PREDICA IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei, la INTAMPINAREA DOMNULUI (2011 – video)

2-02-2012 Sublinieri

“[…]

Si ce s-a intamplat de fapt? Fecioara Maria aseaza in bratele batranului Simeon pe Dumnezeiescul Prunc. Acesta incarcat de ani, doborat de batranete, dar plin de Duhul Sfant, simte, cunoaste, si i se descopera ca are in bratele sale pe Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. Si atunci batranul Simeon rosteste cateva cuvinte de o adancime si cuprindere cu totul deosebite. Spune batranul Simeon: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace. De ce cere sa fie slobozit? Spune el mai departe: “ca au vazut ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor“. Sa fie slobozit, el cere, pentru ca l-a vazut pe Dumnezeu, l-a vazut pe Iisus Hristos, si vede implinirea fagaduintelor lui Dumnezeu facute inca inainte de intemeierea lumii. Si cine este aceasta mantuire? Spune el mai departe: lumina spre descoperirea neamurilor. Aceasta este mantuirea, Acesta este Hristos: “lumina, spre descoperirea neamurilor“, si continua batranul: si slava poporului Tau, Israel“. Slava poporului tau Israel, cel vechi, care doar in parte l-a recunoscut pe Iisus Hristos ca Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, si slava poporului celui drept credincios, adica Israelul cel nou, poporul lui Dumnezeu botezat in numele Sfintei Treimi.

Acest cuvant al dreptului Simeon a fost apoi preluat de Biserica si rostit in fiecare seara la slujba Vecerniei, si ori decate ori crestinul se impartaseste, la sfarsitul rugaciunilor de multumire, pentru faptul ca s-a impartasit cu Dumnezeu, s-a impartasit cu Trupul si Sangele Domnului Hristos, crestinul, de asemenea rosteste, precum batranul Simeon: acum slobozeste pe robul Tau, Stapane“. Rosteste aceasta pentru ca impartasirea cu Domnul Hristos este implinirea a tot ceea ce este mai adanc si mai cuprinzator in existenta umana, si aici omul simte ca a atins telul suprem al existentei sale, unirea cu Dumnezeu. De acum pot sa mor caci m-am impartasit cu Hristos, am vazut lumina cea adevarata si nadajduiesc sa ma impartasesc cu El si in lumina cea neinserata a Imparatiei Sale, cum zice preotul la sfarsitul dumnezeiestii Liturghii.

Batranul Simeon insa, mai rosteste un cuvant, un cuvant care, desi prezent in Sfanta Evanghelie dupa Luca, nu este foarte mult cunoscut de credinciosi, mai cunoscuta fiind rugaciunea: acum slobozeste pe robul Tau, Stapane…. Batranul Simeon, tinand in brate dumnezeiescul Prunc, privind la Sfanta Fecioara Maria, anticipeaza deja intreaga traiectorie a istoriei a neamului omenesc de la Hristos incoace, si privindu-L pe Prunc, avandu-L in brate, spune: “Acesta este pus spre caderea si ridicarea multora“. Adica multi se vor ridica prin Domnul Hristos, prin rugaciune, prin credinta cea adevarata, prin post, prin milostenie. Multi insa vor cadea, pentru ca necredinta sau credinta cea neadevarata, erezia, sau viata paganeasca din existenta crestinului, toate duc la cadere. Si, Domnul Hristos ridica in Imparatia Cerurilor pe cel care doreste cu adevarat sa fie fiu al Imparatiei, iar cei care nu accepta pe Domnul Hristos ca Mantuitor al lumii, care nu incearca sa-si conformeze viata catusi decat cu invatatura crestina a Bisericii, cad din aceasta lume in impraratia cea neagra a infernului.

Batranul Simeon avandu-L pe Prunc in brate, dupa ce spune ca “Acesta este pus spre caderea si ridicarea multora” adauga: ” iar El va fi semn de impotriviri“. Stia, prooroc fiind, descoperindu-i-se de cate si prin sufletul tau va trece sabieDumnezeu, ca Pruncul Hristos Domnul va naste impotriviri, caci vor fi oameni din vremea lui Irod pana in vremea persecutiilor din veacul nostru, si mai ales din veacul trecut, vor fi oameni, vor fi sisteme, vor fi ideologii, care se vor impotrivi pana la sange ca omenirea sa creada si sa se regaseasca in legatura cu Domnul Iisus Hristos. “Ca semn care va naste impotriviri“, spune batranul Simeon, iar apoi, avand-o in fata pe Sfanta Fecioara Maria, spune: iar prin sufletul tau, sabie va trece“, anticipand dreptul Simeon, suferinta care avea sa defineasca intreaga existenta umana a Maicii Domnului, de la nasterea Pruncului in Betleem pana la rastignirea Domnului pe Golgota. Si, in acelasi timp, prooroceste batranul Simeon, despre sabia care va fi prezenta tot timpul in inima credinciosului care incearca sa mearga pe calea cea stramta, caci atunci cand te apropii de Dumnezeu, spune un Sfant Parinte, “pregateste-te de ispita”, caci noi, spune dumnezeiescul Apostol Pavel: “nu ne impartasim doar de slava lui Hristos, ci suntem partasi si patimirii si rastignirii Sale. Si continua, si sfarseste prin aceasta batranul Simeon, “ca sa se vadeasca – spune el – gandurile multor inimi“, caci confuzia, nelimpezimea, lucrurile alambicate, toate dispar in fata celui care il are pe Hristos in inima sa, in existenta sa. Gandurile multor inimi se vadesc, se vadesc prin foc, adica prin suferinta, se vadesc prin ispite si incercari, pentru ca aurul asezat de Dumnezeu inlauntrul inimii omului sa se vadeasca ca atare. Acestea sunt cuvintele rostite de batranul Simeon in momentul in care a primit in bratele sale pe dumnezeiescul Prunc.

Este un eveniment, iubiti credinciosi, care a avut loc cu aproximativ doua milenii in urma, insa nimic din ceea ce este prezent in dumnezeiasca Scriptura nu este lipsit cu ceea ce este prezent in viata crestinului si cu viata Bisericii din toate vremurile si locurile. Caci, Biserica a preluat momentul Prezentarii sau Aducerii la Templu a Domnului Hristos si-l concretizeaza pe aceasta in viata fiecarui prunc nascut din familie crestina, caci este randuiala Bisericii ca, la 40 de zile dupa nastere, pruncul sa fie adus la biserica, preotul sa-l ia in bratele sale, sa-l inchine la icoane, si daca este de parte barbateasca, sa-l duca in Sfantul Altar si sa-i atinga crestetul de Sfanta Masa, prelungindu-se asadar, aproape identic, aceeasi ceremonie savarsita de dreptul Simeon acum doua milenii in Templul din Ierusalim.

Biserica, teologia Bisericii, a preluat acest eveniment sub semnul cuvantului de imbisericire. Imbisericirea ca stare binecuvantata de Biserica la inceputul existentei pruncului, imbisericire care se cere a fi continuata de-a lungul intregii vieti. Aceasta stare de imbisericire poate fi vazuta in doua chipuri. Si anume, ca omul este purtator de Dumnezeu, teofor, precum batranul Simeon, purtator in bratele sale a lui Dumnezeu, sau Dumnezeu [este] purtator de om. Aceasta imbinare intre cele doua stari, intre cele doua adevaruri, ca omul il primeste in bratele sufletului sau pe Dumnezeu – atat de mare este inima omului, dupa cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur, mai mare decat in Imparatia Cerurilor – pentru ca sufletul omului poate sa-l aiba inlauntrul sau pe Dumnezeu. Omul devenind teofor, adica purtator de Dumnezeu, hristofor, purtator de Hristos, este prima stare. Cea de-a doua, care corespunde cu prima, Dumnezeu este purtator de om. Nu doar ca a luat firea omeneasca devenind Om adevarat, El Dumnezeul cel adevarat, dar El este si purtator al nostru, iubiti credinciosi, purtator al suferintelor noastre, purtator al incercarilor noastre. El se afla tot timpul alaturi de noi, ne insoteste Dumnezeu pasii drumului nostru de-a lungul intregii vieti, iar in momente de ispita, cum spune un cuvant frumos din intelepciunea Parintilor, El nu mai este [doar] alaturi de noi, [ci] El este in noi. Mai mult, ne poarta pe noi, pe umerii fiintei Sale, pentru a ne ajuta, pe noi cei care incercam sa ne deschidem spre mila Sa, a ne ajuta in clipele de ispita, in momentele de incercare prin care trecem.

Aceasta dubla stare a omului purtator de Dumnezeu si a lui Dumnezeu purtator de om, o exprima Sfanta Liturghie, in sinteza prin cuvintele: “ale Tale, dintru ale Tale, Tie Iti aducem de toate si pentru toate“. Toate sunt ale lui Dumnezeu, toate sunt primite in dar de catre om, si intrand in aceasta teologie a darului, a dragostei mai cu seama, omul primind totul de la Dumnezeu, este chemat sa daruiasca totul lui Dumnezeu, sa se daruiasca pe sine lui Dumnezeu precum Dumnezeu se daruieste pe Sine in totalitate fiecarei fiinte umane. Aceasta este sensul imbisericirii noastre, imbisericire prin care am fost adusi ca prunci la biserica, imbisericire prin care Dumnezeu ne cheama spre ea, sa se continue de-a lungul intregii  noastre vieti. Il rugam pe Dumnezeu, iubiti credinciosi, ca starea de imbisericit sa fie o stare continua, prin viata noastra sa se imbisericeasca lumea, sa se imbisericeasca universul, sa se imbisericeasca societatea umana in toate componentele sale politice, economice, militare, ca duhul crestin sa constituie izvor de inspiratie pentru toti cei care au responsabilitati in societatea noastra si in societatea lumii. Dumnezeu sa ne ajuta sa constientizam pe zi ce trece statutul nostru de imbisericit in Biserica lui Dumnezeu, ca sa ajungem si noi la batranete precum batranul Simeon cel drept, temator de Dumnezeu, cel plin de Duhul Sfant, asteptand mangaierea lui Dumnezeu, sau precum batrana Ana, stand aproape de templu, slujind lui Dumnezeu prin post si rugaciune. Amin”.

Legaturi:

  • Axionul Intampinarii Domnului (Anghelos)

    Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

  • Catavasii la Intampinarea Domnului (Byzantion)

    Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

  • Grupul Altarul – Axion la Intampinarea Domnului

    Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

  • Si acum… la intampinarea Domnului, gl. VI, de D. Suceveanul

    Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

  • Cantarea “Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane…” (Stavropoleos)

    Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Intampinarea Domnului, IPS Teofan, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “PREDICA IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei, la INTAMPINAREA DOMNULUI (2011 – video)

  1. Pingback: Predici la Întâmpinarea Domnului » Alex Rădescu Blog
  2. Referitor la interditia partii femeiesti de a intra in Altar,spun Sfintii Parinti ca acest lucru nu trebuie privit ca o desconsiderare a femeii sau ca pe o superioritate a barbatului,asa cum gresit inteleg si feministele care isi doresc sa faca turism in Sfantul Munte.Dumnezeu a pus barbatul cap al femeii din nevoia de RANDUIALA,o caracteristica care lipseste lumii de azi.
    In schimb femeia este menita pentru un lucru mai nobil.Ea naste pe cel care slujeste in Altar.

  3. “(…)starea de imbisericit sa fie o stare continua, prin viata noastra sa se imbisericeasca lumea, sa se imbisericeasca universul, sa se imbisericeasca societatea umana in toate componentele sale politice, economice, militare, ca duhul crestin sa constituie izvor de inspiratie pentru toti cei care au responsabilitati in societatea noastra si in societatea lumii.”
    Asa sa ajute Dumnezeu, pentru rugaciunile IPS Teofan!

  4. Sfântul şi Dreptul Simeon, cel ce a slujit ca un heruvim purtând pe Cel de pe scaunul heruvimilor în braţele sale cele smerite şi s-a umplut de lumina înţelepciunii, împreună cu Sfânta Proorociţă Ana, cea care cetei serafimilor s-a alăturat lăudând neîncetat pe Cel Ce a venit să ridice pe Adam cel căzut în păcat iarăşi la înălţimea slavei, să deschidă şi porţile templului sufletelor noastre ca să intre Hristos, Cel Ce luminează toate cu a Sa negrăită iubire de oameni.

    http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2012/02/paraclisul-sfantului-si-dreptului.html paraclis Sfintii Simeon si Ana

    http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2012/02/acatistul-sfantului-si-dreptului-simeon.html

  5. Ascult cu drag şi cu nădejde
    Acesată voce cristalină,
    Ce’aduce-n sunet Adevărul
    Ca pe o muzică divină.

    Un Adevăr curat şi sincer
    Ce-n lume nu-i uşor de spus,
    Când mustră, arde şi renaşte,
    Concretul vieţii în Iisus.

    Căci ne-am deprins cu înălţimea,
    Cea filozofică şi dulce
    Care despică firu-n zece,
    Dar nu ne pune nici o cruce.

    Şi nu dă bine nici în public
    Să spui pe faţă Adevărul
    Când nu vrei să primeşti răspunsul
    Ce l-a primit Mântuitorul.

    Cel ce voieşte ca să-l spună
    În public cu’adevărat,
    O poate face numai dacă
    Este cu sufletul curat.

    Doar cel curat îl poate spune
    Cu îndrăzneală şi credinţă,
    Căci îşi asumă şi răspunsul
    Şi crucea Lui, ce-i consecinţă.

    Dar prea puţini spun Adevărul
    Care se cere astăzi spus,
    Deşi sunt mulţi ce vorbesc public
    Despre credinţă şi Iisus.

    Puţine voci scot la lumină
    Concretul vieţii -cel ascuns-
    Care înşeală şi dezbină
    Şi ne desparte de Iisus.

    Puţini mărturisim tot timpul
    În port, în gânduri şi-n cuvânt
    Doar Adevarul ce ni-l cere
    Domnul Iisus azi pe pământ.

  6. Am auzit si eu ectenia pentru ziditorii Catedralei Neamului. Cred ca e corect sa se roage oamenii oentru implinirea dorintelor lor. Eu credeam ca doar la Bucuresti se zice aceasta ectenie si doar la Sf. Liturghie. Ei bine, la Iasi am auzit-o la vecernia din seara zilei de miercuri. Drept este ca de Intampinarea Domnului este hram la Catedrala.
    Dar am vazut si un lucru impresionant: la cadirea cea mare din timpul vecerniei,diaconii purtau pe umeri cate un exemplar al chivotului prototip dupa care se construieste Catedrala Mantuirii Neamului.
    Cred ca aceasta catedrala a devenit dorinta imperioasa a Sf. Sinod, desi la mine in judet asa ectenie nu am auzit. (Dar nici la slujba cu arhiereu nu am participat de mult, ca nu suntem resedinta arhiereasca…)

  7. @ hypathia:

    Rugam sa ne spuna cei mai cunoscatori in liturgica ce semnificatie are si cat de justificata este purtarea pe umeri a “catedralelor” miniaturale in slujbe.

    Cat despre ectenie, nu e interzis, nu e ncanonic sau eretic, insa este deranjant, e o forma de campanie mascata de strangere de fonduri, de presiune suplimentara si de intruziune seculara in Sfanta Liturghie a unei dorinte care, sub forma aceasta, nu o vedem binecuvantata de Dumnezeu.

  8. Exista obiceiul din vechime ca diaconii sa poarte pe umeri o biserica in miniatura in timp ce tamaiaza in biserica. Ca e catedrala sau o biserica oarecare, aici e diferenta. Aici este aprecierea fiecaruia. Ce se mai poate spune?!?

  9. @admin
    1. La Iasi parca nu am vazut sa aiba si drapelul, mi-ar fi sarit in ochi, ca sunt sensibila la acest detaliu semnificativ…
    2.Sa stiti ca nici eu nu vad constructia aceasta cu toata deschiderea inimii mele, ca sa nu mai vorbesc de maniera strangerii de fonduri. Pe de alta parte, sunt multe lucruri demne de observat, ca practica izvorata din credinta:
    a. Cand vrei ceva cu adevarat important, pune gandul tau in rugaciunea ta catre Domnul si Domnul va auzi glasul tau. E un exemplu tare bun, mai ales pentru tanara generatie. Stiu din practica ce greu ii este unui tanar sa-i ceara ajutorul lui Dumnezeu, bunoara pentru un examen, pentru ca cei mai multi dintre ei sunt stapaniti de duhul mandriei si considera ca nu sunt suficient de buni inaintea lui Dumnezeu pentru a-i cere ajutorul. Exemplul acesta le mai poate atenua din cerbicia inimii…
    2.La parohii au ajuns niste chitantiere pentru a contribui la strangerea de fonduri pentru constructia Catedralei. Nu stiu cum o fi in alta parte, dar parohul nostru a facut o legatura foarte buna intre aceste chitante si posibilitatea de a demonstra ca cei care mergem la biserica suntem multi, mai multi decat cred cei care ne ataca pe bloguri si unde marea majoritate a crestinilor care merg la biserica nu se pot exprima vreodata. Chitanta vorbeste. Cateodata si numarul este important.
    3. Ne place, nu ne place, sa zicem si argumentul ca avem de raspuns la chemarea pe care ne-o face intaistatatorul Bisericii stramosesti. Nimeni din cei vii nu-i fara de pacat. Dar asta nu ne da dreptul sa contestam dreptul patriarhului de a ne cere sprijinul. Si cele 9 porunci ale Bisericii ii confera acest drept, ce devine obligatie pentru credinciosi. O sa ziceti ca acolo e vorba de post. Asa-i. Dar postul se insoteste cu milostenie, cu fapta buna, iar a face danii catre Biserica ta este si o fapta buna si o milostenie. Luati-o cum vreti.

  10. Pingback: Predici audio la INTAMPINAREA DOMNULUI -
  11. Pingback: RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI a celui coplesit de intristare si bantuit de ispite: “Sufletul meu se simte sfarsit; totul imi este greu, chiar si rugaciunea…”/ PREDICI AUDIO la Izvorul Tamaduirii (Ierom. Teofan, pr. Ciprian) -
  12. Pingback: INTAMPINAREA DOMNULUI. Cum ne apropiem si ne intalnim cu Dumnezeu? “Cel ce a venit o data la toata lumea vine de multe ori la fiecare om, indemnandu-l sa Il intampine” -
  13. Pingback: “Că văzură ochii mei mântuirea Ta…”: PAZIND IN INIMA, INTRU NADEJDE, MANGAIEREA HARULUI, IN ASTEPTAREA ZILEI CELEI MARI. Predica Arhim. Zaharia de la Essex despre legatura intre INTAMPINAREA DOMNULUI si A DOUA VENIRE. “Nu putem
  14. Pingback: Maica Teodosia (Zorica) Lațcu: POEZIE LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate