Predici la sarbatoarea ACOPERAMANTULUI MAICII DOMNULUI, intins asupra lucrurilor mari sau marunte din viata celor credinciosi. Cum sa castigam si noi ajutorul Maicii Domnului, CUM SA SPORIM LEGATURA NOASTRA CU EA?
(icoana de Mihai Coman)
Va recomandam si:
- ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI (cantari, rugaciuni, acatist, predica, fotografii)
- NOU: Slujba Sfintilor Preacuviosi Parinti Iosif si Chiriac de la Bisericani (1 OCTOMBRIE)
- ICOANA FACATOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI DE LA MANASTIREA BISERICANI. Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani (1 octombrie)
***
Cuvant la paraclisul Maicii Domnului
Despre insemnatatea lucrurilor marunte din viata noastra
– asa glasuieste deseori cu deosebita induiosare Sfanta Biserica spre cinstirea si lauda Preabinecuvantatei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, asternand inaintea ei toate rugaciunile noastre nevrednice si atribuindu-i ei tot ajutorul cel venit la buna vreme de sus.
Biserica admite ca adevar neindoielnic faptul ca Acoperamantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu se intinde peste tot neamul omenesc si indeosebi peste neamul crestinesc si peste fiecare dintre noi in parte. Preasfanta Fecioara, ca o Maica multiubitoare, iubeste tot neamul omenesc, dar cel mai mult pe crestini; poate ea sa ramana indiferenta fata de viata si soarta oamenilor, sa nu poarte grija de ei, sa nu ii acopere cu Acoperamantul ei? Rugaciunile Imparatesei Ceresti, savarsite pentru noi, sunt primite cu bunavoire de Fiul ei si Dumnezeu. La rugamintea ei, El a savarsit prima Sa minune, prefacand apa in vin in Cana Galileii. Si aceasta lectie evanghelica este pentru crestini cea mai imbucuratoare dovada a acelui adevar, ca Maica Domnului mijloceste in chip neobosit pentru crestini inaintea Fiului ei.
Sa ne amintim, iubitilor, aceasta istorie evanghelica si sa ne oprim la ea, cercetand-o mai in amanunt. Sa luam aminte la faptul ca evenimentul petrecut in Cana Galileii nu are, parca, o asa de mare insemnatate; totusi, Preasfanta Fecioara nu a lasat nici acest lucru marunt al vietii fara atentia ei deosebita, incredintandu-ne ca Acoperamantul ei se intinde peste toata viata noastra, peste toate imprejurarile, atat peste cele neinsemnate, cat si peste cele ce au mare insemnatate pentru noi.
Viata fiecarui om in parte, dar si a noroadelor intregi, este alcatuita, in principal, din maruntisuri – din grija pentru hrana, imbracaminte, locuinta, din satisfacerea modesta a nevoilor modeste, din supararile, necazurile si bucuriile de zi cu zi. Au loc si evenimente importante, insa mult mai rar decat cele marunte, in care se scurge cea mai mare parte a vietii omenesti. Aceste maruntisuri, cu toate ca par neinsemnate, in totalitatea lor au cea mai mare insemnatate – si trupeasca si sufleteasca. Ele fac viata noastra amara sau placuta, anevoioasa sau usoara. In functie de ele se formeaza si orientarea si starea morala, caracterul moral al oamenilor. Sub influenta imprejurarilor fericite unii oameni se desavarsesc in virtuti, altii, dimpotriva, incep sa se afunde in pacate. Astfel, de exemplu, in bunastare si fericire, intr-un om sporesc multumirea de sine, bunatatea, bunavointa, binefacerea, multumirea fata de Dumnezeu, iar intr-altul se dezvolta iubirea de sine, moleseala, nepasarea fata de nenorocirile altora, inclinatia catre desfatari si alte patimi, pe care le poate avea un om bogat si fericit. La fel se intampla si cu cei ce traiesc sub povara lipsurilor, sub influenta imprejurarilor nefericite: la unii sporesc virtutile, iar la altii – patimile; intr-unii iau nastere rabdarea, lasarea in voia lui Dumnezeu, barbatia, sarguinta, rugaciunea, iar intr-altii – nerabdarea, carteala, lenevia, deznadejdea cu urmarile ei cele pierzatoare.
Importanta lucrurilor marunte din viata noastra este foarte mare, de aceea, este cu neputinta sa le trecem cu vederea si trebuie sa le dam o atentie de doua ori mai mare, ca prin toate mijloacele sa fie indreptate si sa slujeasca spre folosul, spre binele omului. Si prima confirmare a acestui lucru o vedem in faptul ca Preasfanta Fecioara nu trece cu vederea nici evenimentele, care sunt neinsemnate la prima vedere in viata oamenilor, ci ele stau sub Acoperamantul ei si sunt obiectul mijlocirii ei inaintea Iubitului ei Fiu. Cu ce prilej a mijlocit ea catre Fiul ei singura data pomenita in Evanghelie? – Cu prilejul ispravirii vinului la nunta din Cana Galileii. Nu era, oare, un lucru marunt al vietii faptul ca la nunta se sfarsise vinul, se sfarsise dupa ce il bausera? Se cuvenea, parca, sa dea atentie acestui fleac Preasfanta Fecioara Maria – marea Sfanta si Nevoitoare si, cu atat mai mult, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos? Si, totusi, ce au facut? Si Maica Domnului, si Hristos au cautat cu milostivire la acest lucru marunt! Maica Domnului a inteles cu inima ei iubitoare ca lipsa vinului la nunta ar fi pricinuit mahnire si mirilor si oaspetilor lor, ar fi intunecat veselia tuturor in cel mai solemn moment al vietii noilor casatoriti si le-ar fi lasat pentru totdeauna o amintire neplacuta. Si, iata, ea insasi, fara sa o fi rugat altcineva, hotaraste sa-i ajute pe acesti oameni. Maica Domnului, dupa cum se vede, nu socoteste acest lucru marunt al vietii un maruntis sufletesc. Si se indreapta rugatoare catre Fiul ei – Dumnezeu-Omul spre a inlatura necazul, ce ii astepta pe oaspetii chemati la nunta.
Nu mai au vin (Ioan 2,3) –
Ii spune Ea lui Hristos, rugandu-L prin aceasta instiintare sa-i izbaveasca pe noii casatoriti de necazul ce parea cu neputinta de inlaturat. Si ce face Hristos? Socoteste El, oare, ca acest lucru marunt al vietii – lipsa vinului la nunta si mijlocirea Maicii Sale sunt nedemne de atentia Sa? Nu, incepatorul nevointei, Purtatorul Crucii si Invatatorul Hristos spune numai ca este prea devreme pentru implinirea cererii Maicii Sale, insa nu socoteste nici rugamintea ei nepotrivita, nici faptul insusi nedemn de atentia Sa. Si acolo, ca si in tot locul, le vine oamenilor in ajutor, incredintandu-ne ca si noi trebuie sa fim atenti cu tot ceea ce alcatuieste viata, a noastra si a aproapelui nostru. Caci in viata nimic nu este neinsemnat si lipsit de importanta. Amin.
Anul 1961
***
Despre pazirea si intarirea legaturii noastre cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu
Iubiti frati si surori, istoria Bisericii cunoaste foarte multe exemple ale ocrotirii deosebite si ale ajutorului, pe care Maica Domnului le-a aratat in general, cate unui popor sau unui oras intreg si, in special, crestinilor iubitori de Dumnezeu. Acoperamantul Imparatesei Ceresti s-a intins indeosebi peste Biserica grecilor, ce aveau capitala la Bizant – Constantinopol, peste Sfantul Munte Athos si vietuitorii lui – sfintii calugari, si peste Pamantul nostru rusesc – cand stramosii nostri se distingeau prin buna cuviinta si evlavie, prin credinta tare si adanca. Despre exemplele acestei ocrotiri nu vom vorbi acum, insa ele sunt foarte mangaietoare si pretioase pentru toti si in toata vremea.
Acoperamantul Preasfintei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu, ne invata sa avem nadejde vie si tare in Pronia lui Dumnezeu si in mijlocirea ei plina de mila si atotputernica, indreptata catre noi. Acoperamantul ei ne incredinteaza in mod graitor ca toata viata noastra se afla sub influenta si lucrarea binefacatoare si mantuitoare pentru noi ale Proniei celei de sus, ne incredinteaza ca Preacurata Fecioara, la fel ca toti sfintii, este prezenta in viata noastra, izbavindu-ne de mari rele si nenorociri, si trimitandu-ne de sus binecuvantare si ajutor ceresc.
Acoperamantul Maicii Domnului si al sfintilor ni se arata in chip diferit. Ni se arata prin daruirea bunatatilor pamantesti, prin pazirea vietii noastre si prin nenumaratele binefaceri, ce se revarsa fara incetare asupra noastra de la Dumnezeu, insuflandu-ne sa-L iubim, sa-I multumim si sa-L slavim din toata inima si din tot sufletul. Ni se arata chiar in necazurile si nenorocirile noastre, care ne invata sa rabdam, sa nadajduim in Dumnezeu si sa ne lasam in voia Lui cea intru-tot-sfanta. Si, in sfarsit, ni se arata in ajutorul cel mai presus de fire. E drept, dupa originea lor, toate lucrarile acestea sunt lucrarile Proniei lui Dumnezeu si izvorasc din Dumnezeu, Care, fiind Singurul Stapan Atotputernic si Preabun al lumii, toate le carmuieste si pentru toti este Izvor nesecat al tuturor bunatatilor, sufletesti si trupesti. Dar, cand revarsa asupra noastra nespusele daruri ale milelor si indurarilor, Domnul lucreaza prin uneltele harului, alese special pentru aceasta.
El a proslavit cetele sfintilor Sai, care, fiind plini de har, revarsa harul din belsug tuturor celor ce cer si se roaga. Totusi, asa cum in lumea vazuta toate stelele revarsa una si aceeasi lumina, dar nu in aceeasi masura, asa si in lumea duhovniceasca, toti sfintii preamariti si proslaviti de Dumnezeu pot darui harul lui Dumnezeu celorlalti, dar nu in aceeasi masura. Maica Domnului, fiind mai presus decat toti sfintii, mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, este cea dintai Mijlocitoare, dupa Iisus Hristos, pentru noi inaintea lui Dumnezeu, si cea dintai, care daruieste daruri binecuvantate tuturor celor ce le cauta.
– asa crede si invata Sfanta Biserica.
Insa, ca acest Izvor nesecat al tuturor bunatatilor, duhovnicesti si trupesti, sa fie deschis totdeauna pentru noi, ca noi sa fim totdeauna vrednici de Acoperamantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, trebuie sa ne straduim din rasputeri sa pazim si, pe cat va fi cu putinta, sa intarim legatura noastra launtrica cu ea. Cu cat mai stransa va fi legatura duhovniceasca intre noi si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu cat mai puternica va fi legatura noastra launtrica cu ea, cu atat mai mult si mai des ne vom bucura de atotputernicul ei Acoperamant si vom primi de la ea mari mile. Dar ce masuri, vom fi intrebati, trebuie sa luam pentru a pazi si a intari aceasta legatura duhovniceasca cu Imparateasa Cereasca? – Aceleasi masuri, care ajuta la apropierea dintre oameni si intaresc legaturile de prietenie intre ei.
In viata obisnuita de zi cu zi, mai mult decat orice, ii apropie pe oameni revederile dese, discutiile ziditoare, schimbul de ganduri si simtaminte. Aceleasi lucruri sunt necesare si pentru pazirea si intarirea legaturii noastre launtrice cu Maica Domnului. De aceea, adresarile dese in rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, si contemplarea plina de evlavie a acelei maretii, ce o inalta deasupra tuturor fiintelor pamantesti si ceresti – sunt cele dintai conditii spre a pazi si a spori legatura noastra duhovniceasca cu ea. Stim ca multi sfinti nevoitori prin rugaciune neincetata catre Preasfanta Fecioara Maria au izbutit sa intre in legaturi filiale desavarsite cu ea, atat de apropiate, incat s-au invrednicit sa fie vizitati in chip vazut de aceasta, cum li s-a intamplat, de exemplu, Sfantului Grigorie al Neo-Cezareei, Cuviosului Serghie de Radonej, Cuviosului Serafim de Sarov si multor, multor altora. Sa ne straduim si noi, iubiti frati si surori, cat mai des cu putinta si mai sarguincios sa alergam cu rugaciuni catre Cereasca noastra Imparateasa. Daca in indeletnicirile noastre obisnuite ne sunt cu neputinta rugaciunile indelungi, pe care le savarseau marii Nevoitori, atunci cele mai scurte si savarsite cu atentie – intotdeauna vor fi cu putinta.
Cine si ce ne va putea impiedica sa citim la pravila de dimineata si de seara, cu osardie, cu dragoste si evlavie cateva rugaciuni catre Maica Domnului? Cine si ce ne va putea impiedica sa mergem la slujbele bisericesti, indeosebi in zilele de sarbatori si duminici ca, lepadand toate grijile lumesti, sa ne indreptam cu rugaminti osardnice catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu? Sa ne straduim sa sporim rugaciunile noastre catre Imparateasa Cereasca – atat pe cele de acasa, cat si pe cele obstesti. Un exemplu bun de urmat sa ne fie in aceasta privinta binecredinciosii nostri inaintasi, care nu numai la vreme de necaz, ci in toata vremea se indreptau cu rugaminti osardnice catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si de multe ori primeau de la ea ajutor minunat si mai presus de fire. Nici pe noi nu ne va lasa sa pierim, ci totdeauna ne va ajuta si ne va mantui, de vom alerga la ea mai des si cu mai multa insufletire, strigand si suspinand din inima.
Sa ne amintim, totusi, iubiti frati si surori, ca nici in viata noastra obisnuita revederile dese si discutiile vii nu alcatuiesc singura conditie a sporirii cunoasterii si apropierii dintre oameni. Cel mai mult ii apropie pe oameni si intaresc legatura de prietenie intre ei unitatea de idei, indeletnicirile, ostenelile si placerile comune, asemanarea firilor si a viziunii asupra lucrurilor. Asadar, un alt mijloc important pentru sustinerea si intarirea legaturii dorite de noi si a comuniunii religioase cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu consta in a avea aceleasi deprinderi cu aceasta in ceea ce priveste virtutea si a urma insusirile ei cele asemenea cu Dumnezeu.
Minunate si multe la numar sunt aceste insusiri; nu exista virtute, in privinta careia Maica Domnului nostru sa nu fie cel mai inalt model. Tot ceea ce stim despre ea din sfintele carti si traditia bisericeasca, totul este vrednic de urmat. Daca vom dori sa dobandim credinta in Domnul Dumnezeu si lasarea in voia Lui cea sfanta, daca vom dori sa invatam rabdarea, daca vom dori smerenia crestina sau curatia si fecioria duhovniceasca – in toate aceste cazuri va trebui sa cautam la Preacurata Fecioara Maria si sa imprumutam din viata ei reguli pentru viata si purtarea noastra.
Nazuinta ei neintrerupta catre Dumnezeu, desprinderea ei neincetata de pamant si urcusul ei spre cer reprezinta trasaturi caracteristice ale vietii pamantesti a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Ca prunca de trei ani a fost dusa la templu pentru buna crestere, si acolo, departe de toate smintelile lumii, a petrecut in neincetata rugaciune si in citirea Cuvantului lui Dumnezeu. Cu atentie si dragoste s-a deprins cu aceste nevointe ale bunei credinte Preasfanta Fecioara Maria, si a urcat pe culmea de neatins a sfinteniei si a desavarsirii morale, astfel incat s-a invrednicit a deveni Maica Fiului lui Dumnezeu. Si dupa chinurile de pe cruce ale Mantuitorului, dupa Invierea si Inaltarea Lui, Preacurata Maica a lui Dumnezeu si-a dorit mai mult decat orice un singur lucru – sa se mute mai degrab de pe pamant la cer, spre a se uni acolo pentru totdeauna cu dumnezeiescul ei Fiu. Iata, asadar, iubiti frati si surori, cat de important este pentru noi sa imprumutam de la Maica Domnului aceasta desprindere de pamant, aceasta nazuinta catre Patria Cereasca, aceasta cugetare la cele sfinte prin rugaciune si aceasta dragoste sincera pentru Domnul Iisus Hristos!
Cu durere trebuie sa spunem si sa recunoastem ca astazi evlavia noastra crestina a inceput sa slabeasca tot mai mult, si ca nepasarea fata de tot ceea ce invata Iisus Hristos in Evanghelia Sa a inceput sa sporeasca. Desertaciunea neincetata, grijile pentru nevoile, confortul si placerile vietii pamantesti atrag toata atentia noastra, de parca am trai pe pamant in veci; insa aceasta este calea pierzarii. Sa cautam mai des, iubiti frati si surori, la chipul luminos al Imparatesei Ceresti si sa ne amintim mai des de viata ei cea sfanta. Sa ne straduim totdeauna sa urmam trasaturile sufletului ei, cele asemenea cu Dumnezeu. Sa ne fie si in aceasta privinta exemplu bun de urmat binecredinciosii nostri inaintasi, care se distingeau prin evlavie crestina sincera si prin dragoste fata de sfanta si dreptslavitoarea credinta. De vom nazui si noi, asemenea lor, cu sinceritate si cu toata puterea spre evlavie si sfintenie, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ne va lua cu dragoste sub Acoperamantul ei si in tot ce este bun ne va da ajutor.
Anul 1960
(in: Arhimandrit Chiril (Pavlov), Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenita, 2012)
Din aceeasi carte:
***
Predica Fericitului Preot Valentin Mordasov la Acoperamantul Maicii Domnului
Este sarbatoarea Acoperamantului Maicii Domnului. Ziua aceasta ne ofera o lectie despre cum sa ne rugam astfel incat rugaciunea noastra sa fie primita de Domnul. Trebuie sa ne rugam acasa, apoi si pe drumul spre biserica. Ajungand la biserica, se fac trei inchinaciuni, rostind: „Intra-voi in casa Ta, Doamne…, inchina-ma-voi in biserica Ta cea sfanta.” Ingerul bisericii il scrie pe cel venit de la inceputul slujbei si care a ramas pana la sfarsit. Inchinarea se face astfel: in zilele de rand inchinaciune pana la pamant, in zi de sarbatoare, pana la brau. Inchina-te nedemonstrativ, cu rugaciune: „Dumnezeule, curateste-ma pe mine, pacatosul. ..”, „Fara de numar am gresit, iarta-ma…”, cu Rugaciunea lui Iisus etc. Nu-i deranja pe cei care se roaga, nu te impinge, inchina-te la icoane inainte de inceperea slujbei, nu te deplasa prin biserica in timpul predicii sau al impartasaniei.
Iesind din biserica, nu judeca, nu vorbi in desert, nu te abate din drumul tau spre casa. Ajungand acasa, este bine sa citesti rugaciuni; nu te apuca brusc de cele lumesti. Nu merge la magazin, la piata: vei pierde duhul rugaciunii.
In biserica lui Dumnezeu nu-ti ridica ochii, privind in jur cu curiozitate. Cand iti vin ganduri straine, ciupeste-te, daca nu le poti alunga altfel. Cine carteste plangandu-se de lungimea slujbelor se aseamana cu oamenii de pana la potop.
Daca vrei sa te rogi curat, nu cauta sa afli vesti, nu te lauda, pazeste-ti ochii, fii cu inima infranta. Daca nu ai posibilitatea sa fii in biserica in zi de sarbatoare, roaga-te acasa doua ore, cat timp are loc slujba in biserica. Rosteste de 40 de ori „Doamne, miluieste!”, aminteste-ti toate poruncile…
In biserica straduieste-te sa te rogi corect si cu atentie. Ia seama la pacatul care distruge, precum rugina, rugaciunea si toate faptele bune: judecarea aproapelui. Din ce motiv judec? Pentru ca nu m-am cunoscut. Este absurd sa-ti lasi mortul tau (sufletul) si sa plangi mortul altuia! Cand vom acoperi greselile fratelui, si Dumnezeu le va acoperi pe ale noastre. Calea pocaintei este ingusta! In ce judeci pe cineva, in aceea vei fi judecat!
Limba celui care judeca este mai rea decat iadul, deoarece iadul ii ia doar pe cei rai, iar limba ii inghite si pe cei rai, si pe cei buni.
A te ocupa de sufletul tau, a te cunoaste pe tine insuti este lucrul cel mai anevoios, dar si cel mai de folos. Vrem sa stim multe: ce se intampla in alta parte, in oras, in tara etc, iar despre noi nu intelegem si nu stim nimic. Cu cat mai putin se considera omul pacatos, cu atat mai pacatos este de fapt. Daca vrei sa fii bun, convinge-te ca esti rau. Trebuie sa urmaresti gandurile, simturile si dorintele tale, caci ele sunt radacinile cuvintelor si faptelor noastre rele. Cine nu ia aminte la propriile pacate, acela cauta sa afle despre pacatele straine.
Nu-i vorbi de rau pe cei care nu sunt de fata. Dragostea inseamna nejudecarea aproapelui. Fereste-te de cel care judeca ca de ciuma, ca sa nu pieri. Ferindu-te de cel care judeca, vei scapa tu insuti de judecata.
Cum sa ne curatim de pacatul judecarii aproapelui? Cu rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, care se citeste in Postul Mare. Citeste-o in fiecare zi, dimineata si seara, si in orice alt moment al zile, in intregime si separat, indeosebi fragmentul: “Daruieste-mi, Doamne, sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor”. Fixeaza-ti un canon de inchinaciuni pentru acest pacat: roaga-te pentru cel pe care l-ai judecat. Taie mandria ta prin amintirea pacatelor tale si mustrarea de sine pentru acestea. Asa ar trebui sa invingem placerea de a-l judeca pe aproapele nostru, care nimiceste rugaciunea si faptele bune.
(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)
***
Predica PS Vasile Somesanul la Acoperamantul Maicii Domnului – Floresti, 2012:
Legaturi:
- Parintele Gheorghe Holbea despre MAICA DOMNULUI SI FEMEIA MODERNA
- Măria Sa Neagoe Basarab…. Randuri miscatoare si pilduitoare din INSEMNARILE MONAHIEI PLATONIDA, DOAMNA DESPINA, sotia sfantului voievod: “Alaturi de domnul Neagoe am aflat margaritarul cel mai scump: dragostea lui Dumnezeu”
***
- RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI a celui coplesit de intristare si bantuit de ispite: “Sufletul meu se simte sfarsit; totul imi este greu, chiar si rugaciunea…”
- Sa ne rugam Maicii Domnului, imbratisarea celor nemangaiati si izbavirea celor din primejdii
- SA ALERGAM LA MAICA DOMNULUI!
- IMPARATEASA CERULUI SI A PAMANTULUI. Mari duhovnici si sfinti contemporani despre Maica Domnului si maicuta noastra preamilostiva
- IATA, MAMA NOASTRA! – IPS Iustinian Chira despre MAICA DOMNULUI
- Cuviosul Arsenie Papacioc: “O, FERICITA INCREDERE! O, SCAPARE SIGURA! MAICA LUI DUMNEZEU ESTE MAICA MEA. SA NE ARATAM FII!”
- MAICA DOMNULUI – NOUL IERUSALIM. Cum o urmam noi?
***
- Sfantul Teofan Zavoratul: CUM TREBUIE SA STAM IN BISERICA SI CUM SA DOBANDIM ASEZAREA LAUNTRICA?
- Parintele Teofil Roman: MAREA NOASTRA CADERE – INCREDEREA IN SINE SI VIATA TRAITA “PE CONT PROPRIU”, IN AFARA VOII LUI DUMNEZEU. Cum putem ajunge a dobandi pacea lui Hristos si a lepada “grija cea lumeasca” la Liturghie?
Ceea ce ma surprinde este ca o asemenea sarbatoare este marcata doar cu cruce neagra in calendar, nu rosie, asa cum cred eu ca ar fi trebuit.
Rugati-va si pentru sufletul Elenei,adormita pe 1 oct (ieri),dupa o indelungata suferinta.