BOGATUL NEMILOSTIV SI SARACUL LAZAR. Predica PS Sebastian, Episcopul Slatinei, DESPRE RAI SI IAD

29-10-2011 Sublinieri

DUMINICA A XXII-A DUPĂ RUSALII

Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr – Lc. 16,19-31

DESPRE RAI SI IAD

Dreptmăritori creştini,

Evanghelia de astăzi ne aduce în faţa ochilor noştri sufleteşti o mare dramă. Un om bogat care toată viaţa lui a petrecut „în porfiră şi în vison” ajunge, în lumea cealaltă, să se chinuiască în iad. Iar un sărac, pe nume Lazăr care a petrecut în lipsuri, râvnind la fărâmiturile ce cădeau de la masa bogatului, a ajuns în „sânul lui Avraam”. Drama este cu atât mai mare cu cât, din focul iadului, bogatul vede pe Lazăr petrecând cu patriarhul Avraam (probabil, pentru prima oară are ochi şi pentru el). Şi, avem cu toţii neplăcuta surpriză să vedem că bogatul – care, de astă dată manifestă „bun simţ”, a învăţat între timp să se şi roage, el care ştia doar să mănânce, să bea şi, eventual să dispreţuiască pe săracul Lazăr de la poartă — adresează două rugăminţi dreptului Avraam şi niciuna din acestea nu-i este ascultată.  Întâia rugăminte:

„Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie”.

Ce i-a răspuns Avraam?

„Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum el aici se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi”.

Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că atât pedeapsa cât şi fericirea din viaţa viitoare sunt veşnice şi definitive, căci e cu neputinţă să se mai treacă de la una la alta.

A doua rugăminte a bogatului este:

„Rogu-Te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună şi lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin!”

Dreptul Avraam, însă, respinge şi această rugăminte:

„Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi”

şi s-ar duce să le spună.

Iată de ce spun că evanghelia de astăzi este o mare dramă! Se poate ajunge din fericirea aceasta pământească, atât cât este ea — pentru unii mai puţină, pentru alţii mai multă — în iad. Şi tragedia este cu atât mai mare cu cât starea de dincolo va fi definitivă şi veşnică. Până la Judecata Universală, rugăciunile Bisericii pentru cei morţi încă mai pot ajuta celor care au luptat câtuşi de puţin pentru mântuire, dar nu mai pot schimba substanţial starea celor care s-au dus cu totul nepregătiţi. Starea acestora din urmă, chiar dacă ne doare şi nu ne place să o auzim, este definitivă, căci, cred că fiecăruia dintre noi, omeneşte gândind, ne-ar fi plăcut ca Avraam să fi fost mai milostiv astăzi cu bogatul şi să nu-i respingă rugăminţile. Să-l fi lăsat, adică, pe Lazăr, să potolească fie şi pentru o clipă chinurile aceluia şi să-i fi îngăduit să meargă pe pământ ca să „trezească” pe mulţi prin relatarea chinurilor bogatului.

Niciuna, însă, dintre rugăminţile bogatului, nu au mai putut fi ascultate. De ce? Întâi, pentru că iadul este veşnic şi definitiv. Iar al doilea, pentru că nimeni nu ne poate ajuta dacă nu vom înţelege că trebuie să ne ajutăm singuri.

Poate să vină tot „raiul” aici pe pământ!… Toţi sfinţii să vină şi să ne „sâcâie” cu mărturiile lor din lumea cealaltă — ne încredinţează evanghelia de astăzi — dacă nu vom asculta de cuvântul proorocilor, al învăţătorilor, al lui Hristos (noul Moise) şi al Evangheliei Sale, dacă nu vom înţelege că mântuirea ţine de noi şi nu vine din afară, la nimic nu foloseşte. Nu poate nimeni să ne forţeze să pricepem că viaţa de dincolo nu este joacă, de vreme ce nu vrem noi înşine să înţelegem aceasta. De aceea Avraam a fost atât de categoric. Dumnezeu n-a glumit cu noi, spunându-ne: „Vedeţi că există iad veşnic!”, pentru ca în viaţa de dincolo să zică: „Ştiţi ce, de fapt nu este iad, dar v-am păcălit ca să vă străduiţi mai mult”. Ne-ar fi plăcut, poate, să fie aşa! Ne-ar fi plăcut ca Dumnezeu să nu-şi ţină cuvântul, să fi glumit sau să fi procedat cu noi pedagogic! Dar Dumnezeu nu minte şi nici nu glumeşte cu noi, iar evanghelia de astăzi ne dovedeşte că viaţa de dincolo este veşnică, fie iad, fie rai. Şi ne mai dovedeşte ceva: nimeni nu va putea să facă nimic pentru noi, atâta vreme cât nu înţelegem noi să facem tot ce trebuie şi tot ce ţine de noi ca să ajungem în sânul lui Avraam, iar nu în locul de chinuri al bogatului.

Iubiţi credincioşi,

Oricât am voi să nu existe iad, sau, oricât ar fi de neplăcut să vorbim despre el şi oricât am fi tentaţi să mizăm pe o bunătate fără dreptate a lui Dumnezeu, există, totuşi, iad. Şi vă spun că iadul există nu pentru că aşa vrea El, ori pentru că Dumnezeu este bun doar până la un punct, iar după aceea se mânie pe noi şi zice: „Gata! Nu pot să vă mai sufăr, mergeţi în iad!”. O să vă spun de ce există iad şi, mai ales, că există iad nu din vina sau pentru că îl vrea Dumnezeu, ci din vina noastră şi pentru că noi în mod deliberat îl alegem, atunci când refuzăm să lucrăm binele şi săvârşim în chip voluntar trăul. Noi înşine ni-l pregătim, prin faptul că nu înţelegem să ducem viaţă bineplăcută Lui.

Să nu credeţi că Judecata din urmă va fi aşa cum vedem noi astăzi prin tribunale — nişte judecători care stau şi ascultă părţile, cu slăbiciunile şi virtuţile lor, pentru ca după aceea să pronunţe o sentinţă sau alta, interpretabilă şi suspectă de părtinire. Ştiţi cum va fi Judecata de apoi? Judecata din urmă care, se şi spune în tradiţie că va fi foarte scurtă — atât cât durează citirea Psalmilor Judecăţii de la Slujba Utreniei — va fi o cât se poate de firească şi simplă constatare a stării şi a „deprinderilor” noastre, după care vom fi invitaţi să ne continuăm viaţa „dincolo”, fără însă a mai aveaea obiectul şi instrumentele păcatului. Ne-am deprins la desfrânare? Ei bine, în viaţa de dincolo asta nu se mai poate. Avem obiceiul să bem peste măsură, să fumăm, să furăm să săvârşim alte blestemăţii? În viaţa de dincolo nu mai sunt posibile acestea! De aici chinul, durerile, neîmplinirea şi nefericirea de care vorbeşte Scriptura. Ce va face cel care s-a  deprins să lucreze virtutea? În mod firesc şi normal i se da posibilitatea să-şi continue viaţa sa virtuoasă, şi asta se numeşte rai şi fericire veşnică.

Eram seminarist în anul al treilea, pregătindu-mă să devin preot, şi nu înţelegeam cum Dumnezeul acesta atât de bun va putea totuşi să rabde să vadă oameni în iad? Mă ispitea gândul să cred că, poate, Dumnezeu nu-i atât de bun, de vreme ce va răbda ca unii dintre noi, cei dragi ai mei eventual părinţi, fraţi, prieteni — să se chinuiască veşnic în iad. Ei bine, răspunsul pe care l-am găsit la Părintele Stăniloae[Teologia Dogmatică Ortodoxă, capitolul intitulat “Eshatologia Universală”]m-a convins că iadul nu este „opera” lui Dumnezeu, ci că noi oamenii, în chip liber şi conştient, ni-l „construim” singuri, atunci când trăim şi deprindem o viaţă deşartă ce nu mai poate fi „continuată” dincolo de moarte. Aţi înţeles că în iad se va ajunge nu din vina lui Dumnezeu, ci din vina personală a fiecăruia?

