Restructurarile din Politie sunt pe cale SA ARUNCE IN AER IREVERSIBIL SIGURANTA SI ORDINEA PUBLICA. Cine si de ce are interes sa dea mana libera infractorilor tocmai acum?

8-08-2011 11 minute Sublinieri


Vicepreşedintele Corpului Naţional al Poliţiştilor: Nu scăpăm nici de piloşi, nici de incompetenţi, ci doar de cadrele valoroase

Autor: VALENTIN ZASCHIEVICI

Suntem pe cale să rămânem fără Po­li­ţie. Pe străzi vor domni haosul şi bu­nul plac, oraşele ţării vor deveni feude ale primarilor şi ale politrucilor locali, iar satele… ei bine, vor ajunge sat fără câini! Puţini îşi dau seama că o seamă de măsuri ce sunt luate sau urmează a fi luate, în sco­pul altminteri rezonabil şi lăudabil al reformei, sunt pe cale să pună în pericol, în mod dramatic şi ireversibil, ordinea şi siguranţa publică în Ro­mâ­nia. Ministrul Igaş a anunţat, de­u­năzi, că este în curs procedura de dis­ponibilizare a circa 10.000 de ca­dre ale Internelor: poliţişti, jandarmi, pompieri ş.a. Reducerile de perso­nal sunt necesare nu numai din consi­derente financiare, dar şi pentru că res­pectivele structuri au fost populate în timp cu tot felul de nepoftiţi care ard gazul pe banii noştri acolo. Pro­blema e: vor fi trimişi în civilie, să-şi găsească un loc de muncă cins­tit şi productiv paraziţii din sistemul ordinii publice, cumetrii, nepoţii, mă­tu­şile şi neghiobii? Ori tocmai ei vor ră­mâne şi vor pleca meseriaşii şi oa­menii muncitori? Aşa cum se pre­zin­tă lucrurile, mă tem de scenariul cel mai pesimist.

Şi mă mai tem că o idee a ministrului Igaş, nu ştiu de cine în­sămânţată în căpşorul dumisale, va da roade nenorocite: acelea de a sub­­­ordona poliţia de ordine publică, dar şi poliţia judiciară către au­to­ri­tă­ţi­le locale. Adică, de a-i transforma pe po­­liţişti în pulanul şi cătuşele prima­rului vremelnic, nesătul, şpăgar şi răz­­bunător al nu contează cărui partid. Nişte executanţi ai mofturilor ad­mi­­nis­traţiei şi protipendadei oră­şe­neşti şi judeţene. Nişte multe poliţii par­ticulare care se supun intereselor pu­­ternicilor zilei. Asta ar fi suprema di­soluţie a ordinii de drept în Ro­mâ­nia şi, dacă nu le deschide cineva ochii guvernanţilor, vor face o bo­ro­boa­­ţă imposibil de reparat. O bo­ro­boa­ţă capitală!

În Poliţie, începând de ieri şi până pe 10 august, au loc evaluările în baza cărora se va stabili cine sunt poliţiştii care vor pleca în civilie şi care vor rămâne. “Marea curăţenie” anun­ţată de ministrul de Interne, dar aşteptată şi de foarte mulţi contribuabili, este în toi. Despre reforma Po­li­ţi­ei, despre ce se urmăreşte şi ce se pe­tre­ce, despre unde dai şi unde crapă discutăm cu vicepreşedintele Corpului Naţional al Poliţiştilor, comisar-şef Constantin Asofronie (foto).

–  Jurnalul Naţional: Avem, aşadar, oportunitatea să ne vedem scăpaţi de nepoţi, mătuşi şi cumetri din Po­li­ţie şi din celelalte structuri ale In­ter­nelor. De bună parte din cei 63.000 de poliţişti intraţi în sistem din surse externe. De nepricepuţi. De agenţii şi de comisarii care stau bine mersi pe scaun, deşi sunt cerce­taţi penal pentru corupţie sau pentru alte fapte. Eu, unul, mă bucur să se întâmple asta. Dumneavoastră, nu?

– Constantin Asofronie: Acestea sunt şi obiectivele noastre, ale Corpului Naţional al Poliţiştilor, şi cred că nici sindicatele nu-şi doresc altceva. Numai că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, iar meto­do­logia prin care se pune în aplicare acest principiu, al primenirii Internelor, mă tem că va conduce la rezultatul contrar.

Zilele acestea se desfăşoară exa­me­ne de departajare la unităţile de po­­liţie, acolo unde sunt mai mulţi poliţişti pe numărul de posturi rămase după intrarea în vigoare a noilor state de organizare la 6 iunie 2011. Ştiţi că examenul este oral? Ştiţi că lucră­to­rii vor da răspunsuri la 10 întrebări, repet, oral, iar criteriile pe care noi ne-am dori să le vedem aplicate, precum pregătirea, experienţa profesio­na­­lă, calificativele obţinute pe parcursul carierei, evoluţiile profesio­na­le anterioare examinării, rezulta­te­le muncii, toate acestea nu contează…

Ce năzdrăvănie e asta? Adică membrii comisiei pot fi subiectivi, discută jumătate de oră cu agentul examinat, le place de el, spor la treabă, nu le place, poftim în şomaj fără ajutor de şomaj? Adică, unu care n-a prins nici un hoţ are şanse să rămână, iar altul care a prins 50 poate fi trimis la plimbare?

E chiar mai rău de atât. La unele secţii de poliţie din Bucureşti, de pildă, comisia examinează şi câte 40-60 de lucrători pe zi. Cât timp au examinatorii, admiţând că sunt de o desăvârşită bună-credinţă, să facă evaluarea unui agent sau ofiţer, de care să atârne cariera sa de poliţist? Câteva minute? Păi, nu se joacă cineva cu soarta lor? Oare sunt prevăzute sălile de examinare cu camere video sau măcar mijloace audio de înregistrare, în vederea unor posibile contestaţii? Vă spun eu că nu. În bună măsură nu există aşa ceva. Este incali­ficabil ca la evaluarea cadrelor, nu pentru o gradaţie de merit sau pentru avansare, ci chiar pentru păstrarea sau eliminarea lor din sistem, să nu se ţină cont de principalul indicator profesional, rezultatele activităţii.

– Adică la Bac i-au monitorizat pe elevi, dar când e vorba despre poliţişti nu o fac.

– Întocmai. Avem exemple triste la evaluarea poliţiştilor de frontieră, unde totuşi proba a fost scrisă şi a conţinut vreo 50 de întrebări profesionale. Examenul s-a dat la finele lunii trecute, pe 28-29 iulie. Dar şi acolo au fost judeţe în care comisiile au greşit pur şi simplu întrebările (Tulcea) sau au pus întrebări dinafara bibliografiei (Galaţi). Comisiile de analiză a contestaţiilor au susţinut pur şi simplu că nu este de competenţa lor să se pronunţe asupra între­bă­rilor greşite, ci numai asupra răs­pun­surilor corecte sau greşite ale examinaţilor. Iar termenele de contestare sunt foarte scurte: în 24 de ore trebuie depuse contestaţiile, iar în 48 de ore trebuie soluţionate.

– Deci nu suntem siguri că scăpăm nici de piloşi, nici de penali, nici de cei care taie frunză la câini sau fără pregătire, în baza unor asemenea făcături de examene…

– Corpul Naţional al Poliţiştilor susţine obiectivele corecte în teorie, enunţate de ministrul Igas, şi pe care le împărtăşim. Atâta că modalitatea practică de transpunere a lor este gândită prost şi aplicată şi mai prost, în mare grabă, deşi au fost luni în şir de pregătire. Un simulacru de selecţie a personalului. Într-adevăr, în Interne au fost angajaţi din surse externe în 2005 vreo 22.000 de oameni, în 2006 vreo 17.000. În ultimii cinci ani, cu totul peste 30.000, nu 63.000, câţi a numărat ministrul. Cine i-a angajat, mă rog? Noi? Nu cumva ei? Oare nu noi am semnalat de-a lungul timpului angajările nejustificate şi exa­me­­nele trucate, avansările la ex­cep­ţio­nal şi numirile politice în funcţii? Noi şi dumneavoastră, ziariştii. Corpul Naţional al Poliţiştilor susţine, dinaintea ministrului Igaş, ocuparea funcţiilor de inspector-şef şi şef la alte structuri prin mandate de mana­ge­ment. Numai că noi am cerut să exis­te şi un contract de management, cu obligaţii şi drepturi ale instituţiei şi ale managerului respectiv, iar anual şeful de inspectorat să dea socoteală de obiective, termene, indicatori de per­formanţă. Dacă le respectă, merge îna­inte, dacă nu le respectă, adio şi drum bun. Însă ministerul vrea să-i nu­mească doar pentru patru ani (cât mandatul unei guvernări obişnuite?) şi apoi să-l lase acolo. Asta nu e deloc corect.

– Din reforma asta, Poliţia riscă să iasă şchioapă.

– Noi ne temem că principala consecinţă a reformei, aşa cum e ea aplicată, va fi o dramatică slăbire a autori­tăţii statului. Pe faţă, se inten­ţio­nează întărirea ordinii publice, în ve­de­rea aderării la Schengen, în realitate se obţine exact contrariul. Prin eli­minarea cadrelor cu experienţă se obţin slăbirea forţelor de ordine pu­blică şi subordonarea Poliţiei la nivel local.

– Vorbiţi despre Poliţia locală, şi aia e altă ciorba.

– Vorbesc despre Poliţia naţională, şi asta e o ciorbă otrăvită. Pentru că au existat semnale de la minister – nu ştim cine sunt consilierii care-i bagă ministrului în cap asemenea schimbări nefundamentate – că se intenţionează realmente trecerea Poliţiei de ordine publică şi mai cu seamă a unei părţi a Poliţiei judiciare în subordinea municipalităţilor şi unele schimbări în rău a statutului poliţistului. Vă daţi seama cu ce consecinţe? Să dispună primarul cum vrea de Poliţie, cum face acum cu foştii gardieni din actuala Poliţie locală? Şi nu numai primarul, ci şi beizadelele primarului, vă uitaţi ce se întâmplă în ţară… Să rămână la Poliţia naţională doar omorurile, eventual corupţia, iar restul faptelor judiciare să fie luate la… local. Apropo de Poliţia asta locală, vă semnalez altă anomalie. Noi am propus de câţiva ani să se reducă numărul de cursanţi la şcolile de poliţie, fiind conştienţi că sistemul aflat în contracţie nu îi poate cuprinde. Nu am fost ascultaţi. Ei bine, acum, când sunt daţi afară lucrători de poliţie cu şcoala de doi şi trei ani, cu experienţă câţiva ani, se cheltuiesc bani publici cu instruirea agenţilor de poliţie locală la cursuri de… trei luni. Dai afară poliţişti de profesie şcoliţi şi specializaţi, ca să angajezi alţii la apelul bocancilor, dar buni executanţi ai dispoziţiilor şefilor locali.

– Parlamentul a trântit în pri­mă­va­ră legea privind disponibilizările de personal în minister. Atunci, ministerul a scos alta din mânecă, în vir­tutea căreia face concedierile prin ordine de ministru. Iar la toam­nă, ministrul Igaş a anunţat că va căuta să treacă prin Camere o nouă lege, de modificare fundamentală a statutului poliţistului. Să înţeleg că mai bine rămânea prima, aşa abuzivă cum era?

– În condiţiile în care sub presiunea FMI şi a Guvernului trebuia disponibilizate câteva mii de bugetari, între care şi poliţişti, decât să fie respinsă prima lege şi să se facă dis­po­ni­bi­li­ză­rile atât de arbitrar, mai bine se străduiau şi ministerul, şi Parlamentul, şi sindicatele să scoată o lege mai bună şi nu refuzau amendamentele noastre, care erau de bun-simţ. Cred că am fi avut o lege funcţională, care făcea într-adevăr curăţenie reală în minister şi nu erau aruncaţi pe drumuri oameni care sunt pregătiţi. Însă dacă Ordonanţa 54/2011 în baza căreia se fac aceste disponibilizări ar fi preluat şi criteriile profesionale din legea trântită de Parlament, nu am fi ajuns acum să ne mirăm împreună de aceste anomalii. Păcat că şi parlamentarii Opoziţiei, când au respins legea, nu au făcut-o chiar din solida­ri­tate cu poliţiştii, ci din raţiuni p­o­li­ti­ce. Referitor la noul statut ce se pre­gă­teşte, şi noi suntem de acord să fie sus­pendaţi poliţiştii anchetaţi şi judecaţi pentru corupţie şi alte fapte grave, în cazul când sunt prinşi în flagrant. Şi noi vrem reducerea nepotismului, vrem să rămână profesioniştii dedicaţi comunităţii. Dar vrem totodată protecţia şi respectarea autorităţii poliţistului în exerciţiul funcţiunii, recunoaşterea drepturilor pentru serviciul operativ permanent, asigurarea asistenţei juridice, medicale, materia­le şi compensarea interdicţiilor şi in­com­patibilităţilor. Altfel, fără aceste recunoaşteri şi compensări, Poliţia va fi părăsită şi voluntar, nu numai for­ţat, oamenii buni plecând spre alte do­menii sau în străinătate, unde să li se aprecieze corect munca. Iar în ceea ce priveşte unele experimente cu pretenţii de reformă, ignorând realitatea europeană şi starea in­fracţională din România, tare mi-e teamă că măsurile nefundamentate pot să pună pe bu­tuci instituţia po­li­ţienească.

***

Sa ne amintim, cu aceasta ocazie, despre scenariul pe care il anticipa Parintele Hristodul Aghioritul, in urma cu multi ani, apropo de aceste vremuri, in cartea La apusul libertatii”:

Criza artificiala

Trebuie sa cunoasteti ca nu va fi posibil ca acest sistem de control mondial sa se instaureze pe fata, adica inspiratorii lui nu vor veni sa ne spuna niciodata in fata: ”Vrem sa va desfiintam libertatea personala si sa va punem sub un control non-stop”. Dimpotriva, atunci popoarele s-ar ridica, si ”ambasadorii” sistemului n-ar stii unde sa se mai ascunda. Trebuie, prin urmare, sa aplice mai intai o politica si sa-i puna la cale introducerea, facand intr-o prima faza ca poporul sa simta nevoia unui sistem, o nevoie insa creata de o criza artificiala. Sa dam cateva detalii:

Sa luam spre exemplu problema drogurilor. Probabil veti fi observat ca daca mai inainte existau legi severe pentru cei ce foloseau si vindeau droguri, fenomenul era rar; cand si cand mai auzeam de cate un narcoman. Incet, incet insa, s-a pus la cale elasticizarea legilor. Astfel au fost blocate actiunile politistilor si astazi am ajuns in punctul in care traficantii de droguri sunt judecati formal si eliberati in scurt timp, luandu-si de la capat comertul, fara sa se teama de nimic. Acest lucru, asa cum toti ne dam seama, a avut ca rezultat faptul ca o mare parte din tineretul Greciei cunoaste experienta drogurilor. Parintii copiilor dependenti de droguri, dar si parintii celor care se tem ca nu cumva copiii lor sa sfarseasca prin a se droga sunt indignati de acesti traficanti care le duc copiii la dezastru si protesteaza in toate directiile, cerand sa se faca ceva pentru ca cei responsabili sa fie arestati.

In timp ce cetatenii se gasesc intr-un asemenea punct al disperarii si cer staruitor sa se faca ce va pentru combaterea traficului cu droguri care, asa cum am spus, in mod artificial a fost adusa pana la acest punct, auziti de pe buzele unor ministri propunerea de a se desfiinta si legile care mai exista si de a se legaliza cultivarea drogurilor, ca sa poata fi liber cultivate, chiar si in ghiveciul de pe balcon. Ne inchipuim ca intelegeti acum unde ar duce, intr-o prima faza, cultivarea libera, circulatia si intrebuintarea drogurilor usoare. Este de la sine inteles ca le vor consuma tot mai multi tineri. Prin urmare, factorii responsabili vor cauta sa-i gaseasca pe traficantii de droguri puternice, in timp ce deja comertul lor va fi in floare. Pe masura ce problema va deveni mai arzatoare, se vor intampla doua lucruri: vom fi din ce in ce mai disperati si mai indignati, vom cere cu disperare sa se ia masuri si sa fie prinsi si pedepsiti vinovatii, in timp ce, pe de alta parte, vom asculta justificari absurde de genul: ”Nu-i putem combate pe traficantii de droguri, pentru ca nu-i putem gasi”, indiferent daca atelierele producatoare de droguri din Turcia sau din Scopije lucreaza nestanjenite zi si noapte.

In acest punct, criza artificiala pe care o urmareau si-a atins scopul. Lumea a ajuns in punctul de a cere cu disperare o solutie si momentul ”servirii” sistemului celui mai totalitar, a celui mai lipsit de libertate si a celui mai antidemocratic a sosit. Ba chiar sub forma de acadea. Infatisandu-ni-se drept mantuitorii nostri, ne vor spune ca trebuie sa aderam la acordul Schengen si sa votam o lege care sa permita culegerea de informatii si prelucrarea lor si, de asemenea, sa dam fiecarui om un numar de cod unitar de inregistrare care, in ultima faza, se va afla pe mana sau pe frunte, pentru a putea in acest fel, intr-o fractiune de secunda, sa localizeze infractorii prin satelit, sa verifice la banca depunerile de bani ”murdari”; si, in acest fel, bietii parinti care isi vad copiii stingandu-se nu mai au alta iesire decat aceea de a accepta solutia care li se propune (chiar daca, in conditii diferite, nu le-ar fi placut) pentru ca trebuie sa puna mai presus de libertatea lor viata copilului lor. De altfel, cei mai multi oameni prefera formula: ”Mai bine robi si vii, decat morti si liberi”. In mod firesc, atunci cand se vor aplica toate aceste planuri dictatoriale, sa nu credeti cumva ca va fi combatut comertul cu droguri, pentru ca toti stiti foarte bine cine sunt aceia care se gasesc in spatele traficantilor si ce interese urmaresc si stiti ca ceea ce ii intereseaza este ca popoarele sa fie narcotizate, ca sa nu inteleaga foarte bine unde sunt conduse si sa nu poata reactiona.

Martor al tuturor lucrurilor pe care le spunem invocam poporul Frantei care, dupa ce a patit ce am patit si noi si a fost nevoit sa semneze acordul si sa fie pus sub urmarire, a vazut cu surprindere ca nu numai ca drogurile nu s-au redus, ci ca, dupa validarea acordului si dupa suspendarea controlului vamal, Franta a fost inundata de droguri care vin din Olanda. Aici intrebam: Oare nu cumva si lor li s-a spus ca acordul Schengen a fost facut pentru combaterea drogurilor si a criminalitatii? Credem ca intelegeti pana aici putin din ritualul lor intunecat. Acum nu ramane decat ca dumneavoastra singuri sa urmariti toata punerea la cale a acestei crize artificiale, la toate nivelurile vietii noastre si dumneavoastra singuri sa constatati ca este adevarat ceea ce spunem, adica:

1. mai intai infractiunile grave nu vor mai fi pedepsite, iar legile vor deveni mai elastice, domnind astfel faradelegea care minimalizeaza infractiunile mari, transformandu-le in delicte minore;

2. vine mai apoi constientizarea de catre noi toti a adevaratei situatii si, astfel, vom incepe sa cautam cu disperare o solutie pentru aceasta problema;

3. va veni ”solutia” pe care o vor propune ”mantuitorii” nostri, intr-o prima faza prin promovarea unei carti electronice si, in stadiul final, prin punerea la cale a fixarii codului pe mana sau pe frunte, asa cum bine scrie si cuviosul parinte Paisie:

”Asadar, in spatele acestui sistem perfect al cardului de deservire de siguranta realizat pe computer, se ascunde o dictatura mondiala si robia Antihristului (Apocalipsa 13, 16)”.

Pentru a vedea cum va arata peisajul in ansamblu, ne vom referi la cateva cazuri unde deja criza artificiala este destul de inaintata. Furturile cer ca solutie retragerea banilor si adoptarea unui card electronic. Va vom lasa insa sa luati singuri initiativa si sa vedeti cum se pregateste criza artificiala a cresterii numarului de furturi, pentru ca toti trebuie sa intelegem ce cantec ne canta, si cum vor izbuti sa ne faca sa dansam pe el.

Cresterea comertului cu prunci, a adoptiilor ilegale s.a.m.d. constituie un alt exemplu. Vedeti ca prin elasticizarea legilor a crescut la maximum si aceasta problema. Veti vedea ca solutia care va fi propusa va fi implantarea unui microcip noilor nascuti inca de la nastere, pentru a putea fi urmariti si pentru a nu fi pierduti. O mica demonstratie ne-o fac implantand inca de pe acum microcipuri animalelor. Astfel, sustin ei, controleaza animalele fara stapan si gasesc, prin satelit cainii pierduti, dar si pe stapanul lor.

Combaterea evaziunii fiscale este inca o pietricica la edificiul propagandei lor. Va ganditi la incarcarea impozitelor si asa insuportabile pe care ni le impun in continuu, in timp ce, pe de alta parte, protesteaza pe motiv ca cei mai bogati nu-si platesc impozitele. De notat ca, daca dumneavoastra datorati 70.000 de drahme pe care nu-i aveti, va confisca averea, in timp ce celor foarte bogati insusi Statul le daruieste datorii de miliarde, care, fireste, va impovareaza pe dumneavoastra. Ganditi-va la criteriile obiective care pentru multi sunt nedrepte, iar, pe de alta parte, constatati ca ne servesc acest ”plan salvator” care are drept scop combaterea evaziunii fiscale.

Vedeti cresterea criminalitatii. Admirati elasticitatea legilor. Am ajuns asadar ca o crima sa echivaleze cu 10 ani de inchisoare; si chiar mai mult, pe zi ce trece pedeapsa poate sa se micsoreze. Asadar, cineva care are predispozitie spre a ucide deja nici nu mai e bagat in seama.

(…)

Incepe sa creasca indicele furturilor, al criminalitatii, al comertului cu prunci, adoptiile ilegale, exploatarea minorilor, pederastia, crimele pentru exploatarea organelor umane, comertul cu droguri s.a.m.d. Lumea, pierduta intr-un haos economic care deja se impune si traversata de urmarile acestei mizerii economice, se refugiaza in droguri pentru a-si uita, chiar si pe moment, problemele, in timp ce cu siguranta mai inainte unii au avut grija sa-i niveleze toate valorile si toate idealurile.

Cresterea acestor indici creeaza o destindere a coeziunii sociale. Asadar nu este intamplator faptul ca au ales convergenta economiilor in vederea unificarii Europei, pentru ca aceasta convergenta duce la pauperizare, a carei urmare naturala este devierea de la valorile morale. Aceasta Europa, prin acest mod nedemocratic pe care il impune, nu s-ar putea instaura altfel si nu s-ar realiza decat ”strangand” prin aceasta metoda popoarele, incat sa o considere mai degraba salvatoarea lor, pentru ca se presupune ca astfel va lua sfarsit martiriul lor. Programul UE are niste performante foarte dure: reducerea indicilor economiei cu tot ceea ce implica, avand drept urmare cresterea tuturor indicilor numiti mai sus (de criminalitate etc.), dar si a altora, pe care din motive de spatiu n-o sa-i amintim aici. Astfel domneste faradelegea si crima. Rezultatul? Poporul, opresat de masurile economice impovaratoare si de decaderea morala, va cauta cu disperare pe cineva care sa-i dea posibilitatea sa respire din nou. Aceasta cerere disperata a poporului nu va fi auzita decat atunci cand disperarea sa va ajunge la culme din cauza propriilor lui oameni politici si din cauza masurilor nationale. Atunci, firesc, aceste cercuri obscure isi vor promova ”omul”, dar si sistemul perfect de control mondial si desfiintarea libertatii personale, cu justificarea ca aceasta e solutia pentru scaderea indicilor criminalitatii, ai coruptiei etc, indici care din cauza politicii severe de austeritate au urcat la cote foarte inalte.

Acordul Schengen trebuia sa fie ”servit” cu fata sociala, ca un panaceu pentru combaterea crimei si a comertului cu droguri. Iar poporul pe jumatate mort din cauza masurilor impovaratoare ii va ruga pe acestia sa-si asume sarcina de a-l scoate din impas, declarandu-le ca se preda fara conditii si se supune acestui nou sistem de control universal pe care il va accepta ca necesar pentru functionarea larga a societatii. Pe de o parte, vor da indicatii pentru o austeritate mai mare, iar pe de alta parte ”vor servi” acest sistem economic controlat la nivel mondial, prin care vor fi acordate facilitati numai la inceput si numai in anumite cazuri si numai in procent de 50%, celor care optional adera la el. Restul de 50% pe care il vor darui acestora va fi rascumpararea libertatii lor prin desfiintarea intimitatii vietii particulare si personale. (…)“.

“LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (5)

Legaturi:


Categorii

Acordul cu FMI, Articolele saptamanii, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “Restructurarile din Politie sunt pe cale SA ARUNCE IN AER IREVERSIBIL SIGURANTA SI ORDINEA PUBLICA. Cine si de ce are interes sa dea mana libera infractorilor tocmai acum?

  1. Părintele Arsenie spunea:
    – În ce priveşte viitorul, a spus odată: „Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri va dispare , dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi amar de lume“.
    (Cornea Elena, Hârseni)

  2. Pingback: HAOS IN LONDRA, CU CAUZE BIZARE SI DEJA EXTINS SI IN ALTE MARI ORASE (VIDEO). A treia noapte de violenta, jafuri, incendii. Si la anul aici ar trebui sa se organizeze JOCURILE OLIMPICE...
  3. Pingback: [VIDEO] ANARHIA DEMENTA DIN MAREA BRITANIE - EXPERIMENT SOCIAL? S-a ajuns, pe langa vandalisme, la JEFUIREA, BATAIA SI DEZBRACAREA OAMENILOR PE STRADA... Politia a fost complice prin pasivitate. PRIN HAOS SPRE ORDINE?
  4. Pingback: NOUA DEZORDINE SOCIALA: Romania, tara clanurilor si smecherilor care au preluat controlul strazilor
  5. Pingback: In pragul dictaturii? Proiect de lege care RESTRANGE DRASTIC DREPTUL LA PROTESTE
  6. Pingback: Se intampla in Romania: DOAR DUMNEZEU NE MAI APARA? MAI AVEM POLITIE? LA CE MAI FOLOSESTE 112? LA CE SA NE ASTEPTAM?
  7. Pingback: DINU GIURESCU, istoric si academician: ADEVARUL INTREG DESPRE DISTRUGEREA ROMANIEI - "Ce-am avut si ce-am distrus" (VIDEO integral "Punctul de intalnire")
  8. Pingback: CUM SA FURI SI SA DISTRUGI O TARA? - Razboi întru Cuvânt
  9. Pingback: “Revolutia” Pietei Universitatii intre UTOPIILE DEMOCRATIEI TOTALE si ale SCHIMBARII DIN TEMELII a sistemului - Razboi întru Cuvânt
  10. Pingback: ROMANIA SUB TIRANIA DEMENTEI. Ce denota cazul incredibil al agresiunii din meciul de la Ploiesti? CINE SI CUM FACE LEGEA? DISOLUTIA TOTALA A AUTORITATII - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare