NASTEREA MAICII LUI DUMNEZEU SI A NOASTRA, milostiva mijlocitoare a celor pacatosi si nadejdea cea ne-rusinata in neputinte si nevoi

7-09-2013 Sublinieri

Maica-Domnului-25-30-cm(icoana de Mihai Coman)

Maica Domnului – Steaua de dimineata, care prevesteste aratarea Soarelui Dreptatii, a Mantuitorului Hristos

Cine nu te va ferici pe tine, Preasfanta Fecioara? Cine nu va lauda Nasterea ta cea Preacurata? Cu aceste cantari pline de bucurie, iubiti frati si surori intru Hristos, toate marginile lumii crestinesti o lauda si o preama­resc pe Preacurata Fecioara Maria, care s-a invrednicit sa Il incapa in sine pe Cel Neincaput si sa devina Maica Dumnezeului Celui Preainalt, iar prin aceasta sa ajute la mantuirea noastra.

Cand sarpele viclean, ispititorul, a izbutit sa ii insele pe primii oameni si astfel sa naruiasca fericirea lor din Rai, cand moartea a devenit soarta intregii omeniri, atunci Dumnezeu Atotmilostivul a binevoit sa semene in omenirea care se pierdea, o noua sa­manta a vietii si a mantuirii. Cand l-a osandit pe sar­pele ispititor, Domnul a spus: Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si sa­manta ei; aceasta iti va zdrobi capul (Facerea 3,15). Si din aceasta clipa intelepciunea lui Dumnezeu in­cepe sa cladeasca mantuirea neamului omenesc, pregatind-o si pe Femeia care sa-L poata incapea pe Cel Neincaput.

Dar, oare, era cu putinta sa gaseasca asa de grab­nic in omenirea cea molipsita de otrava pacatului, o femeie atat de curata si neintinata, incat Cel mai Sfant decat toti sfintii sa poata deveni samanta ei? Au tre­cut ani, veacuri, milenii si Nadejdea neamurilor – Mantuitorul – nu S-a aratat pe pamant. Pacatosul neam omenesc, fiind vinovat inaintea lui Dumnezeu si negasind jertfa care sa-L induplece pe Dumnezeu asupra pacatelor sale, cazuse sub povara blestemului lui Dumnezeu, si rabda tot felul de nenorociri si su­ferinte pentru vina sa. Neamul omenesc, odata ce s-a poticnit, s-a abatut din ce in ce mai mult de la adeva­rata cale a lui Dumnezeu, ratacindu-se si ramanand in intunericul vietii pacatoase. Mai mult de cinci mii de ani a durat aceasta noapte duhovniceasca, in care a petrecut omenirea, savarsind toate faptele cele urate, de rusine si intunecandu-si cu desavarsire ratiunea si judecata sa.

Iata cum au vorbit despre aceste vremuri proorocii Vechiului Testament:

Nu este drept nici unul; nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu. Toti s-au abatut, impreuna, netrebnici s-au facut. Nu este cine sa faca binele, nici macar unul nu este. Mormant deschis este gatlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de vipera este sub buzele lor; gura lor e plina de blestem si amaraciune; iuti sunt picioarele lor sa verse sange; pustiire si nenorocire sunt in drumurile lor; si calea pacii ei nu au cunoscut-o; nu este frica de Dumnezeu inaintea ochilor lor (Romani 3,10-18).

Asadar, in zilele din urma, cand „samanta raului” atinsese culmile ei cele mai inalte, cand, dupa cat se parea, nu mai era cu putinta sa se vada biruinta binelui asupra raului, Pronia lui Dumnezeu o arata lumii pe Fecioara cea curata, ce se dovedeste vrednica de a deveni Maica Rascumparatorului – a Dumnezeu-Omului. Se poate sa nu se bucure oamenii la vederea cu ochii cre­dintei a acestui eveniment aducator de bucurie? Caci a venit sfarsitul suferintelor omenesti si este aproape vremea impacarii oamenilor cu Dumnezeu! Ea s-a ara­tat ca Steaua de dimineata, care straluceste in intune­ricul pacatului si vesteste lumii ca dupa ea va rasari curand Soarele duhovnicesc-Hristos Mantuitorul, Cel ce prin invatatura Sa dumnezeiasca ii va lumina pe toti cei ce vor veni la El.

02062_jsorrow_coinsNascand pe Dumnezeu-Cuvantul, Preacurata Fecioara Maria a devenit Maica lui Dumnezeu, insa ea este totodata si Maica intregului neam omenesc si in­deosebi a neamului crestinesc, si mijloceste pentru noi ca pentru fiii ei. Iar noi trebuie sa o cinstim pe ea dupa vrednicie ca pe Maica lui Dumnezeu si Maica noastra Cereasca; Domnul i-a numit pe toti cei ce cred in El fra­tii sai (Matei 12,50; Luca 8,21), prin urmare, toti cresti­nii prin harul lui Dumnezeu sunt fiii Maicii Domnului. Iar ea, dragii mei, se ingrijeste de fiii sai si se roaga pentru ei, luand parte cu adevarat la soarta fiecarui crestin inca de la nasterea lui pana in cele din urma zile ale vietii lui. Odata Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos a fost rapit la cer, unde a vazut multimea sfintilor locuitori ceresti, insa nu a vazut-o pe Maica Domnului. Cand a intrebat: „Unde este, dar, Impara­teasa Cereasca?”ingerul i-a raspuns ca ea este pe pamant, ii alina pe cei necajiti, ii ajuta pe cei bolnavi si pe toti cei aflati in necazuri si nenorociri.

Maica cea buna a Bunului Imparat, Imparateasa Cereasca a lasat pe pamant ca semn al iubirii ei fata de pamanteni icoanele sale, prin care arata nenuma­ratele mile si revarsa raurile de minuni ale bunatatii sale tuturor celor ce alearga cu credinta si evlavie la ea.

[…]

Si noi, oare, dragii mei, sa nu o cinstim pe Maica Domnului, cand ea ne iubeste atat de mult?! Sa o iubim, asadar, si sa o cinstim, caci ii suntem atat de indatorati! Sa alergam mereu la ea in nevoile noastre si ea va implini toate cererile noastre. Bucura-te, Maica Dumnezeului Celui Preainalt, bucura-te, Ocrotitoare plina de osardie a neamului crestinesc! Amin.

***

Panagia_186

Maica Domnului – Mijlocitoare pentru noi, pacatosii

Iubiti frati si surori, intr-una dintre cantarile bise­ricesti se spune: Nu se pricepe nicio limba a te lauda dupa vrednicie, ci se intuneca si mintea cea mai presus de lume sa cante tie, de Dumnezeu Nascatoare. Insa, fiind buna, pri­meste credinta; ca stii ravna noastra cea dumnezeiasca; ca tu crestinilor esti ocrotitoare, pe tine te marim![1]

Si, de fapt, ce lauda putem aduce dupa vrednicie cu buzele noastre slabe si pacatoase Celei mai cinstite decat toate fapturile, mai marite decat ingerii si Arhanghelii, Preabinecuvantatei Fecioare Maria, care s-a in­vrednicit a fi Maica Dumnezeului celui Preainalt – Ocrotitoarea neamului crestinesc? Totusi, pentru a fi crestini vrednici trebuie totdeauna sa o laudam (si sa nu fim totodata neascultatori fata de voia lui Dumnezeu!) pe Pricinuitoarea mantuirii noastre, avand in vedere iubirea ei fata de noi.

Preasfanta Fecioara Maria este si se numeste Maica lui Dumnezeu si Maica tuturor crestinilor. Ea este Maica lui Dumnezeu, pentru ca din ea S-a nascut in chip firesc Dumnezeu Cuvantul, Domnul nostru Iisus Hristos, si este Maica tuturor crestinilor datorita harului infierii. Caci, daca Domnul nostru Iisus Hristos i-a numit peMD-bojan toti cei ce cred in El fratii Sai (Matei 12,49-50; Luca 8,21), si daca El Se afla printre credinciosi ca Cel dintai nascut intre multi frati (Romani 8,29), noi suntem, prin urmare, fiii Nascatoarei de Dumnezeu.

Ca Maica a lui Dumnezeu, dupa vrednicia de mama, ea trebuie sa aiba la Dumnezeu acel har si acea cinste pe care se cuvine a le avea o mama fata de fiul ei; pe de alta parte, ca Maica a crestinilor, in virtutea iu­birii de mama, ea trebuie sa le arate crestinilor aceeasi mila pe care o mama trebuie sa o arate copiilor ei. Insa harul, pe care il are Preasfanta Fecioara de la Dumnezeu, trebuie sa corespunda vredniciei Maicii lui Dumnezeu, iar aceasta vrednicie este nemarginita; prin urmare, si harul pe care ea il primeste este nemarginit.

La fel si mila pe care ea o arata crestinilor, trebuie sa corespunda iubirii unei mame fata de copiii ei, iar aceasta iubire este, de asemenea, nemarginita. Punand fata in fata harul nemarginit pe care il primeste ca Maica a lui Dumnezeu de la Dumnezeu si iubirea si mila nemarginita, pe care ea, ca Maica a crestinilor, le arata acestora, trebuie sa recunoastem ca Preasfanta Fecioara Maria este un adanc nemasurat de puteri si daruri binecuvantate.

Si, intr-adevar, Biserica dupa vrednicie o lauda si o preamareste pe Preacurata Fecioara prin multe cantari si laude duhovnicesti, alcatuite in cinstea ei, stiind ca alt ajutor, atat de grabnic si credincios, dupa Dumnezeu, la nimeni nu mai gasim. Ca Maica a lui Dumnezeu, ea are mai mult decat toti sfintii si toti in­gerii indraznire la Fiul si Dumnezeul ei, iar ca Maica a crestinilor, mai mult decat sfintii si ingerii ne arata noua, fiilor ei, binefaceri. De aceea, Sfanta Biserica, nu­mind-o pe Maica Domnului, Ocrotitoarea si Mijlocitoarea noastra inaintea Fiului ei si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ne porunceste sa alergam in chip deosebit in rugaciune la Preasfanta Fecioara.

Dar, poate va intreba cineva: Pentru ce trebuie sa alergam la mijlocirea ei cand Hristos, Mantuitorul nostru ne-a rascumparat din pacat si primeste El Insusi rugaciunile noastre in chip nemijlocit? Da, intr-adevar, noi, credinciosii, avem indraznire catre Domnul, dar numai in cazul in care constiinta noastra nu este impovarata de pacate, cand inima noastra nu ne osan­deste (1 Ioan 3, 21). Dar cine se poate lauda ca are inima curata? Cine nu isi da seama ca nu numai dupa botez, dar si dupa multe spovedanii, foarte adesea L-a maniat si Il manie pe Rascumparatorul sau prin incal­carea poruncilor Lui? Gresim in fiecare zi, in fiecare ceas si in fiecare clipa; sa spuna aceasta constiinta fie­caruia. Vai noua! Cu cat de multe si felurite pacate s-a intinat viata noastra si se infatiseaza ca un sir ne­intrerupt de faradelegi dintre cele mai grele! Cata necuratie este in gandurile noastre, cate vorbe rusinoase sunt pe limba noastra! Cata viclenie vede in faptele noastre Fiul lui Dumnezeu! Vede si rabda, pentru ca este indelung-rabdator.

Dar, atat timp cat noi, nepriceputii, vom ramane nepocaiti, neindreptati, si vom starui in rautatea noas­tra, prin nerecunostinta noastra Il vom mania pe El si vom starni mania Lui cea dreapta asupra noastra. Si atunci El nu ne va mai rabda, ci fiind gata sa ne pedep­seasca, ne va ameninta cu chinul vesnic si cu durerea, cu moartea trupeasca si cu alte nenorociri. Sabia Sa o va luci, arcul Sau l-a incordat si l-a pregatit si in el a gatit unelte de moarte (Psalmi 7, 12-13). Unde, dar, vom fugi noi, pacatosii si nenorocitii, de la dreapta manie a Fiului lui Dumnezeu? Alta scapare nu avem decat sa ne pocaim si sa cadem la picioarele Dumne­zeului nostru, Celui iubitor de oameni. Dar, pentru ca am incalcat poruncile Mantuitorului nostru, ne normal_pb331pier­dem indraznirea catre El, si dupa pacatele noastre nu indraznim sa strigam la Dumnezeu, ci avem nevoie de mijlocire inaintea Lui.

Iar aceasta mijlocire o gasim in persoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Noi cerem ocrotirea ei, si ea il indupleca spre noi pe Fiul ei prin mijlocirea ei, ce este mai puternica decat mijlocirea tuturor sfintilor si a tuturor ingerilor, pentru ca ea, ca Maica a lui Dumnezeu, este mai presus decat toti sfintii, ea este mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii. Si, cand Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu Il roaga pentru cineva pe Fiul ei si Dumnezeu, Domnul nu ii lasa cererea fara raspuns. Cu dragoste mijloceste ea inaintea lui Dumnezeu pentru toti cei ce cred in El, cand ei hotarasc sa renunte la faradelegile lor, si sa fie crestini adevarati si ravnitori. Cu dragoste, spunem, pentru ca ea este din neamul nostru; ea stie neputintele noastre, ispitele noastre, si cat de greu este sa luptam cu ele fara ajutor de sus.

Preasfanta Fecioara ii iubeste pe crestini cu iubire de Maica, si, de aceea este cu neputinta sa nu-i ajute pe cei ce, chiar daca din neputinta gresesc, totusi se caiesc si doresc sa se mantuiasca, in pofida tuturor piedicilor intalnite pe calea mantuirii. Iar aceste piedici le stie oricine a inceput sa traiasca crestineste, cu dorinta de a dobandi fericirea vesnica sau Imparatia Cerurilor, cea gatita dreptilor. Insa il purtam mereu cu noi pe vrajmasul vietii crestinesti – trupul, care lupta impotriva duhului si ne trage spre pamant. Iar in afara noastra – avem lumea pacatoasa cu nenuma­ratele ei sminteli si pe cel mai rau potrivnic al mantui­rii noastre – diavolul, care umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita (1 Petru 5, 8). Asupra celor ce se ingrijesc putin de mantuirea lor, putin navaleste si el cu ispitele lui, insa cei ce doresc a dobandi desavarsirea in viata crestineasca, se afla in neincetata lupta cu el, cu cursele lui viclene, care sunt fara de numar. Si unde, dar, sa aflam puteri pentru izbanda in lupta cu piedicile aratate? — In harul lui Dumnezeu si in rugaciunile catre Maica Domnului. Ca de nu ai fi statut Tu inainte rugandu-Te, cine ne-ar fi izbavit pe noi din atatea nevoi?

Iubiti frati si surori, inaintasii nostri o cinsteau in chip deosebit pe Maica Domnului, si nadejdea lor niciodata nu era acoperita de rusine. Istoria patriei noas­tre marturiseste despre mila deosebita, pe care Maica Domnului a aratat-o fata de ea in zilele cele mai grele ale incercarilor poporului ortodox rus. Minunile savar­site de Preasfanta Fecioara sunt atat de multe, incat este cu neputinta a le numara pe toate. Intreaga istorie a neamului nostru este plina de marturii despre aceste mile ale Maicii Domnului, care a binevoit in chip de­osebit asupra Rusiei pentru simplitatea si bunatatea sufleteasca a credinciosului rus, pentru taria si curatia dreptslavitoarei lui 101mary10credinte. In vietile sfintilor se po­vesteste ca binecredinciosii nostri inaintasi aveau obiceiul de a se incredinta pe ei insisi si pe cei apropiati lor Acoperamantului sfintilor si indeosebi al Nascatoa­rei de Dumnezeu. Imparateasa Cereasca si placutii lui Dumnezeu erau ocrotitori nebiruiti pentru cei ce le erau incredintati.

Un om binecredincios avea ca sotie o femeie blanda si evlavioasa si o fetita de sase ani, pe care, de asemenea, o crescuse in evlavie si in frica lui Dumnezeu. Odata a trebuit sa plece de acasa pentru negot, iar femeia, petrecandu-l, l-a intrebat: „Cui ne vei incredinta pe mine si pe fiica ta?” – „Doamnei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu” a raspuns barbatul si, luandu-si ramas-bun de la ele, a plecat la drum.

Si, iata, diavolul i-a insuflat slujitorului acestei familii binecredincioase sa ridice mana asupra stapanei sale si, omorand-o, sa fure cele mai pretioase lucruri si sa fuga. Nelegiuitul a luat din bucatarie un cutit si a pornit spre camera ei sa savarseasca aceasta nelegiuita fapta. Insa abia s-a atins de usa ei, ca indata a fost lovit de orbire, si nu se putea misca nici inainte, nici inapoi. Indelung s-a straduit sa intre insa o putere nevazuta il oprea. Nebunul, necunoscand atotputernicia Proniei lui Dumnezeu, ce poarta grija de toata lumea si, mai ales, de om, voia cu orice pret sa-si duca la indeplinire gandul, ce i-l pusese diavolul in inima! Si a inceput s-o cheme pe stapana sa, cerandu-i sa vina la el. Nebanuind nimic, stapana, totusi, s-a mirat de rugamintea lui si nu a mers la el, ci i-a poruncit lui insusi sa vina la ea. Atunci el i-a cerut sa  vina fiica ei, la care ea, desi nu stia nimic despre intentia lui, i-a raspuns prin acelasi refuz. Dupa aceea, nelegiuitul, fara a se cuminti, in deznadejde si rautate din pricina ca nu-si putuse duce la indeplinire gandul sau, s-a lovit pe sine insusi cu cutitul. Auzind tipatul stapanei, indata s-au adunat vecinii si, gasindu-l pe slujitor inca viu, au aflat ce si cum s-a intamplat. Toti au cunoscut atunci caile, nepatrunse in acest caz, ale Proniei lui Dumnezeu si au dat slava lui Dumnezeu st Ocrotitoarei celor credinciosi, Nascatoarei de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria.

Asadar, cunoscand mila nespusa a Maicii lui Dumnezeu, sa pretuim dragostea ei fata de noi si pe a noastra – fata de ea, sa ne pazim curati de toata faradelegea si pacatul, si cu credinta adanca sa Il cinstim pe Fiul ei, pe Domnul nostru Iisus Hristos, asa cum Il cinsteau binecredinciosii nostri inaintasi. Sa alergam totdeauna la ea, la minunata Ocrotitoare a neamului crestinesc. De ne va lovi vreo nenorocire sau necaz su­fletesc, degraba sa alergam la rugaciune catre Stapana; de ne chinuiesc pacatele sau patimile, sau ne stapa­nesc obiceiurile rele, sa alergam la Mijlocitoarea man­tuirii noastre. De ne va lovi amaraciunea, durerea sau boala, sa ne amintim de Preabinecuvantata Fecioara, care a stat la Crucea Fiului sau, sa indreptam catre ea rugaciunile noastre cu suspine si sa fim incredintati ca ea intelege necazurile noastre, ea vede nenorocirea noastra, ea revarsa mila si incalzeste cu iubirea ei de Maica sufletul nostru bolnav, si ne izbaveste de pri­mejdie si de relele imprejurari.

Catre cine voi striga, Sta­pana, la cine voi alerga intru necazul meu, daca nu la tine, Imparateasa Cerurilor! Tu ne ajuta noua, ca intru tine na­dajduim si intru tine ne laudam. Bucura-te, Bucuria noas­tra, acopera-ne pe noi de tot raul cu cinstitul tau Acoperamant. Amin.


[1] Irmosul Cantarii a 9-a a Canonului intai de la sfanta si dumnezeiasca aratare a Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

***

maica_domnului_-_icoana

Preasfanta Fecioara – nadejdea noastra nerusinata

(cuvant la Paraclisul Maicii Domnului)

Ceea ce esti pazitoare crestinilor nebiruita si rugatoare neincetata catre Facatorul nu trece cu vederea glasurile cele de rugaciune ale pacatosilor, ci sarguieste ca o buna spre aju­torul nostru, care cu credinta ne rugam Ţie: Grabeste spre rugaciune si Te nevoieste spre imblanzire, aparand pururea pe cei ce Te cinstesc pe Tine, Nascatoare de Dumnezeu asa glasuim deseori cu deosebita induiosare spre cinstirea si lauda Preabinecuvantatei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, asternand inaintea ei toate rugaciunile noastre nevrednice si atribuindu-i ei tot ajutorul cel venit la buna vreme de sus.

De ce avem acest devotament total catre Preasfanta Stapana noastra, Nascatoarea de Dumnezeu, si ce vo­ieste a ne insufla autorul acestei cantari prin acest sim­tamant atat de viu al evlaviei lui fata de ea? Biserica isi exprima aici credinta si convingerea sa ca cea dintai, atotputernica si grabnica Ajutatoare si Mijlocitoare a tuturor inaintea lui Dumnezeu este, intr-adevar, Preabinecuvantata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu; ca ea, stand inaintea Tronului Fiului ei si Dumnezeului nostru, se roaga fara incetare pentru mantuirea, binecuvantarea si pazirea avutiei Lui. 282FB048-6ECD-4774-B5ACAEA9F3394558Astfel, Biserica ne in­sufla ca Preasfanta Fecioara, devenind Maica Fiului lui Dumnezeu – a Rascumparatorului nostru, a devenit Maica tuturor dreptilor si limanul de nadejde al pacatosilor. Peste toata lumea crestina sunt intinse preacu­ratele ei brate, cu minuni si semne binefacatoare – zalogurile vadite si dovezile neindoielnice ale milei si ocrotirii ei, atat de multe, incat este cu neputinta a le numara cineva. Acea maretie nemasurata, prin care ea este inaltata in ceruri mai presus de Heruvimi si Serafimi, este egalata cu adevarat de mila ei nespusa, pe care o arata in tot locul pe pamant printre crestini.

De aceea, cu vrednicie si cu dreptate, Sfanta Biserica cu neincetate glasuri o mareste pe Maica lui Dumnezeu, indemnandu-ne si pe noi, nevrednicii, sa o laudam. Si toti ne aflam sub ocrotirea si Acoperamantul ei atotputernic si suntem imbratisati de marea ei milostivire. In nimicnicia noastra ne bucuram sa avem un ajutator bun si credincios in nevoile noastre, si, mai ales, in primejdii; si cu atat mai mult ne bucu­ram sa avem nadejdea in Preasfanta Fecioara Maria, si in mijlocirea ei pentru noi inaintea Tronului Celui Preainalt. Multe nevoi avem, duhovnicesti si trupesti, pe care nimeni in afara de El nu le implineste, multe avem si primejdii, de tot felul, pe care nimic in afara de atotputernicul Lui ajutor nu le inlatura.

Si, printre altele, rugaciunile si cererile noastre deseori nu ajung la Imparatul Ceresc din pricina pacatelor noastre si a cumplitei noastre nevrednicii. Deseori cerem si strigam catre Domnul, insa Domnul nu ne asculta, pentru ca cerem fara credinta, strigam fara nadejde. Deseori avem inclinatie spre bine, dar nu il putem urma; dim­potriva, facem ceea ce inlauntru ne dezgusta. Vrem sa fim virtuosi, insa ramanem, ca si inainte, pacatosi. Fa­gaduim sa uram pacatul, dar nu ne putem desparti de obisnuinta cu el si nu putem nimici in inima noastra desfatarea cu acesta. Si, dupa cuvantul Sfintei Scripturi, bem toata nedreptatea ca apa (cf. Iov 15,16).

Si tocmai in aceste neputinte, nevoi si primejdii duhovnicesti ale noastre Preasfanta Fecioara mijloceste pentru noi, cei ce nu suntem cu desavarsire intariti in credinta, nadejde si dragoste, si apleaca milostivirea Fiului ei si a Dumnezeului nostru catre noi, nevredni­cii, cerandu-I mila, aparare si ocrotire. Stiind neputin­tele noastre, ea cauta cu milostivire la cele mai mici nevoi si trebuinte ale noastre.

Fiind de o fire cu noi, ea ne iubeste cu iubire de­plina, sfanta, si, cunoscand din experienta multele nevoi, necazuri si umilinte, este deosebit de apropiata de cei nefericiti, cu inima zdrobita, orfani, bolnavi, ne­putinciosi, prigoniti si obijduiti. Deschideti Istoria Bisericii si uitati-va in viata binecredinciosului neam in trecut si se va infatisa inaintea voastra in toata pli­natatea multimea binefacerilor si a minunilor, revar­sate de Maica Domnului peste neamul omenesc. Amin.

(in: Arhimandrit Chiril (Pavlov), Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenita, 2012)

lauda-maicii-domnului-182810

Va mai recomandam:

***

***

*

Ascultati:


Categorii

Arhimandritul Chiril Pavlov, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Maica Domnului, Nasterea Maicii Domnului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “NASTEREA MAICII LUI DUMNEZEU SI A NOASTRA, milostiva mijlocitoare a celor pacatosi si nadejdea cea ne-rusinata in neputinte si nevoi

  1. Pingback: Predica Parintelui Iachint Unciuleac, staretul Putnei (†1998) la NASTEREA MAICII DOMNULUI. Astazi s-a nascut Maria! -
  2. Pingback: Predica Parintelui Iachint Unciuleac, staretul Putnei (†1998) la NASTEREA MAICII DOMNULUI. Astazi s-a nascut Maria! -
  3. Pingback: Maica Domnului “Dulcea Sarutare” | albastru de...
  4. Pingback: Dupa praznuirea Nasterii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu: CE PUTERE ARE RUGACIUNEA MAICII DOMNULUI? -
  5. Pingback: Predici la sarbatoarea ACOPERAMANTULUI MAICII DOMNULUI, intins asupra lucrurilor mari sau marunte din viata celor credinciosi. Cum sa castigam si noi ajutorul Maicii Domnului, CUM SA SPORIM LEGATURA NOASTRA CU EA? -
  6. Pingback: NASTEREA MAICII DOMNULUI, “Nasterea bucuriei a toata lumea”. Cuvintele Sfintilor Ioan Maximovici si Ioan Damaschin -
  7. Pingback: Predica PS IGNATIE despre MAICA CELOR SMERITI, a celor singuri si a celor cuprinsi de “viforul scarbelor”, TRAIREA VIETII LUI HRISTOS si TRAIREA VIETII CELORLALTI, in adevarata smerenie si dragoste: “Cand mimezi dragostea, e sentimentali
  8. Pingback: Predica PS IGNATIE despre MAICA CELOR SMERITI, a celor singuri si a celor cuprinsi de “viforul scarbelor”, TRAIREA VIETII LUI HRISTOS si TRAIREA VIETII CELORLALTI, in adevarata smerenie si dragoste | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: Predica PS IGNATIE despre MAICA CELOR SMERITI, a celor singuri si a celor cuprinsi de “viforul scarbelor”, TRAIREA VIETII LUI HRISTOS si TRAIREA VIETII CELORLALTI, in adevarata smerenie si dragoste (AUDIO + TEXT) | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: NASTEREA MAICII DOMNULUI. Semnificatia cuvantului Evanghelic “Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti”: ORICE ABATERE DE LA ALIPIREA DE DUMNEZEU, ORICAT DE SOLEMNA, ESTE CU SIGURANTA PERICULOASA | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: UNDE ESTE MAICA DOMNULUI? “Maica Domnului este printre fiii ei; ȘTERGE LACRIMILE, ALINĂ DURERILE, CULEGE RUGĂCIUNILE şi apoi le înalţă la Fiul ei”. “Aşa cum L-a purtat pe Fiul său, NE POARTĂ PE FIECARE ÎN PARTE” –
  12. Pingback: “Si numai chemarea numelui ei e dulce inimii…” – PENTRU CINE SI PENTRU CE SE INTRISTEAZA MAICA DOMNULUI? Cum devenim “fiii lacrimilor” sale? “PURCELUSII” MAICII DOMNULUI SI COPILASII EI ASCULTATORI – C
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate