PS MACARIE: Să ne împrietenim cu Sfântul Daniil Sihastrul!

(icoana de Mihai Coman)

Să ne împrietenim cu Sfântul Daniil Sihastrul!

Există o mărturie despre Sfântul Daniil Sihastrul şi Sfântul Ștefan cel Mare într‑una dintre cele mai cunoscute scrieri ale vechilor cronicari. Poate fi redată integral, pentru frumusețea limbajului şi a întâlnirii dintre cei doi sfinți români:

„Iară Ștefan‑vodă, mergând de la Cetatea Neamțului în sus pre Moldova, au mărsu pe la voroneț, unde trăiè un părinte sihastru, pre anume Daniil. Și bătând Ștefan‑vodă în uşa sihastrului, să‑i descuie, au răspunsu sihastrul să aştepte Ștefan‑vodă afară pănă ş‑a istovi ruga. Și după ce ş‑au istovit sihastrul ruga, l‑au chemat în chilie pre Ștefan‑vodă. Și s‑au ispovedit Ștefan‑vodă la dânsul. Și‑au întrebat Ștefan‑vodă pre sihastru ce va mai face, că nu poate să să mai bată cu turcii: închina‑va țara la turci, au ba? Iar sihastrul au dzis să nu o închine, că războiul este a lui, numai, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghie, să fie hramul bisericii. Deci au şi purces Ștefan‑vodă în sus pe la Cernăuți şi pre la Hotin şi au strânsu oaste, feliuri de feliuri de oameni. Și au purces în gios. Iar turcii, înțălegând că va să vie Ștefan‑vodă cu oaste în gios, au lăsat şi ei Cetatea Neamțului de a o mai bate şi au început a fugi spre Dunăre. Iar Ștefan‑vodă au început a‑i goni în urmă şi a‑i bate, pănă i‑au trecut de Dunăre. Și întorchându‑s‑înapoi Ștefan‑vodă, s‑au apucat de au făcut mănăstirea Voronețul. Și au pus hramul bisericii Sfântul Gheorghie.” (Ion Neculce, O samă de cuvinte)

Din această minunată întâlnire desprindem mai multe învățături:

Smerenia unui conducător puternic și temut în fața sfințeniei. Ștefan cel Mare aşteaptă după pustnic până ce acesta îşi termină rânduiala, se spovedeşte la el, iar apoi cere cuvânt pentru o problemă gravă, chiar una, am spune astăzi, de „politică internațională”. De aceea este Sfântul Ștefan mare, pentru că a ştiut să se facă mic în fața unei personalități duhovniceşti.

Smerenia unui mare ascet. Sfântul Daniil Sihastrul a căutat întotdeauna să se ferească de „popularitate”. Iubea sihăstria, fugea de laudele lumii. Totuşi, viața sa sfântă a atras poporul lui Dumnezeu, de la vlădică la opincă, pentru cuvânt de mântuire. Creşterea faimei sale nu i‑a schimbat vârtutea, Sfântul Daniil necăutând la fața vestitului său vizitator, tratându‑l „aspru” şi cu autoritate duhovnicească.

Lecția pocăinței și a mărturisirii. Sfântul Daniil se afla, în timpul vizitei măritului voievod, în rugăciune, adică în mărturisire şi pocăință înaintea lui Dumnezeu. Sfântul Ștefan cel Mare se afă, la rându‑i, în aşteptare evlavioasă, pocăință şi mărturisire.

Un popor care își cunoștea sfinții. Contrar unor impresii ignorante, atât Sfântul Daniil, cât şi Sfântul Ștefan erau cinstiți de popor drept sfinți încă din timpul vieții lor. Poporul era receptiv la adevăratele modele duhovniceşti, avea capacitatea de a le recunoaşte şi de a le urma.

Condițiile „neatârnării” noastre. Oricât a fost Ștefan cel Mare de viteaz şi de priceput, el a depins de cuvântul şi sfatul unui „simplu” sihastru pentru a evita căderea sub autoritatea islamică a otomanilor. Aşadar, chiar şi în cazul acestui voievod, nu armatele şi armele au fost determinante, ci rugăciunea şi pocăința.

[…]

Sfântul Daniil Sihastrul – părinte al rugăciunii și al pocăinței

Încurajez românii să şi‑l facă sfânt protector pe Sihastrul Daniil. Sfântul este o persoană vie, care participă la viața Bisericii şi a lumii, care se roagă pentru binele nostru. Nu este vorba despre un personaj de legendă dintr‑o lume de demult, ci de o prezență vie, care aşteaptă rugăciunile şi pocăința noastră pentru a ne veni grabnic în ajutor. Să batem cu umilință, ca Sfântul Ștefan altădată, la uşa chiliei sale din Împărăția cerurilor, iar sfântul ne va da cuvânt şi ajutor de mântuire.

(†Macarie, Drăgoi, Episcopul Europei de Nord, Să topim ghețarii sufletului! 10 ani cu Hristos în Scandinavia, Editura Sophia, 2018)

***

Convorbirea lui Ștefan cel Mare cu duhovnicul său, Sfântul Daniil Sihastrul

Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un străin sosi.
— „Ștefan al Moldovei vine a-ți vorbi!”
— „Ștefan al Moldovei, Daniel îi spune,
Să aștepte-afară! Sunt în rugăciune.”
— „Bunule părinte! Sunt rănit și-nvins;
Însăși a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu sa-ți cer povața dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?”
Daniel Sihastru domnului a zis:
— „Ma înșeală-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie,
Dar cu umilință lanțu-l încovoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viața și robia nu pot sta-mpreună,
Nu e tot d-odată pace și furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi
Pentru neatârnare, oameni și pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umilești!
Poți ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robești!
Dacă mâna-ți slabă sceptrul ți-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu rușine domn și atârnat!”

După-aceste vorbe, Ștefan strânge-oștire
Și-nvingând păgânii ‘nalță-o monastire.

(Dimitrie Bolintineanu, Daniil Sihastru)

(icoana de diacon Nicolae Balan)

VIATA SI ACATISTUL celui intre Sfinti Parintele Nostru CUVIOSUL DANIIL SIHASTRUL

“Şi a fost gândul lui Dumnezeu cu Ştefan Voievod…” (VIDEO, AUDIO) – Dreptcredinciosul voievod STEFAN CEL MARE SI SFANT, “păstorul cel bun” al neamului, OM AL CREDINTEI SI OM AL EVANGHELIEI