Îndrăznesc să spun şi aceasta: Dumnezeu este atât de bun, încât ne-ar putea lăsa liberi să mergem oriunde în viaţa de dincolo, numai că, în chip firesc noi nu am alege decât locul pe care ni l-am pregătit cu atâta meticulozitate aici pe pământ!… Şi să vrea EI altfel, nu vom mai putea noi să ne mai schimbăm, pentru că acolo nu mai este schimbare. Imaginaţi-vă că în clădirea Guvernului ar fi adusă, într-o zi, o bătrână simplă de la ţară, care habar nu are ce vasăzică guvernul unei ţări. Este adusă de undeva dintr-un cătun, de la marginea ţării, acolo unde sunt miniştrii în şedinţă şi este poftită să ia şi ea parte la discuţii: „Mamaie, stai şi matale aici. Vezi că acuma discutăm bugetul pe anul viitor, să iei şi dumneata cuvântul”. V-o imaginaţi pe biata femeie? Nu caută ea, atunci, o mie de uşi să scape de acolo şi să se întoarcă în „bordeiul” ei, simţindu-se neavenită, roşind şi trecându-o toate sudorile? Ce caută ea acolo? Ce dacă a luat-o de mână chiar „primul-ministru” şi a poftit-o în şedinţa de guvern? A înţeles imediat că nu este locul ei acela şi va alege liber să se întoarcă în sărăcia şi „nefericirea” ei. Înţelegeţi acum? În rai se merge „pregătit”, iar nu din greşeală ori prin „bunăvoinţă”.

Să nu mizaţi pe bunătatea lui Dumnezeu că, adică, te va lua pe tine, care habar n-ai de slujirea Lui, care nu ştii nimic despre post, despre rugăciune, despre curăţie trupească până la căsătorie şi de fidelitate conjugală după aceea, care-­ţi petreci viaţa la întâmplare, să nu contezi pe bunătatea lui Dumnezeu, pentru că vei fi silit a constata că, de fapt, singur te-ai autoexclus din Împărăţia Sa, ca „mamaia”, gata să părăsească singură locul pe care nu-l merita. Iată de ce raiul şi iadul vor surveni „de la sine” şi potrivit felului în care singuri ni le-am pregătit. Dumnezeu nu va fi subiectiv! Nu va  fi nici discreţionar, să spună: „Gata! Tu mergi acolo, tu te duci dincolo”, ci ne va pofti pe fiecare să ne aşezăm singuri pe “scaunul” pe care personal ni l-am pregătit şi să ne odihnim în “aşternutul” pe care singuri ni l-am aranjat din vreme. De când? Din viaţa aceasta, pentru că în viaţa de dincolo nu se mai poate face nimic, căci, prăpastie va fi între bine şi rău.

Şi încă un lucru pe care, iarăşi, probabil nu-l înţelegeţi.

Cum adică, dacă ar veni cineva din lumea cealaltă şi ne-ar  spune ce se petrece acolo, nu ne-am schimba şi nu ne-am pocăi? Nu!… Nu s-ar întâmpla nimic!… Sau poate că, pe moment am fi impresionaţi şi câteva zile am merge şi am bate metanii şi n-am mai lipsi de la biserică, luându-ne în serios viaţa de creştini. Ştiţi pentru câte zile, însă? Poporul spune că „orice minune ţine trei zile”. Dacă nu vom avea voinţă puternică şi nu vom înţelege cu toată fiinţa ce e cu noi, mai ales ce se poate întâmpla cu noi în viaţa de dincolo, cuvintele şi impresiile care ne vin din afară se vor duce aşa cum au şi venit. Le uităm la scurt timp! Ia gândiţi-vă! Are loc un cutremur… Toată lumea devine dintr-odată „credincioasă”. Toţi îşi fac cruce. Merg la biserică a doua zi, a treia zi şi, gata… Ni se spune: s-a întâmplat ceva în interiorul pământului… plăcile acelea tectonice… Vin imediat oamenii de ştiinţă, ne explică ce s-a întâmplat şi… uităm că suntem muritori, că soarta noastră este în mâinile lui Dumnezeu, şi ne întoarcem din nou la aceeaşi viaţă de mai înainte. Minunile ţin, aşadar, trei zile!…

Ce vrea să zică evanghelia de astăzi? Auziţi: Daca vor asculta pe Moise şi pe prooroci, poate să meargă oricine să le spună, pentru că nu-l vor asculta. De ce? Ţine de voinţă dragii mei, nu de „informaţii”, „demonstraţii” ori „sâcâială”. Nu e nevoie să ne „cicălească” cineva. Am auzit. Ştim. E plină lumea de credincioşi care au auzit prea bine de iad şi rai, nu le pasă. Nu trebuie să vină cineva să ne bată în fiecare zi  la uşă şi să ne-o spună de fiecare dată. Nu! O ştim prea bine!Nu predica ne lipseşte. E plină lumea de predicatori! Ce folos însă? Nu de „informaţii” avem nevoie, ci de această voinţă şi conştiinţă că eu, tu, Vasile, Gheorghe sau cine oi fi, în ziua de… când se va întrerupe firul vieţii, vom merge cu toţii în faţa lui Dumnezeu pentru a ne lua în primire „locul de veci”: iadul ca bogatul nemilostiv, sau sânul lui Avraam, adică raiul, ca  săracul Lazăr. Iată probleme pe care trebuie şi merită să ni le punem astăzi, chiar dacă nu ne plac. Evanghelia, însă, se „încăpăţânează” să stăruie asupra acestor lucruri care sunt absolut serioase şi, mai mult decât atât, sunt veşnice.

Să ne luăm, aşadar, dragii mei, viaţa de creştini în serios căutând să slujim cu toată fiinţa lui Dumnezeu! Să începem, fiecare după putere, să lucrăm binele, conştienţi că în lumea cealaltă, în mod firesc şi ca o continuare, nu vom putea duce decât viaţa pe care ne-am deprins încă de aici să o ducem. Dacă am deprins doar păcatul, în viaţa de dincolo nu vom putea „culege” decât numai roadele păcatului — nefericirea şi neîmplinirea. Dacă însă, am deprins binele, vom moşteni Împărăţia Binelui. Acesta este raiul şi acesta este iadul, şi ambele au la origine voinţa şi pregătirea noastră în viaţa aceasta, pentru că viaţa aceasta este şansă pentru cealaltă; este ringul, este stadionul în care alergăm, cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Cor. 9, 24). Aici este lupta, iar „dincolo” este biruinţa. Vom reuşi, oare? Vom ajunge să petrecem în sânul lui Avraam? Oricum, Dumnezeu îşi va respecta cuvântul şi ne va rezerva fiecăruia ceea ce merităm, potrivit pregătirii  noastre din viaţa aceasta.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune şi conştiinţă ca să ne trăim cu seriozitate viaţa aceasta. Să ne deprindem a trăi  pentru El încă de aici de pe pământ, căci viaţa de dincolo nu va fi decât o continuare firească a zidirii începute pe „temelia pusă aici” (I Tim. 6, 19). Să-L slujim pe Dumnezeu în această viaţă, pentru ca să ne facă şi pe noi dincolo „cetăţeni” veşnicei Sale Împărăţii, Amin”.

(din: †  Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, Predici la Duminicile de peste an, Slatina, 2011)

La aceeasi Duminica, puteti citi:


Categorii

Bogatul nemilostiv si saracul Lazar, Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, PS Sebastian, Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

27 Commentarii la “BOGATUL NEMILOSTIV SI SARACUL LAZAR. Predica PS Sebastian, Episcopul Slatinei, DESPRE RAI SI IAD

  1. Aceasta pilda ne duce din nou cu gandul la intrebarea “ne pasa unii de altii?”.
    Nepasarea era principalul pacat al bogatului. Nu bogatia l-a pierdut ci nepasarea fata de aproapele, faptul ca era nesimtitor la suferinta si saracia lui, nepasator si rece fata de starea in care se afla acesta, el fiind preocupat doar sa-i mearga lui bine. Manca, se desfata si dormea linistit in timp ce Lazar se chinuia in saracie, foame si boli chiar la usa lui. Din acelasi motiv putem sa ne pierdem si noi sufletele, chiar fara sa fim atat de bogati ca cel din pilda, dar avand, de fapt, aceeasi boala sufleteasca ca si el.
    Cuvintele Parintelui Constantin Sarbu ne suna tuturor:
    – Acolo unde locuiesti, nu e vreun batran bolnav, care nu are pe nimeni? Tu, care te numesti crestin, te-ai dus la usa lui sa-l intrebi daca nu are nevoie de paine, de lapte, de medicamente?! Cred ca nu! Bine ca ai tu de toate, bine ca se strica mancarea in frigider, bine ca ti-e sifonierul plin de haine, altul neavand nici ciorapi! Si te numesti crestin si tot ceri mereu lui Dumnezeu. Nici El nu va lua aminte la rugaciunea ta!

  2. @ admin, daniela

    Bogdaproste!

  3. Bine…milostenie trupeasca – e buna si asta – DAR mai de PRET este cea sufleteasca: hai sa nu uitam de cei cu ganduri de sinucidere, hai sa nu-i uitam pe cei care au abdicat datorita incercarilor vietii de abia mai isi tin sufletul in oase de atata amaraciune, deznadejde; hai sa ne gandim si la cei VII dar si la cei ADORMITI – si unii, si altii au nevoie de o jertfa plecata din inima prin RUGACIUNE…MULTA (atat particulara dar mai ales prin Sf.Liturghie)!

    Nu stiu de ce…dar ma gandesc din ce in ce mai mult – de catva timp incoace – la rugaciunea facuta pentru lumea asta – pentru cei VII si pentru cei ADORMITI – ca sa se SALVEZE prin/in bratele Bisericii cat/ce se mai poate, cat mai este TIMP! Pentru ca, impresia mea este de NUMARATOARE INVERSA – TICAIE! N-auziti?! Eu, da…

    @DAniela

    Am citit si eu cartea Pr.C-tin Sarbu si EXACT la acelasi citat m-am gandit si eu…ca sa faci milostenia asta trupeasca iti trebuie lepadare de sine si iubire prin empatie pentru cel amarat/nenorocit; fiindca, ‘milostenia daca nu este insotita de iubire, este mai ofensatoare ca dispretul’; poti sa faci milostenie din iubire de sine, pentru sine….ca o satisfacere a amorului propriu care se coboara din ‘inaltimea’ sa pentru prostime/saracime…, poti sa faci milosenie pentru fala, cu sunet de fanfara!

    Exista un licar de adevar ca principiu pentru milostenia trupeasca: daca ii dai unuia ceva de mancare, il imbraci, il incalti, il intrebi de sanatate, ii cumperi medicamente…nu numai starea lui trupeasca se va imbunatatii dar se va inviora sufleteste nemaiconsiderandu-se ‘de lepadat’ pentru familie (care poate l-a uitat, sau n-o mai are) ci, si pentru societate (care-l priveste ca pe un balast impiedicandu-se de boala lui, de neputinta lui);

    – asa cum suntem trup si suflet, asa interfereaza faptele noastre asupra cuiva influentand trupul si sufletul aceluia imediat si totodata… fiindca buna/starea sau saracia pentru cele doua caracteristici ale omului, sunt luate ca un intreg;

    -si totusi, raman la parerea mea: milostenia sufleteasca primeaza mai ales pentru cei bolnavi sufleteste de-aici, si de maxima importanta pentru ‘cei de dincolo’ care sunt ‘la mana noastra’…cum se spune!

  4. Mi-a placut – a sunat a gluma (serioasa) – treaba cu batrana de la sat; iar ca sa intru in joc…putea sa zica ca o doare gatul, ca i-a pierit vocea dar n-as fi plecat de-acolo fiindca LA RAI E BINE! Cum sa nu-ti placa acolo cantarile ingeresti, lumina, Slava lui Dumnezeu???!!!! Eu cred ca asi innebunii de FERICIRE!

    Oricum! Mesajul e CLAR: seriozitate pentru viata asta, mai multa luare-aminte si gandul la doamna cu coasa – nu ca ne-ar insotii pentru vesnicie dar, dupa ce-si face ‘treaba’ de ne dezleaga de trup…vom da nas in nas de cel alaturi de care ne-am asemanat mai mult – atunci e-atunci…poti garanta ca mai aprinde o lumanare pentru tine ‘dupa’?! Poti crede ca te va pune cineva la Sf.Liturghie?! Poti garanta cat TIMP mai e?! Cand miroase deja a VESNICIE?!

  5. Pingback: Predica IPS Bartolomeu Anania (2000): SARACUL LAZAR SI BOGATUL....NESIMTIT
  6. Pingback: UNDE NE E STRALUCIREA, DESFATAREA, BOGATIA SI NUMELE SLAVIT? Cugetari duhovnicesti actuale la BOGATUL NEMILOSTIV SI SARACUL LAZAR
  7. Pingback: INDRUMARILE STARETULUI IOSIF DE LA OPTINA: "Ravna care vrea sa indrepte orice rau este ea insasi un mare rau"
  8. Pingback: Pomenirea mortilor (Mosii de toamna). VIATA DUPA MOARTE. CEL MAI BUN PARASTAS PENTRU CEI ADORMITI - Cuviosul Paisie Aghioritul
  9. Pingback: Parintele Serafim Rose despre SUFLETUL DUPA MOARTE si VAMILE VAZDUHULUI -
  10. Pingback: Alte predici care merita ascultate la BOGATUL NEMILOSTIV SI SARACUL LAZAR – Parintele Sofian Boghiu si Parintele Hrisostom (Putna). Pe unde suntem noi? -
  11. Pingback: PARINTELE CLEOPA – 14 ani de la nasterea in Cer: GANDUL LA MOARTE (si video) -
  12. Pingback: PROFESORUL IOAN PATRULESCU (actualul rasofor Iona) – conferinta de la Timisoara (2008), prima parte: Suntem angajati într-un RAZBOI TOTAL cu diavolul. Lumea in care traim astazi este BABILONUL CEL MARE (si audio) -
  13. Pingback: Parintele Efrem Filotheitul despre VIATA DUPA MOARTE si PREGATIREA PENTRU MOARTE -
  14. Pingback: Predica audio la DUMINICA BOGATULUI NEMILOSTIV a Arhim. Hrisostom Radasanu: PRETENTII SI SIMPLITATE -
  15. Pingback: Parintele Ioan Buliga despre MOARTE si POMENIREA MORTILOR -
  16. Pingback: AICI NE ALEGEM SINGURI RAIUL SAU IADUL, A TREIA CALE NU EXISTA – Predica despre Rai si iad a Sfantului Iustin Popovici, plus alte talcuiri si predici video la PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV si A SARACULUI LAZAR -
  17. Pingback: UN SINGUR LUCRU TREBUIE… -
  18. Pingback: Avva Efrem Filotheitul despre STRIGATUL CONSTIINTEI si VIATA DUPA MOARTE. “Sa traim viata dupa cuviinta, sa intram in randuiala, pentru ca nu stim daca vom apuca ziua de maine” -
  19. Pingback: ZIUA CAND SE TERMINA PIESA DE TEATRU, SE ARUNCA MASTILE SI SE ARATA ADEVARUL DESPRE FIECARE: “Nu‑mi judeca dupa cele dinafara ale omului, ci dupa cele dinauntru…”. CINE ESTE OM si cine lup, leu sau naparca? -
  20. Pingback: “LAZARII VEACULUI ACESTUIA” si IADUL CONSTIINTEI. Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV SI A SARACULUI LAZAR -
  21. Pingback: Sfantul Teofan Zavoratul (III): CUM SA-TI INMOI INIMA IMPIETRITA? -
  22. Pingback: CUVINTE VII SI TARI DE LA UN SFANT IN VIATA, PARINTELE EFREM DIN ARIZONA (mai 2014): Cum sunt Raiul si Iadul? Ce sa facem ca sa ne mantuim astazi? SODOMIA VA ADUCE RAZBOIUL NUCLEAR! “Hristos nu poate tolera astfel de pacate. Razboiul va incepe din c
  23. Pingback: “CUVINTE DIN INIMĂ” ALE FERICITEI STAREŢE MACRINA (I): “Diavolul se bucura atunci cand vede moleseala. Au venit vremurile din urma si de aceea eu voi lucra cu ceasul, ca sa nu pierd niciun minut pentru dragostea lui Hristos” | Cu
  24. Pingback: CUVINTE VII SI TARI DE LA UN SFANT IN VIATA, PARINTELE EFREM DIN ARIZONA (mai 2014): SODOMIA VA ADUCE RAZBOIUL NUCLEAR! “Hristos nu poate tolera astfel de pacate. Razboiul va incepe din cauza pacatelor… Vom trece prin mari dureri” | Cuv
  25. Pingback: “NU SUNTEM NOI CA BOGATUL DIN EVANGHELIE? Vine clipa cand se trage cortina. Iar noi ne-am crezut stapani pe tot ce ne-a dat Dumnezeu, am uitat ca suntem doar administratori”. MANTUIREA SUFLETELOR, IADUL si POCAINTA. “Va veni intr-o zi. V
  26. Pingback: “NESIMȚIREA şi IGNORAREA DURERILOR APROAPELUI fac sufletul să se ÎMPIETREASCĂ într-o minciună, precum a fost cea a bogatului”. CHEMAREA DE A FI ATENTI SI SENSIBILI LA VOIA LUI DUMNEZEU SI LA NEVOILE CELORLALTI (Cuvant audio + text la Du
  27. Pingback: “NESIMȚIREA şi IGNORAREA DURERILOR APROAPELUI fac sufletul să se ÎMPIETREASCĂ într-o minciună, precum a fost cea a bogatului”. CHEMAREA DE A FI ATENTI SI SENSIBILI LA VOIA LUI DUMNEZEU SI LA NEVOILE CELORLALTI | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate