PARINTELE IUSTIN NE-A PREVENIT: “Vor veni vremuri si mai grele. Va fi mai mult o prigoana psihologica si nu va veti putea ascunde… Daca nu ne vom aseza genunchii la pocainta, dragii mei, nu vom reusi nimic!“
Am zis candva: intrarea in UE este iesirea din Ortodoxie…
“- Ce ne puteti spune despre vremurile grele prin care vom trece si noi?
– Ei, prin ce-am trecut noi, dar prin ce-o sa treceti voi! Acele vremuri deja le-ati inceput. Spre deosebire de alte vremuri, va ingadui Dumnezeu vrajmasului sa se atinga si de suflet; va fi mai mult o prigoana psihologica si nu va veti putea ascunde nici in crapaturile pamantului. Nu este usor, sunt vremuri foarte grele.
De exemplu, pe vremea marilor traitori din Pustia Tebaidei, acolo nici militia nu intra, nici control de stat, nici finanta nu intra, nici un control care sa-i tulbure pe calugari. Erau de sine statatori si atat de liberi, incat ei intr-adevar puteau sa-si duca asa, cu toata dragostea, nevointa lor. Insa, la ora aceasta, trebuie sa lupti, si cu cel vazut, si cu cel nevazut; sa lupti cu tine, sa lupti cu lumea, sa lupti si cu dracul. Diavolul? faci cruce – se mai departeaza, mai. Astia vazuti nu se departeaza, ba te asalteaza si-ti mai pun in carca si altele; ba vine cu 666, ba vine cu cartile de identitate, cu cardurile, cu tractorul, cu motorul, cu cipuri, cu radiatiile, holocaustul – toate se rasfrang asupra ta. De aceea credinciosii acestia, de pilda, care vin din toata lumea inspre manastiri, sunt iarasi un semn ca toata lumea traieste in clocotul asta, in cazanul asta de fierbere de la un rau la altul.
(…)
De asemenea, ca sa revin, nu erau atatea nevoi si atatea boli. Acum s-au inmultit bolile psihice, organice, demonizarile. Apoi nu erau atatea constructii, atatea vite, atata lume. Pe langa acestea mai sunt si ispitele supratehnicii, sistemele acestea extraordinar de ascutite care patrund pana in a-ti cunoaste si gandul. Si, cand ti-a prins gandirea, aici este si partea sufleteasca. Iar cand a intrat pe firul acesta Satana, nu mai este deloc usor. Este o lupta impotriva sufletului.
Acum nu vezi ce fac? Daca vrei sa ai un serviciu mai bun, trebuie sa te inscrii in loja masonica, sa te lepezi de Hristos. Si, iata, acestea toate sunt incercari si ispite si greutati care ne fura de la adevaratele teluri ale trairii noastre. Acestea aduc la zero, zero, viata duhovniceasca. (…)
– Cum vedeti reinvierea duhovniceasca a monahismului?
– [ironic, n.n.:] Cu telefon mobil si cu masini luxoase... Aceasta se va petrece o data cu reinvierea crestinismului. Monahismul este un madular al crestinismului, care slabeste o data cu acesta. Am ajuns la starea in care monahii s-au facut precum mirenii, iar mirenii asemenea demonilor. Crestinatatea este foarte slabita si nu stiu daca se va mai indrepta.
– Nici macar dupa o noua jertfa a crestinismului?
– … daca mai are sens. Totusi, dupa mine, inchisorile au fost temeliile de regenerare a crestinatatii noastre. Adica ceea ce trebuie sa urmarim este straduinta de buna voie: sa te pui pe post, sa te pui pe priveghere, sa te pui pe rugaciune si sa traiesti in numele Domnului. Sa se simta prezenta ta oriunde esti. Asa, mancare – de trei ori pe zi, ascultare – daca poti lasa-l pe fratele – si asa mai departe…
– Care este motivul pentru care nu se mai poate indrepta viata duhovniceasca?
– Pentru ca a slabit dragostea intre frati si nu se mai poate intelege om cu om. Si, fara unitate, cum sa mai recladesti ceva?
– Ce sa facem ca sa pastram dragostea si unitatea dintre noi?
– Este nevoie de multa rugaciune, caci rugaciunea intretine buna noastra intelegere. Acum, insa, ne ingrijim mai mult de cele materiale decat de cele duhovnicesti. Inainte, fortele raului erau legate cu rugaciunile marilor traitori; rugaciunea lor avea o mare putere. Si inca n-a slobozit Dumnezeu puterea Satanei, caci lumea este nepregatita… Forta diavolului sta in patimile si relele noastre“.
***
“Vor veni vremuri si mai grele. Prigoanele, puscariile, schingiuirile si tot calvarul indurat de noi in timpul comunismului au fost usoare pe langa ce va urma. Si va fi foarte greu sa-ti mentii credinta si s-o treci generatiilor urmatoare, aproape la fel de greu ca acum 2000 de ani.
– Ce ne ameninta atat de rau?
– Pai, iacata, globalizarea vine ca un buldozer care striveste totul inaintea lui. Si odata cu globalizarea, erezia ecumenismului, pofta pentru consum prostesc peste nevoie… Am aderat la Uniunea Europeana... Am zis candva: intrarea in UE este iesirea din Ortodoxie. Dar revin si zic: depinde de noi sa nu lepadam deodata credinta. Ca si o haina nu o dezbraci dintr-o miscare, mai intai scoti o maneca, apoi cealalta. Pana atunci, s-ar putea ca poporul sa se destepte. Daca nu ne vom aseza genunchii la pocainta, dragii mei, nu vom reusi nimic. Daca ne vom ruga insa cu ravna, daca ne vom osteni in rugaciune, Dumnezeu va face ca totul sa fie posibil. Si toate aceste incercari, globalizare, ecumenism si cine stie care altele, toate vor fi spulberate de forta rugaciunii.
– Nadejdea mirenilor este ca marii duhovnici ne vor indruma…
– Ei, marii duhovnici… Daca am sti ce impresie are Dumnezeu despre marii duhovnici… (rade) Noi n-am avut duhovnici asa cum vremea a cerut-o. Si de-aia poporul a cazut.
– Aveti o viziune destul de pesimista despre societatea romaneasca…
– Nu e pesimista, e realista. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa nastem eroi; cum erau inainte mamele, nasteau copii pentru martiraj, parca ar fi crescut lanuri de grau pentru a face anafura. Nu mai putem sa ne ridicam fara jertfa; nici economicul, nici politicul nu vor rezolva nimic fara oameni de jertfa. Tot crestinismul e o jertfa; post si rugaciune – care sunt oarecum indrazneala noastra catre Dumnezeu. Cu acestea poti cuceri cerurile. Nadejdea, alaturi de credinta si de iubire, sunt, nu-i asa?, cele trei fire nevazute care ne leaga de Dumnezeu. Asa incat speranta nu trebuie sa moara. Dar eu cred ca daca nu traiesti credinta asa cum trebuie, ai slabe sanse de mantuire. Pai cum sa mergi, si cu Dumnezeu, si cu Mamona? (…)
– Parinte, am vrea sa incheiem interviul in mod optimist, asa cum se cade in asteptarea Pastelui. Avem vreun motiv de optimism?
– Da, fara indoiala: Maica Domnului. Rugaciunile catre Sfanta Fecioara primesc intotdeauna raspuns“.
Legaturi:
- Interviul saptamanii: PARINTELE IUSTIN (video) – CUVINTE TARI SI DUREROASE: “Ar trebui sa plangem, sa ne caim, sa vedem ca suntem la marginea prapastiei. Sa luam exemplu de la nenorocirile altora si sa ne indreptam pe noi!“
- Parintele Iustin Parvu (VIDEO) despre apropierea sfarsitului, prefatat de un razboi mondial. PLUS: “Generatia actuala este bolnava, handicapata [sufleteste]. TANARUL NOSTRU ESTE IMBOLNAVIT DE ACEASTA TEHNICA”
- Parintele Iustin Parvu intr-un interviu recent: LA ORA ACTUALA, NU AVEM ALTA CALE DECAT RABDAREA SI RUGACIUNEA
- Cuvinte de mare gravitate pentru vremurile de acum de la PARINTELE IUSTIN PARVU
- De 1 decembrie… cu amaraciune, nu cu triumfalism gaunos, de parada: E O VREME DE PUSTIIRE A NEAMULUI
- Parintele Iustin despre viata in minciuna si despre perfidia cu care este ucis astazi omul din lume
- Parintele Iustin Parvu: ASTAZI NE LIPSESTE MILA
- Parintele Justin Parvu – mesaj de Craciun: Numai Hristos este salvarea! Deosebiti duhurile, fratilor!
- PARINTELE IUSTIN, in primul sau interviu, din 1991, luat de Maica Nina din Alaska: “Vedeti voi, noi am tacut prea mult, ne-am facut prea mult ca nu vedem sau nu auzim. Noi inca dormim”. VIATA IN INCHISORILE COMUNISTE
- PARINTELE IUSTIN DESPRE MOARTE, JERTFA, PARINTI, TINERETE: “Vreti sa aveti oameni de incredere? Intai, NOI sa ne schimbam!” “Nu moartea e groaznica, groaznic e cand din ea nu intelege nimic cel care ramane in viata” (VIDEO)
- PARINTELE JUSTIN. Dar din… darurile duhovnicesti ale Parintelui: “Noi, daca nu traim in Duhul, nu avem cum sa ne vedem pacatele, nici sa iubim…”
- CUVINTELE PARINTELUI IUSTIN adresate poporului roman si arhiereilor Bisericii dupa SFANTUL MASLU SLUJIT DE MITROPOLITUL TEOFAN: “Daca nu exista unitate, nu putem face nimic”
… asa este…
Cu sfintii odihneste-l, Hristoase.
“Am zis candva: intrarea in UE este iesirea din Ortodoxie. Dar revin si zic: depinde de noi sa nu lepadam deodata credinta.”
Cuvinte de aur ale Parintelui! Noi nu trebuie sa iesim din ortodoxie pentru nimic din lumea aceasta, ci sa ne aprofundam din ce in ce mai mult. Evenimentele istorice sunt o perpetua provocare, nu in a le rasturna ci in a le transforma.
Pentru mine, in principiu (nu sustin ca e si posibil in absolut), UE ar putea fi oportunitatea de a crestina Europa. Dar, cum a zis Parintele, asa ceva nu poate depinde decat numai de noi, de cum ne facem treburile la noi acasa, in primul rand.
Si, totusi, intodeauna sa fie nadejde ca Dumnezeu ne ajuta si nu ne demoleaza! Dumnezeu pazeste ortodoxia pana la capat! Cu cat devenim mai mult ortodocsi, cu atat vom putea participa mai mult la aceasta realitate absoluta: ca Ortodoxia este centrul lumii pana la sfarsit (indubitabil!). Asa cum pare prigonita si amarata la suprafata lumii, Ortodoxia va birui intotdeauna prin ajutorul lui Dumnezeu! Deci, sa ne veselim si sa lucram cu incredere!
Asa imi spune si duhovnicul meu: in primul rand – rabdare, rabdare, rabdare…apoi: post si rugaciune!
Este, in zilele noastre intr-adevar – ASALT IN PRIMA LINE si ATAC LA BAIONETA!
Baga dracu’ asta parsiv cutitul in tine si-l rasuceste, ca sa faca rana mai adanca ca apoi, sa inceapa sa curga singe…iar prin curgerea lui, daca n-are cin’sa te panseze la timp, sa se duca si viata ta!
Asaltul este din toate partile: de la propriul trup (prin boala, slabiciune, neputinta), de la lume (care este robita – asa cum spunea Pr.Iustin – de consumism prostesc exprimat prin lacomie si de-aici, mandria unei ”intaietati’ care i-a fata la toti si la toate), pana la casnicii tai (cei de-acasa, de-o rudenie….pana cei de acelasi neam) alaturi de care, parca s-a coborat Babilonul (vorbesti aceeasi limba, dar te intelegi separat), voi n-ati observat?!
Pe urma, pe fondul asta SLABIT/ANEMIC, vin lucruri anormale si ciudate ”din afara” care, prin forta si obligativitatea executarii lor, si a impunerii de catre ”alesii” nostrii (perfect obedienti fata stapanitorii lumi DAR tirani fata de propriul popor), fac ca sufletul omului (romanului) sa sangereze, datorita oscilarii intre punerea mainii pe sabie sau, pe rugaciune!
Amaraciunea si furia nepuincioasa, sunt simtite de tot romanul – se aud din ce in ce mai multe oftat-uri in jur, dar mai acut de cei care constientizeaza si d.p.d.v. duhovnicesc, a ceea ce se accepta si legifereaza, avand consecinte directe (pe termen scurt sau lung) asupra vietii – in general!
Imi lipseste – deja – seninul din privirea Avvei! Nu pot crede ca ochii sai frumosi, albastri, blanzi, limpezi ca apa de izvor, s-au inchis pentru totdeauna!
Doamne, cat de frumos putea fi sufletul sau, daca dadea atata stralucire si trupului, de acum (doar) tina!
Am crezut ca este nemuritor! La fel am crezut si despre parintele Adrian!
Faclierii nostri!
„Au platit cu viata lor.
Ale fiilor erori,
Doamne, fa-i Nemuritori,
Pe Parintii care mor!”
Avva drag, chipul tau duios il voi purta in inima mea, alaturi de cele ale Parintilor dragi sufletului meu, Sofian si Adrian!
Fie-ti odihna vegheata pururea de Legiunile de Arhangheli!
Pelerini la Poarta Raiului,
Parintele ne-a chemat si ne-a bucurat cu blandetea-i luminoasa,stergandu-ne lacrimile cu firisoare sfintite,diafane.desprinse din norii muntelui,pe care,fiecare fir de iarba,fiecare firicel de floare,pana la brazii cu varfurile-nfipte-cer,ne vorbesc despre el…,un om deplin al lui Dumnezeu,care ne-a ocrotit si ne ocroteste cu rugaciunea,asa cum fagul maret din pajistea mioarelor,ne acopera cu umbra sa….
Ca la Poarta Raiului,dar ca sa ajungi si sa ramai definitiv acolo nu decizi singur,trebuie sa te intorci momentan,chiar cu indignare unei mari pierderi,si sa-ti porti cu seninatate Crucea ta,cu nadejdea si credinta ca acolo sus,cineva se roaga pentru noi toti,caci in inima sa mare,am incaput ,a fost loc pentru fiecare…
Din Poarta Raiului ne-au indrumat atatia Sfinti Parinti,pana cand sufletele lor au zburat spre cer,dar i-am cinstit si urmat oare,asa cum ar fi trebuit?
Poate,abia cand realizam ce-am pierdut vom incepe sa intelegem calea mantuirii…
Rugaciune pentru osanditii cazuti
de Andrei Ciurunga
Primeste,Doamne,fumul rugaciunii
ce se inalta,tremurand in grai
si urca pana sus,pe scara lunii,
pe scaunul pe care stim ca stai.
Ingenunchiati pe lanuri secerate,
rugamu-ne,Stapane de apoi,
sa-i vindeci cu azur si bunatate
pe dusii prea devreme dintre noi.
Ei au plecat cu ranile deschise
de sub inalte maluri ce se rup,
cu visele din gand facute trup,
cu ranile din trup facute vise.
Primeste-i,Doamne,cum primesti tamaia,
si daca-i culci in lanul Tau cu flori,
sa pui,ca pe morminte,doi bujori
pe-obrajii storsi si galbeni ca lamaia.
Si da-le tot alintul,toata mierea
din fagurii nescriselor scripturi,
izvoarele,pe frunte,din paduri
si din adanc,in suflete puterea.
Ingenunchind in lanuri secerate
sau la troite scunde de trifoi,
se roaga,Doamne,intr-un glas cu noi
un neam intreg de frunti insangerate.
Saruta rana tarii cu senin
si miluieste-i cu odihna blanda
pe cei ce-au dus a crucilor osanda
si dorm sub damburi fara cruci.Amin.
“De vom avea,
in mijlocul neamului
nostru romanesc,
o suta de suflete
care sa cada jertfelnic
-ca o smirna aprinsa,
ca o lumanare de ceara curata,
in care staruie tot parfumul
florilor de camp-
atunci cetatea va fi mantuita.
Oare nu acesta-i scopul vietii:
mantuirea ta si a neamului?”
-Pr.Dimitrie Bejan-
Evrei(12-1)
1″De aceea si noi,avand imprejurul nostru atata nor de marturii,sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte.”
Doamne ajuta!
Adevar si Viata sunt cuvintele Parintelui Iustin !
Ma mangai gandindu-ma ca le va spune si Stapanului care nu ne-o lasa,pentru robul SauIustin care a dus lupta cea buna…
E firesc sa ne intristeze plecarea din aceasta lume a unui om drag.Dar exista si partea frumoasa pe care trebuie sa o vedem.Si anume,ca parintele Iustin este in ceruri si se roaga pentru noi.Eu personal,sunt convins de asta!
Dumnezeu sa il ierte pe acest mare om !
Hristos s-a inaltat . Adevarat s-a inaltat !
… Romanii se desteapta abia acum, la deznadejde … ce tzeapa fatala si fatidica au luat cu U.E. si cu N.A.T.O.!
Din nefericire, Rusia nu este acum o alternativa! Rusii s-au intors la ortodoxie dar si foarte multi au pacatuit enorm in anii de dupa destramarea URSS. Regimul actual al lui Putin este foarte corupt si plin de patimi, trufie si aroganta si prostie. Sunt probleme maaari in Rusia.
Singura alternativa este sa avem grija de ce mai putem avea grija in familiile noastre, in comunitatile noastre locale, intre noi ci cu noi insine!
Rabdare si rugaciune! Sa iesim cat mai mult in week-end-uri din orase in zone montane, la manastiri, in zone rurale unde inca mai sunt cativa batrani invatati automat sa mearga in fiecare Duminica la Biserica la Sf. Liturghie.
“Ce va este mai de folos ca SA VA POCAITI? Sa traiesc eu sau sa mor?” spune Parintele Justin in ultimile sale zile, pe acest pamant.
Asadar, fratilor, faptul ca avem (inca) un Rugator in Cer nu inseamna ca ne putem culca pe o ureche! Sa fim demni urmasi ai Parintilor nostri cu viata sfanta si le urmam sfaturile, ca, de acolo de Sus, sa se bucure si ei pentru ca osteneala de-o viata nu le-a fost in zadar.
Sa nu ne laudam in fata oamenilor (asa cum deja se intampla…) ca Parintele cutare este mai mare decat toti ceilalti din generatia sa, aducandu-ne aminte de cele ce se intamplau in vremea celor Trei Ierarhi care s-au aratat in vis ucenicilor ca sa le mai potoleasca “zelul”.
Cu totii suntem ai lui Hristos Iisus iar El nu iubeste conditionat.
Sa avem rabdare, ca HRISTOS sa fie Acela ce va vadi, la vremea cuvenita, cele ce unii incearca sa impuna, de parca noi, ceilalti, ne-am …indoi.
Cu-adevarat Avva Iustin este unul dintre marii Barbati ai acestui Neam!
Vrednica sa-i fie pomenirea!
(Sper ca n-am suparat pe cineva!)
“Am zis candva: intrarea in UE este iesirea din Ortodoxie. Dar revin si zic: depinde de noi sa nu lepadam deodata credinta. Ca si o haina nu o dezbraci dintr-o miscare, mai intai scoti o maneca, apoi cealalta. Pana atunci, s-ar putea ca poporul sa se destepte. Daca nu ne vom aseza genunchii la pocainta, dragii mei, nu vom reusi nimic. Daca ne vom ruga insa cu ravna, daca ne vom osteni in rugaciune, Dumnezeu va face ca totul sa fie posibil. Si toate aceste incercari, globalizare, ecumenism si cine stie care altele, toate vor fi spulberate de forta rugaciunii.”