“Nu mai vrem sa ramanem in somn… Pana cand sa ramanem?”
Propunem pentru aceasta duminica, a Invierii fiului vaduvei din Nain, o predica frumoasa a IPS Iosif, mitropolit al BOR din Europa Occidentala. Cuvantul este adresat in mod special tinerilor, pentru ca aceasta duminica, spune IPS Iosif, este o sarbatoare a lui, a tanarului catre care Hristos spune: “Tinere, tie iti zic: scoala-te!”
Ce este mai specific tineretii decat dorinta de a nu accepta plafonarea, inima arzanda de a trai ceva nobil, ceva mai presus decat lumea aceasta meschina? Ce este mai specific tanarului decat imboldul de a depasi ceea ce este, decat setea de dreptate? Dar, oare, mai suntem noi, tinerii asa? Nu cumva acest imbold al tineretii s-a transformat in blazare, nu cumva orizontul zbaterii sufletului nostru s-a ingustat pana cand s-a facut una cu pamantul? Mai vrem noi astazi altceva mai mult decat sa ne aranjam aici, in aceasta lume? Mai putem sa vrem altceva in aceasta lume in care deznadajduirea de sine si lume si crizele fertile de constiinta par a fi alungate iute de desertaciunile si amagirile care ne sunt oferite, astazi, din belsug, de-a stanga si de-a dreapta caii celei stramte, deopotriva?
Dar sa ne aducem aminte ca nu am fost asa. Nu ne-am nascut morti sufleteste, ci am devenit. Am avut un imbold catre ceva care depasea aceasta lume dar l-am sufocat. Dupa cum spunea in alta parte si parintele Arsenie Muscalu (vezi ultima intrebare de aici) am stins lumina care se zbatea fragila in pieptul nostru, si ne-am acoperit de intuneric, de desertaciune si de netrebnicie. Zbaterea noastra sfarseste in mizerie, in lumesc sau in iluzii, in inselari, in aventuri primejdioase. In nebunie sau in cinism. De ne vom intoarce, insa, si vom recunoaste ca acea flacaruie din noi era Hristos din noi, Hristos care ne striga pe nume sa ne trezim la El, atunci vom invia sufleteste, si… “innoite ca ale vulturului vor fi tineretile noastre“. Odata intorsi din drumul mortii sufletesti, sa nu pierdem insa timpul, sa nu ramanem intepeniti, impartiti intre omul vechi si cel nou… Ci, vorba dragului nostru parinte Staniloae, cel pomenit la inceputul acestei luni: “Hai sa ne sculam… Maica Domnului, nu mai vrem sa ramanem aici… Nu mai vrem sa ramanem in somn… Pana cand sa ramanem?… Nu mai vrem sa ramanem aici...”:
***
- Cititi si: IPS Iosif: “Tinere, tie iti zic: scoala-te!”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Amin! Nici eu nu mai vreau sa raman aici, asa. Cred ca am uitat sa tresarim la cuvintele “Pe noi insine si unii pe altii si TOATA viata noastra Lui Hristos Dumnezeu sa o dam”. Ia, Doamne, toata viata noastra si fa ce stii cu ea, pentru ca noi nu mai stim sa o traim.
SUNT VREMURILE AMORTIRII CRESTINE SI LUPTA EREZIILOR MONDIALE..NE TREBUIE TREZIRE DUHOVNICEASCA SI FAPTE BUNE..CA DE ALTFEL NU AVEM MANTUIRE FARA JERTFA..DOAMNE AJUTA
“Nu ne-am nascut morti sufleteste, ci am devenit.Am avut un imbold catre ceva care depasea aceasta lume dar l-am sufocat.” – ne nastem si avem pentru prea putin timp nevinovatie si candoare pe care le pierdem o data ce inaintam in varsta fiindca, incepem sa gustam din pomul cunostintei binelui si-al raului, unii cu masura, altii cu lacomie… indulcindu-ne cu informatiile, cunostintele, progresul lumii de astazi dar, neavand la baza frica de Dumnezeu si cunostiinta despre EL ca stavila in experimentarea unor lucruri lumesti ce provoaca placere celor 5 simturi cadem, ne lovim, pierdem credinta, uneori chiar viata; si-atunci mintea se perverteste, isi schimba stapanul, inima da ghes la alte doriri si, uite-asa uitam sau neglijam ca, ‘de nu veti fi ca unul dintre acestia mici (copiii) nu veti intra in Imparatia Cerului’!
“Zbaterea noastra sfarseste in mizerie, in lumesc sau in iluzii, in inselari, in aventuri primejdioase. In nebunie sau in cinism.: – in nebunie pentru cei lipsiti de nadejde prin necunoasterea/recunoasterea Creatorului ce ne-a adus la viata cu un scop precis determinat si determinant: vietuirea alaturi de EL in vesnicie! Cinismul vine din realizarea – la un moment dat a desertaciunii lucrurilor lumesti – ce nu te implinesc, odihnesc… cramponandu-te si intrigandu-te de moartea de care o sa avem parte toti, nerealizand ca, adesea – daca nu intotdeauna – este poarta spre DINCOLO izbavindu-ne din Valea aceasta a plangerii! Acolo nu iei nimic cu tine decat particularitatea sufletului tau care s-a asemanat fie Dumnezeului Cel Viu fie stapanitorului veacului acesta! Cred ca, tocmai de aceea moartea este un subiect tabu si infricosator pentru cei care, realizeaza – mai mult inconstient – ca, nu se termina totul AICI ci, mai ales undeva, dincolo de noi! Din Evanghelia de azi, reiese ca, numai atunci cand Dumnezeu se atinge de tine prin glasul “scoala-te!” poti sa revii…ca, pentru unii glasul este dulce si suav, pentru altii mai ferm, iar pentru altii este strident prin lovirea trupului cu boli, a sufletului cu necazuri, griji, napaste…este tocmai pentru a se face auzit daca nu mai ai urechi de auzit si ochi de vazut! Bineinteles ca, liberul arbitru iti apartine! Te poti ‘intoarce’ sau intoarce lucrurile mai pe dos:devenind tare la cerbicie urand totul, chiar pe Dumnezeu! De aceea explica/se explica pentru care motiv unii nu au necazuri, griji, probleme indiferent cate nenorociri fac! Sunt lasati de capul lor, pentru a-si bea cafeaua dincolo pana la capat!
“De ne vom intoarce, insa, si vom recunoaste ca acea flacaruie din noi era Hristos din noi, Hristos care ne striga pe nume sa ne trezim la El, atunci vom invia sufleteste, si… “innoite ca ale vulturului vor fi tineretile noastre“.” -Da! Cine a experimentat intoarcerea la Dumnezeu poate spune cat de revigorant este Cuvantul lui ce te transforma, transfigureaza…
“Odata intorsi din drumul mortii sufletesti, sa nu pierdem insa timpul, sa nu ramanem intepeniti, impartiti intre omul vechi si cel nou…” – Ei! Aici e-aici! De obicei esti si asa, si altfel! Trebuie sa te rogi sa fii cat mai nou, iar moartea sa te gaseasca in starea de om nou, altfel…
Mantuitorul ne-a dat pilda in Sfanta Evanghelie de astazi, in mod direct, cum trebuie sa ne comportam si noi cu aproapele. Nici mama tanarului, nici altcineva nu L-a rugat sa se indure, ci Insusi trecand pe acolo “I s-a facut mila de ea” si l-a inviat. Asemenea dragoste sa avem si noi si sa nu asteptam sa fim <> sa facem binele. Mai ales tinerii care au atatea de dat si mult potential…
Durerea cel mai greu de indurat e cea pe care ti-o provoci sg. Si acum, cand mai avem asa putin timp, in loc sa ne trezim, ne afundam tot mai mult in voile nostre, stricam prieteniile bune, sticam planurile lui Dumnezeu cu noi si il alungam pe cei care vor sa ne intinda o mana si sa ne scape din valurile agitate ale patimilor… Domnul sa se indure de noi si sa ne daruiasca sfarsit bun!
Ispita este viata omului pe pamant,pana la ultima sa suflare!In zilele noastre trebuie marturisit Hristos prin viata personala,vorbele sunt prea putin pt contemporaneitatea digitala actuala in care majoritatea oamenilor doar daca vad cred!HAIDETI SA NU NE MAI MINTIM crezand ca nu ceea ce intra in om il spurca pe el ci ceea ce iese din el(…),ca devreme ce avem patimi si neputinte si ceea ce intra in noi ne va robi!Aceasta vorba poate fi crezuta doar daca mai intai gasim imparatia lui Dumnezeu,ca apoi si celelalte sa ni se adauge!SA NE AMINTIM DE FAPTUL CA SF. PAVEL ZICEA CA NU E BINE SA NE LASAM ROBITI DE NIMIC…si iata ca suntem robii tehnologiei si ai ideologiei contemporane!in primele secole ale crestinismului,satana prigonea trupul si se umplea Biserica lui Hristos de mucenici,…,dar se pare ca in ultimele secole ale crestinismului si-a schimbat gandirea prigonind sufletul si legandu-l de lucruri materiale!
SA NE TREZIM!!!…un parinte contemporan spunea:Ca sa ne trezim:trebuie mai intai sa auzim cuvantul lui Dumnezeu,apoi sa ne ridicam din pat,sa ne spalam pe fata iar apoi sa ne miscam ca sa nu ne ia iar somnul!I-am zis:-parinte am inteles prea putin.Mi-a zambit si mi-a zis:-Cuvantul lui Dumnezeu fie il auzi de la cineva fie citesti despre el din carti ortodoxe,ca sa te scoli din pat trebuie sa ai vointa(adica sa vrei sa te mantuiesti),ca sa te speli iti trebuie un sapun ‘special’ si apa curata(ortodoxia este apa cea curata iar sapunul sunt sfintele taine),iar pt a nu ne lua iar somnul trebuie sa ne miscam duhovniceste!
Adevarul este ca sunt foarte multe ispite de la mari pana la mici si invers..ele exista in fiecare zi, la fiecare pas.
Nu cred ca pot fi evitate toate insa cele mai mari ispite pot fi evitate astfel incat sa nu ne afecteze viata!
Un gand bun mereu!