PILDA MARTURISIRILOR ARDELENI IN VREMURI DE VICLENIE IEZUITA. Sfantul Paisie de la Neamt ne arata CE ESTE UNIATIA: lup rapitor de suflete in blana de oaie
Pe 21 octombrie Biserica Ortodoxa ii pomeneste pe Sfintii Marturisitori Ardeleni: Cuviosii Marturisitori Visarion si Sofronie, a Sfantului Mucenic Nicolae Oprea si a Sfintilor preoti Marturisitori Ioan si Moise Macinic, traitori in veacul al XVIII-lea, luptatori pana la moarte pentru pastrarea Ortodoxiei in Ardeal in fata teribilei si perfidei agresiuni papistase, a caror pilda devine astazi foarte importanta si de dureroasa actualitate.
Cititi:
***
Sf. Paisie Velicicovski – Ce este, dar, Uniaţia?
Unia este o aşchie desprinsă de la Sfânta Biserică a Răsăritului şi unire cu necredincioasa, ca Să nu-i zic biserică râmlenească. Unia este înşelăciunea diavolului, ce-i vânează pe cei nesocotiţi întru pierzanie. Unia este un lup răpitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aducător de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mlădiţa înainte-mergătoare a antihristului, ce ademeneşte cu măgulire pe cei mai neştiutori întru pierzanie. Unia este prăpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu linguşitorul sărut a vândut Credinţa Pravoslavnică.
Şi ce să mai vorbim mult? Unia este ca şi râmlenii eretici. Cum dar uniaţii nu sunt râmleni, când toate dogmele Credinţei Ortodoxe le-au călcat în picioare şi pe cele râmleneşti le-au adoptat, zicând cu neruşinare, precum că Duhul Sfant purcede şi de la Fiul?
Şi papei de la Roma, adevăratului eretic ce s-a preamărit şi s-a înălţat mai mult decât toată fiinţa zidirii, si s-a asemuit pe sine cu Dumnezeu, şi care zice:
„Precum că eu nu pot nici cu cuvântul, nici cu fapta, nici cu gândul să greşesc niciodată”,
aceluia i se închină şi, în loc de Hristos, pe el de căpetenia bisericii îl au.
(…) Cine din făpturile zidite de Dumnezeu nu a greşit? Nu a fost oare izgonit din ceruri satana pentru trufia sa? Nu a greşit oare şi cel dintâi om zidit, Adam? Unuia Dumnezeu numai nu Ii este cu putinţă să greşească. Prin aceasta şi minte papa de la Roma că nu poate să greşească, ci şi a greşit, şi întotdeauna greşeşte prin trufia sa diavolească, din care încă şi în felurite erezii a căzut. Şi precum satana din ceruri, aşa şi el de la Sfânta Biserică Ortodoxă a Răsăritului alungat a fost, şi ca un mădular putred şi duhnind de erezie, de la trupul împlinirii creştinilor ortodocşi a fost tăiat şi întru veşnică anatemă a fost soborniceşte dat de către cele patru scaune apostoliceşti ale Patriarhilor. Atunci cum de uniaţii nu sunt eretici ca şi râmlenii? Nu defăimează oare şi aceia ca şi papa, zicând precum că Duhul Sfânt de la Tatăl şi de la Fiul purcede, care este cea dintâi şi cea mai de seamă, mai mult decât toate erezia ereziilor. Pentru că este cugetarea lor pentru Unul Dumnezeu în Treime rea şi nedreaptă, şi potrivnică Sfintei Scripturi, şi întru aceasta este deopotrivă cu cea pentru Arie, şi cu toţi ceilalţi eretici. (…)
Căci unul este Izvorul Dumnezeirii, Tatăl, – zice Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel – Fiul însa şi Duhul sunt de Dumnezeu născută Dumnezeire, încă şi astfel trebuie spus – vlăstare ale sădirii lui Dumnezeu, în chipul oarecăror flori şi mai presus de fire Lumină. Şi dumnezeiescul Proroc David încă zice:
„Prin Cuvântul Domnului cerurile s-au întării şi a Duhului gură, a Lui este toată puterea lor”.
Vezi oare că pe Domnul Il numeşte Tatăl, iară pe Cuvânt îl numeşte Fiul, precum de la El Insuşi în veac S-a născut, iară pe Duh – gura Lui, dar nu-I numeşte pe Ei cu Duhul Sfant, pentru că de la Unul Tatăl purcede. Şi altele mii de mărturii se află în Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, şi mai luminat decât soarele zicând că Duhul Sfant de la Insuşi Unul Tatăl purcede şi pe Fiu Se odihneşte, precum şi dintru Botezul Domnului Se învederează!
Şi toţi sfinţii tâlcuitori ai Sfintei Scripturi, stâlpi a toată lumea şi dascăli a toată lumea, ca şi cu o singură gură zic că de la Tatăl Sfântul Duh purcede, dar nicăieri n-au scris că şi de la Fiul precum potrivnicul lui Dumnezeu, papa, a cutezat acest cuvânt a adăuga. Sfântul Ioan Damaschin încă limpede spune:
„Că Duhul, deci, al Fiului, zicem, iară de la Fiu, nu zicem”.
Vezi, oare, preaiubite, că alta este „al Fiului” şi alta este „şi de la Fiu”. Căci noi, toţi ortodocşii, mărturisim că Duhul Sfânt este Duh al Fiului pentru Una fiinţă, ci nu „de la Fiu”, nicidecum, nu numai că nu zicem, dar nici nu gândim, chiar dacă si mii de morţi am îndura.(…)
Iar pentru celelalte ale lor rătăciri, precum s-a spus, cum s-au îndepărtat de Dumnezeu şi s-au dezlipit de Sfânta Soborniceasca şi Apostoliceasca Biserică a Răsăritului, şi toată Sfânta Scriptură au prefacut-o, şi Sfintele Soboare le-au încălcat, şi cele şapte Sfinte Taine le-au batjocorit, şi toată Tâlcuirea Sfintei Scripturi şi a sfinţilor Dascăli ai Bisericii cu semeţia lor le-au călcat în picioare, şi toate Cărţile Sfinte le-au schimbat, cum au vrut. Şi va fi oare nădejdea mântuirii celora ce se unesc cu asemenea eretici? Deloc, nicidecum. Drept aceea, dacă eşti încă în stare de a scăpa, ia-o la fugă, fugind de blestemata Unie ca şi Lot de Sodoma, nu-ţi fie milă nici de avere, nici de neamuri dacă vor dori încă să te asculte, ci izbăveşte-te scăpându-ţi sufletul de la pierzanie. Căci nimic nu-ţi este mai de trebuinţă decât sufletul tau, iar pentru el Hristos a murit. Şi fugind, nu căuta înapoi cu inima pentru grabnica pierdere a averilor, ca să nu fii cuprins de focul papistaşilor, mai cumplit decât al gheenei, căci mai bine-i pentru tine ca într-un cuptor să arzi decât să defăimezi Duhul Sfânt, precum hulesc râmlenii, adăugând la „Cred întru Unul Dumnezeu”, acest adaos „şi de la Fiu”. Ieşi şi fugi de Unie cat poţi de repede, ca să nu ţi se întâmple ţie moartea în Unie şi vei fi numărat cu ereticii, şi nu cu creştinii. Străduieşte-te să-ţi mântui sufletul tău de ademenirea diavolului până când mai ai timp, ca să nu te plângi fără folos după moarte în focul gheenei pe vecie. Incă nu numai singur să ieşi, dar şi pe alţii să-i povătuieşti să iasă, pe care îi ştii, după cunoştinţă, că te vor asculta pe tine. Iar de nu, apoi singur să ieşi din mrejele vrăjmaşilor din Unie şi să te uneşti cu Sfânta Biserică a Răsăritului cu sufletul si inima. Şi astfel, cu Biserica Ortodoxă de Răsărit, prin neprihanita credinţă cu creştinii ortodocşi împreună aflându-te şi poruncile lui Hristos îndeplinind, vei putea să te mântuieşti întru Unul Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia slavă, cinste şi închinăciune, cu Tatăl şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în nesfârşitele veacuri. Amin.
(Fragmente din: Sfantul Paisie de la Neamt, Cuvinte si scrisori duhovnicesti, 2010, Ed. Doxologia, Iasi)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Premizele teologice eronate ale primatului papal (partea a doua)
http://graiulortodox.wordpress.com/2010/10/19/premizele-teologice-eronate-ale-primatului-papal-partea-a-doua/
Sa va impartasesc un gand , poate nepotrivit :
(Re)vazand cele de mai sus despre papalitate spuse (si) de Sfantul Paisie de la Neamt in felul sau , greu imi mai este sa inteleg … acordul “de principiu” (daca nu ma insel in formulare – iertare ) pentru invitarea papei …
Probail nu pot intelege , din cauza pacatelor mele, ratiunea pentru care s-a facut . Si , la urma urmei , asta priveste poate numai pe pastori .
Sincer , nu stiu cum s-o privesc . Cu totala indiferenta ?
ERA CRESTINA – PARINTELE ARSENIE BOCA
Intruparea lui Iisus in istorie insemneaza impartirea istoriei in doua: cea dinainte de Hristos si cea de dupa Hristos. In istoria dupa Hristos se iveste inca o despartire: cea impotriva lui Hristos. Acestia sunt anii de sminteala, despre care zice Iisus ca si acestia trebuie sa vie.
Legea si Proorocii se termina cu Ioan Botezatorul, capatul Proorocilor. De la Ioan, de la Botezatorul lui Iisus, incepe Era Crestina, era propoveduirii Imparatiei lui Dumnezeu. De atunci este intrare in Imparatia lui Dumnezeu. Si intra toti ”cei ce se silesc si o rapesc pe ea”.
Despre aceasta divina pecete asupra timpului, Iisus avea o siguranta absoluta. „Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece, pana ce nu vor fi toate” (Matei 24, 35).
Siguranta aceasta lasa sa se stravada Dumnezeu in Iisus.
El a prevazut ca vor veni si anii de sminteala.
Dar ca Unul ce este „inceputul si sfarsitul” (Apocalipsa 21,6 si 22, 13) stie si sfarsitul smintelei.
Iata ce n-a prevazut dialectica ratiunii.
Prislop, Vineri XXVI
17.XI.49 Luca 16,15-17
Luca 17, 1-4
Sfinţii părinţi ne’arată-n fapte
Ce-i unitatea în Iisus
Şi pentru ce nu vor unirea
Ce se impune din apus.
Apusul însuşi ne arată
Ce urmăreşte prin unire
Vorbind cu tunul şi prigoana
Despre înalta sa iubire.
Martirii au plătit cu viaţa
Deapta credinţă în Iisus,
Şi-s argumentul ce vorbeşte
Despre unire şi apus.
În jertfa lor stă Adevărul
Care ne strigă cu putere
Că în Hristos şi în credinţă
Nu poate fi negociere.
Că unitate este numai
În Duhul Sfânt şi în Iisus
Nu-n târguieli şi’aggiornamente
Conduse tainic din apus.
Chiar Uniaţia ne’arată
Prin modu’n care s-a făcut
Şi prin metodele de’acuma
Şi chipul ei cel nevăzut.
Martiriul sfinţilor, de astăzi
S-a făcut zid în calea lor
Şi pentru noi şi pildă vie
Şi argument mântuitor.
Evanghelia dupa Marcu cap 3
28. Adevar va graiesc, ca toate le vor fi iertate fiilor oamenilor, pacatele si blasfemiile cate vor fi blasfemiat,
29. dar cel ce Il va blasfemia pe Duhul Sfant nu are iertare in veac, ci vinovat este de pacat vesnic.
De aici rezulta limpede ca toti cei care cred si marturisesc pucederea Duhului Sfant si de la Fiul (Filioque) – adica aduc hula Duhului Sfant – nu vor fi iertati in veac adica isi pierd mantuirea.
Doamne fereste si Doamne,lumineaza mintile acestor oameni ca sa nu se piarda!
@Ioan R
Mantuirea sufletelor noastre si apararea dreptei credinte nu-i priveste numai pe pastori, ci si pe mine, pe tine, pe noi toti crestinii ortodocsi.
Reciteste ce spune Sf. Paisie Velicicovski:
“Ieşi şi fugi de Unie cat poţi de repede, ca să nu ţi se întâmple ţie moartea în Unie şi vei fi numărat cu ereticii, şi nu cu creştinii. Străduieşte-te să-ţi mântui sufletul tău de ademenirea diavolului până când mai ai timp, ca să nu te plângi fără folos după moarte în focul gheenei pe vecie. Incă nu numai singur să ieşi, dar şi pe alţii să-i povătuieşti să iasă, pe care îi ştii, după cunoştinţă, că te vor asculta pe tine. Iar de nu, apoi singur să ieşi din mrejele vrăjmaşilor din Unie şi să te uneşti cu Sfânta Biserică a Răsăritului cu sufletul si inima. Şi astfel, cu Biserica Ortodoxă de Răsărit, prin neprihanita credinţă cu creştinii ortodocşi împreună aflându-te şi poruncile lui Hristos îndeplinind, vei putea să te mântuieşti întru Unul Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia slavă, cinste şi închinăciune, cu Tatăl şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în nesfârşitele veacuri. Amin.”
Ca sa putem intelege ceea ce se intampla, trebuie sa ne caim de pacatele noastre, sa traim dupa invatatura Domnului nostru Iisus Hristos, sa tinem post si sa ne rugam neincetat. Aceasta este singura cale spre mantuire.
Cred ca, o farama din ceea ce se intampla, poti intelege citind comentariul meu, postat aici:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/10/12/oreste-promovat-fara-rest-la-emisiunea-pr-eugen-tanasescu-radio-dobrogea/#comments
va rog din suflet as vrea sa inteleg ce este acest razboi cu cei langa care am stat la Liturghie 1000 de ani. de ce nu merita nici macar sa fie iertati nici macar langa ortodcsi, cand suntem invatati sa i iertam si sa ii primim si pe cei cu mari pacate.
eu nu cunosc date, nu inteleg acest razboi
am avut un gand ca nu intamplator il au ocrotitor pe Sfantul Pavel
pentru ei nu exista nici o sansa? de iertare? de salvare?
va rog daca se poate sa imi raspundeti, nu vreau sa aduc necazuri Bisericii si asa cu multe incercari si cu mult prea multe intrebari dupa atatia ani de la Hristos
“Cine din făpturile zidite de Dumnezeu nu a greşit? Nu a fost oare izgonit din ceruri satana pentru trufia sa? Nu a greşit oare şi cel dintâi om zidit, Adam? Unuia Dumnezeu numai nu Ii este cu putinţă să greşească. Prin aceasta şi minte papa de la Roma că nu poate să greşească, ci şi a greşit, şi întotdeauna greşeşte prin trufia sa diavolească, din care încă şi în felurite erezii a căzut. Şi precum satana din ceruri, aşa şi el de la Sfânta Biserică Ortodoxă a Răsăritului alungat a fost, şi ca un mădular putred şi duhnind de erezie, de la trupul împlinirii creştinilor ortodocşi a fost tăiat şi întru veşnică anatemă a fost soborniceşte dat de către cele patru scaune apostoliceşti ale Patriarhilor.”
am inteles ceva dar nimeni nu se mai roaga pentru ei nici Sfintii lor care multi dintre ei sunt si in calendarele noastre?
nu mai au nici o sansa?
cine a introdus limba romana in bisericile romanilor?sfantul rus paisie sau ereticii uniti?cine a infiintat primele scoli romanesti?sfantul rus paisie parintele moldovenismului antiromanesc sau ereticii uniti?cine i-a invatat pe romani Tatal Nostru in romaneste?sfantul paisie care nu vorbea “moldoveneasca” sau ereticii uniti?cine ne-a scapat de hadosenia literelor chirilice?rusul paisie sau ereticii uniti?
@szeppty:
Fragment din:
Pr Prof Dr Dumitru Staniloae: „TEOLOGIE ŞI VIAŢĂ” Nr. 4-8, 1991
In Faptele Apostolilor, ucenicul Apostolului Pavel spune că în a doua călătorie misionară, deci după anul 50 după Hristos, ajungând împreună în Troia, noaptea i s-a arătat lui Pavel o vedenie: Un bărbat macedonean sta rugându-l şi zicând: Treci în Macedonia şi ne ajută. Şi Luca adaugă îndată: Când a văzut el această vedenie, am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înţelegând că Dumnezeu ne cheamă să le vestim Evanghelia… Plecând cu corabia …am ajuns la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părţi a Macedoniei şi colonie romană. Iar în această cetate am rămas câteva zile. Acolo cea mai fierbinte primitoare a cuvântului lui Pavel a fost Lidia, care a rugat pe Pavel şi pe însoţitorii lui să rămână în casa ei (Fapte 16, 9-15).
Din Filipi, Apostolul Pavel şi însoţitorii lui au dus creştinismul şi în alte oraşe macedonene, între care şi în Tesalonic şi Bereea (Fapte, cap. 17) care până azi purtând numele de Veria este locuit aproape în întregime de macedoneni. Aceşti macedoneni erau traci, care purtau şi numele de besi. Besii se întindeau şi dincolo de Bosfor, în Bitia, sub numele de Biţi. Troia era unul din oraşele lor. Ei erau în fond un neam romanic, ca dovadă stă faptul că Enea, nepotul lui Priam, plecând din Troia după ce a fost cucerită de traci, se duce în Italia, unde întemeiază Roma. Dar o dovadă despre romanitatea acestor traci sau besi este şi faptul că numai ei rămân după plecarea armatelor romane din Dacia, şi apoi din sudul Dunării, vorbitori ai limbii romane, câtă vreme în Grecia, Egipt, Asia Mică, această limbă s-a pierdut.
O dovadă a romanităţii acestei populaţii, dar şi a faptului că ea a fost creştinată înainte de Roma, unde Pavel şi probabil şi Petru merg abia mai târziu (Pavel a mers acolo după a treia călătorie misionară), este şi limba latină, dar o limbă latină deosebită de cea răspândită de la Roma în tot Occidentul, care s-a tradus în noţiunile fundamentale ale acestei credinţe pentru această populaţie: Făcător şi nu Creator, Fecioară şi nu Virgo, Inviere şi nu Resurection, Tată şi nu Pater, Dumnezeu şi nu Deus.
Dar ceea ce este important de semnalat este că poporul nostru, rămas legat de popoarele din Răsărit, a păstrat credinţa creştină aşa cum a primit-o la început, deci în forma ei precizată în scrierile Părinţilor din Răsărit.
Iar acest creştinism neschimbat, menţinut cu multă scrupulozitate prin Sinoadele ecumenice şi prin Liturghia lui străveche, şi-a păstrat nota lui fundamentală: unitatea strânsă a sufletului şi a creaţiei în general cu Dumnezeu, fără ca această unitate să cadă în extrema unei concepţii panteiste.
Astfel, spiritualitatea echilibrată şi de largă sinteză a poporului nostru nu se datorează numai prezenţei lui geografice între Răsărit şi Apusul Europei şi caracterului lui pe de o parte latin, pe de alta răsăritean prin credinţa lui, ci şi faptului că el şi-a însuşit de la începuturile existenţei lui şi şi-a păstrat credinţa creştină originară, care reprezintă prin ea însăşi un echilibru între deosebirea lui Dumnezeu de creaţie şi între prezenţa Lui în creaţie. Trecând spre Occident, credinţa creştină s-a schimbat în sensul că Dumnezeu a fost cugetat tot mai despărţit de lume, ceea ce a trezit uneori ca reacţie o gândire panteistă, de confundare a Lui cu esenţa întunecoasă a lumii (Eckhardt, Bohme) sau o gândire sentimentală la un Hristos răstignit în trecut, ca în mistica catolică feminină, nu trăit în lucrarea Lui prezentă în noi.
In Occident, despărţirea lui Dumnezeu de lume a dus în catolicism la înţelegerea Bisericii ca având mai puţin prezent pe Hristos în ea, fiind înlocuit de un vicar (locţiitor), preocupat de extinderea puterii lui şi a subordonaţilor lui în lume, în mod accentuat de stăpânirea peste domeniile vieţii omeneşti în sens politic. Dumnezeu este gândit raţional ca o realitate oarecum retrasă în cer şi nu trăind în lucrarea Lui tainică în suflete. De aceea s-a pus mai puţin accent pe rugăciune şi pe Taine, prin care se cer şi se obţin lucrările Lui.
Dezvoltarea aceasta şi-a găsit formularea nu numai în teoria rolului papei de vicar sau locţiitor al lui Hristos, ci şi în respingerea învăţăturii răsăritene despre energiile sau lucrările necreate, prin care Dumnezeu este activ în lume, deşi prin fiinţă rămâne neconfundat cu ea. Aceasta a avut drept concluzie învăţătura catolică despre caracterul pur creat al graţiei, primită de la Dumnezeu prin rugăciune şi dată nouă prin Sfintele Taine.
De aici vine şi caracterizarea dispreţuitoare din partea catolică, a Tainelor, ca rit. Astfel îi declară pe greco-catolici, catolici „de rit bizantin”, ritul neînsemnând nimic în distincţia acestora de catolicism. Dar unde ne întâlnim propriu-zis cu Hristos, dacă nu în Botez şi în Euharistie, în prima candidatul declarând la întrebarea preotului: „Te uneşti cu Hristos?” cu răspunsul: “Mă unesc cu Hristos”, iar în Euharistie, preotul declarând: “Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu (N.) cu trupul lui Hristos”.
Protestanţii au făcut un pas mai departe în această minimalizare a Tainelor, înlăturând pe cele mai multe din ele, iar grupările neoprotestante înlăturându-le cu totul. S-a rămas cu discursuri despre un Hristos, şi, la protestanţi, dar mai ales la neoprotestanţi, cu nişte cântări sentimentale care nu spun aproape nimic despre dumnezeirea şi lucrarea lui Hristos, ci doar nişte declaraţii sentimentale despre iubirea Lui faţă de cei ce-L caută sau cei care-I cântă Lui. Aceasta închide persoana umană şi creaţia în ele însele, cum Il închide şi pe Dumnezeu.
antuza ce spui tu nu are nici o legatura cu ce am spus eu…este evident ca noi romanii(sau vlahii) ne-am crestinat in limba latina…spre deosebire de slavi noi suntem o natiune apostolica…abundenta de inscriptii latine crestine(in special din Transilvania) confirma acest lucru…problema e ca aceasta latinitate a noastra a fost interzisa…de catre cine?de dusmanii latinitatii…adica grecii si slavii…si uite asa dupa anii 860 cand se crestineaza bulgarii sub forta armatelor basileului Mihail,valahii vor fi slavizati cu forta…in biserici li se va introduce limba slava iar limba oficiala a tarilor romane va fi slavona…pana la 1700 cand romanii din Ardeal vor redeveni catolici,nici macar Tatal Nostru nu va mai fi acceptat in romaneste in biserica…chiar daca ma veti cenzura asta e adevarul…primul Tatal Nostru si prima liturghie romaneasca intr-o biserica dupa aproape 900 de ani o vor face unitii romani din Ardeal…ei se vor dezbara de hadosenia literelor chirilice…si vor crea primele scoli romenesti…cu toata opozitia calugarilor atoniti…ei vor scrie prima istorie,nu doar a romanilor ardeleni ci si a muntenilor,moldovenilor si macedonenilor,adica a intregii ROMANITATI ORIENTALE,pt ca asta suntem noi romanii(vlahii),urmasii ROMEI in orient…de asta ne urasc asa mult grecii si slavii(de asta i-au masacrat pe romanii sud-dunareni pana aproape la disparitie) iar in Basarabia,Maramurasul de Nord,Bucovina de Nord ,Transnistria si Odesa se intampla acelasi etnocid…asa ca trezeste-te antuza ca somnul ratiunii zamisleste monstri
@sezepty:
Pur si simplu nu e adevarat din punct de vedere istoric teza ca limba romana a fost “salvata” de uniati.
Limba romana a uniatilor era orice numai romana nu. Era un fel de latina adaptata la romana. Limba duhovniceasca romana, cea sarata cu gustul harului sfant, a fost limba psaltirilor, a bibliilor si a cartilor filocalice traduse inca din sec. XVII in romana. Acest lucru e valabil inclusiv pentru Ardeal, unde limba romana a fost folosita in Biserica Ortodoxa INAINTE de uniatie. (Recent, unele edituri au reeditat acele carti in limba de atunci.) ACEEA este limba bisericeasca a poporului nostri, atat din punct de vedere istoric cat si din punct de vedere duhovnicesc. Pe aceea o recomanda si o foloseste in mare parte si parintele Rafail Noica.
Ca sa nu fie dubii, sa dam si sursele istorice:
http://www.ziarullumina.ro/articole;1534;1;53261;0;Hrana-pentru-suflet-in-cartea-romaneasca-veche.html
http://www.ziarullumina.ro/articole;1492;0;51162;0;Antim-Ivireanul-un-ierarh-erudit.html
http://www.ziarullumina.ro/articole;1764;1;54294;0;Formarea-omului-desavarsit.html
http://www.ziarullumina.ro/articole;1430;0;47949;0;Rolul-cartilor-de-cult-pentru-intarirea-credintei.html
http://www.ziarullumina.ro/articole;1413;0;47149;0;Cartile-de-cult-intaresc-credinta.html
http://www.ziarullumina.ro/articole;1457;0;49354;0;Educarea-poporului-roman-prin-cartea-de-cult.html
http://www.ziarullumina.ro/articole;1478;1;50524;0;Arma-de-lupta-si-de-luminare-a-romanilor.html
http://www.ziarullumina.ro/articole;1371;0;44914;0;Prefetele-cartilor-religioase-romanesti.html
http://www.ziarullumina.ro/articole;1764;1;49665;0;Carti-vechi-de-300-de-ani.html
http://www.ziarullumina.ro/articole;1764;1;17581;0;Mitropolitul-care-a-primit-limba-romana-in-biserica.html
http://www.ziarullumina.ro/articole;1764;1;15566;0;Serban-Cantacuzino-domnitorul-care-a-dat-tarii-prima-Biblie-romaneasca.html
Mitropolitii Antim Ivireanu, Varlaam, Dosoftei, Biblia de la 1688, Invataturile sf. Neagoe Basarab catre fiul sau…, toti sunt jaloane ale unei culturi bisericesti care nu a facut decat sa se exprime, la un moment dat, si in limba romana, ca un lucru firesc si nu ca o politica de expansiune si imperialism cum a fost cazul cu papismul.
Chiar este greu de inteles cum de repetati niste idei de pura propaganda catolica ce nu au nici cea mai mica legatura cu istoria…
@szeppty:
Mai citeşte te rog încă o dată cu atenţie fragmentul din pr. Dumitru Stăniloae. Por favor!
invataturile sf.neagoe catre fiul sau teodosie este scrisa in limba slavona…este exact ceea ce spuneam si eu…in ceea ce priveste limba de cult in biserica lucrurile sunt foarte clare…exceptand Ardealul care are istoria lui aparte si unde dupa 1700 se scrie latineste si se liturgiseste romaneste,in Moldova si Valahia(care din 1859 vor forma Romania) se va introduce limba romana in biserica abia dupa 1863 prin ordinul lui Kogalniceanu…nu mai vorbesc de fratii de peste Prut care nu au avut voie sa se roage in romaneste pana nu demult, limba rusa fiind obligatorie,asa cum obligatorie este inca in teritoriile furate de ucrainieni si asa cum este la fel de interzisa atat pe Valea Timocului cat si in Macedonia sau in Pindul din Grecia
P.S.limba romana literara este limba vorbita in Transilvania(e adevarat cu toate dezacordurile si tiganiile pe care le incearca unii in ultima vreme…gen bucurestii,misto,mamaia…etc…)iar cel care i-a oferit armatura definitiva a fost Sextil Iosif Puscariu…omorat si el(-poate de asta) de fratii rusi in 1948
P.S.2.antuza,sa stii ca basca si catalana sunt mult mai apropiate de limba romana(pt ca au ramas neevoluate) decat castiliana…in ciuda contorsionarii sale de catre slavi si a importului brutal de cuvinte slave care nu inseamna nimic in romaneste.totusi limba romana este atat de asemanatoare cu basca sau catalana ca la Pamplona sau Barcelona ,la fel ca la Salonic sau Girocastra te poti intelege in dulcea si latina limba romana invatata de la bunici…ma depaseste subtilitatea textului…te rog spune-mi mai simplu cu cuvintele tale
@szepty:
http://www.vistieria.ro/carti/istoria_romanilor/invataturi_basarab.pdf
Invataturile sunt traduse cel tarziu in 1650 in romaneste – se vede limpede din limba romana folosita. De altfel, manuscrisul nu s-a gasit, in Tara Romaneasca, decat in varianta romaneasca, varianta in slavona fiind gasita la Sofia, mai tarziu.
Tocmai ce dadusem linkuri cu carti de cult in romaneste. Deci afirmatia este falsa. Si e bine sa ne oprim aici, cand se ignora evidentele istorice dialogul e o fundatura.
@szeppty:
Catalana intr-adevar se asemana foarte mult cu limba romana, chiar surprinzator de mult, dar limba basca sau euskara nu are nici o legatura cu nici o limba romanica indiferent care ar fi aceasta, vezi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_basc%C4%83
mare parte din slujbele religioase erau săvârşite încă în limba slavonă, limbă neînţeleasă atât de credincioşi, cât şi de cler, precum se arată în prefaţa “Octoihului” apărut la Buzău în 1700:
“Mărgăritarele Sfântul Ioan Gură de Aur” care au apărut la Bucureşti în 1691. “Măria Ta, mult silindu-te şi nevoindu ori cu ce mijlocu de a aduce învăţătură şi ştiiinţă în sufletele omeneşti, lucru iubit de Dumnezău şi folos de obşte, mai vrătos Rodului nostru Rumănescu, văzându-l atâta scăzut şi lipsit de multe şi ales den învăţătură…
episcopul Mitrofan a urmat exemplul mitropolitului Teodosie de a traduce în româneşte numai îndrumările tipiconale, sinaxarele, paremiile, Apostolul, Evanghelia, precum şi unele ectenii, lăsând cântările şi rugăciunile în slavoneşte.
pentru că era învăţăturile tipicului şi ale orânduialelor la Minei scrise cu mâna pre limba slovenescă, iara preoţii noştri de pre la sate nici de cumu înţelegând limba aceia, orânduialele beserecii nu să făce deplinu vieţile sfinţiloru să citiia, ascultătorii neînţelegându şi proroceştile citanii aramă sunându era au ţinbale strigându să auziia” (Mineiul, Buzău, 1698).
“M-am îndemnat de am tipărit aciasta de suflete folositoare Psaltire a Proorocului şi Împăratului David pre limba ce obicinuită a să ceti prin Beserecile rumâneşti sloveniasca,pentru învăţătura copiilor” (Psaltire, Buzău, 1701).
“Că între celelalte scârbe ce am de mă rănesc la inimă, iaste aciasta cea mai grea de mă întristez şi mă mâhnesc mai mult, că văz între preoţii miei atâta prostie, atâta neînvăţătură şi atâta nedumireală, cât cunosc că nu puteţi face vreun ajutoriu ticăloasei turme. Şi pentru aceea multă prostie a voastră şi neştiinţă la sfântă carte, -spune Antim Ivireanu(ivir inseamna georgian sau gruzin)
@szeppty:
Noi nu am sustinut ca limba romana s-a folosit integral in Biserica dintotdeauna, ci ca teza catolica a introducerii limbii romane in “cult” ca o premiera nationala este cu totul falsa din punct de vedere istoric. In acest sens, citatul dvs nu face decat sa sprijine teza noastra realista: anume, ca limba romana a inceput sa fie re-folosita in Biserica incepand cu secolele XVII-XVIII, bineinteles intr-un proces gradual. Iar aici intervine o alta dimensiune – credinta ca fapt existential si obstesc al poporului, care s-a imprimat atat de adanc incat a devenit natura sa. Exemplul banal al colindelor – creatii populare, anonime, de o impecabila corectitudine dogmatica si de o adancime profunda, este, din punct de vedere istoric, o dovada certa ca poporul stia cui I se inchina si ca o facea in duh si adevar. Acelasi lucru este valabil si pentru marii sfinti ai Bisericii, foarte “populari” si iubiti, a caror viata o stia tot poporeanul. Indiferent de epoca istorica si de cultura dominanta (greceasca, slavona), Biserica a fost traita ca fenomen duhovnicesc de popor, si asta conteaza cel mai mult. Si asta explica si de ce a vibrat la marturisirea unor calugari sarbi care au venit sa le intareasca atasamentul de Biserica stramoseasca, a parintilor lor, cand catolicii faceau propaganda cu tunul. Care, apropo, stie o singura limba, cea a uciderii si distrugerii.