“Omului ii este frica de iubire…”
“Cat timp n-am iubire, raspunsul meu va fi lent. Libertatea omului depinde de identitatea sa spirituala. Omul se hotaraste foarte repede daca a crezut in iubire, daca are incredere in oameni, daca a acceptat sa riste: de ce sa nu raspund si sa nu intru in comuniune cu celalalt care ma iubeste? Omul insa are si posibilitatea de a-si folosi libertatea intr-un sens rau: imi iau precautii, ma pazesc, nu vreau sa ma angajez in iubire. Omului ii este frica de iubire si nu are o incredere totala in Dumnezeu. Din acest motiv, el creste foarte incet, iar timpul lui nu se umple de o anume vesnicie…”
(Pr. Marc-Antoine de Beauregard si Pr. D. Staniloae – “Mica dogmatica vorbita. Dialoguri la Cernica“
Nu de frica fugim de Hristos,care este iubirea curata si nepervertita. Iubirea si-a pierdut sensul firesc.nici copii nu mai cunosc alt sens al vocabulei “iubire”,decat atunci cand se refera la relatiile trupesti.De vina nu sunt copii, ci noi maturii care,probabil si noi am uitat sensul iubirii.Avem azi iubire de avutii, iubire de partener, iubire de noi insine,dar am uitat de Hristos. daca ar sti copiii cat ne iubeste Hristos ar intelege aceasta dragoste,asa cum inteleg ei cand spun “Mama”…..
“Se spune ca poti sa cumperi orice in afara de dragostea unui copil si datul din coada a unui caine”
…pentru ca acestia simt puterea de a iubi…
Iubesc cu curaj doar acei care au aceasta putere de a iubi.