MESAJUL DE PASTI AL PARINTELUI CALCIU CATRE CRESTINI (2003): “Sa ne iubim unii pe altii, acum cand ura invadeaza pamantul!”
Ziua Invierii
“In aceasta zi a bucuriei supreme – Ziua Invierii – cand Hristos S’a ridicat din mormant ca un Atotputernic, sdrobind puterile iadului si slobozind pe cei legati acolo din veac, moartea a fost doborita, viata a fost propovăduită si mantuirea noastra s’a implinit.
Unde-ti este, moarte, boldul? Unde-ti este, iadule, biruinta?
Uram tuturor celor la care acest mesaj ajunge, familiilor lor, prietenilor si chiar dusmanilor, sa se bucure impreuna cu noi de Invierea Domnului, un Paste duhovnicesc, un Paste fericit, o sporire a credintei, a iubirii si a pacii, in aceasta lume a conflictelor neintrerupte si a mortii napraznice ale atator oameni nevinovati.
Sa ne iubim unii pe altii, acum cand ura invadeaza pamantul!
Sa spunem «Frate» tuturor celor care ne inconjoara, in aceasta vreme in care fratii se urasc si familiile se destrama !
Sa aducem pacea lui Dumnezeu intre oamenii care se razboiesc intre ei, iar omul este lup pentru om!
Sa respectam viata, acum cand mamele isi ucid pruncii in culcusul cald al pantecului roditor, iar fatul nici macar nu poate striga: «Mama, ma doare»!
Sa aducem dreptate intr’o lume strambata de vicii si cinstea intr’o lume in care a fi cinstit este aproape ceva rusinos!
Aceasta este misiunea si tragicul destin al crestinului in lume: Sa fie urmasul lui Hristos Cel Rastignit si Inviat.
Hristos a inviat, fratii nostri!
Sa rasune strigatul nostru peste lumea intreaga, in cer si pe pamant.
Adevarat a inviat!
Părintele Gheorghe Calciu,
25 aprilie 2003″
Cititi si:
- PARINTELE CALCIU SI “DEMONSTRATIA” CA HRISTOS A INVIAT
- SFANTUL AMBROZIE DE LA OPTINA ne atrage atentia asupra unor patimi grave care ne pot stirbi si otravi praznicul Invierii: ZAVISTIA SI OSANDIREA ALTORA
- HRISTOS A INVIAT! …inseamna ca viata este mai tare decat moartea (din cugetarile Sfantului Nicolae Velimirovici)
- INVIEREA LUI HRISTOS sa ne faca fii credinciosi ai Luminii Sale si sa ne alunge din suflete orice urma de iubire a intunericului! CUM SA PETRECEM PASTILE?
- ASTEPTAND INVIEREA, SA LUAM AMINTE: “Eu stiu cum crestinii care acum plang patimile, asteapta sa invieze Cel Rastignit, ca sa-L puna iarasi pe Cruce…”
Alte cuvinte ale parintelui Calciu despre Inviere:
- Parintele Calciu: Nou cuvânt catre tineri: Cine ţi L-a furat pe Dumnezeu?
- Arătările Mântuitorului după Inviere
- Din memoriile Parintelui Aurel Sandru – Pastile la Baia Sprie
- Hristos a Inviat!
- Gânduri duhovniceşti despre Paşti şi Inviere
*
- Pentru a treia zi de Pasti, vezi si:
DRUMUL SPRE EMAUS sau DE CE ERA NEVEROSIMILA INVIEREA?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“Aceasta este misiunea si tragicul destin al crestinului in lume: Sa fie urmasul lui Hristos Cel Rastignit si Inviat.” – asumarea unei atari ‘misiuni’ constient(a) fiind de destinul tragic – deobste – al crestinului (din) lume prin auto-rastignire in vederea infierii si invierii celei vesnice neexistand alta Cale ce duce la Viata unde (te) intalnesti cu Adevarul…. nu este la indemna oricui, oricand si oricum…decat celor asemeni Pr.Calciu Dumitreasa si a altor(a) care, incercati in cuptorul ispitelor, vicisitudinilor vietii, au iesit mai lamuriti ca aurul din topitoare, stralucind in lume si vremelnic si vesnic!
Zambind, gasesc alt raspuns la ‘Stiri’ pe care-l gasesc perfect mulabil si justificabil prin paradox:
“Dar poate cea mai importanta idee care ne-a parvenit pe filiera crestina – si cea mai neglijata in societatea moderna – e rasturnarea ierarhiei “naturale” dintre esec si succes. Nu intamplator s-a spus ca este religia celor napastuiti – a sarmanilor, infometatilor si marginalizatilor. Talharul de pe cruce e primul care intra in rai, in cinstea fiului risipitor se taie vitelul cel gras, cei din urma vor fi cei dintai etc. Cerurile se deschid pentru sapte zile si moartea isi toceste muscatura tocmai pentru ca Iisus accepta sa moara ca ultimul talhar. Castigi pierzand – acesta este mesajul central al crucificarii, mortii si invierii. Doar in momentul in care renunti la perspectiva succesului, in clipa in care esti pregatit sa-ti accepti “ratarea”, abia atunci ai o sansa sa izbandesti. Cati dintre noi, modernii, suntem pregatiti sa acceptam o asemenea perspectiva “cu susu’-n jos”?”
– chiar! cati?! Vrem sa stralucim in societate, sa avem intaietate, sa ne mandrim cu frumusetea, cunostintele dobandite….iar astea, in loc sa se faca (si) spre bucuria si folosul aproapelui, le intoarcem impotriva lui bazandu-ne pe ‘superioritatea’ fatisa a darurilor primite cerandu-ne ‘tributul’ prin recunoasterea a ceea ce suntem si pedepsirea in cazul in care nu-si arata obedienta fata de paunismul nostru; Hristos Dumnezeul nostru – in schimb – s-a nascut in iesle, a fost ‘fiul teslarului’, a murit pe Cruce, a spalat picioarele apostolilor si a zis: ‘cine vrea se fie intaiul, sa fie tuturor sluga’ – cam greu, nu?! Umilitor, nu?! Mai ales ca exista riscul ca sa ‘ramai’ asa si sa nu-ti mai revii 🙂 Numai cine s-a desprins de lume, a apucat pulpana hainei lui Hristos si a cautat si cauta sa dobandeasca Har peste Har, nu vede in smerenie pierderea demnitatii umane si un risc care nu trebuie asumat; de altfel, a cauta sa placi lumii si a-i face pe plac te ‘dovedeste’ cat de robit esti ei, cat de putin liber alegi sa fii…iar pentru ca, unde tinde inima ta acolo este si comoara ta, te vadeste cine esti si spre ce/cine tragi… iar in privinta lumii, ‘atunci cand ai renuntat la ea, atunci este toata a ta’ – e foarte adevarat! Pr.Proclu stie/stia ce zice…
Iubirea e şi legea
Şi calea în credinţă
Şi scop şi ţel şi ţintă
Şi dar şi biruinţă.
Iubirea poartă mila.
Şi mila în iubire,
În Adevărul sacru,
Ne-aduce mântuire.
Iubirea în dreptate,
E rugă şi iertare
E lacrima duioasă
În pace şi-n răbdare.
E mână ce alină
Cu lacrimi, suferinţa,
E lacrima din rugă
Şi dulcea nevoinţă.
E rugul care arde
De dragoste-n durere
Şi-şi face din suspinuri
Şi rugă şi’nviere.
E inima ce uită
De dragostea de sine,
Şi arde pentru semeni
Trudind să facă bine.
I’abis de’nţelepciune
E culme în lumină,
E crin al veşniciei
Şi dragoste divină.
E vorba ce vesteşte
Fără a fi rostită,
Tăcerea ce vorbeşte
Şi slava cea smerită.
E cupă care poartă
Nectarul pocăinţei,
E far înţelepciunii
E forţa nevoinţei.
Ea-i mamă celor singuri
Şi mila celor goi
Ea–i mângâierea dulce
A celor din nevoi.
Iubirea ortodoxă
În lume-i o străină
Ce plânge şi râvneşte
Doar dragostea divină.
Ea dă ca să culeagă.
Jertfeşte ca să ia,
Ea mîngâie. Ea plânge
Dar nu de mila sa.
Ea plânge pentru semeni
Şi strigă către cer,
De mila celor care
Prin necredinţă pier,
Şi-a celor care lumea
Le-a refuzat iubirea
Şi le arată pururi
Doar nemilostivirea.
Ea-i dragostea smerită,
Curată, care plânge
De mila celor care
Nu o mai pot ajunge.
De mila celor care
Aleargă spre’un frumos
Care străluce’n cele
Ce nu-s întru Hristos.
Ea-i culme frumuseţii
Şi chip desăvârşirii.
Ea-i giuvaerul vieţii
Şi cântecul iubirii.
E forţa milei sfinte
Cerească, sfântă pură
În care nu se află
Nici egoism nici ură.
Ea pururi poartă-n lume
Frumosul în frumos
Sfinţenia şi harul
Că-n ea este Hristos.
Hristos a avut cruce de lemn si inima de aur!Noi avem cruci de aur si inimi de lemn!
http://acvila30.wordpress.com/2010/04/08/cele-trei-pasti-omilie-a-mitrop-augustin-kandiotis/ O minunata predica despre cum sa sarbatorim Pastile…
Suntem pe ultima ”suta de metri”
Ajuta-ne Doamne sa marturisim Adevarul!
cine are ochi de vazut sa vada…
“Sa dea Dumnezeu ca Patimile Domnului si suferintele si persecutiile neamului nostru sa ne dea taria sa infruntam necazurile acestor vremuri, ca sa putem ramane asa cum ne-am nascut in Traditia noastra ortodoxa si sa nu ne rataceasca nimeni cu invataturi straine de duhul evanghelic. Sa ne invredniceasca Domnul de bucuria aceasta a marturisirii, asa cum au marturisit Pitestiul, Gherla, Aiudul, toti martirii neamului nostru. Vedeti totusi, pe noi, in inchisoare, comunismul ne-a invatat smerenia, sa fim crestini, sa ne daruim. Ne-a invatat smerenia, scoala cea mai inalta. Astfel de vremuri grele or sa ne aduca smerenia, care este invierea noastra sufleteasca. Prin mandria satanica a comunistilor, noi de fapt am castigat daruri duhovnicesti de la Hristos. Asa sa aveti si voi parte de Invierea lui Hristos in inimile voastre.”(din Cuvantarea Pr.Iustin Parvu-Batranul duhovnic al neamului nostru,daruit pentru SFANTUL PASTE din anul Domnului MANTUITOR,2010)
HRISTOS A INVIAT BIRUIND MOARTEA! HRISTOS IN MIJLOCUL NOSTRU VIU ESTE SI VESNIC!
http://www.catehetica.ro/dragostea-este-distrusa-de-faradelegi-sf-teofan-zavoratul:
„Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci”. Dragostea e nimicită de fărădelegi; cu cât sunt mai multe păcate, cu atât este mai puţină dragoste.Acolo unde sunt doar păcate, nu căuta dragoste. Înseamnă că cel care doreşte răspândirea dragostei şi dezrădăcinarea neiubirii trebuie să se îngrijească de împuţinarea păcatelor şi îngrădirea iubirii de păcat. Iată adevăratul principiu al umanismului! Acceptându-l, trebuie acceptate toate mijloacele prin care poate fi stârpit păcatul. Păcatele din afară sunt rodul păcătoşeniei lăuntrice, iar păcătoşenia lăuntrică îşi are rădăcina în egoism şi în mlădiţele acestuia. Prin urmare, umaniştii ar trebui să-şi ia ca lege rânduielile prin care se dezrădăcinează egoismul; iar egoismul este înăbuşit cel mai bine prin tăierea poftelor. Nu da frâu liber poftelor şi vei birui egoismul degrabă. Dimpotrivă, orice mijloace ai întrebuinţa împotriva egoismului, nu vei avea nici-o reuşită dacă dai frâu liber poftelor. De fapt, sporirea egoismului şi secarea dragostei caută înmulţirea răului. Şi totuşi, acesta este duhul vremii noastre – iar răul creşte.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)
Bucuria Invierii sa ne ajute sa fim urmasii lui Hristos…sa ne inmoaie inimile sa nu ne mai razboim, dusmanim unii cu altii, altfel ne va acoperi pe toti si pe buna dreptate, moartea.
Mi-a placut cum Parintele Calciu nu s-a sfiit sa arate bubele mari ale societatii de azi…asa cum fac adevaratii parinti doar, doar sa se trezeasca fii lor la realitate si sa puna inceput bun.
BUCURIA MAICII DOMNULUI DE SFÂNTA ÎNVIERE
Sf. Ioan Iacob Hozevitul
Bucură-te Preacurată
Care ieri te-ai tânguit
Iată Fiul tău cu slavă
Din mormânt a răsărit!
Toată firea prăznuieşte
Învierea lui Hristos,
Toate se îmbracă astăzi
Cu veşmânt prea luminos!
Îngerii şi pământenii
Cântă azi acelaşi grai
Iar Adam şi cu tâlharul
Azi se veselesc în Rai.
Nu mai este astăzi pază
În Edenul cel ceresc,
Uşa stă mereu deschisă
Pentru neamul creştinesc.
Nu se mai socoate Crucea
Ca organ chinuitor;
Ea rămâne “Steagul Slavei”
– Semnul cel biruitor – !
Băutura cea amară
De Hristos s-a îndulcit
Şi “împărăţia morţii”
Pe vecie s-a zdrobit!
Tu fiind mai înainte:
“Maica Sfintelor dureri”
Astăzi eşti: “a Slavei Maică”
Şi “a Sfintei Învieri”!
sursa: http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/poezii-cuprins/p028_bucuria/
Pilda VIDEO: De ce nu ne asculta Dumnezeu rugaciunile? http://www.youtube.com/watch?v=-DiIpBQQpGc
Hristos a inviat !
Fratilor, in legatura cu dragostea frateasca, vreau sa va spun ca l-am intalnit de Paste, la manastirea (Buneivestiri – Rosiers) unde am fost, pe IPS Adrian, fostul Arhiepiscop al BOR din occident, de dinainte de ’89 (cand s-a retras ca urmare a tulburarilor care au fost atunci in Biserica), care traieste la Paris, si stand de vorba cu Inalt Prea Sfintia Sa, imi spunea : “Cel mai mare semn ca traim vremurile de pe urma este racirea dragostei”…
Parca m-a strapuns in inima acest cuvant, fiindca intr-adevar noi vedem fel de fel de alte semne, care desigur exista, dar pe acesta, cel mai important si care depinde de noi, de trairea noastra, prea putin il luam in seama.
Domnul sa ne miluiasca !
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/04/21/cuviosul-serafim-rose-despre-semnul-racirii-inimii-cum-ajuta-galceava-teoretica-a-calendarului-la-denaturarea-credintei/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/02/cuvinte-de-trezire-si-de-limpezire-duhovniceasca-de-la-cuviosul-serafim-rose-%e2%80%a02-septembrie-este-mai-tarziu-decat-credem-nu-trebuie-sa-umblam-dupa-semne-spectaculoase-ci-mai-degraba/
Hristos A Inviat!
Se ingenuncheaza sau nu in Saptamana Luminata?De ce?
@ Laura RO:
Teoretic, nu se ingenuncheaza pana la Rusalii (Cincizecime) sau macar in Saptamana Luminata, in semn de cinstire a Invierii Domnului, dupa ce in Post si in Saptamana Patimilor a fost vremea rastignirii si ingroparii noastre duhovnicesti, exprimate si prin dese ingenuncheri si metanii. Acum e vremea bucuriei, a ridicarii.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/04/21/arhimandritul-sofronie-despre-scandalul-umilintei-lui-hristos-arma-biruintei-vesnice/
Dar, dupa canoane, asa s-ar cuveni sa fie si Duminica, aceasta fiind tot ziua Invierii, dar neingenuncherea nu se prea tine, practic, in majoritatea locurilor, de vreme ce in zilele noastre, marea majoritate a credinciosilor vin NUMAI duminica la Biserica… iar ingenuncherile ii ajuta pentru umilinta. Cel mai sigur pentru a nu cadea in trufia supecorectitudinii este insa sa tineti randuiala asa cum este ea practicata la biserica la care mergeti sau cum va spune duhovnicul. Totul este sa nu punem formele si simbolurile mai presus de cele launtrice si de poruncile de ordin duhovnicesc, asa cum suntem tentati, mai ales ca a face asta este cel mai usor.