MESAJUL DE PASTI AL PARINTELUI CALCIU CATRE CRESTINI (2003): “Sa ne iubim unii pe altii, acum cand ura invadeaza pamantul!”

26-04-2011 Sublinieri

Ziua Invierii

“In aceasta zi a bucuriei supreme – Ziua Invierii – cand Hristos S’a ridicat din mormant ca un Atotputernic, sdrobind puterile iadului si slobozind pe cei legati acolo din veac, moartea a fost doborita, viata a fost propovăduită si mantuirea noastra s’a implinit.

Unde-ti este, moarte, boldul? Unde-ti este, iadule, biruinta?

Uram tuturor celor la care acest mesaj ajunge, familiilor lor, prietenilor si chiar dusmanilor, sa se bucure impreuna cu noi de Invierea Domnului, un Paste duhovnicesc, un Paste fericit, o sporire a credintei, a iubirii si a pacii, in aceasta lume a conflictelor neintrerupte si a mortii napraznice ale atator oameni nevinovati.

Sa ne iubim unii pe altii, acum cand ura invadeaza pamantul!

Sa spunem «Frate» tuturor celor care ne inconjoara, in aceasta vreme in care fratii se urasc si familiile se destrama !

Sa aducem pacea lui Dumnezeu intre oamenii care se razboiesc intre ei, iar omul este lup pentru om!

Sa respectam viata, acum cand mamele isi ucid pruncii in culcusul cald al pantecului roditor, iar fatul nici macar nu poate striga: «Mama, ma doare»!

Sa aducem dreptate intr’o lume strambata de vicii si cinstea intr’o lume in care a fi cinstit este aproape ceva rusinos!

Aceasta este misiunea si tragicul destin al crestinului in lume: Sa fie urmasul lui Hristos Cel Rastignit si Inviat.

Hristos a inviat, fratii nostri!

Sa rasune strigatul nostru peste lumea intreaga, in cer si pe pamant.

Adevarat a inviat!

Părintele Gheorghe Calciu,

25 aprilie 2003″

sursa

Cititi si:

Alte cuvinte ale parintelui Calciu despre Inviere:

*

  • Pentru a treia zi de Pasti, vezi si:

DRUMUL SPRE EMAUS sau DE CE ERA NEVEROSIMILA INVIEREA?


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Avort, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Invierea Domnului (Sfintele Pasti), Parintele Gheorghe Calciu

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

21 Commentarii la “MESAJUL DE PASTI AL PARINTELUI CALCIU CATRE CRESTINI (2003): “Sa ne iubim unii pe altii, acum cand ura invadeaza pamantul!”

  1. “Aceasta este misiunea si tragicul destin al crestinului in lume: Sa fie urmasul lui Hristos Cel Rastignit si Inviat.” – asumarea unei atari ‘misiuni’ constient(a) fiind de destinul tragic – deobste – al crestinului (din) lume prin auto-rastignire in vederea infierii si invierii celei vesnice neexistand alta Cale ce duce la Viata unde (te) intalnesti cu Adevarul…. nu este la indemna oricui, oricand si oricum…decat celor asemeni Pr.Calciu Dumitreasa si a altor(a) care, incercati in cuptorul ispitelor, vicisitudinilor vietii, au iesit mai lamuriti ca aurul din topitoare, stralucind in lume si vremelnic si vesnic!

    Zambind, gasesc alt raspuns la ‘Stiri’ pe care-l gasesc perfect mulabil si justificabil prin paradox:

    “Dar poate cea mai importanta idee care ne-a parvenit pe filiera crestina – si cea mai neglijata in societatea moderna – e rasturnarea ierarhiei “naturale” dintre esec si succes. Nu intamplator s-a spus ca este religia celor napastuiti – a sarmanilor, infometatilor si marginalizatilor. Talharul de pe cruce e primul care intra in rai, in cinstea fiului risipitor se taie vitelul cel gras, cei din urma vor fi cei dintai etc. Cerurile se deschid pentru sapte zile si moartea isi toceste muscatura tocmai pentru ca Iisus accepta sa moara ca ultimul talhar. Castigi pierzand – acesta este mesajul central al crucificarii, mortii si invierii. Doar in momentul in care renunti la perspectiva succesului, in clipa in care esti pregatit sa-ti accepti “ratarea”, abia atunci ai o sansa sa izbandesti. Cati dintre noi, modernii, suntem pregatiti sa acceptam o asemenea perspectiva “cu susu’-n jos”?”

    – chiar! cati?! Vrem sa stralucim in societate, sa avem intaietate, sa ne mandrim cu frumusetea, cunostintele dobandite….iar astea, in loc sa se faca (si) spre bucuria si folosul aproapelui, le intoarcem impotriva lui bazandu-ne pe ‘superioritatea’ fatisa a darurilor primite cerandu-ne ‘tributul’ prin recunoasterea a ceea ce suntem si pedepsirea in cazul in care nu-si arata obedienta fata de paunismul nostru; Hristos Dumnezeul nostru – in schimb – s-a nascut in iesle, a fost ‘fiul teslarului’, a murit pe Cruce, a spalat picioarele apostolilor si a zis: ‘cine vrea se fie intaiul, sa fie tuturor sluga’ – cam greu, nu?! Umilitor, nu?! Mai ales ca exista riscul ca sa ‘ramai’ asa si sa nu-ti mai revii 🙂 Numai cine s-a desprins de lume, a apucat pulpana hainei lui Hristos si a cautat si cauta sa dobandeasca Har peste Har, nu vede in smerenie pierderea demnitatii umane si un risc care nu trebuie asumat; de altfel, a cauta sa placi lumii si a-i face pe plac te ‘dovedeste’ cat de robit esti ei, cat de putin liber alegi sa fii…iar pentru ca, unde tinde inima ta acolo este si comoara ta, te vadeste cine esti si spre ce/cine tragi… iar in privinta lumii, ‘atunci cand ai renuntat la ea, atunci este toata a ta’ – e foarte adevarat! Pr.Proclu stie/stia ce zice…

  2. Iubirea e şi legea
    Şi calea în credinţă
    Şi scop şi ţel şi ţintă
    Şi dar şi biruinţă.

    Iubirea poartă mila.
    Şi mila în iubire,
    În Adevărul sacru,
    Ne-aduce mântuire.

    Iubirea în dreptate,
    E rugă şi iertare
    E lacrima duioasă
    În pace şi-n răbdare.

    E mână ce alină
    Cu lacrimi, suferinţa,
    E lacrima din rugă
    Şi dulcea nevoinţă.

    E rugul care arde
    De dragoste-n durere
    Şi-şi face din suspinuri
    Şi rugă şi’nviere.

    E inima ce uită
    De dragostea de sine,
    Şi arde pentru semeni
    Trudind să facă bine.

    I’abis de’nţelepciune
    E culme în lumină,
    E crin al veşniciei
    Şi dragoste divină.

    E vorba ce vesteşte
    Fără a fi rostită,
    Tăcerea ce vorbeşte
    Şi slava cea smerită.

    E cupă care poartă
    Nectarul pocăinţei,
    E far înţelepciunii
    E forţa nevoinţei.

    Ea-i mamă celor singuri
    Şi mila celor goi
    Ea–i mângâierea dulce
    A celor din nevoi.

    Iubirea ortodoxă
    În lume-i o străină
    Ce plânge şi râvneşte
    Doar dragostea divină.

    Ea dă ca să culeagă.
    Jertfeşte ca să ia,
    Ea mîngâie. Ea plânge
    Dar nu de mila sa.

    Ea plânge pentru semeni
    Şi strigă către cer,
    De mila celor care
    Prin necredinţă pier,

    Şi-a celor care lumea
    Le-a refuzat iubirea
    Şi le arată pururi
    Doar nemilostivirea.

    Ea-i dragostea smerită,
    Curată, care plânge
    De mila celor care
    Nu o mai pot ajunge.

    De mila celor care
    Aleargă spre’un frumos
    Care străluce’n cele
    Ce nu-s întru Hristos.

    Ea-i culme frumuseţii
    Şi chip desăvârşirii.
    Ea-i giuvaerul vieţii
    Şi cântecul iubirii.

    E forţa milei sfinte
    Cerească, sfântă pură
    În care nu se află
    Nici egoism nici ură.

    Ea pururi poartă-n lume
    Frumosul în frumos
    Sfinţenia şi harul
    Că-n ea este Hristos.

  3. Hristos a avut cruce de lemn si inima de aur!Noi avem cruci de aur si inimi de lemn!

  4. Suntem pe ultima ”suta de metri”
    Ajuta-ne Doamne sa marturisim Adevarul!

    cine are ochi de vazut sa vada…

  5. “Sa dea Dum­nezeu ca Patim­ile Dom­nu­lui si sufer­in­tele si per­se­cu­ti­ile nea­mu­lui nos­tru sa ne dea taria sa infrun­tam necazurile aces­tor vre­muri, ca sa putem ramane asa cum ne-am nascut in Tra­di­tia noas­tra orto­doxa si sa nu ne rat­aceasca nimeni cu invata­turi straine de duhul evanghelic. Sa ne invred­niceasca Dom­nul de bucu­ria aceasta a mar­tur­isirii, asa cum au mar­tur­isit Pitestiul, Gherla, Aiudul, toti mar­tirii nea­mu­lui nos­tru. Vedeti totusi, pe noi, in inchisoare, comu­nis­mul ne-a invatat smere­nia, sa fim cres­tini, sa ne daruim. Ne-a invatat smere­nia, scoala cea mai inalta. Ast­fel de vre­muri grele or sa ne aduca smere­nia, care este invierea noas­tra sufleteasca. Prin man­dria satan­ica a comu­nis­tilor, noi de fapt am cas­ti­gat daruri duhovnicesti de la Hris­tos. Asa sa aveti si voi parte de Invierea lui Hris­tos in inim­ile voastre.”(din Cuvantarea Pr.Iustin Parvu-Batranul duhovnic al neamului nostru,daruit pentru SFANTUL PASTE din anul Domnului MANTUITOR,2010)

    HRISTOS A INVIAT BIRUIND MOARTEA! HRISTOS IN MIJLOCUL NOSTRU VIU ESTE SI VESNIC!

  6. http://www.catehetica.ro/dragostea-este-distrusa-de-faradelegi-sf-teofan-zavoratul:

    Din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea multora se va răci”. Dragostea e nimicită de fărădelegi; cu cât sunt mai multe păcate, cu atât este mai puţină dragoste.Acolo unde sunt doar păcate, nu căuta dragoste. Înseamnă că cel care doreşte răspândirea dragostei şi dezrădăcinarea neiubirii trebuie să se îngrijească de împuţinarea păcatelor şi îngrădirea iubirii de păcat. Iată adevăratul principiu al umanismului! Acceptându-l, trebuie acceptate toate mijloacele prin care poate fi stârpit păcatul. Păcatele din afară sunt rodul păcătoşeniei lăuntrice, iar păcătoşenia lăuntrică îşi are rădăcina în egoism şi în mlădiţele acestuia. Prin urmare, umaniştii ar trebui să-şi ia ca lege rânduielile prin care se dezrădăcinează egoismul; iar egoismul este înăbuşit cel mai bine prin tăierea poftelor. Nu da frâu liber poftelor şi vei birui egoismul degrabă. Dimpotrivă, orice mijloace ai întrebuinţa împotriva egoismului, nu vei avea nici-o reuşită dacă dai frâu liber poftelor. De fapt, sporirea egoismului şi secarea dragostei caută înmulţirea răului. Şi totuşi, acesta este duhul vremii noastre – iar răul creşte.

    Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)

  7. Bucuria Invierii sa ne ajute sa fim urmasii lui Hristos…sa ne inmoaie inimile sa nu ne mai razboim, dusmanim unii cu altii, altfel ne va acoperi pe toti si pe buna dreptate, moartea.
    Mi-a placut cum Parintele Calciu nu s-a sfiit sa arate bubele mari ale societatii de azi…asa cum fac adevaratii parinti doar, doar sa se trezeasca fii lor la realitate si sa puna inceput bun.

  8. BUCURIA MAICII DOMNULUI DE SFÂNTA ÎNVIERE
    Sf. Ioan Iacob Hozevitul

    Bucură-te Preacurată
    Care ieri te-ai tânguit
    Iată Fiul tău cu slavă
    Din mormânt a răsărit!

    Toată firea prăznuieşte
    Învierea lui Hristos,
    Toate se îmbracă astăzi
    Cu veşmânt prea luminos!

    Îngerii şi pământenii
    Cântă azi acelaşi grai
    Iar Adam şi cu tâlharul
    Azi se veselesc în Rai.

    Nu mai este astăzi pază
    În Edenul cel ceresc,
    Uşa stă mereu deschisă
    Pentru neamul creştinesc.

    Nu se mai socoate Crucea
    Ca organ chinuitor;
    Ea rămâne “Steagul Slavei”
    – Semnul cel biruitor – !

    Băutura cea amară
    De Hristos s-a îndulcit
    Şi “împărăţia morţii”
    Pe vecie s-a zdrobit!

    Tu fiind mai înainte:
    “Maica Sfintelor dureri”
    Astăzi eşti: “a Slavei Maică”
    Şi “a Sfintei Învieri”!

    sursa: http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/poezii-cuprins/p028_bucuria/

  9. Pilda VIDEO: De ce nu ne asculta Dumnezeu rugaciunile? http://www.youtube.com/watch?v=-DiIpBQQpGc

  10. Hristos a inviat !

    Fratilor, in legatura cu dragostea frateasca, vreau sa va spun ca l-am intalnit de Paste, la manastirea (Buneivestiri – Rosiers) unde am fost, pe IPS Adrian, fostul Arhiepiscop al BOR din occident, de dinainte de ’89 (cand s-a retras ca urmare a tulburarilor care au fost atunci in Biserica), care traieste la Paris, si stand de vorba cu Inalt Prea Sfintia Sa, imi spunea : “Cel mai mare semn ca traim vremurile de pe urma este racirea dragostei”…

    Parca m-a strapuns in inima acest cuvant, fiindca intr-adevar noi vedem fel de fel de alte semne, care desigur exista, dar pe acesta, cel mai important si care depinde de noi, de trairea noastra, prea putin il luam in seama.

    Domnul sa ne miluiasca !

  11. Hristos A Inviat!
    Se ingenuncheaza sau nu in Saptamana Luminata?De ce?

  12. @ Laura RO:

    Teoretic, nu se ingenuncheaza pana la Rusalii (Cincizecime) sau macar in Saptamana Luminata, in semn de cinstire a Invierii Domnului, dupa ce in Post si in Saptamana Patimilor a fost vremea rastignirii si ingroparii noastre duhovnicesti, exprimate si prin dese ingenuncheri si metanii. Acum e vremea bucuriei, a ridicarii.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/04/21/arhimandritul-sofronie-despre-scandalul-umilintei-lui-hristos-arma-biruintei-vesnice/

    Iar noi îi urmăm în acele chipuri de rob, în mişcările pocăinţei noastre înaintea lui Dumnezeu, exprimându-le sub formă de mătănii până la pământ. In timpul postului facem un mare număr de mătănii în fiecare zi. Apoi când, după răstignirea noastră, înviem cu Hristos, de atunci îl vom primi şi vom vorbi cu El în picioare, ca fiii cu tatăl.

    Dar, dupa canoane, asa s-ar cuveni sa fie si Duminica, aceasta fiind tot ziua Invierii, dar neingenuncherea nu se prea tine, practic, in majoritatea locurilor, de vreme ce in zilele noastre, marea majoritate a credinciosilor vin NUMAI duminica la Biserica… iar ingenuncherile ii ajuta pentru umilinta. Cel mai sigur pentru a nu cadea in trufia supecorectitudinii este insa sa tineti randuiala asa cum este ea practicata la biserica la care mergeti sau cum va spune duhovnicul. Totul este sa nu punem formele si simbolurile mai presus de cele launtrice si de poruncile de ordin duhovnicesc, asa cum suntem tentati, mai ales ca a face asta este cel mai usor.

  13. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Gheorghe Calciu despre aratarile Mantuitorului dupa Inviere si sensurile lor mai profunde
  14. Pingback: PASTORALA IPS TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI, LA INVIERE (2012): Dezbinare sau fratietate? Iubire sau trufie? Intelepciunea lumii sau puterea smereniei? -
  15. Pingback: HRISTOS A INVIAT! Cum trebuie sa petrecem Pastile? -
  16. Pingback: DACA HRISTOS A INVIAT, NOI CE FACEM? Conferinta PS Sebastian de la Craiova – aprilie 2012, “Invierea lui Hristos, bucuria noastra” (prima parte; audio+text) -
  17. Pingback: INVIEREA DOMNULUI. Predica si talcuirea patristica amanuntita a IPS Hierotheos Vlachos: “Nu credem in revolutii sociale. Invierea e adevarata revolutie!” -
  18. Pingback: INVIEREA DOMNULUI. Cu gandul si inima la Pastile cele Vesnice si la Lumina cea neinserata… -
  19. Pingback: Cuvinte la Duminica Invierii: “PRAZNUIM OMORAREA MORTII, SFARAMAREA IADULUI SI INCEPATURA ALTEI VIETI, VESNICE”. Cum “sa ne curatim simtirile” ca sa vedem Invierea lucratoare si intru noi, simtind si bucuria ei? -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate