“Lumea este din ce în ce mai stricată de ideologiile nefirescului care se propagă într-un mod patologic”. PĂRINTELE EPISCOP MACARIE DRĂGOI – CUVINTE ȘI RUGĂCIUNI DE MARE FOLOS la Duminica Sfinților Români și Sfântul Voievod Ștefan cel Mare (VIDEO): “Să luăm aminte, căci conducătorii sunt după chipul poporului”

Predica PS Macarie la Duminica Sfinților Români, Roskilde, Danemarca, 30.06.2019:

PS Episcop Macarie Drăgoi, Cuvânt și rugăciune către Sf. Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei la prăznuirea sa, 2 iulie 2019, Paraclisul Centrului Episcopal din Stockholm:

PS Episcop Macarie Drăgoi, Cuvânt și rugăciune către Sf. Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei la prăznuirea sa, 2 iulie 2019, Paraclisul Centrului Episcopal din Stockholm:

PS Părinte Episcop Macarie: „Vom supraviețui ca neam în măsura în care vom păstra, vom prețui și vom continua moștenirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei și a celorlalți sfinți înaintași”

Marți, 2 iulie 2019, de sărbătoarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, Preasfințitul Părinte Episcop Macarie a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie la Centrul Episcopal din Stockholm, fiind înconjurat de reprezentanți ai Centrului de Tineret al Episcopiei (CTSM), ocrotit de Sfântul Voievod Ștefan. Tinerii au primit mai multe medalii cu chipul măritului domnitor, iar doi copilași a unor familii de tineri din CTSM, au fost botezați de ierarh.

Cu acest prilej, Preasfințitul Macarie a spus:

„Deși departe fizic de Putna măritului Ștefan, am trăit și aici, aceeași bucurie duhovnicească pe care o trăim atunci când suntem pelerini la această prăznuire în ctitoria marelui Voievod al Moldovei, acolo unde odihnesc sfintele sale moaște și unde ne binecuvântează pe noi toți cei care ne închinăm cu evlavie în ctitoria sa și îi cinstim moaștele sale și îi cerem cu osârdie rugăciunea. Iată, am primit o moștenire aleasă și atâta vreau să spun, că vom supraviețui ca neam în măsura în care vom păstra, vom prețui și vom continua moștenirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei și a celorlalți sfinți înaintași. Așadar, cea mai înaltă vocație, singura care contează în veșnicie pentru un popor, este de a naște sfinți” a mai adăugat ierarhul.

Zilele trecute, Părinte Episcop Macarie, de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a săvârșit Sfânta Liturghie și a botezat doi copilași în biserica parohială din Copenhaga, iar în Duminica Sfinților Români, 30 iunie 2019, a slujit Sfânta Liturghie de hram în parohia din Roskilde, precizând în cuvântul său de învățătură:

„Trăim vremuri tot mai ostile creștinismului și modului de viață creștină. Perspectivele sunt din ce în ce mai întunecate, iar lumea este din ce în ce mai stricată de ideologiile nefirescului care se propagă într-un mod patologic. Tocmai de aceea avem atâta nevoie de sfinții români ca să ne însoțească neîncetat și să ne ajute prin rugăciune și puterea modelului să dăm laolaltă o bună și dreaptă mărturie”.

***

Sfântul Voievod Ştefan cel Mare și Bun¹

Cel mai puternic voievod al Moldovei, cea mai vitează căpetenie de oaste, care se lupta alături de oştenii de rând acolo unde era lupta mai grea, cel mai priceput lider politic al țării sale, Ștefan cel Mare era numit de cronicari şi de popor „cel Bun”. O mică istorioară povestită de Ion Neculce în a sa O samă de cuvinte ne arată de ce era considerat voievodul „bun” de către popor. Într‑o duminică dimineață, în târgul Vasluiului, ieşind Vodă spre biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie, aude cum un țăran mâna cu glas puternic boii pentru a‑i înhăma la plug. Mirat de aşa întâmplare, ne spune cronicarul, Vodă a trimis oameni în toate părțile să afle „ce om este acela să are duminica”. Țăranul a fost găsit după multă osteneală, nefind aproape de locul unde era Ștefan cel Mare. Voievodul l‑a întrebat pe om de ce ară duminica. Iar țăranul a răspuns că este sărac şi că fratele său nu vrea să îi dea boii şi plugul decât duminica. Neculce arată că, după ce l‑a ascultat pe om, voievodul a decis să ia plugul de la fratele cel bogat şi să‑l dea celui sărac, „să fie al lui”.

Din această mică întâmplare desprindem mai multe învățături. În lumea Moldovei din veacul lui Ștefan cel Mare era un lucru foarte rar şi foarte neobişnuit ca cineva să nu vină la biserică duminica şi, mai mult decât atât, să muncească în acel timp. Atât de neobişnuit, încât Sfântul Ștefan cel Mare înțelege că în spatele deciziei de a ara duminica trebuie să se afle o cauză aparte şi că nu poate fi o situație de simplă indolență față de Hristos şi Biserică. De aceea, îşi trimite curtenii să găsească plugarul. Mai înțelegem, de asemenea, că oamenii vedeau drept un mare păcat şi o mare primejdie a munci cineva duminica, adică a nu respecta Ziua Domnului.

De aceea, Ștefan cel Mare nu s‑a mulțumit doar să afle cine nu o ține, ba chiar o încalcă, dar şi‑a asumat şi rolul, firesc pe atunci pentru un voievod, de judecător al cauzei. Un drept judecător, care ia aminte la necazul omului şi nu doar că nu‑l pedepseşte pe cel sărac pentru că nu a respectat duminica, ci decide să ia plugul de la cel bogat ca să‑l dea sărmanului. Prin această hotărâre, Vodă a făcut dreptate de două ori: o dată, în ordinea lumească, pentru că nu e drept ca săracul să se zbată în strâmtorări, în completa indiferență a fratelui său bogat. Iar dreptatea lui Vodă este drastică şi neaşteptată: el pur şi simplu confiscă bunul celui bogat pentru a‑l da celui sărac. A doua oară, Vodă face dreptate în ordinea cerească: el face în aşa fel încât omul sărac să nu mai fie lipsit de binecuvântarea de a participa, duminica, la Sfânta Liturghie. Pentru că acesta era scopul final al acțiunii domnitorului.

Cred că astăzi un act de dreptate ca cel de mai sus al Sfântului Ștefan nu ar fi înțeles. Cine s‑ar mai indigna, astăzi, că cineva e nevoit să muncească şi duminica pentru a‑şi câştiga existența? Cine ar percepe, astăzi, drept o mare nedreptate ca fratele mai bogat să nu‑şi împartă uneltele, „mijloacele de producție”, cu cel sărac? Cine ar percepe ca lipsit de echitate să refuzi să‑l ajuți omeneşte pe fratele dispus să muncească, dar lipsit de cele necesare pentru a o face?

Ei bine, aceasta este doar una dintre multele întâmplări prin care Sfântul Ștefan cel Mare a ajuns iubit de către popor pentru spiritul său de dreptate şi pentru evlavia sa firească. Este cunoscut, de‑acum, episodul în care el aşteaptă smerit la chilia Sfântului Daniil Sihastrul până ce acesta îşi termină canonul de rugăciune pentru a‑l primi şi a‑i da sfat. Și ce avea să‑l întrebe pe un pustnic retras din cele lumeşti marele strateg, marea căpetenie, marele vizionar Ștefan? Dacă să închine țara turcilor, adică să accepte suzeranitatea lor. O întrebare de „politică externă”, am spune astăzi. Și cine se sfătuieşte cu pustnicii pentru a decide în politica externă a unei țări? Numai cineva cu o mare credință, dar şi de o mare smerenie. Sfântul Ștefan cel Mare era acest fel de voievod, care nu‑şi punea, în marile momente de cumpănă, încrederea în sine însuşi şi în priceperea sa. Și tocmai pentru că era priceput şi vrednic, cu atât mai mult este minunată această smerire şi încredințare de sine în voia lui Dumnezeu. Răspunsul Sfântului Daniil a fost ca Ștefan să nu închi­ne țara turcilor, ci să meargă cu credință la război. Ceea ce voievodul a şi făcut, în ciuda situației care, aparent, era atât de defavorabilă pentru Moldova în relația cu Imperiul Otoman.

De aceea, atunci când a murit, cum ne arată alt cronicar, Grigore Ure­che, „pre Ștefan vodă l‑au îngropat țara cu multă jale şi plângere în mă­năstire în Putna care, era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său, că cunoştiia toți că s‑au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură”. Iată cum îl ținea poporul: ca un părinte al său, ca un făcător de bine şi apărător al celor mulți şi sărmani. De aceea Ștefan este numit în cronici „cel Bun”, deşi la noi a ajuns să fie cunoscut prin apelati­vul „cel Mare”, pentru domnia lungă şi campaniile sale militare reuşite.

Credința ferbinte şi neclintită a Sfântului Ștefan cel Mare, sme­renia de a cere sfatul celor cercați duhovniceşte, inclusiv în treburile politice, spiritul de dreptate sunt tot atâtea virtuți de care ducem noi, astăzi, mare lipsă şi mare nevoie. Obişnuim să ne plângem că nu mai avem în aceste vremuri tulburi conducători iubitori de Dumnezeu şi de țară precum altădată, pe vremea voievozilor. Dar să luăm aminte, căci conducătorii sunt după chipul poporului. A existat, odinioară, un popor care l‑a dat lumii pe Ștefan cel Mare. un popor care a dat roadă bună la vreme bine primită. De aceea, dacă vrem alți conducători, tre­buie noi, ca popor, să ne îndreptăm. Spunea Sfântul Athanasie Sinaitul că, atunci „când vei vedea fie vreun împărat, fie vreun dregător, fie vre­un arhiereu că este nevrednic sau rău, să nu te miri, ci află şi crede cu tot dinadinsul că pentru fărădelegile noastre am fost încredințați unor asemenea tirani şi nici aşa nu ne depărtăm de rele, ci, find în mijlocul supărărilor, facem încă fapte rele”.

Trebuie, aşadar, să redevenim, după cuvântul unui urmaş al lui Ștefan, „ce am fost şi mai mult decât atât”, dacă vrem conducători vred­nici, buni şi mari. Adică să ne întoarcem întru pocăință, plângând de­căderea noastră duhovnicească, cerând de la Dumnezeu milă şi îndreptare şi aducându‑ne aminte că, da, odinioară eram un astfel de popor care putea da roadă de voievozi sfinți!

¹ Vineri, 2 iulie 2010, la Sfânta Liturghie de hram, în Paraclisul Centrului Episcopal din Stockholm.

(Din: †Macarie, Drăgoi, Episcopul Europei de Nord, Să topim ghețarii sufletului! 10 ani cu Hristos în Scandinavia, Editura Sophia, 2018)

Va mai recomandam: