PARADOXURILE CONCUBINAJULUI – Raspunsuri ale psihiatrului ortodox Dmitri Avdeev despre relatiile dinaintea casatoriei si despre pastrarea fecioriei
“- Traim impreuna fara sa fim casatoriti civil. Astfel, ne cercetam relatia, inainte de a o inregistra la Stat. Ce este rau in acest lucru?” (Marina B.)
– Este foarte bine ca va cercetati sentimentele. Dar ce legatura are casatoria cu aceasta? Daca nu sunteti siguri ca va veti casatori, atunci e mai bine sa traiti separat, fiindca incercarea sentimentelor nu presupune neaparat si convietuirea. Atunci cand Domnul l-a creat pe Adam, El nu a creat mai multe Eve si nu a spus: „Incearca, Adam, si vezi care ti se potriveste”. Domnul a creat o singura femeie si i-a binecuvantat pe Adam si pe Eva la convietuire. Daca acest principiu se incalca, atunci oamenii pierd binecuvantarea lui Dumnezeu. Pe deasupra, pentru femeie rolul de concubina, spre deosebire de cel de sotie, este injositor.
Daca un tanar nu este convins ca o iubeste pe fata cu care se intalneste, nu are dreptul sa se foloseasca de tineretea, nurii si frumusetea ei. Domnul i-a creat pe oameni, barbati si femei, nu pentru ca ei sa se „distreze” fara nici o obligatie unul fata de celalalt.
Este important sa intelegem ca relatia de concubinaj este pagubitoare atat pentru sufletul barbatului, cat si pentru cel al femeii. Rolul de concubina aseaza femeia intr-o situatie nefireasca. In primul rand, ea nu este sigura de viitor. Si nu se stie care va fi rezultatul acestui „test”: va deveni ea oare sotie sau va ramane singura, cu sufletul ranit si cu o experienta amara a unei false casnicii? Daca experimentul nu va reusi, nu putem decat sa ne inchipuim cata suferinta, injosire si nedreptate va indura aceasta femeie. Si aceste lucruri nu sunt fara repercusiuni pentru suflet. Astfel, femeile isi distrug in mod constient personalitatea. Drept rezultat, avem de-a face cu barbati iresponsabili, infantili, rautaciosi, dar si cu femei agresive, puse pe scandal si inraite.
Verificati stabilitatea relatiei dumneavoastra, dar nu treceti peste linia trasata de Dumnezeu, fiindca aceasta este distructiv pentru personalitate. Pe o astfel de baza nu poate fi construita o familie.
– “De ce trebuie sa isi inregistreze relatia la Stat doi tineri care se iubesc? Oare poate influenta sentimentele o stampila?” (Tatiana D.)
– Sigur ca influenteaza, si aceasta s-a verificat prin experienta multor generatii. Atata timp cat nu exista acea stampila, voi nu sunteti sot si sotie; nu aveti obligatii si nici o responsabilitate unul fata de celalalt. Relatia pluteste in aer si nu vreau sa amintesc aici despre responsabilitatea fata de Dumnezeu, ci doar de responsabilitatea fata de societate. Astazi va iubiti, iar maine nu, si atunci va veti desparti. Avem o multime de exemple in acest sens, in societate. Traind astfel, va furati singuri fericirea, fiindca aceasta nu poate fi completa in afara familiei. Relatiile extraconjugale sunt pacatoase. Aceasta necuratie se raspandeste apoi asupra intregii vieti, sub toate aspectele ei.
Si da, unul din felurile in care iti poti arata dragostea este acela de a inregistra relatia la Stat. A lua asupra ta responsabilitatea pentru cel de aproape al tau si a declara acest lucru in fata tuturor este privit astazi, din pacate, ca un act de eroism. Dar daca iubiti cu adevarat, atunci nici nu va veti gandi prea mult la stampila. Asa ca este bine sa va cununati si sa traiti impreuna in bucurie.
– „Astazi nu este la moda si nici in conformitate cu contemporaneitatea sa-ti pastrezi curatia. Multe fete sunt convinse ca au door doua cai: fie sa traiasca fara acte, fie sa ramana fete batrane.” (Natalia P.)
– Acest punct de vedere este fals. In primul rand, neprihanirea este un dar deosebit al lui Dumnezeu. Fata, prin natura sa, este creata pentru a fi pazitoare a neprihanirii. Si aceasta calitate extraordinara trebuie pasrtrata ca ochii din cap, fara a te deda minciunilor nerusinate.
Intr-adevar, astazi sa pastrezi curatia este greu. Mult mai usor este sa te dedai ispitei si sa faci „experimente” care distrug personalitatea. Cuvantul „des-franare” provine de la „frana”, „in-franare”. Uitati-va numai la cei care s-au hotarat sa traiasca fara acte. Sunt ei oare fericiti? Dupa cateva astfel de „experimente” fetele isi pierd atitudinea sanatoasa fata de sine. Apare atunci complexul de om de calitate inferioara. In urma unor astfel de insuccese mai poti oare incerca sa-i demonstrezi unei fete ca exista posibilitatea intemeierii unei familii solide? Intr-adevar, putine fete isi mai pastreaza astazi curatia pana la casatorie. Tocmai de aceea multe casatorii se si destrama. Omul contemporan alearga dupa placeri, fara sa se gandeasca la faptul ca familia inseamna responsabilitati, cresterea de copii si intretinerea familiei.
Ceea ce se intampla astazi marturiseste doar despre degradarea societatii. Barbatii au o atitudine de consumism fata de femei. Vinovate de aceasta sunteti chiar dumneavoastra, domnisoarelor, fiindca ati alintat prea mult barbatii. O fata trebuie sa fie inaccesibila si atunci barbatul va da dovada de calitati morale: barbatie, tarie de caracter, asiduitate, bunatate si tandrete. El va deveni cavaler, aparator al curatiei si neprihanirii feminine. Astfel, barbatul va fi nevoit sa va cucereasca increderea si dragostea, manifestand calitati de barbat adevarat, nu de afemeiat.
– „Prietena mea a fost de acord cu concubinajul, numai ca alesul ei nu-i propune sa se casatoreasca. Ce sfat i se poate da in acest caz?” (Margareta N.)
– Daca tanarul nu cere in casatorie o fata, atunci ea va trebui sa aduca vorba despre aceasta. Sfatul meu este urmatorul: sa prinda curaj si sa-i spuna calm ca il iubeste si ca vrea sa intemeieze o familie cu el. Trebuie sa-i spuna ca ea a facut deja alegerea si ca asteapta ca el sa ia atitudine. Iar daca barbatul nu este gata sa faca pasul spre casatorie, atunci sa traiasca separati.
Daca prietena dumneavoastra ii este, intr-adevar, draga si el o vede ca pe jumatatea lui, sotia, prietena, mama copiilor, atunci va spune ca este de acord sa mearga cat mai curand la starea civila. Nu are nici un rost sa asculte argumentele acestuia impotriva casatoriei, fiindca orice negare a sa nu are cum sa fie consistenta. Capacitatea feminina de a compatimi poate sa joace o festa intr-un astfel de caz. Fetele rabda si trec cu vederea inactivitatea barbatilor, neputinta sau lipsa lor de dorinta infruntarea greutatilor.
Daca insa ea este pentru el doar o joaca, atunci pasul acesta serios nu va fi realizat si el va pleca si, cu cat mai devreme se va intampla aceasta, cu atat va fi mai bine.
– „Sunt complexata. Am 21 de ani si multe dintre prietenele mele sunt deja casatorite, unele au si copii. Eu sunt virgina si mi se spune ca aceasta notiune este una invechita, iar daca ma voi pastra asa, nu ma voi marita. Imi dau seama ca desfranarea este un pacat, dar ce-i de facut?” {Veronica J.)
– Nu va lasati manipulata. Ati spus foarte bine ca desfranarea este un pacat. Vom puncta si ca acesta este un pacat de moarte, care duce sufletul in intunericul iadului. Doar pocainta adanca si indreptarea vietii reunesc un astfel de suflet cu Dumnezeu si cu Sfanta Sa Biserica. Desfranarea il lipseste pe om de harul lui Dumnezeu. Fiind lipsit de har, desfranatul se lipseste si de pacea sufleteasca. Astfel de oameni sunt nevrotici si adesea nelinistiti. De aceea ei se si afla tot timpul in cautare de noi aventuri si placeri.
Desfranarea il lipseste pe om de posibilitatea de a iubi cu adevarat. De obicei, cei vinovati de acest pacat nu pot sa intemeieze o familie stabila si nici sa educe copii sanatosi din punct de vedere moral. Cat despre SIDA, bolile venerice, avorturi si infertilitate in cazul patimii amintite cred ca este de prisos sa mai vorbim.
Acum, sa ne intoarcem la prietenele dumneavoastra mai „avansate” in acest domeniu. Asa cum intunericul nu se intelege cu lumina, la fel si fecioria pentru un desfranat este ca o admonestare, tulburandu-i constiinta. De aceea, ele ar dori sa nu auda niciodata despre aceasta si masoara totul cu masura lor.
Casatoria a fost creata de Dumnezeu, iar familia, gandita de El ca o mica Biserica. Fetele crestine cuviincioase se rugau Domnului si Maicii Domnului pentru a li se darui un sot, se pastrau pentru acesta si se infrumusetau prin modestie, neprihanire si smerenie, acestea fiind zestrea lor. In vechime se spunea: „Modestia este podoaba fetei” si de aceea familiile erau trainice.
– „Unele femei explica infertilitatea lor prin concubinajele pe care le-au avut inainte de casatorie. Se poate face o astfel de conexiune?” (Inesa C.)
– Este greu sa dai un raspuns foarte sigur. Un cunoscut ginecolog ortodox din Moscova sustine ca schimbul partenerilor nu ramane fara urmari pentru femeie. Cauzele infertilitatii sunt multe si putem vorbi atat de un diagnostic medical, cat si de unul spiritual. Primul trebuie stabilit, in mod obligatoriu, de medici.
Din punct de vedere spiritual insa, convietuirea in afara casatoriei este un pacat, Si inca un pacat de moarte. Aceasta este interzisa de Domnul. Dar Dumnezeu este milostiv si il iarta pe omul care cere iertare, se pocaieste cu adevarat si isi schimba viata ulterioara, fara sa mai incalce legile morale”.
(din: Dr. Dmitri Avdeev, Ioana Besedina, “Femeia si problemele ei. Perspectiva psihiatrului ortodox”, Editura Sophia, 2010)
De/despre acelasi autor:
- INTRISTAREA SAU DEPRESIA – DUHUL “UCIGASULUI DE OAMENI DINTRU INCEPUT”. CARE ESTE GRAVITATEA PACATULUI SINUCIDERII? Raspunsurile psihiatrului ortodox D. Avdeev
- Pocăinţa şi rugăciunea tămăduiesc stresul şi nervozitatea! Şi ce n-ar tămădui ele…
Putem considera mândria sau alte patimi sau păcate drept cauza căderilor psihice?
Mândria reprezintă, pe lângă alte cauze, principalul factor care stă la baza tulburărilor psihice. În cazul psihozelor, ea este catalizatorul care face ca boala să fie cât mai manifestă. Iar în stările de borderline, mândria este singura care declanşează afecţiunea psihică.
Cine este Dmitri Avdeev?
Cititi si:
- PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE CURVIE, pervertirea cuvintelor si despre “binecuvantarea” duhovnicului pentru RELATIILE TRUPESTI DINAINTE DE CUNUNIE. Cum ne putem insela folosind eretic cuvantul: “Toate ne sunt ingaduite…”?
- Scrisoare către o fată “care nu mai poate…”
- Mai merită să ţii fecioria în ziua de azi?
- Dacă vrei, poţi (să-ţi păstrezi fecioria)
- Despre feciorie, virginitate
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre cum lucreaza LEGILE DUHOVNICESTI
- CUVIOSUL PAISIE DESPRE TANARA GENERATIE: “Lipseste duhul de jertfa”
- Monahul Paulin de la Putna despre imbracaminte, machiaj si privire intr-o cultura a curviei
- Sfantul Nicodim Aghioritul (14 iulie): CUM SA LUPTAM IMPOTRIVA PATIMILOR TRUPESTI
- Ierom. Ioan Buliga: JOCURILE DESFRANARII
- Sfintii Cuviosi Martinian si Zoe – ocrotitorii celor care se lupta impotriva desfranarii
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Vlad
@ “Imi pare rau ca intervin si imi cer iertare(am inteles ca sunteti preot-sarut mana!), dar de cate ori vad numele mi se aprinde un beculet si nu pot sa nu-mi aduc aminte de comentariile dvs din timpul “razboiului cipurilor””
Îmi cer sincer iertare că numele meu vă sminteşte. Ca şi opiniile mele, probabil. N-ar fi mai bine să mă ignoraţi de tot? Cred că ar fi mai odihnitor pentru dvs.
@ “Erati cumva pe blogul lui saccsiv ba Vasile, ba Ioan Florin Florescu, un fel de dr. Jekyll and mr. Hyde.”
Da, dar Vasile şi Florescu au spus întotdeauna aceleaşi lucruri – şi despre cipuri, şi despre blogherii isterizaţi, şi despre orice vreţi dvs. Iar lucrurile cele mai importante şi mai grave şi le-a asumat preotul Florescu. În timp ce marii mei “demascatori” continuă să rămână nişte nick-nameuri în boscheţii internetului.
@Ina:
Ai foarte mare dreptate. Sunt de acord cu ce ai spus.
http://www.youtube.com/watch?v=KAY3NCqpKm8
Parintele Arsenie Papacioc a luat mereu apararea femeilor, intr-un mod din cele mai placute noua:).
Cateva idei din inregistrare:
S-a facut o constatare. Intrucat femeia a fost roaba mii de ani, si cu ocazia sf Constantin cel Mare la 314 cand a dat libertate femeii la edictul de la Milano, sa nu mai fie omorata si surghiunita fara judecata, S-A TRANSMIS ATAVIC, adica a trecut prin generatii mai departe teama femeii de barbat si a ramas femeia cu spaimele acestea inca atavic transmise. Dar nu este permis!
Femeia inseamna IMPARATEASA DARUITOARE. Femeia, daca tu zici ca-i slaba, totusi, din momentul in care tu te-ai angajat sa te numesti sot, nu te poti numi sot decat langa o femeie, langa o sotie. TREBUIE S-O PUI PE TRON, cu orice chip.
Femeia este extraordinara in creatia lui Dumnezeu. D-voastra dati-va seama ca destinul intregii omeniri depinde de cuvantul Fecioarei libere.
Si aici foarte frumos si important:
http://www.youtube.com/watch?v=EZZYiXBuv5w
Atentie la ce spune de purtarea de pantaloni la femei (anatema!)
@ Rafael “O femeie care afirma ca nu si-ar putea iubi copilul mai mult decat barbatul fie nu are copii sau este ea insasi sufleteste doar un copil.”
Si eu gandesc la fel. Mai mult cred totusi ca trebuie sa diferentiem iubirea pentru copil de iubirea fata de sot. E total diferita.
Eu nu am intalnit pana acum la nimeni din familie o iubire pentru sot mai mare decat cea pentru copil. Mi.e greu sa gandesc asta.
@ Antuza, multumesc.
@ Mirela
“Femeia a fost pervetita de barbat si nu invers. Decadrea morala a femeilor are mare legatura cu cea a barbatilor.” Vezi inregistrarile cu p Arsenie Papacioc. Sunt pe aceleasi lungime de unda:)
@Ioan Florin Florescu
Nu am nicio problema cu numele. Iar unele opinii ale dvs nu le impartasesc, nicidecum nu ma simt amenintat de ele. Si pentru ca nu sunt de acord cu ele mi-am permis sa le comentez. Consider ca nu am folosit un ton nepotrivit sau o abordare nelalocul ei(posibil sa ma insel-daca da, iertati). Va respect preotia si in general ma silesc sa respect pe oricine, orice ar fi el/ea.
Si comentariile de pe saccsiv le gasesc confuze avand in vedere ca aparati punctul de vedere al adminilor acestui blog,dar aveati interventii filo-catolice si aparati protestantii . Ba nu stiati cine e Vasile, ba aparea Vasile si spunea ca ii sunteti duhovnic, ba apoi spuneati ca il stiti pe Vasile.
@ Ioana
in ceea ce priveste paragraful acesta:
“Un lucru insa:nu este tristete in viata unui crestin ortodox, decat poate, ocazional. Bucuria este starea de spirit care ii caracterizeaza pe crestini. Cine l-a cunoscut pe Hristos, nu se mai impiedica de faptul ca in viata lui nu este totul asa cum si-ar fi dorit.
Eu nu as zice ca alternativa celor necasatoriti este singuratatea, ci Hristos!” – de acord, dar unde am scris eu contrariul ?
Tristete nu am, ptr ca tot ce am cautat, am gasit, desigur se poate schimba de la o zi la alta, dar ptr ca suntem vremelnici, dar ne regasim iar in vesnicie.
Ioana, singurul lucru pe care pe mine m-ar pocni lacrimile instataneu, ar fi doar daca sotul meu mi-ar spune ca nu e fericit, atata tot, dar nu o intristare peste masura, ci mai mult ca o tanguire ca mi-as dori sa fie mereu fericit si sa caut sa-l fac mereu fericit. Pentru ca e omul pe care l-am gasit si il doresc sa fim impreuna si in vesnicie. Sa ne bucuram nesfarsit.
In rest, nu am motive de tristete si nu am mai avut de ceva timp, dar
pentru a fi bucuroasa, traiesc in poruncile lui Dumnezeu, in pocainta, in spovedanie curata, sa caut sa nu supar pe nimeni, Sf Impartasanie si nadejea in toata vremea in Domnul, Maica Domnului si Sfintii.
@Ioana
Nu pot sa spun ca am inteles Taina casatoriei,dar ce am remarcat eu convietuind cu jumatatea mea, este ca, incet-incet si de multe ori inconstient fiecare ajunge sa puna umarul la lucrarea mantuirii celuilalt. Cel de langa tine, prin reactiile lui iti reflecta mai tot timpul starea ta duhovniceasca. Plus ca, ajungand sa ne vedem slabiciunile si nevointele, devenim automat doctori sufletesti unul pt. celalalt. De multe ori doctoria e amara, pt. ca partenerul te vede chiar asa cum esti(tu avand tendinta sa te autoamagesti)-dar atunci e cea mai folositoare.
Si in final, puii zboara din cuib si pleaca sa se lipeasca de jumatatea lor, tu ramai cu a ta.
Vlad
@ “Si comentariile de pe saccsiv le gasesc confuze avand in vedere ca aparati punctul de vedere al adminilor acestui blog,dar aveati interventii filo-catolice si aparati protestantii .”
Nu e nimic confuz, Vlad. Ce e confuz în faptul că, în unele postări, le-am luat apărarea adminilor de pe acest blog, iar în alte postări vorbeam de catolici? Am făcut eu undeva vreo legătură între admini şi catolici? Măi, măi, vorba părintelui Boca: în mintea strîmbă şi lucrul drept se strîmbă. Îmi pare bine că ai amintit de asta, pentru că rămăsesem dator cu o explicaţie adminilor acestui blog. Da, le-am luat apărarea atunci cînd au avut dreptate în polemica cu saccsiv. Şi – atenţie! arhiva lui saccsiv mi-e martoră – spuneam adeseori ceva de genul acesta: “nu sunt de acord în totalitate cu Război întru cuvînt, dar e bine că au un duhovnic ca păr. Mihail, e bine că sunt temperaţi, e bine că favorizează cultura teologică şi nu cultura de youtube ca saccsiv etc. etc.”. Iar celelate opinii ale mele mi le asumam pe cu totul alte subiecte. Nu am spus niciodată, de pildă: uite, m-am consultat cu adminii de la Război şi am ajuns la concluzia că catolicismul nu e erezie. – Aşadar, ce e confuz? De ce vrei tu să vezi lucrurile confuz? Poate ai ceva în ochi…
Cît despre protestanţi, cum spui, i-am luat apărarea, o singură dată, pe blogul lui personal, unui profesor protestant român care fusese injuriat de către un ortodox, – profesorul acela era “sfătuit” să plece din ţară, că protestanţii nu au făcut nimic bun pentru ţară. Şi i-am amintit zelotului nostru ortodox că prima Biblie românească, de la 1688, Biblia Bisericii vreme de sute de ani, a fost tradusă după Septuaginta protestanţilor de la Frankfurt. Nu mi-e ruşine deloc că i-am luat apărarea – am şi semnat cu numele meu şi voi semna cu numele meu şi pentru apărarea fraţilor mei ortodocşi, şi pentru apărarea fraţilor din alte staule, atunci cînd ştiu că nu sunt vinovaţi.
@ “Ba nu stiati cine e Vasile, ba aparea Vasile si spunea ca ii sunteti duhovnic, ba apoi spuneati ca il stiti pe Vasile.”
Tocmai, Vlad – şi oare nu te-ai prins că glumeam? Mă jucam cu saccsiv, mă amuzam de el – el ştia în orice clipă cine sunt, avea ip-ul meu. Cît de prost sau de naiv ar trebui să fiu ca să spun că uite, acum vorbeşte Vasile ucenicul meu, acum vorbesc eu, părintele lui Vasile etc. etc.?
Iartă-mă dacă te-am smintit – mai ales că mîine e Sf. Liturghie. Şi iartă-l şi pe Vasile 🙂 . Nu am vrut să-ţi vorbesc tăios, am vrut doar să pun lucrurile la punct – pentru că uneori mă satur şi eu de împungeri gratuite, viclenii şi clevetiri şi devin arţăgos şi pe picior de război cu oricine.
http://www.doxologia.ro/video/interviuri/pr-ilie-cleopa-despre-randuiala-nuntii
http://www.doxologia.ro/articol/20100905/sfantul-ioan-gura-de-aur-despre-taina-cununiei-despre-alegerea-femeii-potrivite
frati admin , nu se poate sa nu se mai aprobe comentarii provenite de la nick name batjocoritoare ? gen iepurasul fioros ? chiar e asa de greu sa isi treaca acolo numele de botez ? va marturisesc ca nu ma odihneste deloc genul asta de manifestare. 🙁
@Ioana
Cand am presupus ca sufleteste sunteti probabil doar un copil nu m-am referit la copilul care trebuie sa devenim pentru a place lui Dumnezeu, ci la imaturitate.
Ca regula generala observata atat de mine din experienta proprie cat si de alti barbati cu experienta “in domeniu” pot sa va spun aproape cu certidunie ca femeia cu un singur copil mai este inca femeie in sensul dorit de barbat. Femeia cu doi copii si mai mult este 100% mama.
Un barbat adevarat pretuieste mai mult femeia care isi plaseaza copiii pe primul plan dpdv afectiv, pentru ca asa este normal si lasat de Dumnezu, iar femeia care isi pune inca pe primul loc barbatul desi are copii, este o femeie care nu s-a lepadat inca de egoismul copilaresc si nu a trait inca din plin experienta materna. Ma iertati, nu vreu sa va jignesc in vreun fel dar pe acest subiect nu cred ca are sens sa ne contrazicem. Mai vorbim dupa ce aveti al doilea copil.
@Rafael: Spuneam intr-un comentariu care vad ca a trecut nebagat in seama:
@Costel: pe aceasta cale, il rugam pe iepurasul nostru sa isi aleaga un nick name mai onorabil. 🙂 Dar nu cred ca intentia lui a fost batjocura, judecand dupa continutul comentariilor.
@Ioan Florin Florescu: fratii nostri din alte staule? Of, of, constiinta noastra dogmatica, ravna pentru impartasirea ortodoxiei, unde or fi? Cred ca e de ajuns sa aparam pe oricine, de orice credinta si neam ar fi, de nedreptate, in virtutea poruncilor lui Hristos. De aceea respectam toti oamenii, ca avem Evanghelia, nu pentru ca ar apartine unor staule anume.
@vlad
“Ai vazut ce spune parintele in continuare:”Daca si dupa casatorie pacatul desfranarii continua, vina este si mai mare. Casatoria ar fi trebuit sa fie un remediu pentru boala desfranarii, iar daca remediul nu si-a facut efectul, atunci inseamna ca boala este mult mai adanca”.”
Conform textului, actiunea “terapeutica” a casatoriei se datoreaza dezgustului, nu unei transformari launtrice… Daca asa stau lucrurile, respectivul nu are decat sa isi caute o femeie care sa nu il dezguste, sau cel putin sa il incite intr-o masura suficient de mare ca sa treaca peste dezgust. In plus, ca veni vorba, multi desfranati gasesc placere in chestii care unui nedesfranat i se par dezgustatoare…
“Nu stiu din ce context ai scos acest DOAR din ultima propozitie? Eu am vazut ca vede casatoria ca pe un altar de jertfa.”
In propozitia incriminata am facut trimitere expresa la “ideea de a vedea casatoria doar ca pe un remediu la curvie”, indiferent de textul parintelui Buliga.
Expresia “altar de jertfa” se refera la “greutatile inevitabile ce vor urma”, in opozitie cu modul de a vedea casatoria ca pe un mijloc de obtinere a fericirii prin dragostea trupeasca, lucrul asta reiese foarte clar din context… Nu se refera la casatorie ca la altceva decat un “remediu pentru desfranare”.
Obiectiile pr. Florescu, completate cu interventia adresata pr. Lavrentie, mi se par in continuare intemeiate.
@admin
Nici o problema.
@costel
E adevarat ca ma amuza copios, insa nu am avut nici o clipa intentia sa-mi bat joc. Dar cred ca ai dreptate, era cam deplasat. Si scuze pentru tulburarea.
Cu stima,
iepurasul spasit. 🙂
@admin:
Sa mai astept vreun raspuns, sau o parere legata de rusinea (sau lipsa de … ) a barbatilor, sau situatia e atat de clara incat orice referire suplimentara la subiect ar fi redundanta.
Asa cum a spus Mirela mai sus: „Femeia a fost pervetita de barbat si nu invers. Decadrea morala a femeilor are mare legatura cu cea a barbatilor”, poate fi o propunere de viitoare postare. Mie mi se pare un subiect foarte important. Ce parere ai? Iti mai aduci aminte de cartea „Marsul distrugatorului”?
Mie nu mi se pare corect ca sa revina toata vina curviei asupra barbatilor, iar femeile sa devina niste curve nevinovate. Asa ceva nu exista. Curvie fara vina nu exista. Curvarii sunt toti la fel de vinovati, barbati si femei. Femeia daca este in situatia de a alege intre curvie si crestinism atunci va alege intre mantuirea ei si intre pacat, iad. La fel si barbatul : daca alege ca scop al relatiei cu femeia satisfactia sexuala si nu facerea voii lui Dumnezeu care presupune casatoria religioasa si toate virtutile enumerate mai sus, atunci alege iadul.
E adevarat ca la biserica intalnesti mai multe femei tinere decat barbati tineri, si deci consecinta este ca barbatul poate alege mai usor o viata fara curvie caci isi gaseste mai usor o femeie ce vrea sa se casatoreasca religios, la biserica. Din punct de vedere psihologic, barbatul e mai rational iar femeia mai sentimentala. Asta duce la faptul ca barbatul poate veni mai greu la credinta, mai ales pe cale rationala, insa femeia vine mai usor pe cale sentimentala. De aia sunt mai multe femei credincioase. Insa datorita faptului ca ratiunea este mai stabila decat sentimentul, barbatul odata venit la credinta cade mai greu, insa femeia fiind sentimentala cedeaza foarte usor la pacatul curviei cu barbati necredinciosi sau la apostazie. Avantaje si dezavantaje de ambele parti.
Nu vreau sa intru in polemica pe tema – care este mai avantajat, barbatul sau femeia, caci o astfel de polemica este o inselaciune din start. Nu este nici unul mai avantajat decat altul, caci Dumnezeu nu e nedrept. Dar daca vezi situatia cu daltonist duhovnicesc, atunci vei incepe sa enumeri numai avantajele unei parti si dezavantajele altei parti, si nici un bine nu va iesi din asta, ci numai cearta.
Adevarata convertire religioasa insa este altfel : nici din rationament nici din sentimentalism. Atunci abia omul este un adevarat convertit.
Datorita faptului ca femeile credincioase nu gasesc usor barbati credinciosi, care sunt mai putini, este o tragedie. Insa femeile care cedeaza ispitei de a curvi, din acest motiv cu barbati necredinciosi, fac o alegere foarte urata, care este de fapt apostazie, lepadare de Hristos. A ramane singure, desigur, e o mare suferinta pentru ele, poate chiar muceniceasca. Insa unde scrie in invatatura Domnului, ca in situatia cand ti se cere sa suferi petru credinta, ai voie sa te lepezi, ca cica ai fi indreptatit ??? Nu, daca te lepezi, atunci iti pierzi mantuirea, si scuze nu vei avea nici una.
Deci femeile care cad in curvie, din motivcul de mai sus, nu au scuze, si isi pierd mantuirea. Ele isi gasesc scuza ca cica li s-a impus suferinta. Dar oare daca devin curve nu vor suferi mai mult pe cealalta lume ?
Alta cale de mantuire decat suferinta, crucea, exista ??? Tocmai ca nu exista. S-a spus ca barbatii care curvesc stau bine mersi si femeile sunt singurele care sufera. Nu e asa. Barbatii curvari vor merge in acelasi iad ca si femeile curve. E adevarat ca femeile credincioase care raman singure, sufera in aceasta viata, insa curvarii nu sufera in viata asta, dar in cea viitoare vor suferi mai mult decat femeile credincioase ramase singure. Deci suferinta femeilor credincioase ramase singure, este cea mai mica suferinta pe care ele o puteau alege, caci daca curveau si mergeau in iad, mai mult sufereau. Asa ca nu va lamentati degeaba. Fara suferinta nu se poate.
Cei care pacatuiesc mai mult vor suferi, caci : ” daca aceste le fac lemnului verde ( cei care sufera in viata asta pentru credinta ) atunci lemnului uscat ce vor face ( cei care merg in iad ) ” – asta a spus-o Domnul cand isi ducea crucea spre Golgota. Caci femeile de pe drum Il compatimeau pe El : dar adevarul e altul : mai mult vor suferi cei din iad decat cei care isi vor purta crucea. Noi Il compatimim pe Hristos Care Si-a dus crucea, sau pe cei care L-au rastignit ? El a facut alegerea cea mai buna : a ales suferinta minima, crucea. Caci daca alegea sa respinga crucea, atunci mergea si El in iad, in iadul vesnic, si suferea mult mai mult. De asta alegerea Lui a fost inteleapta, pentru ca a ales suferinta minima.
Nu mai compatimiti pe cei ce sufera in viata asta, ci mai ales pe cei care aleg pacatul si vor suferi in viata viitoare.
@P. Ioan Florin Florescu
Chiar dacă am pus în paranteză “pe lumea aceasta”, aici este toată cheia. Dumnezeu a spus, şi rămâne valabil chiar şi în lumea noastră păcătoasă, că nu e bine să fie omul singur. Evident că din cauza păcatului, care e devenit fire, bine este să fie omul singur. De vreme ce păcatul a intrat ca apa peste tot, acest precept este general valabil.
Altfel spus, monahii (ideal) se fac monahi tocmai pt că nu pot avea o familie curată şi vor să-şi împlinească năzuinţa de curăţie desăvârşită. Deci nu este aici vorba de scârbă de femei sau ceva de genul acesta, ci dorinţa reală, dar ideală îi face să treacă cu vederea bucuria conjugală pt a nu avea parte şi de neplăcerile pe care le implică familia (mă refer la păcate, nu la greutăţile zilei).
Cât priveşte contextul, eu cred că e general valabil, mai ales în zilele noastre.
Orice virtute este tămăduire a patimii. Aşa văd eu căsătoria ca tămăduire a desfrânării. Atunci nu rămâne decât silinţa (din păcate doar atât, căci până la împlinire e drum lung, deşi nu se exclude realizarea) de a fi un soţ/soţie bun(ă).
O mică completare.
Desfrânarea este o patimă care creează în minte o imagine ideală, ideatică, după cum a spus şi admin. Viaţa conjugală face pe cel lovit de această patimă să simtă un dezgust bun de vraja în care trăia. Cred că la aceasta s-a referit atât Sf. Ap. Pavel, cât şi P. Buliga.
@ Antuza:
Am raspuns deja, dar probabil s-a pierdut in fluviul de comentarii…
Comentariile care continua sa intretina atmosfera de “razboi al sexelor”, oricata indreptatire lumeasca pot gasi, de oricare parte a “baricadei”, cu toata parerea de rau, insa nu au ca temelie nici duhul, si nici invatatura ortodoxa. Fiecare parte are “dreptatea” sa omeneasca, dar Duhul Adevarului nu este de nicio parte… Asa ca va rugam sa nu continuam pe aceasta linie si sa revenim la tema articolului, daca mai dorim sa comentam. Iertati-ne!
@admin:
O.K.
Mda, recunosc ca eu sunt de vina. M-a surprins atat de mult prima parte a comentariului admin, incat nici nu am mai observat ultima parte, chiar nu am vazut partea cu “reciprocitatea” (parca am mai facut odata greseala asta sa omit lucruri :mrgreen”). Insa e un subiect sensibil pt. femei, pentru ca ele in biserica sunt principala tinta a acuzatorilor, ca fiind cele care ispitesc si nu e in totalitate asa. Cat priveste intretinerea atmosferei de “razboi al sexelor”, reamintesc cine a dat startul. 😉
Peace!
Femeile spun : barbatii sunt vinovati din cauza ca se gandesc doar la pacate si ne obliga sa ne imbracam indecent, sa pacatuim.
Barbatii spun : femeile sunt vinovate pentru ca se imbraca indecent si ne ispitesc si ne fac sa ne gandim doar la pacate si sa dorim pacatul.
Si, cearta poate continua la infinit.
Vina insa este in neinfranarea trupeasca barbatilor si sufleteasca a femeilor. Barbatii nu se infraneaza de la gandurile trupesti, iar femeile de la gandurile sufletesti, sentimentaliste. Asa cum barbatii au dependenta patimasa de placere trupeasca, tot asa si femeile au dependenta patimasa de iubirea barbatilor si a copiilor, de placerea sufleteasca. Asa cum placerea sufleteasca li se pare barbatilor ca fiind neimportanta, tot asa si femeilor li se pare ca placerea trupeasca a barbatilor este neimportanta. Asa cum barbatii isi inchipuie ca nu pot trai fara placere trupeasca, tot asa si femeile isi inchipuie ca nu pot trai fara placerea iubirii barbatilor si a copiilor. Insa toate acestea sunt prostii.
Hai sa analizam oleaca situatia femeilor care dau vina pe barbati pentru curvia lor, si se considera nevinovate deoarece ele cica au avut motive intemeiate : sa aiba copii.
Ele considera ca e mai important sa perpetuezi neamul omenesc, si aleg curvia, gandindu-se ca dupa ce prin curvie vor obtine copii mai apoi pot deveni buni crestini. Se inseala, din mai multe motive :
– moartea poate veni oricand si ii poate prinde in curvie. Atunci cum vor mai deveni ei buni crestini ? Ei se aseamana bogatului nemilostiv, care aduna bogatii pe pamant dar venind moartea, nu a apucat sa se mai bucure de bogatiile lui
– copii nascuti din curvie vor avea inclinatii puternice spre curvie sau alte mari pacate, si cu mare greutate se vor putea mantui
– curvia ” ajuta ” la perpetuarea neamului omenesc ??? Ce intelegere stramba si necrestina ! Ce minciuna mai bine zis. E bine de stiut ca curvia aduce asupra omenirii razboaiele, bolile si calamitatile, si ca generatiile nascute din curvie nu vor scapa de a se autodistrugere. De altfel, sfintii parinti o spun : pacatele trupesti si avorturile vor aduce pe antihrist si sfarsitul lumii. Apoi, daca pacatele trupesti aduc sfarsitul lumii, cum adica atunci curvia ” ajuta ” la perpetuarea neamului omenesc, cand de fapt ajuta la distrugerea finala a lui ???
Oameni buni ! Nu incercati sa faceti ” binele ” fara ajutorul lui Dumnezeu, pe cai straine de Biserica. Harul lui Dumnezeu nu lucreaza prin curvia facuta cica pentru perpetuare, tocmai de aceea curvia nu duce la perpetuarea neamului omenesc, ci la distrugerea lui. Altfel, Dumnezeu ar fi spus : puteti curvi pentru perpetuare. Ce intelegere stramba ! Nu incercati sa realizati perpetuarea neamului omenesc prin curvie, caci rezultatul va fi exact cel opus : distrugerea neamului omenesc. ” Binele ” realizat pe cai straine de Biserica nu e bine, ci inselaciune, si de fapt e un mare rau. Si diavolul se preface in chipul lui Hristos, dar asta nu inseamna ca ma voi inchina diavolului prefacut. Unde sunt cetatile Sodomei si Gomorei ? Daca nu ar fi facut ele pacatele ce le-au facut, ar fi existat si azi, si ar fi nascut mult mai multi fii.
Un adevarat crestin nu va face niciodata o astfel de alegere, curvia, indiferent de motivele pe care le sufla diavolul la ureche. Crestinii considera ca e mai important sa perpetuezi crestinismul, alegand crucea singuratatii, daca nu gasesti pe cineva care sa respecte legea crestina. In acest fel ei ajuta si la perpetuarea neamului omenesc, in masura maxima posibila.
“Comentariile care continua sa intretina atmosfera de “razboi al sexelor”, oricata indreptatire lumeasca pot gasi, de oricare parte a “baricadei”, cu toata parerea de rau, insa nu au ca temelie nici duhul, si nici invatatura ortodoxa.”
Deci la subiect.
Exista poze sau vreo inregistrare de la lansarea cartii?
@ Emanuel
“De altfel, sfintii parinti o spun : pacatele trupesti si avorturile vor aduce pe antihrist si sfarsitul lumii. ”
Avortul, nenansterea ne prunci este VINA pe care o purtam noi ca popor crestin ortodox. Ma infiro cand ma gandesc la pacatul asta si le iresponsabilitatea noastra. La asta nu mai putem spune ca unul e mai vinovat decat altul.
Facem ceva sau ne aratam doar durerile?
Totusi, in textul de mai sus, al psihiatrului, perspectiva lui nu este cea ortodoxa. El spune ca doi tineri daca nu au stampila de cununie civila nu sunt sot si sotie. Dar adevarul e altul : daca au cununia religioasa, chiar si daca nu au stampila civila, sunt sot si sotie. Stampila nu-i face pe ortodocsi sot si sotie, ci doar cununia religioasa. Am observat ca acel psihiatru reduce totul doar la stampila, dar despre cununia religioasa nu zice nimic. Foarte gresit. Este o perspectiva doar moral umana, nu si ortodoxa.
@ Ina:
Se prea poate sa existe, dar nu avem noi.
@ Emanuel:
Repede ne mai aruncam sa judecam. Oare fiindca e psihiatru si noua asta ni se pare un domeniu demonic?! Cand nu cunoastem ceva, poate e mai bine sa fim mai retinuti, ca sa nu ne trezim ca suntem judecati cu masura cu care masuram…
Avdeev avea in vedere, bineinteles, Cununia, care inseamna, ca si in Romania, ca o conditie prealabila, si legalizarea casatoriei.
@iepurasul-cristian
Of frate, fie tie dupa cum crezi. Din cate am vazut, fiecare comentator( inclusiv eu) a inteles meditatia pr. Ioan Buliga raportandu-se la situatia proprie (la ce este in casa lui). De aceea au aparut multe marturisiri si multe comentarii legate de aceste marturisiri. Subiectul s-a dovedit a fi delicat si, dupa numarul mare de comenturi, unul mereu actual si cu implicatii destul de adanci.
De aceea cred ca lucrul cel mai bun pt. cei ce cauta raspunsuri este sfatul duhovnicului.
” Facem ceva sau ne aratam doar durerile? ”
Fiecare crestin trebuie sa nu faca acest pacat, si sa spuna si altora, celor care vor sa auda, ca e un mare pacat.
Insa sa orpim noi sfarsitul lumii, nu vom putea.
@Emanuel:
N-ai facut ascultare de admini care ne-au cerut: “Asa ca va rugam sa nu continuam pe aceasta linie si sa revenim la tema articolului, daca mai dorim sa comentam.” Ai livrat fluvii de material care s-ar fi cerut nitel clarificat, pentru ca pe alocuri e cam incalcit prezentat, si poate genera cateva “nevinovate” confuzii … Eu insa ma abtin sa mai comentez ceva …