Cuviosul Serafim Rose despre VIITORUL RUSIEI SI SFARSITUL LUMII
Prin bunavointa unui frate putem marca evenimentele de o importanta majora in care s-a regasit ortodoxia ruseasca in aceasta perioada prin publicarea unei prelegeri tinuta de Cuv. Serafim Rose pe tema viitorului Rusiei (pe atunci inca prizoniera a URSS) si a sfarsitului lumii. Momentele majore la care ne referim sunt rememorarea crestinarii Rusiei dar, mai ales, moartea lui Alexandr Soljenitin, marele disident ce a dezvaluit realitatea Gulagului, a sistemului concentrationar comunist, precum si marele profet mustrator al lumii “libere” occidentale. Redam acest material pentru a pricepe mai bine rolul profund al ortodoxiei rusesti in aceste vremuri, provenit din suferinta imensa si martiriul dat de Biserica in Rusia pustiita de robia bolsevica. In acelasi timp, redam acest material pentru a intelege ca profetiile si rolul pe care il poate juca un neam nu depind numai de vointa lui Dumnezeu, ci si de modul in care oamenii inteleg sa raspunda chemarii dumnezeiesti. O serie de profetii spun ca Rusia va avea un rol insemnat de jucat, unul pozitiv, in vremurile apocaliptice. Cuv. Serafim Rose ne reaminteste insa ca in lipsa pocaintei sincere si adanci, “Dumnezeu isi poate lua fagaduinta inapoi”.
Viitorul Rusiei si sfîrsitul lumii
Prelegere sustinuta la Conferinta Tineretului Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, San Francisco, 3 August 1981.
Fiecare crestin ortodox sta asezat între doua lumi: lumea aceasta cazuta, în care încercam sa ne gasim mîntuirea, si lumea cealalta, cerul, patria la care ne straduim sa ajungem si care, daca ducem o viata crestina adevarata, ne insufla sa traim de la o zi la alta în virtutea si iubirea crestina.
Dar lumea face parte prea mult din viata noastra. Adeseori – iar în ziua de astazi, de fapt, în chip obisnuit – uitam de lumea cea cereasca. Apăsarea lumescului este extrem de puternica astazi, încît de multe ori pierdem din vedere ce înseamna a fi de fapt crestin. Chiar daca mergem în adesea la slujbe si ne socotim membri „activi” ai bisericii, de cîte ori nu se întîmpla ca religiozitatea noastra sa fie ceva exterior, ceva împanat cu slujbe frumoase si de toata bogatia traditiei noastre ortodoxe, dar careia sa-i lipseasca, în realitate, convingerea interioara ca Ortodoxia este credinta ce ne poate mîntui sufletul pentru vesnicie, careia sa-i lipseasca, în realitate, iubirea si angajarea fata de Hristos, Dumnezeul întrupat si Întemeietorul credintei noastre? De cîte ori nu se întîmpla ca religiozitatea noastra sa fie numai o chestiune de obisnuinta, ceva prin care trecem numai la suprafaţă, care nu ne schimbă înlăuntru, care nu ne face sa sporim duhovniceşte si nu ne poartă înspre viata cea veşnică în Dumnezeu?
Vremurile noastre
Trăim într-o epoca despre care Domnul ne-a prevenit, o epocă în care iubirea multora se va raci (cf. Matei, 24, 12), a vremurilor din urmă, în care Evanghelia lui Hristos, primita cu atîta râvnă de cei dintîi crestini, a devenit doar o mica parte a vietii pământeşti pe care cei mai multi dintre noi o ducem, în loc sa fie centrul si însemnatatea vietii noastre – ceea ce ar trebui sa fie daca am întelege care este adevarata noastra credinta. Crestinismul ortodox, fiind o credinta arzatoare pe care nu ne rusinam sa o marturisim si s-o pazim ca fiind lucrul cel mai de pret din viaţă, se afla în mare masura într-o stare de decădere si de regres în lumea de astazi.
Dar în chip ironic – si proniator -, pe masura ce Ortodoxia pare a bate în retragere, Rusia – sau, mai degraba, Uniunea Sovietica, regimul ateu care a înrobit pamântul Rusiei – a avansat si a atins acum o pozitie de conducere în istoria globala a epocii în care ne găsim. Iata de ce lumea întreaga priveste cu mare interes spre ceea ce se întîmpla în Rusia de astazi. Si adevarul este ca o buna parte din ceea ce se întîmpla în Uniunea Sovietica astazi priveste viata adevaratei Rusii – Rusia pravoslavnică. Revigorarea ortodoxiei în Rusia de astazi este strîns legata de viitorul ţinutului rus.
În secolul al 19-lea si la începutul secolului al 20-lea, în Rusia de dinaintea Revolutiei bolşevice din 1917, au circulat prorociile unor oameni duhovniceşti privitoare nu numai la năvălirea ateismului asupra Rusiei si la perioada sângeroasă de robie adusa de aceasta în istoria lumii, ci si privitoare la ceea ce se va petrece cu Rusia dupa aceasta perioada, daca pravoslavnicul neam rus se va pocai pentru pacatele care au pricinuit năvala ateistă.
Aşadar, sa luam pe rînd aceste prorocii si sa vedem în ce fel sunt legate de ce se întîmpla în Rusia de astazi. Sa privim nu din perspectiva superficiala a revistelor, ci mai profund, încercînd sa vedem ce se întîmpla acolo cu sufletul şi cu inima, şi să vedem la ce ne putem astepta să se petreacă, potrivit acelor prorocii si după cunostintele noastre legate de prorociile mai generale care spun ce se va întîmpla înainte de sfârsitul lumii.
Sfârsitul lumii
Dar de ce sa vorbim despre sfîrsitul lumii? Oare chiar traim în vremurile din urma ale lumii acesteia? De ce sa legam viitorul Rusiei de sfârsitul lumii?
Chiar si autorii laici vorbesc despre vremurile noastre ca fiind „apocaliptice”. Într-adevar, problemele cu care se confruntă lumea de astazi – secătuirea resurselor de hrana, suprapopularea, adevaratii monstri făuriţi de tehnologia moderna si îndeosebi armele capabile sa distruga tari întregi sau chiar întreaga civilizatie a globului – indică, toate, apropierea unei crize în istoria omenirii care va depasi tot ce a vazut lumea pîna acum si care ar putea duce, literalmente, la nimicirea vietii pe pamânt.
În acelasi timp, cugetătorii religiosi pun în evidenta propagarea în epoca noastra a unor miscari religioase necrestine si prezic o „Nouă Eră” (New Age), în care o „conştiinţă religioasă nouă” va stăpâni gîndirea oamenilor si va pune capat dominatiei de doua mii de ani a crestinismului. Astrologii vorbesc despre „Era Vărsătorului”, care ar începe în jurul anului 2000. Apropierea însasi a anului 2000 este suficienta pentru a induce în mintile multor oameni ideea unei „noi ere”, oarecum diferita de tot restul istoriei omenirii.
Printre multii crestini eterodocşi, aceste idei alcătuiesc o învatatura numita „hiliasm” sau „milenarism” – este vorba de credinta că Iisus ar urma să vina în curînd pe pamînt si sa domneasca aici împreuna cu sfintii Sai, pentru o mie de ani, iar abia apoi va veni sfârsitul lumii. Aceasta învatatura este o erezie osândită de cei dintâi Parinti ai Bisericii; ea îsi are obârşia în interpretarea gresita a Cartii Apocalipsei. Biserica Ortodoxa propovaduieste faptul ca stăpânirea lui Hristos si a sfintilor Sai, în timpul careia diavolul va fi „legat” pentru o mie de ani (cf. Apoc., 20:3) este chiar veacul în care traim acum, adica perioada dintre prima si cea de-a doua venire a lui Hristos (1000 fiind un numar simbolic, folosit pentru plenitudinea sa). În aceasta epoca, sfintii împărăţesc cu adevărat alaturi de Hristos, în Biserica Sa; este vorba însă de o stăpânire tainică, care nu trebuie înţeleasă într-un sens exterior, politic, aşa cum fac hiliaştii sau milenariştii. Diavolul este într-adevar legat în acest timp – adica exercitarea vointei lui celei rele împotriva omenirii este îngradita -, iar credinciosii care traiesc viata Bisericii si primesc Dumnezeieştile Taine ale lui Hristos traiesc o viata fericita, pregatindu-se pentru Împaratia cea veşnică a Cerurilor. Neortodocsii, care nu au Sfinte Taine si nu au gustat adevarata viata a Bisericii, nu pot întelege împărăţirea tainică a lui Hristos si, de aceea, vorbesc despre o stăpânire politica, exterioară. Asa se face că viitorul omenirii, la care Rusia este chemata în chip vădit să joace un rol de căpătâi, este legat fie de ideea sfârsitului lumii într-un înţeles material, fie de cea a sfârşitului lumii civilizate pe care o stim si instaurarea unei „noi ere”, aproape paradisiace.
Unii au interpretat locul Rusiei în aceasta noua epoca folosind termenii ereziei hiliaste. De fapt, daca ne uitam mai atent la ideologia comunistă care a pus stapânire pe societatea rusa de vreo saizeci de ani, vom vedea ca este vorba de o versiune secularizată a concepţiei milenariste; ea sustine ca o perioadă istorică cu desăvârşire nou va începe o dată cu comunismul si ca atunci când comunismul va ajunge se va instaura în întreaga lume, fericirea va fi universala si omenirea se va elibera de toate jugurile ei din trecut, inclusiv de religie.
Astazi, dupa saizeci de ani de experiment comunist în Rusia, iar la alte natii de ceva mai putin timp, se poate vedea cît de neserioase sunt credintele pe care se întemeiază comunismul. Realitatea comunismului nu este raiul pe pamînt, ci Gulagul; omenirea nu a fost deloc „slobozită”, ci înrobita mai rau decât în orice alta perioadă istorică. Însă Rusia, cea dintâi ţară care a cunoscut jugul comunist, este si cea dintâi ţară care a început sa se trezeasca si sa i se împotrivească; în pofida persistentei tiraniei comuniste în Rusia, ateismul nu a cucerit sufletul Rusiei, iar desteptarea religioasa care se întrevede acum în Rusia este, fara îndoiala, doar începutul unei miscari uriase si de profunzime: tămăduirea sufletului unui întreg neam de cancerul ateismului. Aceasta este pricina pentru care Rusia de astazi are de spus un cuvânt greu întregii lumi care aluneca în aceeasi capcana a ateismului din care Rusia se elibereaza; iata de ce viitorul Rusiei este atît de intim legat de viitorul întregii omeniri, în sens religios.
Sfîrsitul lumii în prorociile crestine
Înainte de a trece propriu-zis la prorociile privitoare la Rusia, as vrea sa trec în revista învatatura ortodoxa de obşte despre ceea ce urmeaza sa se întâmple chiar înainte de sfârsitul lumii. În felul acesta, vom avea un context în care sa plasam prorociile legate de viitorul Rusiei.
Evenimentele de dinaintea sfârsitului lumii sunt descrise în mai multe locuri din Sfânta Scriptură: în capitolul 24 al Evangheliei dupa Matei si în capitolele corespunzătoare din celelalte Evanghelii; în cea mai mare parte a cartii Apocalipsei, mai ales în capitolul 8 si urmatoarele; în capitolul 2 din a Doua Epistolă catre Thesaloniceni; în a Doua Epistola a Sfântului Apostol Petru, în mai multe capitole din cartea lui Prorocului Daniil, şi încă în alte câteva pasaje.
Apocalipsa descrie aceste evenimente într-o serie de vedenii: unele luminoase si pozitive, care se refera la împlinirea dreptăţii lui Dumnezeu si la mîntuirea celor alesi de El, iar altele întunecate si negative, care se refera la cumplitele molime ce vor cadea asupra pamîntului pentru pacatele omenirii. Uneori, în ziua de astazi, se pune accentul pe latura întunecată si negativa, data fiind raspîndirea răului în jurul nostru; dar acest lucru se datoreaza lipsei noastre de tarie sufleteasca si viziunii noastre secularizate – ar trebui sa avem în vedere întregul tablou.
Pe masura ce se apropie sfîrsitul lumii, este adevarat ca va veni o vreme de mari suferinte, aşa cum nu a mai vazut omenirea (Matei, 24, 21): va fi foamete, boli, cutremure, razboaie si zvonuri de razboaie, prigoane, proroci mincinosi si Hristosi mincinoşi, iar dragostea multora (inclusiv crestini) se va răci. Dar, în acelasi timp, Evanghelia se va propovadui tuturor popoarelor, iar cei care vor rabda pîna la sfîrsit se vor mântuiti cu ajutorul lui Hristos.
Raul din lume si credinţele mincinoase vor culmina cu domnia Antihristului, un stapânitor care aparent va aduce pacea în locul dezordinii mondiale, care aparent va fi Hristos, venit din nou pe pamînt, si care va domni din Templul reconstruit la Ierusalim.
Dar vor fi si oameni care îsi vor da seama de înselaciune. Mai ales doi proroci ai Vechiului Testament, care nu au murit, se vor întoarce pe pamînt – Ilie, care îi va converti pe evrei, si Enoh, care va propovadui celorlalte popoare. Scurta domnie a Antihristului – de numai trei ani si jumatate – se va sfîrsi cu alte neorânduieli si razboaie, în mijlocul carora Hristos Însusi se va pogorî din cer, precedat de semnul Crucii, iar lumea noastra va trece prin foc si se va înnoi din temelii, în timp ce trupurile mortilor se vor ridica din mormânturi si îsi vor regasi sufletele, ca să stea dinaintea lui Dumnezeu, la Judecata de Apoi. Acum, după ce am înfăţişat acest fundal general al evenimentelor din vremurile de pe urmă, sa analizam prorociile privitoare la Rusia.
Viitorul Rusiei
În Rusia secolului XIX, un numar de proroci – si cîtiva mireni înainte-vazatori, precum Dostoievski – au prezis Revolutia ce avea sa vina asupra Rusiei în urma necredintei, a secularizării si a atitudinii pur formale fata de ortodoxie, lipsita de râvna si de duhul jertfelnic cerut de pravoslavie. Unii au vazut aceste lucruri în linii mari, ca un groaznic dezastru ce se pregatea sa loveasca pamîntul rus – cum ar fi episcopul Teofan Zăvorâtul, care, vazînd lipsa de credinta crestina adevarata la atâtia oameni, a strigat: „După sută de ani, ce va mai ramîne din ortodoxia noastra?“ Altii au vazut mai precis, chiar înfricosatoarea Revolutie ce avea sa se raspândeasca pretutindenea. Astfel, Sfântul Ioan din Kronstadt a afirmat, într-o predica tinuta în 1904:
„Rusie, daca îti lepezi credinta, asa cum si-au parasit-o deja atâtia intelectuali, nu vei mai fi Rusia, sau Sfînta Rusie. Iar daca poporul rus nu se va cai – atunci sfîrsitul lumii este aproape. Domnul ni-l va lua pe Tarul pravoslavnic si va trimite un bici, sub chipul unor cârmuitori necredinciosi, cruzi, care se vor impune si vor umple întreg pamîntul de sînge si lacrimi” (Parintele Ioan din Kronstadt, Cartea celei de-a 50-a aniversari, Utica, NY, 1958, p. 164).
Aceasta este starea în care se gaseste omenirea acum, cînd aproape jumatate din ea este înecata în sînge si îndura tirania începuta o data cu Revolutia Rusa din 1917. Exista oare vreo nadejde de eliberare, sau ateismul va pune stapînire pe lumea întreaga si va instaura Împaratia Antihristului? Avem motive serioase sa ne îndoim ca evenimentele viitoare vor fi atît de simple, si fiindca în chiar tara unde a început domnia ateismului are loc acum o desteptare religioasa care este în sine o restrîngere a ariei de dominatie a ateismului, dar si fiindca Antihristul, potrivit prorociilor ortodoxe, nu va fi doar un tiran ateu precum Stalin, ci o figura religioasa care va convinge oamenii sa-l accepte, mai degrabă decît sa-i silească.
Oamenii cu har care traiau în Rusia la începutul Revolutiei erau constienti de natura apocaliptica a acestui eveniment si stiau ca el avea sa fie o încercare de lunga durata pentru pamîntul rus. La fel cum au prevazut si ca aceasta încercare va avea un sfîrsit.
Înteleptul Alexie de la Schitul Zosima, monahul ce a tras biletul cu care a fost ales Patriarhul Tihon, a auzit oamenii strigând în biserica Manastirii Ciudov (acestea se întîmplau în primele luni, de maxima confuzie, ale Revolutiei): „Rusia noastra e pierduta, Sfînta Rusie e pierduta!” La care, el a raspuns:
„Cine spune ca Rusia este pierduta, că Rusia a pierit? Nu, nu, nu e pierduta, Rusia nu a pierit si nu va pieri. Dar poporul rus trebuie sa se curăţească de pacat prin aceste grele încercari. Fiecare trebuie sa se roage si sa se pocaiasca amarnic. Dar Rusia nu este pierduta si nu a pierit” (Rusia pravoslavnică, 1970, nr. 1, p. 9).
Stareţul Anatolie cel Tînăr de la Optina, în chiar primele zile ale Revolutiei, în februarie 1917, a rostit o prorocie sub forma unei imagini vii a viitorului Rusiei:
„Va fi o furtuna. Si corabia Rusiei va fi zdrobita în bucati. Dar oamenii se pot salva si cu ajutorul unor scânduri si bucati din ea. Si nu toti vor pieri. Trebuie sa ne rugam, fiecare trebuie sa se pocaiasca si sa se roage din tot sufletul. Si ce se întîmpla dupa o furtuna?… Toate se linistesc”. La care, toti au spus: „Dar corabia nu mai exista, este facuta bucati; a pierit, totul a pierit” – „Nu este adevarat”, a zis Batiuska, „pentru ca o mare minune a Domnului va avea loc si toate rămăşiţele si bucatile, prin puterea si vointa lui Dumnezeu, se vor aduna laolaltă si se vor lipi la loc si corabia se va reconstrui, la fel de frumoasa, si va porni în calatoria poruncita de Dumnezeu. Si aceasta va fi o minune pe care toti o vor putea vedea” (Rusia ortodoxa, 1970, nr. 1, p. 9).
Înteleptul Varnava de la Schitul Ghetsimani vorbea, înainte de Revolutie, despre nenorocirea ce avea sa se abata asupra Rusiei si despre cumplitele prigoane care aveau sa vina împotriva credintei ortodoxe:
„Prigoanele împotriva credintei vor spori fara încetare. Va fi o durere si un întuneric cum nu s-a mai vazut si aproape toate bisericile vor fi închise. Dar atunci cînd oamenii nu vor mai putea îndura – atunci va veni si izbavirea. Toate vor înflori. Bisericile vor începe sa fie reconstruite. Dar aceasta va fi înflorirea dinaintea sfîrsitului” (scrisoare personala de la N. Kieter).
Monahul Aristocleos, cu putin înaintea mortii sale, în august 1918, spunea ca
„…acum traim vremurile de dinaintea Antihristului, dar totusi Rusia se va izbavi. Va fi multa suferinta, mult chin. Întreaga Rusie va deveni temniţă si de multa închinaciune catre Domnul va fi nevoie pentru iertare. Trebuie sa ne pocaim de pacatele noastre si sa ne temem sa mai pacatuim fie şi putin, în schimb sa ne straduim sa facem bine, chiar si cel mai mic bine. Pentru ca pâna si aripa unui fluture are greutate, dar balanţa lui Dumnezeu este foarte precisă. Si atunci când cel mai mic bine va înclina cumpăna, atunci îsi va revarsa Dumnezeu mila asupra Rusiei”.
Cu zece zile înainte de moartea sa, a mai spus ca sfîrsitul va veni prin China:
„Va fi o rabufnire nemaivăzută si o minune a Domnului se va arata. Si viata care va urma va fi cu totul diferita, dar toate acestea nu vor dura mult“ (Rusia pravoslavnică, nr. 21 / 1969, p. 3).
Înteleptul Nectarie de la Optina a prorocit în anii ’20:
„Rusia se va ridica si chiar daca din punct de vedere material nu va fi bogata, duhovniceşte va cunoaste mare bogatie, iar la Optina vor mai fi sapte luminarii, sapte stîlpi“ (I.M. Konţevici, Manastirea Optina si epoca ei, Jordanville, 1973, p. 538).
Este interesant ca Sfîntul Ioan din Kronstadt a mai profetit ca izbavirea Rusiei va veni din Rasarit (I.K. Surski, Parintele Ioan din Kronstadt, Belgrad, 1942, vol. 2, p. 24. Extrase din aceasta lucrare sînt pregatite în vederea publicarii la Editura Sfîntul Ioan din Kronstadt.).
Arhiepiscopul Teofan al Poltavei a rezumat astfel, în anii ’30, profetiile auzite de el de la diversi întelepti:
„Ma întrebati despre viitorul apropiat si despre vremurile din urma. Eu nu vorbesc din capul meu, ci va repet dezvaluirile Înteleptilor: venirea Antihristului este iminenta si se apropie. Timpul care ne desparte de venirea lui se masoara cu anii, cel mult cu cîteva decenii. Dar înainte de venirea Antihristului, Rusia se va regasi – chiar daca, de buna seama, pentru scurt timp. Si în Rusia trebuie sa fie un Tar ales de Domnul Însusi. Va fi un om cu o credinta arzatoare, cu o minte mare si o vointa de fier. Acestea au fost dezvaluite în legatura cu el. Sa asteptam împlinirea celor dezvaluite. Judecînd dupa multe semne, lucrurile se apropie – cu conditia ca Domnul Dumnezeu sa nu anuleze, sa nu schimbe cele ce s-au promis, din cauza pacatelor noastre. Dupa spusa celor ce au vazut cuvîntul Domnului, se poate întîmpla si asta“ (Cuvîntul ortodox, nr. 4 / 1969, p. 194).
Asa încît iata, în profetiile acestor barbati daruiti cu har de Dumnezeu din primele decenii ale secolului, ca ne putem astepta, fara doar si poate la reinstaurarea Sfintei Rusii, ba chiar si la un Tar ortodox, pentru un timp scurt, aproape de venirea Antihristului si de sfîrsitul lumii. Acestea vor fi lucruri minunate, si nu niste evenimente istorice obisnuite. În acelasi timp, însa, ele depind de poporul rus însusi, pentru ca Dumnezeu actioneaza întotdeauna prin liberul arbitru al omului. Asa cum Ninive a fost iertata fiindca poporul s-a cait, iar profetiile lui Iona despre distrugerea ei s-au dovedit gresite, asa si profetiile despre renasterea Rusiei se vor dovedi gresite daca poporul rus nu se va cai.
Arhiepiscopul Ioan Maximovici, de pioasa amintire, al carui mormînt se afla chiar în catedrala în care a avut loc slujba de azi-dimineata, a cugetat profund asupra semnificatiei Revolutiei ruse si a exilului atîtor rusi. În raportul sau catre Soborul întregii diaspore din Iugoslavia, din 1938, spunea:
„Poporul rus în general a savîrsit mari pacate si lor li se datoreaza neajunsurile din ziua de astazi; mai precis, pacatele sînt încalcarea legamîntului si regicidul. Conducatorii civili si militari au renuntat la juramîntul lor de ascultare si credinta fata de Tar chiar înainte ca acesta sa abdice, ceea ce s-a vazut silit sa faca, fiindca nu dorea varsare de sînge în tara; iar poporul a aclamat pe fata si zgomotos aceasta fapta si nicaieri nu si-a exprimat public dezacordul fata de ea… Vinovati de pacatul regicidului nu sînt numai cei care l-au înfaptuit fizic, ci întregul popor care s-a bucurat atunci cînd Tarul a fost rasturnat si care a îngaduit sa fie umilit, arestat si exilat, lasîndu-l fara aparare în mîinile criminalilor, lucru care în sine a generat sfîrsitul. De aceea, catastrofa care s-a abatut asupra Rusiei este consecinta directa a acestor pacate cumplite, iar renasterea Rusiei nu este posibila înainte de spalarea lor. Cu toate acestea, pîna acum nu s-a vazut vreo cainta autentica, crimele comise atunci evident nu au fost condamnate si multi participanti activi la Revolutie continua si acum sa spuna ca la vremea respectiva nu se putea proceda altfel. Neexprimînd o condamnare fatisa a Revolutiei din februarie, a revoltei împotriva celui Uns de Dumnezeu, poporul rus continua sa fie partas la pacat, mai ales atunci cînd ia apararea urmarilor Revolutiei“ (Cuvîntul ortodox, nr. 50 / 1973, p. 91).
Desigur, regicidul – asasinarea Tarului uns de Dumnezeu – nu este singurul pacat care pateaza constiinta poporului rus ortodox. Crima aceasta este, daca se poate spune asa, un simbol al decaderii Rusiei de la Hristos si de la adevarata ortodoxie – un proces care a avut loc de-a lungul secolelor XIX si XX aproape în întregime si abia acum, iata, parca începe sa dea înapoi. Interesant este ca astazi, în Rusia însasi, chestiunea glorificarii Tarului alaturi de ceilalti Noi Martiri este strîns legata de ridicarea blestemului efectiv cazut asupra pamîntului rus de la martirizarea lui. Parintele Gleb Iakunin – care se afla într-un crunt prizonierat tocmai pentru asemenea afirmatii – a adresat o scrisoare rusilor ortodocsi din diaspora, semnata si de alti cîtiva tovarasi ai sai de lupta, în care exprima aceleasi idei în legatura cu Tarul, ca si Vladica Ioan. În finalul scrisorii, el afirma:
„Pentru istoria omenirii, semnificatia martiriului Familiei Imperiale, care se apropie de evenimente biblice dintre cele mai importante, consta în aceea ca perioada constantinopolitana a existentei Bisericii lui Hristos a aluat astfel sfîrsit si s-a deschis o noua epoca, de martiriu, apocaliptica. Ea a început cu sacrificiul voluntar al celui din urma Împarat ortodox uns de Dumnezeu si al familiei sale. Tragedia Familiei Imperiale întuneca precum un blestem pamîntul Rusiei si s-a transformat în prologul simbolic al lungului drum rusesc al Crucii – moartea a zeci de milioane dintre fiii si fiicele ei. Canonizarea Martirilor Imperiali va însemna pentru Rusia spalarea ei de pacatul regicidului; asa se va izbavi ea în cel din urma de blestemele raului“ (La Pensée Russe, 6 dec. 1979, nr. 3285, p. 5).
Este prea simplu de spus, de buna seama, ca glorificarea Noilor Martiri, inclusiv a Familiei Imperiale, va duce la reinstaurarea Sfintei Rusii. Dar daca ortodocsii, atît din Rusia, cît si din diaspora, vor primi acest act din toata inima lor si se vor folosi de el ca de o posibilitate de a se cai amarnic de pacatele lor, atunci este imposibil de calculat ce impact ar putea avea asupra Rusiei.
O mare profetie despre viitorul Rusiei a ramas cunoscuta numai cîtorva oameni înainte de Revolutie; ea era atît de tulburatoare, încît cenzura Bisericii nu a îngaduit sa fie publicata. Ea a fost descoperita în aceeasi colectie de manuscrise Motovilov, care a dat omenirii celebra Conversatie a Sfîntului Serafim despre cum poate fi capatat Duhul Sfînt. Profetia, care a fost publicata pîna acum de mai multe ori numai în ultimul deceniu, se refera la invierea efectiva a Sfîntului Serafim înainte de sfîrsitul lumii. Iata ce i-a spus Sfîntul Serafim lui Motovilov:
„De multe ori am auzit din gura marelui si placutului de Dumnezeu Întelept, Parintele Serafim, ca el nu avea sa ramîna în trup la Sarov. Si iata ca eu, unul‚ Motovilov, am îndraznit sa-l întreb: ‘Batiuska, mereu spui ca nu vei ramîne cu trupul tau la Sarov. Asta înseamna ca te vor alunga calugarii?’ – ‘Sfintia ta, Domnul Dumnezeu a poruncit ca eu, umilul Serafim, sa traiesc cu mult mai mult decît o suta de ani. Dar fiindca pe atunci episcopii vor fi devenit atît de lipsiti de credinta, încît în lipsa lor de credinta îi vor depasi chiar si pe episcopii greci din vremea lui Teodosie cel Tînar, de aceea a binevoit Domnul Dumnezeu sa ma ia pe mine, umilul Serafim din viata aceasta lumeasca pîna atunci si atunci sa ma învie; si învierea mea va fi precum învierea celor sapte tineri în pestera din Ocilon, în zilele lui Teodosie cel Tînar.’ Dupa ce mi-a dezvaluit aceasta mare si înfricosatoare taina, marele întelept mi-a spus ca, dupa învierea sa, va merge de la Sarov la Diveievo si ca acolo va începe sa propovaduiasca lumii întregi cainta. Pentru aceasta propovaduire si mai ales pentru minunea învierii, mari multimi de oameni se vor aduna din toate colturile pamîntului: Diveievo va deveni lavra, Vertianova – oras, iar Arzamas – provincie. Si propovaduind cainta la Diveievo, Batiuska Serafim va dezvalui acolo patru moaste si dupa ce le va dezvalui, el însusi se va culca între ele. Curînd dupa aceea se vor sfîrsi toate”.
Alta data, Sfîntul Serafim i-a vorbit lui Motovilov despre starea spirituala a celor din urma crestini care vor ramîne credinciosi lui Dumnezeu înainte de sfîrsitul lumii:
„Si în zilele acelea de mare durere, în care se spune ca nici un trup nu se va izbavi decît daca, de dragul celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate – în zilele acelea cei ce vor ramîne dintre credinciosi vor trai pe pielea lor ceva asemanator cu ce a trait odata Domnul Însusi cînd, rastignit fiind pe Cruce si fiind Dumnezeu desavîrsit si Om desavîrsit, S-a simtit atît de parasit de Dumnezeirea Sa, încît a strigat catre Tatal: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit? Cei din urma crestini vor simti pe pielea lor o abandonare asemanatoare a omenirii de catre slava lui Dumnezeu, dar numai pentru scurt timp, dupa care Domnul nu va mai amîna mult revenirea Sa în toata slava Sa si cu toti îngerii alaturi de El. Si atunci se va înfaptui în toata plinatatea tot ce s-a hotarît din vremuri imemoriale în conclavul dinaintea vesniciei al Sfintei Treimi” (Cuvîntul ortodox, nr. 50 / 1973, pg. 123-124).
Profetia aceasta nu a fost publicata niciodata în Rusia, si totusi este cunoscuta astazi acolo. Într-o scrisoare a unui preot, publicata în primul numar al revistei Nadejda, în care acesta îsi descrie vizita la Sarov si la Diveievo si faptul ca acolo a descoperit ca Sfînta Rusie nu a pierit si ca înca mai traiesc acolo calugarite de la fosta manastire de maici Diveievo, închisa în 1926, exista o profetie facuta de o batrîna, Evdochia, care tocmai a primit Sfînta Împartasanie. Adresîndu-se preotului, ea îi spune:
„Acusi, acusi, va fi o mare sarbatoare aici, la Diveievo. Nu e vorba de ani, nici de luni, ci de zile si ore cîte au mai ramas pîna cînd se va deschide manastirea si se vor înfatisa patru moaste: ale Sfîntului, ale Întemeietoarei (manastirii de maici Diveievo) Alexandra, ale Matiuskai Marta si ale Fericitei Evdokeiuska, pe care au torturat-o si au omorît-o ateii… Si Sfîntul îmi porunceste: ‘Spune-i lui si nimanui altcuiva ca… iata, curînd, curînd, si manastirea si moastele se vor deschide…’ Îmi porunceste sa-ti spun ca neaparat trebuie sa vii aici la deschiderea bisericii si a moastelor” (Nadejda, nr. 1 / 1977, p. 148).
Despre faptul ca Sfînta Rusie înca mai traieste, în ciuda nesfîrsitei domnii a ateismului în Rusia, avem acum marturia multora traitori chiar în Rusia. Iata ce spune Ghenadi Simanov:
„Sfînta Rusie nu poate fi îngropata, nu poate muri; ea este eterna si victorioasa si ea este cea care va avea ultimul cuvînt de spus în istoria poporului nostru… Sfînta Rusie a parasit numai suprafata vietii contemporane, dar continua sa traiasca în strafundurile ei ascunse, în stare latenta, pîna îi va veni timpul, pîna cînd Dumnezeu va binevoi, dupa ce a supravietuit iernii, sa-i îngaduie sa iasa din nou la suprafata si sa împodobeasca fata pamîntului rus, care a fost atît de crud biciuit de furtuni nemiloase si înghetate” (Cuvîntul ortodox, nr. 50 / 1973, p. 98).
Mesajul Rusiei catre lume
În cartea care descrie cel mai amanuntit evenimentele care vor avea loc la sfîrsitul lumii, Apocalipsa Sfîntului Ioan Teologul, la deschiderea celui de-al saptelea sigiliu, care precede ultima plaga menita sa se abata asupra omenirii, se spune ca în cer s-a lasat linistea timp de o jumatate de ora (Apoc., 8, 1). Unii au interpretat acest fapt ca pe o scurta perioada de pace înaintea evenimentelor finale ale istoriei omenirii – mai precis, scurta perioada de restauratie din Rusia, în care propovaduirea caintei la nivel global va începe din Rusia, acel „nou si ultim cuvînt” despre care pîna si Dostoievski spera ca Rusia îl va avea de spus omenirii (Discursul lui Puskin. Jurnal de scriitor, trad. De Boris Brasol, New York, George Braziller, 1954, p. 980). În conditiile lumii de astazi, în care evenimentele dintr-o tara devin cunoscute lumii întregi aproape instantaneu si în care Rusia, spalata de sîngele martirilor ei, are într-adevar o sansa mai buna decît oricare alta tara sa se trezeasca din somnul ateismului si al necredintei, putem sa ne gîndim deja la un asemenea eveniment. Asa cum au spus parintele Dimitrie Dudko si altii, nu se poate ca sîngele nenumaratilor martiri ai Rusiei sa fi curs în zadar; fara îndoiala ca acesta este samînta ultimei mari înfloriri a adevaratului crestinism.Dar este usor sa ne pierdem în visuri legate lumea viitorului. Ar trebui sa fim constienti de ce urmeaza sa se întîmple la sfîrsitul lumii si de ce se poate întîmpla în Rusia. Evenimentele spirituale cum sînt reînvierea Rusiei depind de fiecare suflet în parte. Acest eveniment nu va avea loc fara participarea ortodocsilor – fara cainta si lupta noastra. Si el priveste nu numai poporul Rusiei însasi, cu priveste întreaga diaspora ruseasca si pe toti ortodocsii din lume.
Arhiepiscopul Ioan, în acelasi raport la Soborul întregii diaspore din 1938, la care m-am mai referit, spunea despre misiunea apocaliptica a rusilor din afara Rusiei:
„Pedepsindu-l, Domnul îi arata în acelasi timp poporului rus calea spre mîntuire, facîndu-l propovaduitorul ortodoxiei în întreaga lume. Diaspora rusa a raspîndit ortodoxia în toate colturile lumii; majoritatea rusilor exilati sînt, chiar daca ei nu stiu, propovaduitori ai ortodoxiei… Rusilor din strainatate le-a fost dat sa straluceasca în întreaga lume în lumina ortodoxiei, în asa fel încît alte popoare, vazînd faptele lor bune, sa-L slaveasca pe Tatal Carele este în ceruri si sa-si obtina astfel mîntuirea… Diaspora va trebui sa se angajeze pe calea caintei si, dupa ce va fi obtinut izbavirea prin rugaciuni catre Dumnezeu si prin renastere spirituala, va fi capabila sa faca sa renasca si patria noastra aflata în suferinta” (Cuvîntul ortodox, nr. 50 / 1973, pg. 92, 94).
Asadar, rusii din strainatate, traind adevarata viata a ortodoxiei, trebuie sa pregateasca întruna drumul pentru Sfîntul Serafim cel care va propovadui cainta la scara întregii lumi. Într-o oarecare masura, acest lucru se si întîmpla si poate fi vazut de toata lumea: paralel cu redesteptarea ortodoxa din Rusia, si în America si alte tari are loc o redesteptare ortodoxa.
Dar totul depinde de fiecare dintre noi: daca ne redesteptam la adevarata viata ortodoxa, atunci Sfînta Rusie va redeveni ce-a fost; daca nu, atunci Dumnezeu îsi poate lua promisiunea înapoi.
Arhiepiscopul Ioan si-a încheiat raportul catre Soborul din 1938 cu o profetie si cu speranta ca va exista un adevarat Paste în Rusia care va straluci catre întreaga lume înainte de sfîrsitul tuturor lucrurilor si de începutul Împaratiei universale a lui Dumnezeu:
„Treziti-va din somnul deznadejdii, voi, fii ai Rusiei! Priviti slava suferintelor ei si curatati-va; spalati-va de pacate! Întariti-va în credinta ortodoxa, ca sa fiti demni de a locui în locuinta Domnului si de a va stabili pe muntele Lui cel sfînt! Sari, sari, ridica-te, tu, Rusie, tu, care din mîinile Domnului ai baut cupa mîniei Lui! Cînd se vor fi încheiat suferintele tale, pravoslavnicia ta îti va sta alaturi si slava Domnului te va însoti. Popoarele vor veni sa ia din lumina ta, si regii din stralucirea care se va revarsa asupra ta. Atunci ridica-ti ochii si priveste: priveste copiii tai veniti catre tine dinspre Apus, dinspre Miazanoapte, dinspre Mare si dinspre Rasarit, binecuvîntîndu-te întru Hristos pe vecie. Amin!” (ibid. p. 94)
(Fragment din volumul cu acelasi titlu publicat la Editura Eikon, Cluj-Napoca. Traducere de Mihnea Gafita)
Aici puteti citi textul in originalul englezesc.
Cititi si:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Pana astazi se stie ca Sf.Serafim de Sarov n-a inviat inca,ceea ce cred ca este un semn care atesta pocainta poporului rus(si nu numai).
Insa cat va dura aceasta perioada?
Din ceea ce se intimpla la noi in tara se pare ca nu mai e mult…
Oricum,inaintea antihristului va fi al treilea razboi mondial,care va fi nuclear…Daca mai aveti vreo speranta de mai bine dati-mi si mie!…
Marele duhovnic Ioanichie Balan spunea ca din prea multa ura impotriva ORTODOXIEI , nebotezatii au hotarat implementarea odiosului laborator bolsevic in Rusia . Trist dar adevarat .
Iata ce declara chiar Winston Churchill :
“ Din zilele lui Weishaupt, Karl Marx, Trotki, Bela Kuhn, Rosa Luxemburg si Ema Goldman, conspiratia acestei lumi a luat amploare. Aceasta conspiratie a jucat un rol recunoscut în Revolutia Franceza. A fost izvorul fiecarei miscari subversive în secolul 19. Si acum, în sfârsit, aceasta banda de personalitati extraordinare din lumea interlopa a marilor orase din Europa si America i-a tras de par pe rusi si au devenit conducatorii acelui enorm imperiu. “
Si asta nu oricum , ci cu foarte multi bani . Jacob Schiff a fost unul din directorii National City Bank of New York. Deosebit de influent la vremea lui , acesta a finantat Japonia in eforturile ei militare din timpul Russo-Japanese War . Dar ce este mai grav , a finantat Russian Revolution of 1917 .
Acest Jacob Schiff a devenit si capul Kuhn, Loeb & Co. Iar numele acestei banci este strans legat de Paul Warburg . Ei si “ elitele “ nebotezate au fost in acea perioada si creatorii Federal Reserve si The Council on Foreign Relations .
In 1917 , Leon Trotsky pleaca si el din USA cu milioane de dolari pentru finantarea revolutiei .
Dezastrul ce a urmat il stim cu totii . Acestui spatiu ORTODOX , marionetele diavolului nu-i dau pace nici acum . Masonul Dan Amedeo Lazarescu declara ca se facuse la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial un pact pe 50 de ani de impartire bipolara a planetei . Astfel omenirii i se prezentau doua „ alternative „ : DEMONOcratia din vest si bolsevismul din est . Dupa scurgerea perioadei s-a prabusit sinistrul laborator , urmand o noua etapa in edificarea Noii Ordini Mondiale , ce se doreste a fi cea mai teribila societate gandita de mintea omeneasca .
Deci nu puteau lasa Rusia sa revina la starea ei normala .
Asa ca in ianuarie 1989, o delegatie a Comisiei Trilaterale , formata din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-presedintele francez Valéry Giscard d’Estaing, bancherul american David Rockefeller si fostul secretar de stal al SUA, Henry Kissinger , s-a intalnit cu Mihail Gorbaciov pentru a-l convinge ca URSS trebuie sa se integreze în marile institutii financiare ale lumii, GATT, FMI şi Banca Mondiala . La un moment dat Giscard d’Estaing a luat cuvantul si i-a spus lui Gorbaciov: “Domnule presedinte, nu pot sa va spun exact cand se va întampla – probabil intr-un interval de 15 ani – dar Europa va fi un stat federal si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta.” ( ADICA PREAMBULUL NOULUI BABILON )
La inceputul anilor ’80, George Soros a inceput sa finanteze gruparile de rezistenta, precum si persoanele aflate in dizgratia regimurilor comuniste din Europa de Est, prin “Open Society” (“Societatea Deschisa”) sustinut financiar de “Soros Fund Management
In URSS, Soros l-a cunoscut si a devenit mentorul lui Mihail Gorbaciov . Numerosi tineri sovietici au luat calea burselor lui Soros, si au ajuns in Occident.
Dupa ce a cheltuit 250 de milioane de dolari pentru “transformarea educatiei si economiei ruse”, Soros a mai investit 100 de milioane de dolari pentru a crea in Rusia “International Science Foundation”.
Soros i-a creat o fundatie lui Gorbaciov, cu sediul in SUA , drept „ rasplata „ . Cam asta este pretul sufletului sau …
http://saccsiv.weblog.ro/2008-03-27/325940/APOCALIPSA.html
Citisem undeva ca invierea sfantului Serafim e reprezentata de gasirea moastelor lui si mutarea lor la Sarov. Sfintele moaste fusesera pierdute in timpul razboiului civil. In 1990 sau 1992 le-au gasit si le-au adus acolo. Procesiune cu un milion de participanti.
cine imi zice si mie cum e cu Enoh…si de moartea sau ridicarea la cer a lui…de exemplu @pr.victor agache
Cred ca nu numai rusii, dar si noi romanii, imprastiati prin toate colturile lumii – de la Europa de Vest la Japonia, Canada, America, Australia – suntem chemati acum la propovaduirea si trairea ortodoxiei pe tot pamantul spre marturie la toate neamurile. Suntem si noi uimiti, alaturi de celelalte neamuri, de frumusetea si puterea ortodoxiei noastre sfinte, atat de ignorata de chiar unii ortodocsi si atat de apreciata de altii. Am vazut chinezi convertiti la ortodoxie aici in Vancouver, si multi altii de toate neamurile surprinsi si coplesiti de ortodoxie. Dumnezeu ne cheama pe toti prin diverse metode la adevarata credinta, acum pe ultima suta de metri, doar sa avem ochi sa vedem, minte sa credem si inima sa nadajduim.
Sunt solidar cu Silvia care spune:
Nu numai rusii, dar si noi romanii,
imprastiati prin toate colturile lumii –
de la Europa de Vest la Japonia, Canada, America, Australia –
suntem chemati acum la propovaduirea si trairea ortodoxiei pe tot pamantul spre marturie la toate neamurile.
si bine spune!
M-am cam saturat de placa asta cu rusii
cei mai mari si cei mai tari ortodocsi.
Adica ce vrea sa spuna articolul…
Ca atunci cand va fi domnia lui Antihrist
nu vor suferi la fel de mult (pt pacatele lor ca popor – cum se spune despre poporul rus)
toate popoarele ortodoxe (tot pt pacatele lor) de sub cer:
sarbii, bulgarii, grecii, romanii, sau ortodocsii chinezi din Canada, etc
??!!
Toti sunt ortodocsi
si niciun popor ortodox nu va avea un rol special
la sfarsitul lumii.
Si daca e sa vorbim de (hai sa-i zicem) merite,
in anii de prigoana comunista ale lagarelor de concentrare
insusi Soljinitin afirma despre romani ca au suferit torturi psihice mai mari decat rusii.
Eu vad doua diferente majore intre romani si rusi:
1).
Rusii isi memorializeaza si canonizeaza proprii sfinti
iar Ierarhia BOR nu face acelasi lucru
de exemplu, Ierarhia BOR ar trebui sa canonizeze nenumarati Sfinti ai Inchisorilor
(cum fac rusii de dupa 90)
2).
Rusii sunt imperialisti
(e vorba de asuprirea popoarelor vecine – musulmane sau ortodoxe
inclusiv conflictul de acum cu georgienii ortodocsi –
de care nu am auzit pana acum vreu ierarh rus sau parinte duhovnicesc de-al lor
sa se scandalizeze sau sa-i certe pe rusi pt ca-i ataca pe fratii lor ortodocsi)
romanii nu sunt imperialisti,
Iar Imperialismul este unul dintre marele pacate ale poporului rus ortodox!
@ Iov
Desigur ca toti ortodocsii, indiferent de neamul caruia ii apartin, sunt chemati sa propovaduiasca dreapta credinta si vor suferi cumplit prigoana lui antihrist. Este nevoie totusi sa avem un pic de echilibru si, refuzand idealismele legate de neam, sa nu cadem in extrema contrara, refuzandu-i acestuia rolul sau in economia mantuirii noastre personale. Intotdeauna mantuirea va fi in legatura cu ceilalti, iar dupa dragostea fata de familie si prieteni, urmeaza comuniunea cu cei de-o credinta si de-un neam cu noi, a caror valoare formativa, din copilarie pana la moarte, este majora. Nu cred ca popoarele ortodoxe vor avea roluri identice/egale nici in vremurile de azi, nici chiar in cele ale ultimilor ani. Cu siguranta, un neam puternic si numeros poate exercita alta influenta in jur, propagand cu putere multa credinta si cultura sa. “Patima” popoarelor puternice este imperialismul. Eu nu as spune ca romanii nu sunt imperialisti, ci ca neamul nostru nu a avut niciodata in istorie forta politico-militara de a exercita aceasta “patima” a imperialismului, fiind inconjurati de popoare cu mult mai puternice.
Intr-adevar, rusii sunt laudati uneori exagerat, dar gandindu-te la realitatile anului 1981 si la contextul in care p. Serafim a rostit acest cuvant, adresandu-se tinerilor Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, cred ca poti sa iti dai seama ca reactia ta este generata de anumite concluzii trase de tine in alte contexte, iar nu extrase din textul prelegerii.
Intr-adevar, admin, romanii pot fi potential “imperialisti”.
Romanii sunt atat de “imperialisti”,
incat romanii sunt singurii dintre neamurile ortodoxe mari (greci, bulgari, rusi si sarbi),
care n-au o manastire a lor printre cele 20 de manastiri ale Sf.Munte Athos.
De ce nu au?!
Pentru ca romanii cred ca sunt singurii “idealisti ortodocsi”
(cum spui tu: “urmeaza comuniunea cu cei de-o credinta si de-un neam cu noi”)
care au privit Locurile Sfinte ca pe ceva dincolo de national,
iar domnitorii romani cand au sustinut financiar Sf.Munte
n-au avut in minte ideea de national mai presus de cea de crestinism.
Te contrazic, admin!
Romanii au dat intotdeauna dovada de o toleranta
de care niciun popor vecin cu noi (unguri, sarbi, bulgari, ucrainieni, rusi) n-a dat dovada!!!
Si cu un astfel de neam nu prea ai cum sa construiesti un imperiu
(greu mi i-as imagina pe romani, dac-ar fi fost in situatia rusilor – cuceritori ai Siberiei, si ale tuturor popoarelor din stepele Mongoliei)
Am m-ai uitat ceva, admin, o completare…
Legat de vreun eventual rol (mai special)
pe care vreunul dintre popoarele ortodoxe l-ar juca in vremurile din urma
(asa cum deduc din prelegere),
eu ma indoiesc ca va fi asa.
Prigona lui Antihrist va fi atat de mare
incat oricare ortodox de pe pamant
va fi nevoit sa fuga si sa izoleze,
refuzand o societate care va controla fiecare gand al omului
si fiecare resursa
(incercand sa reziste cat mai mult).
Dpdv al jertfei mucenicesti,
(cei care vor avea constiinta si taria sa dea dovada de ea)
toti vor fi egali in fata lui Dumnezeu,
indiferent daca se numeste rus sau roman.
Daca Rusia va avea, sa zicem vreun rol mai special
va fi tot politico-militar (Rusia fiind un Imperiu certat cu celelalte Imperii: American sau Chinez).
Si este posibil, intr-adevar, ca in urma infrangerii ei
(si eventual a revenirii ei pt o foarte scurta perioada)
Rusia sa fie prima tara ortodoxa, in care sa inceapa prigoana lui Antihrist
si este posibil ca in Rusia prigoana sa fie mai mare decat in celelalte tari
(asa cum s-a intamplat nu demult si in istoria bolsevismului)
Iov,
Patriarhul Rusiei a luat o pozitie. Ce folos insa ca oamenii politici nu tin seama de sfaturile duhovnicesti?
Alexy II urges to cease fire in South Ossetia
Moscow, August 8, Interfax – Patriarch Alexy II of Moscow and All Russia urges parties in the Georgian-Ossetian conflict to show wisdom and sit down at negotiating table.
“I learned about armed clashes in Tskhinvali and its localities and I urge the opposing parties to cease fire and renew the dialogue,” Alexy II’s statement is quoted by the Moscow Patriarchate’s official website.
“Today blood is shed and people are killed in South Ossetia and my heart deeply laments over it. Orthodox Christians are among those who have raised their hands against each other. Orthodox peoples called by the Lord to live in fraternity and love confront each other,” the Church primate stresses.
Referring to the appeal of Catholicos-Patriarch Ilia II of Georgia who urged to peace, Patriarch Alexy also turned his “ardent call” to those “who are blind with enmity”: “Stop! Don’t let more blood shed! Don’t let today’s conflict boil over! Show wisdom and courage: come to negotiating table to respect traditions, outlook and hopes of Georgian and Ossetian people.”
The Patriarch has stated the Russian Orthodox Church is ready to unite its efforts with the Georgian Church to help peace come. “May Our God, Who is “not a God of disorder but of peace,” be our Assistant in it,” Alexy II statement says.
Ce putem face daca presedintele Georgiei iubeste asa de mult “democratia” si “marele popor” de peste ocean? El credea, saracul, ca ‘fratele’ mai mare (de peste ocean, bineinteles) va sari imediat in ajutor, si se va lua la trinta cu Rusia… Nu e primul care se pacaleste in acest fel. Dar de ce si-o fi trimis, slugarnic, cei 2000 de co-nationali sa lupte in Irak pentru un oarecare triumf milenarist, si slava desarta? Nu stia el, cum spune si Sfintul Serafim Rose, ca “apăsarea lumescului este extrem de puternica astazi, încît de multe ori pierdem din vedere ce înseamna a fi de fapt crestin”?
Nu va inteleg…
Nu sunt pro-ocidental.
Ba din contra.
Nu ma intereseaza Vestul, ci daca-s avea inca 3 vieti le-as petrece ca sa calatoresc in Rasarit.
Americanii sunt la fel de imperialisti ca si rusii.
Americanii (big-brother-ul din Vest) a facut la fel de mult rau ca si big-brother-ul din Est.
Spre deosebire de americani, rusii n-au stiut niciodata de-a lungul istoriei
sa-si “apropie” popoarele vecine (inclusiv ortodoxe)
decat cu cizma pe grumaz.
Ei nu mai au deloc prieteni.
Ci prin felul lor imperialist de a fi,
singuri s-au inconjurat numai de dusmani
(poate Belarusul care de fapt e provincie rusa).
Toti ii urasc si asa le va veni sfarsitul.
Sfarsitul lor ca stat va coincide probabil cu venirea lui Antihrist.
@Petru,
nu ai dreptate!
In momentul cand cineva vine si-ti fura din trupul tarii niste provincii (Osetia si Abhazia)
(sub pretextul autodeterminarii)
chiar dela fratele cel mare ortodox
atunci trebuie sa-ti cauti aliati in alta parte.
Probabil, daca Ungaria ar lua Harghita+Covasna nu te-ar deranja.
Sau poate ati uitat de Transnistria – alta marsavie ruseasca.
@Manu
nu fi naiv,
si papa a facut un astfel de apel catre pace de complezenta:
http://www.ziare.com/Papa_Benedict_cere_din_nou_incetarea_conflictelor_dintre_Rusia_si_Georgia-382418.html
Pe de alta parte, occidentalii si americanii
sunt niste mari ipocriti pt ca la fel au fost complici
la ruperea din trupul Serbiei a Kososvo-lui
exact dupa acelasi principiu al autodeterminarii.
China (cu o crestere economica anula de 7%, dar fara resurse naturale)
se uita cu jind de dupa Marele “Gard” Chinezesc la bogatiile Siberiei care-i fac cu ochiul.
Itele sunt foarte incurcate.
Ma astept ca si rusii din Ucraina sa ceara secesiunea
si atunci s-ar putea sa mergem la razboi
(dar nu este razboiul nostru – este cel al imperiilor care siluiesc statele mai mici)
Rusia siluieste prin forta bruta,
iar Occidentul prin forta banilor si a cercurilor “iluminate”.
Totusi si-a pus cineva intrebarea:
De-a lungul istoriei Rusiei, cat de mult s-a identificat Biserica Orotodoxa Rusa cu Imperiul Rus, cu clasele conducatoare ruse, dinastiile de tari, nobilii rusi, etc
(inclusiv actualul “tar” – Putin – un fost KGB-ist)
Care trebuie sa fie telul unei Biserici Ortodoxe
si care a fost de fapt telul tarilor rusi??!!
in interventia militara a SUA,in 1990,Romania a permis avioanelor americane sa strabata spatiul ei aerian. Cum credeti ca au privit sarbii acest fapt?ne mai puteau ei numi prieteni?Si am mai fi putut spune ca ne doare de soarta lor,de ortodocsi?si daca ii intrebai pe tineri pe strada daca e ok ca s-au amestecat romanii in acest atac al SUA,raspunsul era clar in favoarea americanilor. Ce rezulta de aici?Ca romanii sunt foarte amestecati,iar ortodoxia lor e una amortita.(asta ca sa nu spun ca sunt lasi si nepasatori).Deci nu e neaparat vorba de imperialism(of Doamne,o luam pe urma comunistilor),e vorba de faptul ca rusii de azi,generatiile acestea sunt aceia care aveau toate pamanturile acelea in posesie si sunt obisnuiti sa fie ale lor.Rusi simplii sunt oameni calzi si primitori.Americanii si in general occidentalii sunt reci si interesati. Rusii pot ridica la Dumnezeu o rugaciune pentru tine pe cand occidentalii nici nu iti zambesc gratuit.Ierati-ma dar cred ca si rusii fac parte din turma mica de care vorbeste Mantuitorul.Iar sa il contrazicem pe sf. SErafim de Sarov mi se pare o blasfemie.Ma intreb, ati putea trai cum a trait el?
Da/Am inteles…
Rusii sunt niste super-ortodocsi.
Noi, romanii (si eventual si celalalte neamuri ortodoxe)
suntem vai-de-mama-noastra ca ortodocsi.
Daca va disparea mama-Rusie va disparea si Ortodoxia
de pe fata pamantului (inclusiv manastirile ortodoxe californiene).
Americanii sunt plini de pacate (de fapt cred ca nici unul dintre ei nu se va mantui)
in comparatie cu rusii care sunt niste sfinti (si care se vor mantui in masa).
Legat de Kosovo, si eu am simtit-o ca pe o lovitura.
Dar in acelasi timp nici sarbii nu sunt corecti cu noi,
interzicandu-le romanilor din Serbia
dreptul de a invata in limba romaneasca in propriile scoli,
si de a-si tine Sf.Liturghie in propriile biserici.
Mai informeaza-te despre ce probleme are
minoritatea romaneasca din Serbia.
Am si eu cateva intrebari:
Oare cand vom invata sa fim echilibrati si realisti?
Sa nu mai vedem lucrurile in alb-si-negru?
Sa nu mai fim habotnici?
Si sa renuntam la partiniri filo-ruse, filo-grece, etc,
si sa ne vedem in primul rand de sfintii nostri romani
pe care i-am c-am lasat de izbeliste…
Asa e, cun spui tu:
“E vorba de faptul ca rusii de azi,generatiile acestea sunt aceia care aveau toate pamanturile acelea in posesie si sunt obisnuiti sa fie ale lor”
Iar asta nu se numeste Imperialism..
Asta se numeste ca Rusii au dreptul asupra teritoriilor georgiene.
De ce????!!!!
Pt ca ei sunt rusi si li se cuvine.
Ei sunt superiori celorlalti.
Dumnezeu le-a dat acest drept
ca si a unui nou popor ales.
NB:
Se pare ca pe langa “talentul” nostru de a ne dezbina intre noi
mai este si acela de a-i vedea pe altii superiori noua
atunci cand nu e cazul (sau mai exact, in toate cazutile)
Iar legat de intrebarea ta, de Sf.Serafim de Sarov:
“ati putea trai cum a trait el?”
nu pot decat sa spun ca
eu sunt un roman care se chinuie sa merite numele de ortodox
(recunosc ca nu indeajuns, dar ma straduiesc)
Cred ca avem o problema in a ne intelege, iar echilibrul il cam lasam deoparte ducandu-ne pozitiile la extreme. Trebuie sa vedem atat problemele noastre, ale romanilor, cat si pe cele ale altora, dar asta nu inseamna sa trecem sub tacere partile bune ale celorlalti,spre a ne fi indemn noua insine. Personal, mi se pare a fi cel putin la fel de daunatoare exaltarea calitatilor neamului nostru romanesc ca exagerarea celor ale altora.
Cred ca nu trebuie confundata Ortodoxia (care este Una, inconfundabila si neimpartita in jurisdictii, Ce are drept Cap pe Insusi Mantuitorul Hristos) cu o vremelnica stapinire/guvernare lumeasca din oricare din tarile (inca) Ortodoxe. De multe ori, atit la noi Romanii cit si la Rusi, Sirbi, etc., stapinirile au fost de cele mai multe ori ne-Ortodoxe! La timpul prezent, nu exista guvernare Ortodoxa a vreunui neam Ortodox!!! Sa ne fie clar ca, fara apartenenta la masonerie, nici un presedinte/prim-ministru nu e ales in aceste functii!!!
Daca un anume sef de stat hotaraste se se alieze cu vreo putere, in speranta unei bunastari materiale (ceea ce nu este, in sine, condamnabil), trebuie sa se uite si la consecintele acelei aliante, care de cele mai multe ori vin sub forma unor… “lantzuri” ce leaga intr-un anume duh poporul respectiv, cu consecinte din cele mai grave pentru mantuire!
Aceste tari, Serbia, Georgia ori Romania noastra, daca vreti, se indeparteaza in acest fel de Calea Salvatoare. Serbia s-a increzut in democratie (o alta vremelnica forma de guvernare) si in ajutorul Ortodox, dar acestea nu au mai sosit… Kosovo este, din pacate, pierdut. Georgia, o tara mult mai saraca dar cu un sef foarte ambitios, a fost incurajata sa arate ce poate, prin recuperarea teritoriilor pierdute cu forta… Rusii, stat imperialist (dar care putere nu e asa?) au re-actionat asa cum stim. Trairea Ortodoxa este alta, bineinteles. Dar ce traire Ortodoxa poti gasi intr-o lume in apostazie???
http://www.rostonline.org/blog/razvan/2008/08/profetul-soljenin-lumea-sfrmat.html
Iertati-ma ca m-am aprins asa!
Oricum nu e nimic de capul meu…
Dar ingaduiti-mi un ultim cuvant despre Rusia.
Acum realizez ca de fapt
rusii au trait si traiesc intr-o lume a lor (izolata si separata de cea a Europei)
in care si-au facut propriile reguli,
in care ei intre ei au fost in acelasi timp si stapani si stapaniti,
lume in care n-au dat socoteala nimanui
(chiar daca au produs suferinta popoarelor din jur – inclusiv exportul de bolsevism).
Ei n-au construit relatii bilaterale cu ceilalti (asa cum fac occidentalii).
Pentru ca ei insisi se considera ca fiind de fapt sursa de lumina pt ceilalti
(Lumina vine dela Rasarit).
O astfel de lume izolata – un spatiu imens – lumea tarilor rusi
a putut sa infloreasca nestingherita si Ortodoxia lor.
Poate doar Bizantul a mai fost un astfel de spatiu imens propice Ortodoxiei.
Nu intamplator, secolul XIX, perioada in care Ortodoxia Rusa s-a dezvoltat cel mai mult
a coincis cu perioada de maxima expansiune a Imperiului Rus.
(ex: in Sf.Munte venisera f.multi monahi rusi)
De aici le vine si curajul, mandria lor natioanala, si monumentalitatea caracteristica,
din nesfarsitele stepe rusesti in care te poti pierde sufleteste.
(asa cum si Soljenitin a avut curajul sa le vorbeasca occidentalilor despre pacatele lor
– pt ca Soljenitin avea constiinta apartenentei la o alta lume decat cea a Europei)
Iar noi ceilalti, romanii, traim intr-o alta lume,
a Europei occidentalizate si secularizate,
in care am fost mai tot timpul stapaniti de altii,
si n-am reusit sa lepadam slugarnicia si sa avem curajul
si sa exprimam ce avem noi original.
Au fost cateva scurte perioade de demnitate in interbelica si in ev mediu,
Dar nu stiu ce sperante mai sunt…
sa spui ca ideea de romanism n-a murit inca…
(poate sfintii nostri romani care asteapta sa fie descoperiti
si pusi la loc de cinste in sufletele noastre –
ca oricum pe ierahia BOR nu ne putem sprijini).
NB:
Dar aceasta lumea izolata si invechita a tarilor rusi, a taramului Ortodoxiei, nu va avea loc pe harta Noii Ordini Mondiale.
Si de aceea toti comploteaza ca ea sa dispara si sa-si imparta intre ei imensele resurse.
Si poate ca daca tarii rusi ar fi inteles sa-si domine micile tari vecine nu prin bici, ci intr-un mod intelept (in spiritul Ortodoxiei), poate n-ar fi fost atat de urati de catre ceilalti vecini.
Bravo Petru!
Asa este: toti adera la masonerie ca sa fie propulsati in f-ctii de conducere; este stiut si valabil si la altii, si la noi;
-ai atins foarte bine “Trairea Ortodoxa este alta, bineinteles. Dar ce traire Ortodoxa poti gasi intr-o lume in apostazie???” – deci: rus, bulgar, sarb sau roman este greu, de nu foarte greu sa ramai in niste limite ce te-ar denumi cu chiu cu vai traitor ortodox; de ce? nu te ‘lasa’ lumea care zace sub cel rau; s-a format o armata serioasa si din ce in ce mai numeroasa de partea raului ce i-a proportii si tinde sa devina majoritara – si-aici se probeaza ‘Iadul este aproapele meu’ si starea de iad devine una normala, conforma vremurilor noastre la care nimeni si nimic nu mai reactioneaza; vreti sa va spun ceva? Anul asta – in special – am simtit ca o sa se intample ceva (in lume, la nivel general,dar si la noi…), este o stare de tensiune extraordinara, fiecare se ghideaza numai dupa ‘faca-se numai voia mea’, voie satisfacuta cu nerusinare si in detrimentul celuilalt…este trist, foarte trist ce se intampla la noi, de multe ori mi-e rusine ca apartin acestui neam ce nu-si face cinste numelui de roman, ce se ghideaza numai dupa ‘politica strutului’ inghitind fara masura abuzuri, rautati ce-l macina si in interior dar si din afara; sunt foarte multe de spus, greul abia va incepe si vom trece prin probe adevarate de foc, scapa cine poate…unii cu arsuri de gradul I, II sau III!
@iov: imi place tare mult cum ‘ataci’ unele probleme – esti pe aceeasi ungime de unda cu mine in multe privinte; nu te mai scuza! – te rog – n-ai de ce! Nu trebuie sa te scuzi si sa te acuzi ca nu faci ‘masa’ cu marea majoritate!
@cristina catrina: de acord pana la “Rusi simplii sunt oameni calzi si primitori.Americanii si in general occidentalii sunt reci si interesati. Rusii pot ridica la Dumnezeu o rugaciune pentru tine pe cand occidentalii nici nu iti zambesc gratuit.Ierati-ma dar cred ca si rusii fac parte din turma mica de care vorbeste Mantuitorul.Iar sa il contrazicem pe sf. SErafim de Sarov mi se pare o blasfemie.Ma intreb, ati putea trai cum a trait el?” – pas! referitor la ‘rusii simpli sunt calzi si primitori’; occidentali or fi ei reci si interesati dar si scarbiti de modul cum sunt/ar trebui sa fie crestinii, multi ramanand cre(s)tini eliminat fiind ‘s’-ul in mod voit! ‘Ascultati cretinilor! Tineri si batranilor…’exemplu edificator al tiganusului din cartea lui Dan Puric! Sf.Serafim de Sarov a fost, este si va fi MARE…dar a incerca si prin asta a ridica la superlativ si de-aici a bate obrazul prin comparatie ca nu ne putem ridica la valoarea, sfintenia lui este folosit exagerat, in mod voit(prin comparatie) si rau intentionat! Fiecare are rolul sau si valoarea sa de netagaduit in fata lui Dumnezeu; daca toti am fi cu mapa, cu sapa cine-ar mai da, draga cristina catrina? sa nu uitam ca buturuga mica rastoarna carul mare si ca, din cauze mici ori foarte mici se pot naste efecte mari si/sau dezastruase! Situatia este grea, rea, urata! Rusii – dupa parerea mea – au mari sfinti dar sunt si negrii in cerul gurii! Ei sunt la extreme: de la umilinta prin plecarea fruntii in tarana pana la uciderea cu sange rece, nemilos…a spus-o un sfant roman care i-a cunoscut bine in timpul razboiului…stiti despre cine vorbesc?!
vazand evolutia razboiului din georgia,am fost curios cam ce comentarii au aparut pe marginea articolului de mai sus.imi place atitudinea lui iov.este sincer,chiar daca se aprinde mai tare.
desfid pe oricine care spune ca,,de multe ori mi-e rusine ca apartin acestui neam ce nu-si face cinste numelui de roman,,indiferent de ce argumente ar aduce.tot ceea ce patimim ca membrii ai acestui neam,supararile noastre fata de ceilalti conationali,fata de conducatori,etc. se datoreaza in primul rand pacatelor noastre individuale si inainte de a blama neamul,ar fi bine sa te rogi pentru el si sa faci tot ce iti sta in putinta pentru a ajuta pe ceilalti.nu te poti numi ortodox si ,in acelasi timp, sa iti fie rusine ca esti roman.in momentul acela te pui in contra lui dumnezeu care te-a pus in acest neam.
in ce priveste rusia,nu cred in intaietatea vreunui neam in fata altora,toate ortodoxe fiind.fiecare neam isi are aportul sau la dezvoltarea ortodoxiei.pentru ca daca discutam de vreo intaietate,atunci fiecare neam poate aduce argumente in favoarea sa.noi putem sa apelam la multimea sfintilor si martirilor nostrii,care nu se poate compara cu a altor neamuri.ca si natie,romanii a fost foarte incercati,din toate partile,inclusiv rusia.
nu vreau sa ma pun in contra acestor profetii,dar toate astea s-ar implini numai daca rusii se intorc catre dumnezeu in masa,ceea ce ar fi o adevarata minune.
deocadata,realitatea e alta.noi trebuie sa ne vedem de pacatele noastre ca neam.avem o atat de mare comoara,care este ortodoxia noastra,incat ar fi pacat sa ne consumam energia gandind prea mult la niste profetii conditionate de ridicarea duhovniceasca a unui popor.
va rog sa cititi urmatorul articol
http://www.romanialibera.ro/a115749/testamentul-lui-petru-cel-mare.html
admin,ceea ce spui mai sus cum ca,,Eu nu as spune ca romanii nu sunt imperialisti, ci ca neamul nostru nu a avut niciodata in istorie forta politico-militara de a exercita aceasta “patima” a imperialismului, fiind inconjurati de popoare cu mult mai puternice.,, m-a cam intristat,pentru ca uiti ca neamul asta s-a construit ortodox,armatele noastre erau formate din tarani care isi iubeau prea mult pamantul ca sa jinduiasca la altii.
si erau prea credinciosi ca sa se formeze in sufletul lor psihologia imperialismului.asa ceva nu ne caracterizeaza.sunt destui asa zisi,,intelectuali,,care s-au ridicat sa scuipe peste fata neamului nostru(ca sa vorbim numai de cazul patapievici),nu trebuie sa mai faci si tu astfel de afirmatii ca cele de mai sus.
Frate, iarta-ne, dar nu ai inteles ceea ce am spus. Si tu spui de pacatele noastre, care devin cele ale neamului, care trebuie asumate si planse. Nu ne e in niciun caz rusine de neamul nostru si cu atat mai mult ne delimitam drastic de oricine “scuipa” peste el, dar nici nu vreau sa cadem intr-o neamolatrie sau in filetism, care sunt roadele unui umanism neortodox. Sunt doua extreme: sa ne umflam in pene cu virtutile neamului si sa ne laudam cu meritele altora, ca si cum ele ne scutesc sa mai traim si noi duhovniceste si sa aducem roade, iar, pe de alta parte, sa ne fie rusine ca suntem romani, sa ne gasim numai defecte si sa devenim niste jalnici imitatori si slugi ai altora (nici macar ortodocsi). Eroii si martirii neamului sunt Parintii nostri care ne-au jalonat traseul spiritual pe care si noi trebuie sa mergem… nu trebuie doar sa ne mandrim cu ei, ci sa-i iubim si sa-i urmam efectiv, altfel… vom pati ca cei care se laudau ca sunt fiii lui Avraam, crezand ca le e de ajuns. Neamul se poate dezintegra si pieri prin noi (nu chiar de tot, desigur, ca orice realitate dumnezeiasca, va pastra o ramasita), prin nevrednicia noastra, oricat de patrioti am fi in vorbe mari.
Ortodoxia este universala, fiecare neam avand de adus darurile sale specifice, dar impartasindu-se in acelasi timp de darurile celorlalti (ortodocsi!). Pe de alta parte, cred ca suntem si victima unor stereotipii mentale dupa care “romanii sunt buni si nu fac rau altora”, in timp ce “rusii sunt rai si imperialisti”. Haideti sa ne uitam in jurul nostru… sau chiar in noi insine, fara complezenta, scrutandu-ne in Lumina Evangheliei! Si rusii au patimile lor, si noi avem patimile noastre, chiar multe, daca ne privim cinstit si suntem in stare sa facem raul la fel ca oricare altii din aceasta lume. Ele se manifesta istoric diferit, dar nu despre istorie as vrea sa vorbim aici. Trebuie sa abordam lucrurile duhovniceste, nu politic, sa ne vedem pacatele, individuale si colective (de exemplu, duhul lumesc, mandria, lasitatea, tradarile prin compromis, etc.) prin care am ajuns astazi o umbra a ceea ce am fost candva. De altfel am dezvoltat aceste idei aici, unde vei gasi si gandurile parintelui Rafail Noica, pe care le impartasim. Iar parintele Calciu spunea despre ce a ajuns acum neamul nostru:
“Cred ca avem un neam in perioada de martiraj, care va deveni un martiraj general. Nu stiu cum, nu am o imagine exacta dar martirajul va fi probabil si de ordin material, si de ordin moral. Adica, incet, incet, familia va fi distrusa, incet incet Biserica va fi compromisa – prin compromisurile proprii – si va fi o o parte a neamului romanesc care va ramane pe pozitii crestin-ortodoxe adevarate, si asa cum am spus, muntii, manastirile, orasul, poate ca vom intra in catacombe din nou… Dar Dumnezeu va salva neamul romanesc pana la urma”.
Pe de alta parte, nici neamul rus binecredincios nu se confunda nici cu liderii sai imperialisti, nici cu Sinodul, nici cu partea putreda si necredincioasa a poporului (mai mult populatie). Nu trebuie sa fie o reinviere a intregii populatii rusesti, ci a partii sanatoase a lui, oricum foarte numeroasa. Iar acest lucru cred ca se intampla deja, e in curs de desfasurare, ca sa spun asa. Nu cred ca toti acei sfinti, de la Serafim de Sarov si pana la Serafim Rose s-au lasat inselati de diavol, din cine stie ce patimi legate de panslavism. Iarasi cred ca am amesteca politica si resentimentele istorice unde nu-si au locul. Intre “tarul” laic KGB-ist Vladimir Putin si Sfantul Tar Nicolae nu este absolut nicio legatura, ba chiar este o prapastie totala. Iar daca Dumnezeu voieste sa aleaga un destin si o misiune speciale unui anume neam (poporul evreu a fost oare altceva decat alegerea lui Dumnezeu?), cine suntem noi sa ne impotrivim planului lui Dumnezeu si sa-i gelozim pe fratii nostri?
Dar inchei cu perspectiva unui duhovnic tanar, dar foarte cunoscut, de la o manastire de Maici din Moldova:
“1. Noi nu mai asteptam o personalitate, un conducator, un program, un partid. Paganii asteapta acest lucru, necredinciosii, noi nu.
2. Dumnezeu nu vrea o personalitate de acest fel, mareata, care sa vina sa rezolve lucrurile si crizele. El vrea un popor. Iar acest popor nu mai este unul de tip national. Nu mai conteaza acum ca esti sarb, rus, roman. Poporul lui Dumnezeu este tot cel ce crede in el – ortodox.“
Frate admin,iertare iti cer si eu daca ti-am produs suparare prin cuvintele mele.Nu am sa aduc contraargumente la ceea ce ai scris.Impartasesc ideile exprimate de tine si argumentele.Sentimentele mele fata de neamul meu nu sunt neamolatrie sau filetism,ci tin pur si simplu de bunul simt.Stiu ca la judecata noastra vom fi chemati atat pentru pacatele noastre,dar si ca neam.
Dar hai sa spun altcumva lucrurile astea.Daca as fi citit toate astea atunci cand eram in Romania,poate nu m-ar fi facut sa sar asa cum am facut acum.Atunci nu eram nici dus la biserica,nu aveam nici duhovnic,iar ortodoxia asa cum o stiu acum era foarte departe de mine si asta datorita mie,normal.Acum lucrez in strainatate de doi ani.Inainte de a ajunge aici m-a ajutat Dumnezeu sa imi gasesc un duhovnic caruia m-am spovedit,am urmat canonul pe care mi l-a dat, am pus inceput vindecarii mele si,pana sa plec in alta tara am avut timp sa gust ortodoxia,sa o cunosc asa cum nu mi-a fost dat inainte.Insa nici atunci nu o cunosteam asa cum trebuie.Doar cand am ajuns aici am constientizat ce inseamna ortodoxia,cat de mult imi lipsea biserica noastra,pentru ca ma aflam intr-o masa de protestanti.Dupa ceva timp am aflat o biserica rusa la care ma mai duc duminicile,doar atunci cand nu lucrez.De fapt e o camera amenajata sa fie biserica.Problema e ca se oficiaza in limba rusa,cantarile sunt cat se poate de protestante,in sensul ca nici macar cantari de rit slav nu sunt,ci pur si simplu e o linie melodica.Nici macar gestica din timpul liturghiei nu e ca la noi.Vorbesc de cei care participa la slujba,nu de preot.Ma rog,e o alta lume.Frate admin ,te rog sa ma crezi ca tanjesc dupa slujbele noastre,dupa cantarile pe care le avem.Nimic din ce avem noi nu este aici.Doar textul liturghiei,icoanele de pe pereti si cam atat.
Te rog sa ma crezi ca nu am nimic cu rusii.Stiu si eu ca tot omul de sfintii rusi.Nu contest profetiile parintilor lor despre Rusia si nu sunt gelos ptr asta.Ar insemna sa dau dovada, daca nu de nebunie,macar de prostie.Pentru mine sfantul rus e tot ca si sfantul roman,adica ortodox.Nu pot sa uit ca Maica Domnului i-a dat ca duhovnic parintelui Arsenie Boca pentru 40 de zile, pe Sfantul Serafim de Sarov.
Poate ca nu m-am exprimat cum trebuie.Nu stiu.Ai intr-u totul dreptate in ceea ce ai scris si am citit si recomandarile din text.Pentru mine toate acelea sunt cat se poate de firesti.Ce vreau sa iti spun in incheiere e ca imi iubesc Biserica si neamul din care fac parte,mai ales ca sunt atat de departe de ele ca si distanta.
Dumnezeu sa ne ajute si multumesc pentru raspuns.