Predica IPS Bartolomeu Anania (2000): SARACUL LAZAR SI BOGATUL….NESIMTIT
De unde vine si ce inseamna expresia “sanul lui Avraam”?
Legaturi:
Judecatile lui Dumnezeu nu sunt aceleasi cu judecatile lumii acesteia. Bogatia lumii acesteia, fie materiala, fie intelectuala, nu este nimic in fata Domnului. Iar pentru om, de cele mai multe ori, este pricina de pierzanie. Pentru ca omul cade in nesimtire (IPS Bartolomeu asa si considera ca trebuie numit bogatul din Evanghelie, asemenea multora din zilele noastre: NESIMTIT) si nu stie sa fie recunoscator lui Dumnezeu pentru darurile Sale, uita (sau stie doar teoretic) ca toate cate le are nu le are datorita priceperii si sarguintei sale (caci, nu-i asa?, oricat ne straduim, “nu putem sa adaugam nici macar un cot staturii noastre”) ci sunt ale Domnului. Prin urmare, daca sunt daruri, ele sunt si o mare, imensa responsabilitate fata de Dumnezeu si fata de aproapele. O responsabilitate care inseamna in primul rand smerenie. Dar fiind nesimtitor fata de aceste daruri, omul isi inchipuie repede ca este stapan pe bogatie, stapan pe sine insusi, stapan pe aceasta lume. Iar prin aceasta tiranie de ordin sufletesc, oamenii ajung sa se imparta in bogati si saraci, in “avuti” (de la a avea) si “lipsiti” (sau “prosti”)… […]
- BOGATUL NEMILOSTIV SI SARACUL LAZAR. Predica PS Sebastian, Episcopul Slatinei, DESPRE RAI SI IAD
- Saracul Lazar, mangaiere pentru cei in necazuri (din predicile Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Grigorie Teologul)
- Bogatul nemilostiv si saracul Lazar sau CUM JUDECA DUMNEZEU BOGATIA SI SARACIA (din predicile Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Nicolae Velimirovici)
- Parintele Cleopa: CE PRETUIESTE DUMNEZEU?
- SUNT CHINURILE IADULUI O REALITATE? Doctoria amara a Evangheliei
- Duminica bogatului nemilostiv si a saracului Lazar: CINE SUNT CEI MILOSTIVI?
- “ASTA-I VREMEA FAPTUIRII…” – Predici ale parintilor Gh. Calciu si Amfilohie la Duminica bogatului nemilostiv
- Cuvinte ale Pr. Ioan Buliga si IPS Augustin de Florina pentru Duminica bogatului nemilostiv si a saracului Lazar
Fără de dragoste Iisuse ,
Pustie-i pururi viaţa mea,
Şi orice trudă mi-i degeaba ,
Chiar de-aş purta şi crucea Ta.
Chiar de-aş avea aşa credinţă ,
Să mut şi munţii pe pământ ,
De nu am dragoste Iisuse ,
În Faţa Ta nimic nu sunt.
Zadarnic logică, citate,
Zadarnic vorbe iscusite,
De nu’mplinesc ortodoxește,
Cele ce’au fost făgăduite.
Zadarnic rugă și metanii,
Zadarnic post, de nu-i iubesc
Și pe vrajmașii cei mai aprigi
Ce pururea mă prigonesc.
Zadarnic fapte strălucite
Zadarnic nume în credinţă
Dacă nu plâng văzând în juru-mi
Atât amar și suferinţă.
Dacă nu rup din mine însumi
S’ajut, să dau, să miluiesc
Și să Te rog ars de durere,
Când cei din jur se chinuiesc,
Dacă cer altora să facă
Ce eu nu fac, ori nu am dus,
Cer răstingnirea Ta printrânșii
Căci nu am dragoste Iisus.
Credinţa mea cea egoistă
Prin “ego” mă va înșela,
Făcând dinTine și credinţă
În chip ascuns lauda mea .
Iubirea mea cea egoistă
Scârbi-va Doamne chipul Tău
Și mă voi prăbuși prin cinstea
Și laudele celui rău.
Fiindcă nu simt durerea celor
Ce “ard” în chinul suferinţei.
Că “dragostea”-mi nu are milă
Ci numai formele credinţei.
Fiindcă mă bizui în lucrarea
Care îmi place și-mi convine
(Și mă justifică prin’trânsa)
Nu’n lepădările de sine.
Nu mi-a’m facut tăierea voii,
Și grijile făgăduinţei,
De la botez ( și cununie)
Reper și cruce a credinţei.
De nu plâng tainic înlăuntru
Că nu-mi dau haina de pe mine
(Din egoism), nu simt Iisuse
Că nu’s (nici cum) vrednic de Tine.
De nu mă arde ne-n’mplinirea
Celor profunde și ascunse,
Mă amăgesc (prin ce-mi convine
Din ortodox), Doamne Iisuse.
Iubirea sfântă cere totul
Și noi exact atât iubim
(Nu cât am spus și nici cât credem).
Ci cât putem să dăruim.
Aşa cum este bine a ajuta material pe cei săraci – pentru că ştim că e bine să o facem, dacă nu porneşte firesc din inimă – tot aşa ar trebui să-i ajutăm pe alţii care se află în nevoie din punct de vedere sufletesc, pentru că nu numai materie suntem. Măcar să ne rugăm pentru cineva care are nevoie de ajutorul nostru, fie că e sărac, fie că e bogat. Cred că mai ales de ajutor sufletesc şi duhovnicesc este mare foame în ziua de astăzi.
Ascultand, mi-am dat seama cat de dor imi e de Inaltul Bartolomeu si de cuvintul lui de invatatura “cu putere multa”! I.P.S Bartolomeu a spus-o intotdeauna pe sleau! Nesimtire! Asta este, de fapt.
Tot el ne atragea atentia ca “devenim un popor de salbatici si de nesimtiti”. Nu a spus-o ca sa raneasca, caci ne iubea, ci a tras semnalul de alarma.
Deci, sa luam aminte!
nicolae mirean@
mi-a placut mult poezia, mai ales concluzia ei adevarata:
Iubirea sfântă cere totul
Și noi exact atât iubim
(Nu cât am spus și nici cât credem).
Ci cât putem să dăruim.
Pericopa evanghelica: Luca 16, 19-31
19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.
Pericopa apostolica: Galateni 6, 11-18
11. Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea.
12. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos.
13. Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru.
14. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
15. Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă.
16. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, – pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu!
17. De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus.
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.
@ Admin – Am si eu o rugaminte de ‘incepator’. Puteti sa ma indrumati in legatura cu metaniile? Cand se fac si cand nu se fac? Am auzit ca sambata si duminica nu este bine sa le facem. Pe alte site-uri am citit comentarii conform carora nici in zilele de post nu ar fi bine… Mi-ar fi de mare ajutor un sfat in acest sens din partea unor oameni ai bisericii, ca dumneavoastra. Va multumesc!
Pericopa evanghelica: Luca 7, 36- 50
36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă.
37. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.
39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.
40. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el.
41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
44. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.
45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
47. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.
48. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele.
49. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele?
50. Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.
Pericopa apostolica: Filipeni 4, 10- 23
10. M-am bucurat mult în Domnul, că a înflorit iarăşi purtarea voastră de grijă pentru mine, precum o şi aveaţi, dar v-a lipsit prilejul.
11. N-o spun ca şi cum aş duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am.
12. Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în lipsă.
13. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.
14. Însă bine aţi făcut că aţi împărtăşit cu mine necazul.
15. Doar şi voi ştiţi, filipenilor, că la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o Biserică nu s-a unit cu mine, când era vorba de dat şi de primit, decât voi singuri.
16. Pentru că şi în Tesalonic, o dată şi a doua oară, mi-aţi trimis ca să am cele trebuincioase.
17. Nu că doar caut darul vostru, dar caut rodul care prisoseşte, în folosul vostru.
18. Am de toate şi am şi de prisos; m-am îndestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-aţi trimis, miros cu bună mireasmă, jertfă primită, bineplăcută lui Dumnezeu.
19. Iar Dumnezeul meu să împlinească toată lipsa voastră după bogăţia Sa, cu slavă, întru Hristos Iisus.
20. Iar lui Dumnezeu şi Tatălui nostru, slavă în vecii vecilor! Amin.
21. Îmbrăţişaţi în Hristos Iisus pe toţi sfinţii. Vă îmbrăţişează pe voi fraţii care sunt împreună cu mine.
22. Vă îmbrăţişează pe voi toţi sfinţii, mai ales cei din casa Cesarului.
23. Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu duhul vostru!
@ Munteanu:
Doamne, ajuta!
Pai daca nici in post, atunci cand? 🙂 Nu va mai lauti dupa ce auziti si nu asteptati indrumare legata de pravila de pe internet. Va multumim pentru incredere, dar… trebuie sa aveti un duhovnic si sa-i cereti lui sa va sfatuiasca sau sa va randuiasca un canon de metanii.
Nu despre canon era vorba, ci despre rugaciunile obisnuite. Ma gandeam ca exista carti sau articole legate de acest subiect, la care sa faceti trimitere. Mai caut, multumesc oricum…
@Munteanu
Conform canoanelor Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Parinti, nu se ingenunchiaza Duminicile si zilele de la Pasti pana la Cincizecime.
Toata lumea vorbeste despre despre rastalmacirea invataturilor ortodoxe si necesitatea revenirii la canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Parinti, dar (aproape) nimeni nu ia o masura concreta.
Singura invatatura ortodoxa este Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Orice patriarh, episcop, preot sau mirean care nu traieste dupa aceste invataturi si canoane, nu este ortodox.
Daca am un duhovnic mason, eretic, sau ascultator de un episcop eretic? Eu, ca si mirean, necunoscand canoanele Sfintilor Apostoli si ale primelor 7 sinoade ecumenice, de unde sa stiu daca duhovnicul meu este pastor bun sau lup in blana de oaie.
Pidalionul este Cârma Corabiei Soborniceştii şi Apostoleştii Biserici a Ortodocşilor, adică toate Sfintele Canoane, ale Sfinţilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade Ecumenice, locale şi ale Sfinţilor Părinţi de pe alocuri.
A fost scris pentru a se aduce la cunostiinta tuturor clericilor si mirenilor.
Dar, dupa moda papista, in care se recomanda ca Biblia sa fie citita doar in prezenta unui invatator (rastalmacitor), au inventat si mai marii bisericii ortodoxe o regula conform careia, pidalionul a devenit “doar pentru unii clerici” si doar cu blagoslovenie.
Eu cred ca ar trebui postat pe site tot pidalionul, la vedere si accesibil permanent pe prima pagina. Altfel, ne invartim in jurul ortodoxiei, pentru ca sunt mai comode invataturile care ne gadila auzul si ne dau o oarecare “dezlegare” la cele lumesti.
Pidalion, editia 1844
“Sfântul şi întâiul Ecumenic Sinod (a toată lumea sobor), s-au
adunat în Niceea Bitiniei, în timpul marelui Constantin, la anul de la Hristos: 325. Iar bărbaţii cei mai întâi întru acesta au fost, Alexandru al Constantinopolului, Viton şi Vichentie prezbiterii, împreună cu cuviosul episcop al Cudruvei din Ispania, tustrei împreună ţinând locul lui Silvestru (Papa) al Romei, şi al lui Iulie; Alexandru patriarh al Alexandriei, împreună luptători având pe marele Atanasie, aflându-se atunci diacon. Eustatie al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului, Pafnutie şi Spiridon, Iacov şi Maxim, bărbaţi împodobiţi cu apostoleşti daruri, şi cu muceniceşti pătimiri, şi alţii mulţi fiind la număr după tradiţia cea de obşte, şi de toţi mărturisită a bisericii 318 pe lângă care însă, au fost şi altă mulţime de clerici, de prezbiteri, şi de diaconi …”
CANONUL 20
Fiindcă sunt unii care Duminica pleacă genunchii şi în zilele Cincizecimii. Pentru a se păzi toate întru toată parichia (parohia) sau socotit de sfântul sinod, stând, Rugăciunile a se da lui Dumnezeu. [sobor 6: 90; Petru: 15]
TÂLCUIRE
Obiceiurile cele de apostoli, şi de părinţi predanisite, se cuvine de obşte a se păzi toate, de toate bisericile, şi nu unele de unele numai.
Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte că, de vreme ce oarecare creştini pleacă genunchii (adică îngenunchind) şi în ziua Duminicii, şi în zilele cele după Paşti până la Cincizecime (adică până la Duminica Pogorârii Sfântului Duh). Care lucru este afară de canoane, şi necuviincios. Deci spre a se păzi toate apostoleştile şi Părinteştile Predanii, întru toate dreptslăvitoarele biserici a toată lumea; dintre care una este, şi a nu pleca genunchii în ziua Duminicii, şi întru toată Cincizecimea.
A socotit de cuviinţă sfântul sinodul acesta, ca să-şi dea toţi creştinii rugăciunile lor lui Dumnezeu, în zilele acestea, nu îngenunchiaţi, ci stând şi drepţi.
Iar Marele Vasile, în capul 27 din cele pentru Sfântul Duh care este canon al 91-lea să nu plecăm genunchii Dumineca şi în Cincizecime, ci şi cuvântul, şi pricinile le adaugă pentru care aceasta nu facem. Că Duminica zice, stând drepţi ne rugăm nu numai că întru dânsa împreună cu Hristos ne-am sculat, şi suntem datori a asculta cele de sus şi Cereşti, dar şi pentru că ziua Duminicii se vede oarecum a fi asemănare şi închipuire a viitorului veac, întru care adică toţi se vor afla sculaţi.
Pentru care şi începătoare fiind aceasta a zilelor, nu s-au numit de Moise întâia, ci una. Care şi a opta este, însemnând pe cea cu adevărat a opta ce are a fi după sfârşitul veacului acestuia al şaptelea. Şi în toată Cincizecimea împreună stând drepţi ne rugăm, pentru că aceasta este aducătoare aminte de Învierea ceea ce se nădăjduieşte în veacul cel viitor, ca prin chipul cel drept să mutăm mintea noastră de la veacul de acum la cel viitor. Unit cu marele Vasile zice şi Dumnezeiescul Iustin în întrebarea 115 hotărâtor, că în Duminică genunchi nu se pleacă, fiind semnul Învierii, prin care cu Darul lui Hristos ne-am slobozie de păcat şi din moarte.
Iar în Cincizecime nu plecăm genunchele, fiindcă aceasta este de o putere cu ziua Duminicii, după cuvântul Învierii; şi că obiceiul acesta a luat început din vremile apostolilor, precum zice fericitul Irineu mucenicul, care şi episcop Lucdunelor a stătut, în cuvântul cel pentru Paşti.
Încă împreună mărturiseşte şi Dumnezeiescul Epifanie, că îngenunchere nu se face în toată Cincizecimea. Acestea zic, şi sfinţitul Augustin în epistola cea către Ianuarie, şi Ieronim împotriva Luchiferianilor, şi Dumnezeiescul Ambrozie şi Tertulian. Ci şi canonul 1 al lui Teofil hotărăşte a se cinsti
fiecare duminică, şi a se prăznui.
Fiindcă ea întâia este ca început de viaţă, şi a opta, ca o covârşitoare Iudaicescului Sabatism, adică în a zilei a şaptea. Însemnează că canonul 56 al sinodului din Cartagina zice, că între cele ce s-au cercat şi s-au ispitit în Niceea era scris, să Liturghisească prezbiterii postiţi; însă în canoanele acestea ale sinodului din Niceea nicăieri una ca aceasta se află.
Pentru aceasta şi marele Vasile (cuvintele sunt ale lui Vlastar) alcătuind foarte bine mai mult decât toţi curăţitoarele rugăciuni, „Care se citesc în ziua a cincizecea întru care Sfântul Duh peste Ucenicii Domnului s-au pogorât, şi cu chip de rob şi cu plecarea genunchilor au sfătuit pe norod să le asculte, pentru ca să mărturisească cu chipul acesta fireasca Stăpânie a Sfântului Duh, şi să arate, şi după aceasta că Duhul cel Sfânt este de o Fiinţă cu Fiul, căruia tot genunchiul se pleacă, după apostolul.
Acestea, zic, făcându-le, nu au judecat a fi de cuviinţă să se citească în ceasul al treilea al zilei întru care au venit Sfântul Duh peste Sfinţii apostoli. Pentru că nu era de cuviinţă, El care era tăinuitor şi învăţător al Tainelor celor ascunse al Sfântului Duh, şi strice vechile pronomii ale duminicii, care mari Taine şi socoteli cuprind, pe care însuşi mai-nainte le-au întărit, zic adică a nu pleca genunchii duminica.
Pentru aceasta, ca să nu se facă această necuviinţă, au rânduit a se citi cu îngenunchere în seara Cincizecimii, când şi duminica şi Cincizecimea se sfârşeşte. Pentru aceasta cei ce citesc Rugăciunile acestea dimineaţa, rău, şi cu greşeală, şi afară de canoane fac. Iar de s-ar nedumeri cineva, pentru ce apostolul Pavel a plecat genunche, rugându-se în zilele Cincizecimii?
Că în capul 20 al Faptelor este scris, că Pavel trecând prin Efes, fiindcă se sârguia a se afla în Ierusalim în ziua a Cincizecea. Şi după aceasta adauge, acestea zicând: (Pavel adică) plecându-şi genunchele sale împreună cu toţi ei s-au rugat. Şi iarăşi în următorul cap 21 scrie însuşi Luca: că mergând din Tir plecând genunchele pe malul mării ne-au rugat.” Dezlegarea este gata, că starea bisericii atunci încă era ne canonisită, şi oarecum era în pruncie, fiindcă încă atuncea se punea temeliile cele mai de căpetenie, şi nu luase săvârşirea, nici toată amărunţimea.
Însemnează însă, că canonul acesta nu zice pentru plecările de genunchi, cele ce la noi mai în de obşte metanii mari (care pentru sărutarea Sfintelor Icoane se fac, şi mai ales înaintea înfricoşatelor Taine, nu le opreşte canonul atât al 10-lea al sfântului Nichifor, nici duminica, nici întru toată Cincizecimea, cât şi sfinţitele cântări ce zic, când, înaintea ta cădem celui ce te-ai sculat din Mormânt.
Şi când, Veniţi să ne închinăm şi să cădem, înaintea lui Hristos celui ce a Înviat. Şi altele multe ca acestea. Am zis că plecările de genunchi, cele ce se fac pentru sărutarea Icoanelor nu se opresc. Fiindcă pe cele ce se fac din obicei şi acesta le opreşte, în acelaşi canon zicând aşa: Trebuie pentru sărutarea celor Sfinte a pleca genunchele şi duminica, nu însă a face îngenuncherile cele din obicei.
Precum în multe manuscrise codice s-au scris. Iar Dumnezeiescul Isaia acestea le opreşte, că scriind către Teodora îi zice: Că de va face îngenuncheri duminică, şi în
Cincizecime, unui prea greu canon se supune. Şi sfântul Calist şi Ignatie Xantopul, asemene le opresc, zicând, după oarecare Tainice, şi negrăite cuvinte. Dar şi tipicele pe metaniile cele mari le ridică din mijloc şi duminica, şi sâmbetele, şi în toată Cincizecimea, şi cuvântul este, pentru că în aceste fel de căderi se cuprinde, şi îngenuncherea cea oprită de canoane).
Nu zice, zic, canonul pentru îngenuncherile cele de acest fel, ci pentru îngenuncherea, după care pe genunchi stând ne rugăm, precum face în seara sfintei duminicii Pogorârii Sfântului Duh. Drept aceea de aici se încheie, că a ne ruga în îngenunchiaţi, nu este obicei latinesc şi păgânesc; ci bisericesc, şi Evanghelicesc. Evanghelicesc, pentru că şi Domnul aşa s-a rugat; ,,Că plecându-şi Genunchii se ruga” [Luca 22: 41]. Iar apostolesc obicei, pentru că şi Pavel cu osebire aşa se ruga, precum am zis mai sus. Şi iarăşi, ,,Pentru acesta plec genunchii mele, zice, către Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos” [Efeseni 3:14].
Şi mai ales Iacov Fratele Domnului, a căruia, precum scrie Metafrastul şi alţii, i s-au umflat genunchii ca ale cămilei, de desele îngenuncheri. Şi în de obşte apostolii în aşezământurile lor zic (cartea 8, cap 9 şi 15): Că credincioşii plecând genunchele se rugau lui Dumnezeu în vremea Liturghiei, şi în sfârşit este bisericesc; pentru că sinodul al 6-lea în canonul al 90-lea zice, că în seara duminicii plecând genunchele aducem lui Dumnezeu rugăciune.
Şi marele Vasile (în cuvânt; al căruia început este „Omul după chipul…”) scrie, că pentru aceasta în 7 Stări s-a împărţit vremea rugăciunii, pentru ca să se facă oarecare odihnă la dinadinsirea îngenuncherii celei întru rugăciuni. Însă nu se cade cineva totdeauna îngenunchiat a se ruga, ci şi stând, şi după canonul acesta şi după Evanghelia, ce zice: ,,Când staţi rugându-vă”… [Marcu 11: 25]
Si-aici a fost la inaltime Vladica Bartolomeu care a sesizat foarte bine o asemanare – ca raport cauza/efect – nemilostivrea bogatului datorata NEsimtirii lui care vine din impietrirea inimii, din iubirea de argint, dar poate si din griji lumesti…ca n-ar avea grija de tine Dumnezeu, ca ar ramane urmasii fara avere… si-atunci, te-arunci ca innecatul sa aduni si sa TOT aduni…
Intr-adevar, despre rugaciunile facute in picioare Duminica si in perioada Cincizecimii vorbeste si Sf. Vasile cel Mare in Tratatul despre Sfantul Duh (XXVII). Aceasta se face cu o ratiune, pe care o explica si el, anume pt. a ne aminti de veacul viitor, cel de sus.
Dar pt. cei ce se afla inca in pocainta este greu sau chiar nefolositor sa se gandeasca la veacul viitor cata vreme ei sunt inca in mrejele pacatelor de acum. De aceea, cat sunt sub canon, nu este gresit sa stea in genunchi, dar mai ales sa faca metanii. Si Avva Or in Pateric a praznuit Pastile stand la rugaciune 3 zile la rand, mancand cartofi. Chiar si unii Parinti athoniti praznuiau Pastile cu cartofi. Pt ei era praznic pocainta, infranarea.
Deci, fara a neglija traditia Bisericii, putem sa facem si metanii in perioadele mentionate pt. curatirea noastra de pacate. Caci putini au cugetul adevarat si curat al Bisericii si lor le este potrivita pocainta pana la luminarea mintii, cand vor putea pazi bine toate noimele duhovnicesti.
Altfel spus, cine este extenuat si hranit cu nevointa de peste saptamana, poate sa-si foloseasca si mintea prin cugetarea si rugaciunea fara metanii. Cat priveste starea in picioare, asta nu strica nimanui, ca-i un efort considerabil fata de a sta in genunchi. Si in biserica la slujba.