“Şi a fost gândul lui Dumnezeu cu Ştefan Voievod…” (VIDEO, AUDIO) – Dreptcredinciosul voievod STEFAN CEL MARE SI SFANT, “păstorul cel bun” al neamului, OM AL CREDINTEI SI OM AL EVANGHELIEI

2-07-2015 Sublinieri

Sfantul Stefan cel Mare

Vedeti si:

*

PARINTELE DOSOFTEI DIJMARESCU de la MANASTIREA PUTNA, la Realitatea TV, in Vinerea Mare (2015), despre INSEMNATATEA ISTORICA NODALA si despre VIRTUTILE MAI PUTIN STIUTE ALE VOIEVODULUI STEFAN CEL MARE SI SFANT, in dialog cu Rares Bogdan:


VIRTUTILE si ROLUL SFANTULUI STEFAN CEL MARE…

“[…] Ca să respecţi, trebuie să cunoşti. Ca să cunoşti, trebuie să te ostenești puţin, pe de o parte, iar pe de alta trebuie să-ţi dea cineva. Tatăl meu este învăţător şi m-a luat, când am fost mic, în excursie în toată ţara. Inclusiv aici, în Bucovina. Şi pe autocar se cântau cântece patriotice. N-o să le uit niciodată. N-o să uit niciodată imaginea cu chilia Sfântului Daniil Sihastrul din cartea de citire. Dar asta nu este suficient. Creşte copilul şi trebuie să se ostenească. Dacă vrem să ştim cine suntem acum, trebuie să ştim de unde venim. Prima sursă, izvorul vieţii noastre, este de la Dumnezeu. Cine nu reuşeşte să-şi înţeleagă acest izvor, această obârşie, nu se va cunoaşte niciodată pe sine. În afara înţelegerii noastre ca fii ai lui Dumnezeu nu ne putem înţelege deplin fiinţa noastră.

Al doilea element identitar profund este neamul în care ne naştem. Şi de-abia al treilea familia. Neamul ne oferă un drum în istorie pe care l-a lucrat Dumnezeu. Fiecare neam este un drum în istorie prin care l-a purtat Dumnezeu. Pe acest drum au existat puncte fundamentale, noduri. Drumurile se pot închide. Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, ctitorul mănăstirii Putna, ctitor de ţară, ctitor de cultură, ctitor de biserică, este un astfel de nod fundamental în istoria românilor, a României, a Europei şi a mântuirii neamului omenesc. Ceea ce este veşnic e mereu actual. Ceea ce este pieritor, nu este actual nici măcar atunci când este prezent, pentru că s-a consumat.

Sfântul Ştefan a fost actual în timpul vieţii sale pentru că a reuşit să prindă gândul lui Dumnezeu. Într-o cronică aşa se spune: Şi a fost gândul lui Dumnezeu cu Ştefan Voievod.

Sfântul Ştefan este acum actual în primul rând pentru că se roagă pentru noi şi mijloceşte pentru noi. Şi cei care i se roagă simt aceasta deplin. În al doilea rând aş spune că este actual pentru că oferă exemplul unui om împlinit. Nu toţi dintre noi suntem chemaţi a fi conducători, mai ales conducători de ţară şi mai ales domn, num era el. Însă fiecare dintre noi suntem chemaţi să ne împlinim ce a sădit Părintele Ceresc în sufletul nostru. Sfântul Ştefan a reuşit cu foarte multe osteneli şi cu foarte mult efort şi cu foarte multă jertfă, cu o neînchipuit de mare jertfă, să plinească acest chip al lui Dumnezeu în el. Ceea ce i-a dat Dumnezeu, aceea el a lucrat şi strălucirea pe care noi astăzi i-o vedem este chipul pe care l-a pus Dumnezeu în el.

Ştefan cel Mare, înainte de a fi domn, a fost om.

sfantul-stefan-cel-mare--manastirea-putna_foto-tudorel-rusu-2_w734_h1000_q100De la Adam și Eva până la ultimul om vom avea fiecare de înfruntat aceleaşi slăbiciuni, aceeaşi natură căzută a firii noastre. Şi aş începe cu ceva ce este foarte greu de făcut astăzi şi este greu nu numai pentru că mereu a fost greu, ci pentru că nu ni se propune ca reper al existenţei noastre, şi anume iubirea de vrăjmaşi. Sfântul Ştefan a avut 36 de lupte; două a pierdut şi 34 a câştigat. Erau luptele ţării. Vrăjmaşii lui personali, să vă dau un exemplu, sunt cei care i-au ucis tatăl. Si atunci mama sa l-a luat pe Sfântul Ştefan, copilandru, şi au mers în Transilvania. S-a întors foarte tânăr, nu ştim exact când s-a născut, dar se pare că în jur de 18 ani s-a întors, l-a învins într-o luptă în Săptămâna Mare pe cel care-i ucisese tatăl şi a fost încoronat domn în Duminica Paştilor de către mitropolitul ţării. În ultimii 25 de ani, ţara fusese sfâşiată de grupări rivale. Au fost nouă domni cu unsprezece domnii între bunicul său, Alexandru cel Bun, şi el. O medie de un an şi un pic. O perioadă de şi mai mare instabilitate ca cea de acum. Şi vine Sfântul Ştefan şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu darul lui Dumnezeu, domneşte 47 de ani. O perioadă uriaşă. Cum? Pentru că a pus început bun. Primul gest pe care l-a făcut, fundamental, a fost iertarea vrăjmaşilor personali. O parte din boieri, cei care l-au susţinut pe cel care-i omorâse tatăl, au fugit în Polonia. Le-a trimis scrisori, chemându-i înapoi: Nu vă fac nimic. Rămâneţi în demnităţile voastre, vă păstrați viaţa, vă păstraţi proprietăţile. A trecut, pentru interesul ţării, peste orice durere personală. Aceasta arată un caracter extrem de puternic din tinereţe şi un caracter care îşi pune puterea în folosul ţării, nu al intereselor lui personale.

Fără credinţă, Ştefan nu era nimic. Fără credinţă, omul nu poate face cu adevărat binele celuilalt. Există doar două căi, şi asta poate părea greu, dar să ţinem minte: ori îl slujeşti pe aproapele tău din iubire, ori îl exploatezi. Calea slujirii este calea jertfei, ne-a arătat-o Hristos Domnul: N-am venit să stăpânesc, ci am venit să slujesc. Calea cealaltă, a egocentrismului, a exploatării aproapelui, este inerentă în absenţa primei căi. Ca Sfântul Ştefan să slujească poporul acesta 47 de ani gândiţi-vă că în fiecare dintre cele 26 de bătălii putea muri. Numai atât şi să slujească poporul, credinţa l-a ţinut. Dar ce înseamnă credinţa? Credinţa este o relaţie. Nu este o cunoştinţă intelectuală – este şi asta. Nu este nici numai un obicei practic, o tradiție – este și asta, se exprimă prin aşa ceva şi se înmulțește prin aşa ceva. Dar credinţa este o legătură cu Dumnezeu, este relaţia noastră cu Dumnezeu. Aceasta este credinţa. Ca orice relaţie, creşte sau descreşte, în funcţie de ce facem. Credinţa Sfântului Ştefan a crescut continuu pentru că a plinit continuu voia lui Dumnezeu.

SfStefancelMare2Smerenia şi mândria sunt două repere importante pe aceste drumuri. Smerenia este un fel de indicator, de busolă care ne arată că ne aflăm pe drumul jertfei pentru aproapele şi al iubirii. Mândria este indicatorul care ne arată că ne află pe drumul egocentrismului, implicit al exploatării aproapelui pentru binele, plăcerea, interesul, confortul şi scopurile noastre. Este foarte greu pentru noi să-l vedem pe Sfântul Ştefan smerit, pentru că este uriaş. Chiar și cei care-l neagă, îi neagă, ca să spun aşa, excelenţa sa. E atât de mare încât îi covârşeşte şi de aceea simt nevoia să o atace, neînțelegând-o. Cum să vezi smerenia unui conducător de ţară? O să vă dau două exemple. După victoria de la Vaslui din 1475 – atunci a fost numit de către Papa atlet al credinţei creştine – o victorie impresionantă împotriva turcilor, sultanul de la Istanbul a spus că de multă vreme n-au mai fost turcii înfrânţi atât de tare. Ce face Sfântul Ştefan după o asemenea victorie? Dă ordin ca nimeni să nu-i atribuie lui victoria, ci numai lui Dumnezeu! Alungă, adică, orice urmă de mândrie. Să luăm o înfrângere, cea de la Războieni; bătălia aceasta a fost una de sacrificiu. Acolo au murit un număr impresionant de boieri și de ostaşi. A trebuit să ducă acea bătălie împotriva lui Mahomed al II-lea Cuceritorul din varii motive şi lăsat cumva singur de cei de la care se aştepta să-l sprijine din afară. A pierdut bătălia. Campania s-a sfârșit cu un eşec pentru Mahomed. Le-a luat 40 de zile turcilor să treacă Dunărea în spaţiul românesc, iar când au plecat învinşi le-a luat numai 4 zile. Atât de puţini rămăseseră, fără arme, fără bagaje. Dar vorbind despre lupta de la Războieni, Sfântul Ştefan spune aşa: Pentru păcatele mele a îngăduit Dumnezeu să fie înfrânţi creştinii de păgâni. Cu alte cuvinte, dacă eram drept în faţa lui Dumnezeu, mă ajuta. Aceasta înseamnă smerenia. Smerenie în biruinţă, smerenie în înfrângere. Ca să ajungi la aceste piscuri ale smereniei, nu se poate dintr-o dată, ci pas cu pas, zi de zi, an de an s-a smerit.

Mitropolitul Teoctist IŞi încă un exemplu de smerenie a lui Ştefan cel Mare: ascultarea. Nu există smerenie ca virtute în sine, ci este un dar de la Dumnezeu pentru ascultare şi de aceea se dobândeşte atât de greu, pentru că ne e greu să ascultăm, pentru că asta înseamnă să ne înfrângem orgoliul. Cei doi sfetnici din mediul bisericesc pe care i-a avut au fost Sfântul Daniil Sihastrul, la care ajungea mai rar, pentru că se afla la o distanţă mai mare, şi mitropolitul Teoctist, cel care a văzut în Ştefan alesul lui Dumnezeu şi l-a uns domn în Duminica Paştilor – vă daţi seama ce semn a fost pentru popor acest gest al Mitropolitului Teoctist I, sa-l unga pe tanarul domn in Duminica Pastilor!; a simtit ca este de la Dumnezeu – iar Sfantul Ştefan l-a cinstit pe Mitropolit ca pe un părinte – cât de greu îi este unui tânăr de 18 ani să asculte de un bătrân, însă Ştefan l-a luat în sfatul domnesc ca să asculte de el. A sfinţit mănăstirea Putna în 3 septembrie 1469. [Cu darul lui Dumnezeu, la anul va fi o mare sarbatoare – 550 de ani de la punerea pietrei de temelie (la 10 iulie 1466)]. 3 septembrie, în calendarul Bisericii Ortodoxe, este pomenirea Sfântului Teoctist din Palestina. Adică a ales pentru sfinţirea mănăstirii ziua onomastică a mitropolitului ţării. Şi l-a şi înmormântat aici, în pridvorul mănăstirii Putna. Ascultarea aceasta este un alt exemplu de virtute a Voievodului Stefan.

– Ce insemna Manastirea Putna pentru voievodul Stefan?

Un negustor din spaţiul rusesc avea obiecte scumpe de vânzare ce puteau fi folosite fie la curte, fie în spaţiul bisericesc. Și spune aşa negustorul: O să merg la Ştefan Voievod pentru că sigur o să cumpere el ceva pentru “mănăstirea lui cea iubită”, adică pentru Putna. Prima ctitorie a închinat-o Adormirii Maicii Domnului, într-un moment în care simțea nevoia să mulţumească pentru cele reuşite până atunci şi a ales-o de la început ca necropolă, a ales de la început ca aici să fie înmormîntat, în mijlocul codrilor erau atunci, în pământul acesta care era vatră de sihaştri. Sfantul Daniil Sihastrul este, poate, cel mai cunoscut, si poate ultimul din acel secol. Dar, cu cel putin 70 de ani inainte, aici au fost sihastri. Marile manastiri sa stiti ca aproape intotdeauna sunt ctitorite pe un loc in care s-a sfintit cineva, in care a curs sudoarea aceasta a nevointei, in care au curs lacrimile pocaintei pentru intreaga lume – ca asta e calugarul.

[…]

manastirea_putna_biserica_mormantul_sfantului_stefan_cel_mare_1_0Cine se roagă Maicii Domnului, ocrotitoarea aleasă de Sfântul Ştefan pentru acest sfânt locaş, cine se roagă Sfântului Ştefan, cine vine şi-şi plecă genunchii la mormântul său, primeşte ceea ce are nevoie, peste aşteptări, și chiar mai mult decât atât. În Bucureşti, în perioada interbelică, s-a închipuit un mormânt din lemn al Sfântului Ştefan. Şi acolo oamenii veneau, îngenuncheau și se rugau. Iconic, ca şi cum ar fi mormântul lui. Se rugau și erau ascultaţi!

Este datoria noastră, a românilor, să-l cunoaştem pe Sfântul Ştefan cel Mare. Este datoria noastră, a fiilor, faţă de acest părinte să ne limpezim puţin în ceea ce priveşte umbrele pe care din neştiinţă sau din alt motiv le aruncăm asupra sa. I se atribuie uneori Sfântului Ştefan lucruri care vor să întunece. Adesea se spune că a avut mulţi copii în afara căsătoriei. Un istoric de la Iaşi, Sorin Iftimi, dedică un articol întreg acestei probleme. Şi concluzia este următoarea: în afară de Petru Rareş, despre care nu ştim cu certitudine, toţi ceilalţi copii din afara căsătoriei sunt rodul fanteziei istoricilor sau scriitorilor. […] Iar în legătură cu Petru Rareş vreau să spun următoarele: există un canon care spune, foarte dur: Anatema cel care spune că sfinţii n-au avut păcate. Anatema este pedeapsa maximă, despărţirea de Biserică. Sfinţii sunt sfinţi, ne rugăm lor, sunt în Împărăţia Cerurilor. Dar ei sunt sfinţi în Hristos, nu prin ei înşişi. Sfântul voievod Ştefan cel Mare a fost un om care şi-a sfinţit viaţa.

[…]

m1758Sfântul Ştefan a fost un dar către acest popor. Astfel de daruri Dumnezeu poate face oricând, dacă oamenii îl cer şi dacă, primind darul, oamenii îl cultivă şi îl păstrează. De când se zămisleşte trupul omului, din acel moment Dumnezeu creează un suflet unic, înzestrat cu chemările pe care le are. Sfântul Ştefan a fost chemat să fie conducător. Alţii sunt chemaţi să fie monahi. Dar, de la acel moment inițial, sunt două perioade de parcurs: întâi primele nouă luni [din viaţa intrauterină]. Aceste luni sunt o perioadă fundamentală pentru sufletul copilului. Dacă mama, mai ales, este conştientă că acel copil este un dar de la Dumnezeu şi intră împreună cu el în iconomia mântuirii, atunci acel copil va avea o credinţă de nestrămutat, dobândită din pântecele mamei sale. Prima etapă trebuie străbătută toată, trebuie să se nască copilul, pentru că ştiţi că noi, în această ţară, suntem numai jumătate din câţi ar fi trebuit să fim. Din 1951, jumătate dintre români n-au mai apucat să se nască. Şi a doua etapă este creşterea şi educarea. Părinţii sunt datori să cultive în copil darul pe care Dumnezeu l-a pus în el. Şi, pentru a putea să cultive acest dar, probabil că majoritatea dintre noi ştim ce înseamnă să pliveşti buruienile; părinţii trebuie să vadă şi înclinaţiile care sunt mai puţin bune, care sunt rele. Şi, cu multă dragoste și discernământ, cu sfătuirea unui duhovnic. Cu ajutorul lui Dumnezeu, poate vor mai fi conducători buni şi pentru ţara aceasta şi pentru lumea întreagă”.

***

Cuvant al IPS Teofan, la Manastirea Putna la Sarbatoarea Sfantului Stefan cel Mare (2 iulie 2014):

“În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Pentru aceasta te-am ales din poporul tău și de la neamurile la care te trimit, pentru ca să-i întorci de la întuneric la lumină, de la stăpânirea lui satan la Dumnezeu, spre iertarea păcatelor şi să aibă parte cu cei sfinţiţi prin credinţa în Mine.

Am rostit cuvintele pe care Dumnezeu le-a arătat Sf. Apostol Pavel atunci când acesta a fost chemat la credinţa în Fiul lui Dumnezeu întrupat. Pentru aceasta spune Domnul Hristos Sfantului Apostol Pavel. Acest text, acest cuvânt din Faptele Apostolilor, rostit astăzi, la Dumnezeiasca Liturghie, a fost ales de Biserică pentru a descrie viaţa Sfântului Apostol Pavel, pentru a descrie viaţa Sf. Împărat Constantin cel Mare şi iată, prin mila Domnului, pentru a fi descrisă viaţa voievodului celui sfânt al Moldovei, Ştefan cel Mare, pe care Biserica, aici și pretutindeni, îl pomeneşte astăzi. Pentru că aceşti trei bărbaţi ai Bisericii, şi doar puţini asemenea lor, Sfântul Apostol Pavel, Sf. Constantin cel Mare și Sf. Voievod Ştefan al Moldovei, au avut de la Dumnezeu o misiune specială, fiecare în timpul și în locul unde au slujit Biserica lui Hristos.

Voievodul cel mare al Moldovei, Sf. Ştefan, a împlinit această trimitere despre care face amintire cartea Faptele Sfinţilor Apostoli într-un context cu totul și cu totul special. Erau doar câţiva ani de zile de la căderea cetăţii celei mari a Constantinopolului, ridicată de Sf. Împărat Constantin şi lumea creştină era tulburată la câţiva ani, în momentul în care Sf. Ştefan a primit slujirea de voievod pentru neamul său în această parte de Europă şi de lume. Venea la domnie după ani mulţi de anarhie şi de luptă pentru putere între descendenţii marelui voievod Alexandru cel Bun. Și patru erau neamurile dimprejur care doreau, într-o formă sau alta, să pună stăpânire pe Ţara Moldovei: polonii de la nord, ungurii care cuceriseră deja Transilvania și voiau să treacă munţii, turcii de la sud, care doreau să-și întărească stăpânirea în Voievodatul Moldovei şi, nu de puţine ori, tătarii de la est jefuiau aceste ţinuturi binecuvântate de Dumnezeu.

Şi, în acest context ostil de toate părţile, voievodul Ştefan a fost ales, trimis de Dumnezeu – avem această certitudine ca să păstreze neamul său întru lumină, să nu-l lase să cadă în stăpânirea lui satan, să aparţină în continuare lui Dumnezeu, aceasta făcându-se prin duh de pocăinţă în mod special, duh pe care Voievodul Ştefan l-a înrădăcinat în primul rând în fiinţa sa cea dinlăuntru, duh de pocăinţă, de recunoaştere a păcatelor proprii şi a păcatelor supușilor săi, duh de pocăinţă pe care a dorit să-l vadă înrădăcinat și în semenii şi în supuşii săi, bine ştiind că numai și numai prin aceasta omul se întoarce de la întuneric la lumină, de la satan la Dumnezeu, spre iertarea păcatelor şi pentru a face parte din neamul celor mântuiţi ai Mântuitorului Hristos. Misiunea pe care Voievodul Ştefan a considerat-o a fi a sa şi a împlinit-o pentru faptul că a fost binecuvântat de Dumnezeu să fie, pe de o parte, om al credinţei şi, pe de altă parte, om al Evangheliei.

sf._stefan_cel_mare_0Om al credinţei a fost măritul Ştefan și toate faptele sale cele orientate spre Dumnezeu arată acest lucru. A fost aşezat domn în Joia Mare, parcă plasat fiind pe orbita slujirii neamului său, după chipul Celui Care, în Joia Mare, a spălat picioarele ucenicilor. Orientată a fost domnia sa spre Dumnezeiasca Liturghie, spre Cina cea de Taină, conștient fiind el, inspirat de marele duhovnic Daniil Sihastrul și de marele mitropolit al Moldovei din vremea sa, Teoctist, că, fără de Liturghie, un neam nu dăinuieşte în istorie.

A hotărât pentru sine şi pentru supuşii săi, împotriva oricărei logici războinice, ca, înainte de luptă, în loc să mănânce bine pentru a fi puternici biologic, să postească el și oastea lui şi, în loc să doarmă mult înainte de luptă, pentru a fi puternici în confruntare, el s-a obligat pe sine și a cerut celor din jurul său să privegheze întru rugăciune, nădăjduind nu în puterea sa şi a armelor sale, ci în puterea lui Dumnezeu.

A fost om al credinţei, pentru că atunci când și-a dat seama el, ca muritor născut din bărbat și din femeie, şi el om slab, că are păcate şi slăbiciuni, a considerat că toate eşecurile sale – au fost și din acestea – s-au datorat propriilor sale păcate. Și un om care este capabil să vadă propriile sale păcate este descris de conştiinţa Bisericii ca un om mai puternic întru cele ale credinţei decât cei care vindecă sau cei care înviază morţii.

Iar evlavia sa către Sf. Gheorghe, către Sf. Dimitrie, către Sf. Procopie, arată faptul că a fost om al credinţei. Om al credinţei a fost Măria sa Ştefan, pentru că a fost și s-a lăsat pe sine inspirat de Evanghelie, fiind om al Evangheliei.

Am ascultat astăzi la Dumnezeiasca Evanghelie cuvântul din Evanghelia după Sf. Ioan, vorbind despre păstorul cel bun, care-şi cunoaşte oile, care le apără de furi şî de tâlhari, care merge înaintea oilor și acestea au conştiinţa că au după cine merge, pentru că drumul ţintit de păstor este Dumnezeu și Împărăţia Cerurilor. Ca om al Evangheliei, măritul Ştefan a avut conștiința că este ales voievod peste o turmă peste turma moldavă din timpul său şi se cuvine să o păstorească în numele Domnului. Ca om al Evangheliei a avut conştiinţa că trebuie să-şi facă auzit glasul, ca acesta să fie perceput de supuşii săi, pentru ca aceştia să-l urmeze în drumul său de apărare a credinţei, de apărare a neamului, ctitorii de biserici, de acte de cultură și aşa mai departe. Ca om al Evangheliei a avut conștiința Măria sa Ştefan că în turmă şi din afara turmei pot să apară furi și tâlhari şi că turma care i-a fost încredinţată se cuvine – cu determinare, cu credinţă în Dumnezeu, cu voinţă bărbătească de voievod – apărată de furi și de tâlhari dinlăuntru și din afară, căci bunătatea păstorului nu exclude dreptatea pe care acesta trebuie să o urmeze vizavi de cei care i-au fost aşezaţi ca supuşi și sub păstorire.

poza1_79De aceea suntem astăzi la Putna, pentru a da mărturie despre această apartenenţă la credinţă şi la Evanghelie a voievodului prin excelenţă a Moldovei, Sfântul Ştefan cel Mare. După Dumnezeiasca Liturghie vom pleca fiecare la casele noastre, fiecare de unde a venit în aceste zile la Putna. Să plecăm la casele noastre rugându-L pe Dumnezeu să ne dăruiască și nouă conştiinţa că facem parte din turma cea binecuvântată a lui Hristos, conştiinţa că facem parte din turma cea aleasă a neamului moldav, a neamului românesc, conştiinţa că există o Putnă – Ierusalim al neamului românesc, cum amintea cel care adesea poposea aici, poetul nepereche, Eminescu.

Să-l rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască conștiința că au existat şi, prin mila Domnului, că există un Ştefan cel Mare al Moldovei, un Daniil Sihastrul, un mitropolit al Moldovei din acea vreme, Teoctist, arătându-ne și sensibilizându-ne prin aceasta, că ţara, mai presus de toate, are nevoie de conducători cu frică de Dumnezeu ca să-i conducă, de duhovnici de seamă care să-i călăuzească, de arhierei și preoţi care să-L slujească pe Dumnezeu şi să slujească acest minunat popor al lui Dumnezeu, care sunteţi dumneavoastră.

Să-l rugăm pe Dumnezeu, aşadar, să ne dăruiască tuturor conştiinţa că întreaga viaţa noastră este o luptă continuă de trecere de la întuneric la lumină, este o luptă continuă de trecere din stăpânirea întunericului, adică stăpânirea lui satan, în stăpânirea şi robia lui Dumnezeu – adevărata libertate.

Să ne dăruiască Dumnezeu să avem conştiinţa că fără recunoaşterea păcatelor proprii în duh de pocăinţă și iertare nu există cale pentru a fi cu Dumnezeu şi în Împărăţia Luminii.

Să-L rugăm pe Dumnezeu, aşadar, să ne facă și pe noi moştenitori ai Împărăţiei Sale, în această lume ca pregustare şi în trecerea dincolo ca deplinătate.

Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. Amin”.

***

Din cuvantul Parintelui staret Melchisedec Velnic la Duminica a IV-a dupa Rusalii, pregatitor pentru praznicul Sfantului Stefan cel Mare (28 iunie 2015):

SFANTUL STEFAN – SCUTUL DREPTEI CREDINTE si NOUL “JIHAD” MUSULMAN IMPOTRIVA CRESTINILOR DIN ORIENT:

“[…] pomenirea Sfantului Stefan, ctitorul acestei manastiri, cel care s-a facut aparator al dreptei credinte.

Daca va uitati in ziua de astazi si daca priviti cam ce se intampla in lume si cand vedem cu totii ca in jur aproape de 100 de mii de crestini in fiecare an isi varsa sangele pentru Hristos in fata credintei musulmane, ne dam seama mai bine de puterea pe care a avut-o Sfantul Stefan in aparararea dreptei credinte, de faptul ca el a fost ales de Dumnezeu ca sa fie scut. Cine nu isi da seama de importanta Sfantului Stefan ca domn al Moldovei… este greu [pentru el]. I s-au pus in carca multe, dar se stie foarte bine ca el mai intai de toate si-a iubit biserica, tara si neamul.

Il vom cinsti anul acesta, cu vrednicie si cu bucurie, la implinirea a 511 ani de la trecerea sa la cele vesnice. Va fi sobor de Arhierei si in jurul Arhipastorului nostru, in jur de 7 Arhierei vor fi prezenti aici, la noi, venind unii mai de departe, unii mai de aproape, si din Basarabia, si din Bucovina – partea ucraineana -, si de la Drobeta Turnu Severin Preasfintitul Nicodim, si alti Arhierei vor veni aici, la mormantul Sfantului Stefan, ca sa aduca fiecare dintre ei prinos de multumire si de recunostinta pentru ceea ce a facut el, Stefan, pentru credinta cea intru Hristos. Caci, daca el nu se facea scut de aparare aici, aveau sa fie multe moschei in ziua de astazi si foarte putine biserici.

symeon-stilitis-in-1Cum, daca in anii din urma v-am amintit de stalpul Sfantului Simeon Stalpnicul [din manastirea Sfantului Simeon, de langa Alep, Siria] care inca se pastreaza, ei bine, zilele acestea a disparut stalpul Sfantului Simeon in fata invaziei acesteia radicale a musulmanilor, in fata razboiului acestuia “sfant” pe care l-au declarat musulmanii impotriva credintei lui Hristos. Caci a disparut stalpul Sfantului Simeon, si sa nu va imaginati dumneavoastra ca era doar un stalp asa, pe care il puteau cuprinde unul sau doi oameni in brate. Nici vorba! Ne-am asezat in fata lui impreuna cu patriarhul actual de la Antiohia. Eram vreo patru sau cinci asezati in fata stalpului si inca tot nu prindeam toata baza stalpului Sfantului Simeon.

Spun aceasta ca sa va dati seama cam cat de cumplita este aceasta miscare Isis, sau Jihadul, “razboiul sfant”, care este declarat impotriva crestinilor. Si multi crestini din Siria patimesc si multe manastiri au fost inchise, au fost distruse – inchise nu in sensul ca au fost zavorate si au ramas odoarele acolo, ci au fost pangarite, au fost distruse picturile si arse sfintele odoare, sfintele vesminte si toate celelalte. Poate ca Dumnezeu ingaduie aceasta pentru ca s-a inmultit mult si pacatul, si necredinta este in lume, caci este multa necredinta.

[…]”

articol_11_5

Alte legaturi:

***


Categorii

Crestinii din Siria/Orientul Mijlociu, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, IPS Teofan, Parintele Dosoftei Dijmarescu, Parintele Melchisedec Velnic, Parinti de la Putna, Prigoana impotriva crestinilor, Sfantul Stefan cel Mare, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la ““Şi a fost gândul lui Dumnezeu cu Ştefan Voievod…” (VIDEO, AUDIO) – Dreptcredinciosul voievod STEFAN CEL MARE SI SFANT, “păstorul cel bun” al neamului, OM AL CREDINTEI SI OM AL EVANGHELIEI

  1. ca sa inteleg si eu: a disparut stilpul (sau ce-a mai ramas din el) al Sf. Simeon din Siria?!!!!!
    Adica acel postament masiv de piatra de vre-o tona?!!!!!!

    Acuma eu in general am o doza foarte mare de scepticism, apropo de miracole.
    Ma gindesc insa ca baza aceasta de piatra nu putea fi luata de ISIS fara sa se vada, sa se stie, sa se afle. ISIS ar fi trimbitzat oricum pe ici pe colo.

    Ca sa fie luata de crestini grijulii e posibil dar nu probabil. Alep este de ceva vreme in zona ISIS. Prea multi crestini acolo nu mai sint, spre deloc. iar ca sa mai cari ditamai stilpul de mai mult de-o tona, sa strabati cu el o zona controlata de de teroristi mi se pare inca si mai putin credibil.

    Dac-a disparut printr-o minune, si pare probabil, oricit de sceptica as fi apropo de lucurile astea, asta este un semn cu adevarat prost. Pentru ca stilpul asta a fost acolo de vre-o 1500 de ani, sub toate domniile (inclusiv Imp. Otoman),si toate invaziile si el a ramas acolo. Ca si minoritatea crestina din Orientul Mijlociu. Disparitia lui este un semn ca viata crestina asa cum o stim noi pe aceste tarimuri nu-si mai are loc si nici nu se va mai intoarce….pina la sfarsit.

    Este un semn infiorator.

  2. @petra:

    poate o fi disparut pt ca Sfantul nu accepta o eventuala profanare…zic si eu…

    Altfel, ce sa mai zicem, vremurile sunt oricum infioratoare…

  3. Pingback: BUNUL DUHOVNIC IACHINT, NEODIHNITUL ODIHNITOR DE INIMI, staretul de Pateric si “strajerul” Manastirii Putna in vremuri de restriste. MARTURII CALDE DE UCENICI (II): “Nu-mi tihnea sa ma odihnesc. Ma mustra constiinta. Cum sa-i las singuri
  4. Pingback: PR. CONSTANTIN COMAN – conferința de la Iași despre POCĂINȚĂ ca VEDERE ȘI ASUMARE A NEPUTINȚEI PROPRII vs. “LOGICA” ÎNDREPTĂȚIRII DE SINE: “Cei care au construit un edificiu personal în care să se simtă bine, în care
  5. Pingback: “Sa fiti uniti!” – BOALA DEZBINARII vs. ROADELE UNITATII izvorate din smerenie si dragoste. MANASTIREA PUTNA, serbarile istorice in jurul Marelui Stefan Voievod si UNIREA ROMÂNILOR (video, text) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate