile Bisericii, asta este adevarul. Daca te departezi de invataturile Bisericii, de-acuma te dai in bratele ispititorului.

Sa aiba in minte ca, oricat de voinic si oricat de puternic ai fi, o sa vie timpul sa inchizi ochii, sa mori. Dar nu mori, treci din viata la alta viata, treci din viata asta trecatoare la viata cea pururea vesnica.

Prin urmare, sa stie copiii inca de mici ca, de cum inchizi ochii, incepi o alta viata, vesnica, fara de sfarsit, si ca Bunul Dumnezeu ne-a dat viata asta ca sa ne pregatim pentru viata cea viitoare, pentru ca asta-i trecatoare. Suntem musafiri aici. Cat are sa fie viata asta? Da’ pentru aceasta ne-a dat Dumnezeu viata asta, pentru ca in timpul acesta, cat traim, sa ne pregatim sa capatam vesnicia, viata vesnica, fiindca nu l-a facut Dumnezeu pe om pentru viata asta.

Ca sa vorbim dupa adevar, viata asta e un chin, e o greutate, nu-i asa, dar prin greutatile astea, daca nu ne indepartam de invataturile Bisericii, putem capata vesnicia. Ai inchis ochii, tu de-acuma imediat incepi alta viata, fara de sfarsit, ca pentru aceea bunatatea lui Dumnezeu s-a pogorat din ceruri si peste neamul omenesc, ca sa-l scoata din greseala ce-o facut-o in rai, sa te duca la vesnicie.

(Conv. cu pelerini din Bucuresti, 29-05-2003)

Stapanitorul lumii acesteia cauta cu desavarsire sa-l ascultam pe el, ca sa ne departam de adevar. Lumea s-o imputinat duhovniceste si mai cu seama acuma, cand am ajuns in al VIII-lea veac, toate scrierile Sfintilor Parinti ne spun ca mari schimbari in lume vor fi si multa nebagare de seama la cele duhovnicesti.

Si vedem si noi acuma, oricat de inapoiati suntem, ca asa e: lumea s-o schimbat, acuma lumea merge dupa moda, si moda aceasta cine o aduce in lume? Toti dusmanii Adevarului, toti dusmanii Ortodoxiei, pentru ca oamenii, de mici copii, sa fie liberi sa-si faca toate poftele, tot ce-i place omului. Dar omului care merge dupa harul Sfantului Duh nu-i place sa faca rele. Da’ daca stapanitorul lumii acesteia o facut atata sumedenie de inlesniri ca sa-i placa omului, de-acuma omul face ceea ce-i place lui. Si omul s-o departat de Dumnezeu, fara sa vrea. Ei, vezi? Sunt timpurile cele mai critice, dupa proorocirile Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe.

(27-04-2002)

Noi suntem oameni neputinciosi, oameni de nimica, nu? Oameni neputinciosi. Da’ de ce suntem neputinciosi? Fiindca suntem plecati spre poftele lumii acesteia de mici copii.

Parintii nu ne invata sa ne rugam, sa postim, sa facem metanii. Ne invata toate fleacurile astea lumesti, „ca sa fii om in randul oamenilor”. De aceea se departeaza harul Sfantului Duh de la copilul acela. Vezi? Si asa, suntem neputinciosi. De aceea suntem neputinciosi, fiindca nu suntem crescuti intr-o sfatuire duhovniceasca, intru obiceiurile duhovnicesti.

Daca vezi un copil ca face un lucru rau, sa-i zicem asa: „Nu face, draga, ii pacat!”, „ai in vedere!”, „te vede Dumnezeu din cer”, „nu face asa”, „nu face cutare”, „nu vorbi asa”. Si apoi atuncea-i timpul ca rasadul cel duhovnicesc sa-l pui in mintea si in inima copilului, de mic copil. „Aaa, mi-o zis mama sa nu fac cutare ca-i pacat, ma vede Dumnezeu din cer. Ba, sa nu mai faci”.

Cum ar fi mai bine sa fie crescuti copiii, sa se puna accentul mai mult pe dragoste sau pe frica? Sa-L iubeasca pe Dumnezeu sau sa se teama un pic de El?

Acuma, cu copilul, cum il invata parintii. Sa se roage la Dumnezeu ca Acela-i Parintele Ceresc, dar, daca facem sotii, ne pedepseste. „Nu face cutare, nu, nu, nu”…

Ţin minte eu, cand eram copil, ca mama nu stia prea multe, era o femeie proasta [simpla], da’ avea asa un obicei ca de sfintenie: „Nu sta acolo! Ca daca stai acolo sa stii ca ai sa faci viermi la fund”. Asa spunea. „Ma, da’ uite, auzi, zice sa nu fac, nu cumva sa stau acolo, ca o zis mama”. S-apoi de-acuma fiecare pazea cu sfintenie, nu statea acolo ca se temea. Lucruri simple, asa. Vezi?

(2003)

Daca nu ne smerim, spune asa Sfanta Carte: „De nu va veti smeri, tot asa veti pieri”. De aceea trebuie atentie, cei care aveti familii, ca de mici copii, vlastarele pe care le veti aduce in viata sa le cresteti cum trebuie, pentru ca datoria familiei nu este numai sa aduca om in lume, ci mai ales cum sa-l cresti ca sa ai plata de la Dumnezeu.

Sa-l cresti in frica lui Dumnezeu ca sa poata capata smerita cugetare, ca daca omul are smerita cugetare, totdeauna este apropiat de Dumnezeu si nu face greseli. Dar, daca este plin de patimile lumii acesteia, cu anevoie poate urma drumul cel bun pentru mantuire.

De aceea trebuie mare bagare de seama cum sa crestem vlastarele cele tinere, pentru ca daca nu credem cu frica lui Dumnezeu, atunci cand ne va chema Dumnezeu la Imparatia Cerurilor, nu vor putea parintii copiilor sa zica asa: „Iata, Doamne, eu si pruncii pe care mi i-ai dat Tu”. Adica numai daca pruncii sunt sfinti si apropiati de parintii lor cei buni si trag la Imparatia Cerurilor au indrazneala parintii copiilor sa zica cuvantul acesta. Iar daca ii lasa sa creasca cum vor ei, dupa cum omenirea acuma in cel rau zace, atunci nu pot sa aiba indrazneala sa zica: „Iata eu, Doamne, eu si pruncii pe care mi i-ai dat”.

Ca zice Sfanta Carte: „Imparatia lui Dumnezeu se sileste”, si trebuie sa ne silim ca sa facem ceea ce ne sfatuieste Biserica si Sfintii Parinti cei mari ai Ortodoxiei. Si Dumnezeu ne este in ajutor totdeauna.

(2003)

Vedeti cat e de mestesugaret vrajmasul? A inventat „Drepturile Omului”. Si-acuma e dreptul omului ca sa faca cele mai mari rautati, fiindca are „Drepturile Omului”. Daca omul nu vrea sa se casatoreasca religios, da’ vrea sa traiasca in faradelegi, e dreptul lui. Si i se da dreptul, li se spune oamenilor ca asa trebuie sa fie. Vezi?

O ajuns desavarsita lucrarea sataniceasca. Nu mai asculta nimenea de Biserica si de Adevar. Daca-l pedepsesti pe copilul tau, iti vin imediat cu „Drepturile Omului”: „De ce-l ocarasti pe baiatul tau ca se duce la desfrau? E dreptul lui.” Auzi, dumneata! E sfarsitul, ce sa mai zici?

Dar tu, ca parinte, n-ai “drepturi” asupra copilului tau?

N-ai dreptul. Nu vezi ce spun ei acuma, ca de la cutare varsta n-ai dreptul sa-l ocarasti, sa-l certi, sa-i zici cutare!?

Parinte, acuma daca-i trag parintii pe copii de urechi, copiii au voie sa se duca sa-i reclame, sa-i bage in puscarie.

Ei, acuma sa judece omenirea, cei mai prosti oameni: a cui lucrare e asta? E lucrarea Satanei, ca sa devina vremurile dupa cum citim la Psaltire, ca „nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul”. Vezi? Pe copilul tau, pe care l-ai nascut tu, si tu esti dator ca sa-l cresti in frica lui Dumnezeu si sa-l pedepsesti si cu varga daca altfel nu te asculta, nu mai ai dreptul sa-l cresti normal. Asta-i pentru ca sa ajunga omenirea toata la o destrabalare cu totul neomeneasca. Vezi, asta inseamna drepturile omului.

Dumnezeu sa ne fie intru ajutor si sa ne lumineze, ca omul in cel rau zace.

(Conv. cu Virgiliu Gheorghe, 27-04-2002)