“Revolutia” Pietei Universitatii intre UTOPIILE DEMOCRATIEI TOTALE si ale SCHIMBARII DIN TEMELII a sistemului

21-01-2012 10 minute Sublinieri

sursa foto

Puterea ”populara” are o agenda a DISTRUGERII ORDINII (LUMII) VECHI

Evolutiile recente au probat pana aproape de virgula analizele noastre asupra deturnarii protestelor catre o directie anti-sistem, mecanism prin care Puterea contestata in strada se exonereaza de vinovatia proprie capitala si isi perpetueaza nu ocuparea posturilor de conducere, caci nu asta ne intereseaza, ci AGENDA.

Toata lumea discuta vrute si nevrute, toti despica in patru orice rictus predizential sau orice vorba a purtatorilor de mesaje ai PDL, dar nimeni, efectiv nimeni, de la dreapta la stanga si inapoi, nu a remarcat faptul ca Puterea nu are de gand sa dea inapoi in privinta agendei “reformiste”, adica distructive aplicate tarii si oamenilor [De fapt, a existat o voce palida: taman seful UDMR, Kelemen Hunor, ne-a dat vestea buna – probabil in replica la discursul prezidential din fata diplomatilor straini – ca in anul acesta nicio reforma majora nu mai poate fi aplicata. Realist si foarte cinic liderul politic al maghiarilor…] Nimic nu s-a clintit din mitul “reformei”, al “modernizarii” si al “necesitatii austeritatii”. Nimic si nimeni – nici macar opozitia (parlamentara sau cea TV, cu mici exceptii: Dinu C. Giurescu, Ilie Serbanescu si inca 2-3 nume) – nu a pus la indoiala mitul politicilor neo-liberale impuse Romaniei de UE si FMI, aflate oricum pe ultimele randuri ale celor constestati astazi in strada. (N.B.: partidele de opozitie nu numai ca NU vor o alternativa geostrategica pro-rusa, asa cum sunt acuzate de unii, dar sunt la fel de “atasate neconditionat” crezurilor si angajamentelor euro-atlantice – asa ca pana la “Iliescu si minerii”, “Nastase si coruptia”, etc, cei care critica USL-ul ar trebui sa puna problema: au de gand cumva sa ne scoata acestia din statutul de garnizoana a CIA si de colonie de tip lumea a treia fata de UE si FMI?!).  Politici neoliberale care nu sunt impuse de vreo instanta divina, ci de gruparea care conduce in acest moment institutiile Comisiei Europene. Anume, “popularii europeni”, grupare partinica paneuropeana din care fac parte Van Rompuy, presedintele UE, JM Barroso, seful Comisiei Europene, care a condus pana mai ieri Parlamentul European, si care se afla la putere in Germania si in Franta, acest duo care dicteaza, in coordonare cu Bruxelles, ritmul si mecanica crearii SUE.

Evident, guvernul nostru face parte din aceasta grupare populara, lucru lesne de identificat in alianta (vasalitatea) fata de agenda impusa de FMI, UE si Germania in Europa.

Acest chip al Uniunii, ce se traduce prin austeritate, autoritarism, eurocratie, printr-o evidenta si aproape fatisa ocolire a demos-ului (vezi reactia fata de ideea lui Papandreou de a face referendum in Grecia) se mai fardeaza, pentru a castiga timp, si sub masca “revolutiilor tehnocrate”, care ar aduce lideri “curati”, ce implementeaza insa aceeasi agenda a austeritatii in tarile lor (exemplul Italiei si Greciei). Este o supapa prin care presiunile se pot elibera pentru a impinge mai departe aceeasi agenda. Cel mai probabil, acelasi scenariu il vom vedea pus in aplicare si la noi. Am mentionat filmul “popular” in toata aceasta schema pentru a intelege ca, daca jocul geopolitic sau, si mai mult decat atat, o va cere, sau daca presiunea populara, a acestui demos sarit peste rand, se va manifesta, nicio problema: el poate fi inlocuit cu filmul “socialist”. Nu este cazul in acest moment si chiar si pentru acest an (Stratfor observa ca sunt putine alegeri in tarile europene in 2012).

Folosirea acestei supape, a unui mecanism controlat de deturnare a protestelor sociale intr-o directie pre-stabilita, poate fi folosita cu atat mai usor cu cat exista, in mod spontan, o doza de idealism utopic naiv in societate, in aspiratiile liderilor de opinie si ale diferitelor grupari marginale ale sale. Nu discutam aici de acei trepadusi aflati pe statele de plata al puterii, care propaga in mod programatic in eter teza protestelor anti-sistem, si nici de diversele asociatii, partidute si miscari de “suporteri” sau de “nationalisti”, organizatii de buzunar, folosite ca mase de diversiune de catre serviciile secrete.

Exista o serie de teme utopice pe care le putem enumera ca atare:

Teza Pietei (Universitatii) ca instanta publica a civismului activ, prezent si eficient atat ca reprezentare a tuturor, cat si ca modalitate de cenzurare a exercitiului puterii politice

In realitate, acest lucru este imposibil. In primul rand, emotia, unitatea si mobilizarea strazii in cadrul unui asemenea protest nu poate dura la nesfarsit. O asemenea stare de spirit de efervescenta colectiva este prin definitie trecatoare. Este drept ca omenirea din timpurile moderne a tanjit dupa ea, ca dupa un fel de matca pierduta, caracterizata prin UNITATE, TOTALITATE si PARTICIPARE intensa.

Lumea veche, organica, era alcatuita in asa fel incat o astfel de tanjire nu isi putea face loc. Ierarhizata, coerenta, coagulata si pe baza unor raporturi mai degraba parintesti decat strict legale (deci reci) sau de subordonare, lumea veche avea diferite grade si trepte prin care omul participa la viata sociala si/sau politica, astfel incat fiecare simtea ca avea locul si rostul lui. Numai in zilele noastre (adica de la intrarea in modernitate) s-a simtit omul lipsit de rost, de sens, exclus din viata societatii si, in replica, simtind nevoia unei… revolutii.

Riscul unei asemenea aspiratii? Slabiciunea pentru solutiile totalitare. O spune, printre altele, Mircea Vulcanescu. Ce altceva au fost miscarile totalitare ale nazismului si comunismului, de dreapta sau de stanga, decat incercari de creare artificiala a unei lumi… organice? Rezultatul, insa, nu a fost nicio lume organica, ci un stup al albinelor lipsit de libertate. O unitate cu forta si o participare siluita. De retinut ca totalitarismul a inceput in strada, deseori, ca a fost o miscare, ca a vrut sa schimbe sistemul, ca se baza pe o revolutie permanenta tocmai ca principiu de PERMANENTA MOBILIZARE  a societatii.

Totalitarismul, inainte de a insemna lagare si executii, a insemnat o ”solutie” de mobilizare completa si perpetua a societatii in jurul unui ideal si/sau a unui lider charismatic (ca tot se cauta un lider al Pietei)

Piata, ca instanta suprema de validare morala si politica, Piata, ca cenzor al puterii este o iluzie. Nu avem nevoie de “sanctificarea” si inchinarea la idolul “Pietii Universitatii”, ci de existenta unei societati vii, prezente la ”firul ierbii” (pacat ca au compromis sintagma cei de la Noua Republica), a unei strazi in care sa existe vecinatate, solidaritate, comunicare, capacitate de a actiona impreuna. Din nefericire, acestea nu exista in Romania decat ca exceptie. Din acest punct de vedere, este o eroare focalizarea exclusiva pe Piata Universitatii si trecerea cu vederea a protestelor din provincie. Se repeta aceeasi scena clasica a revolutiei, a Parisului care da tonul. Dar cat de facil de deturnat este o miscare condusa de un singur centru.


Teza schimbarii sistemului si a clasei politice

Prezenta in forma variata, teza aceasta contine tot o aspiratie absoluta ca si cea anterioara, dar are un aspect mai brutal, pentru ca se raporteaza nu atat la o stare de spirit, la ”drogul revolutiei”, ci la o tinta concreta: sistemul si elita.

Intr-un mod si mai evident decat teza anterioara, aceasta este imposibil de pus in practica, altfel decat prin caile stiute pana acum in istorie: revolutie, distrugerea sistemului si a elitei. Altele noi pur si simplu.. nu exista si la o privire oricat de sumara si realista, nici nu se vor descoperi.

a) Sa inlocuiesti o intreaga clasa politica nu inseamna doar sa inlaturi cativa capi politici ai puterii si ai opozitiei. Nici macar nu inseamna doar sa schimbi tot parlamentul. Clasa politica inseamna structuri politice, adica partidele, care au organizatii si reprezentanti in teritoriu, au prelungiri in institutii ale statului, in orice strat al societatii, practic. Nu conteaza ca aceste structuri sunt subrede sau nu, ca sunt bazate pe oportunism sau nu, conteaza ca ele… sunt, exista ca atare. Sa vrei alta clasa politica inseamna, astfel, sa vrei sa inlaturi toate aceste structuri, ceea ce e enorm. Adica imposibil, practic. Exista cel mult mijlocul de a-ti face intrare in clasa politica, de a accede in parlament, de a fi vizibil, ca forta marginala. Este exact ceea ce incearca sa mimeze astazi puterea prin reteta “Alba ca Zapada.

Sa presupunem, insa, ca poate exista si alta varianta decat Noua Republica, una sincera si idealista. Ce va face aceasta noua miscare? In cazul in care va reusi sa castige vizibilitate si voturi si, astfel, sa ajunga in Parlament, primul lucru care va trebui sa-l faca va fi …acomodarea cu vechea clasa politica. Din toate punctele de vedere, nu doar ca dialog, ci si ca relatii si schimburi de putere.

Poate, eventual, va participa si la guvernare, girand astfel, la modul maxim, insasi clasa politica impotriva careia si-a facut un stindard de lupta. Prin urmare, o astfel de miscare e condamnata de la bun inceput sa insele asteptarile si sa esueze. Sunt rare exemplele de miscari pornite astfel, paralel si concurent cu vechea clasa politica, care sa fi reusit sa devina o forta politica majora. Insa nu cunoastem niciun exemplu de miscare din afara clasei politice care sa fi reusit sa devina forta politica majora si sa schimbe semnificativ viata politica a unei natiuni. Poate nu stim noi…

b) Schimbarea sistemului e si mai iluzorie. Nici nu merita prea multa atentie o asemenea idee. Sistemul nu se va schimba decat in regulile …sistemului, oricat de “anti-sistem” vor fi aceste reguli. Sa schimbi sistemul, adica sa schimbi modul in care se exercita puterea politica, modul in care se face economie, relatiile sociale, TOTUL. Sa presupunem, prin absurd, ca exista o grupare de oameni onesti si idealisti care vor sa schimbe sistemul. De unde vor incepe? Cum vor proceda acestia astfel incat sa iasa din sistem, sa fie exteriori acestuia, asadar, ca sa il poata schimba? O sa actioneze de pe luna? 🙂 Se vor suspenda intr-un balon si vor pluti aerian peste tara, tragand cu decizii? Si de unde vor incepe? Vor decreta disparitia capitalismului neoliberal? Si daca vor decreta ce? O sa aiba vreun spasm capitalismul respectiv? Sau o sa decreteze o noua lume guvernata de noi reguli, mai bune si mai frumoase? Si daca o vor decreta, lumea va fi guvernata de aceleasi reguli inradacinate – ca sunt bune sau rele, nu conteaza, esential e ca exista, spre deosebire de decrete, care sunt doar pe hartie sau doar in pixeli. Cati au mai procedat astfel si cu ce sanse de reusita? Sau vor chema… ONU si Vaticanul in ajutor? Ceva tehnocrati profesionisti, sa dea o mana de ajutor instaurarii noului sistem…

Pe scurt, programul acesta radical de schimbare a clasei politice si a sistemului este incredibil de naiv si de iluzoriu. In mod concret, el duce la… nimic. Daca obiectivul, in politica, e absolutul, atunci e clar ca rezultatul logic nu poate fi altul decat… nimicul, pentru ca absolutul nu are ce cauta si nu se poate acomoda in politica. Sa vrei sa schimbi intreaga clasa politica inseamna sa nu faci nimic sau sa tradezi idealul acomodandu-te acesteia, facandu-ti prin si cu ea loc in politica mare. Sa vrei sa schimbi sistemul inseamna sa nu faci nimic sau sa te lasi folosit de el pentru a farda o noua fata, mai “umana”, a acestuia. 

Desigur, ne referim aici la sistemul democratiei reprezentative, fie si relative, democratia cunoscuta si sub numele peiorativ de partitocratie. Peirorativ sau nu, e cam singurul sistem politic cunoscut care permite o oarecare libertate politica si de exprimare. Nu ne referim la regimurile deja totalitare sau dominate de un partid unic, unde puterea nu se poate mentine decat prin masuri totalitare si unde, in momentul in care regimul nu se mai poate sustine, se prabuseste la presiunea externa sau interna.

Singurele programe care au vizat, intr-adevar, schimbarea clasei politice partitocratice si a sistemului, au fost cele totalitare. Obiectivelor absolute li s-au adaugat mijloace absolute si totul a devenit permis in numele scopului atat de sublim.

Spiritul conservator si provocarile vremii

Culmea este ca parte din tezele expuse mai sus se regasesc si in cadrul unor grupari care se inscriu in zona traditionalista sau conservatoare. Si totusi, asemenea obiective sunt in mod flagrant revolutionar-“progresiste”, anti-conservatoare. Spiritul consevator este, prin definitie, unul al prudentei, al moderatiei, al discernerii. Spiritul conservator este unul al scepticismului fata de ideile prea avantate de schimbare politica si sociala. Nu are incredere in radicalisme, oricat de mult promit acestea instaurarea unei lumi normale sau traditionale. Conservatorul stie ca sistemul NU poate fi schimbat, ca clasa politica NU poate fi inlocuita. Ca asta inseamna inginerie sociala. El este reactionar, adica vehement, atunci cand vine vorba despre directia in care evolueaza lumea, dar este atent si realist cu privire la mijloacele prin care se poate interveni in mod activ.

Este conservatorul un fatalist pasiv? Nu. Conservatorul are atitudine si cere solutii. Ele vor fi intotdeauna la nivelul șurubărelilor, nu la nivelul utopiilor maniheiste cu iz milenarist. Prudenta conservatoare cere o interventie localizata si punctuala, pe principiul vazand si facand. Trebuie definit raul si operat acolo unde se poate si unde e urgent. 

In acest sens, in concordanta cu atitudinea si analizele de pana acum, consideram ca o urgenta ar fi indepartarea acestei puteri in intregimea sa. Nu pentru ca reprezinta puterea in sine sau pentru ca e sistemul, sau pentru ca e parte a unei clase politice…  Ci pentru ca puterea, cu de la ea… putere, s-a alipit fara rest unei agende antinationale si antiumane si se identifica cu ea. Daca agenda ”reformista” si ”modernizatoare” nu ar avea ritmul absolut dement din ultimul timp, daca ar fi o minima consideratie fata de societate, fata de Romania, atunci urgenta zilei nu s-ar fi tradus in inlaturarea neintarziata a acestei puteri.

Protestele sunt normale, ele exprima o rabdare ajunsa la capat a oamenilor. Dar nu e bine sa ne inchipuim ca ele vor putea fi inceputul unei democratii reale in Romania sau inceputul schimbarii clasei politice si a sistemului, oricat de ticalosite sunt acestea.

E mai rezonabila, pana la aceste obiective absolute, o lista de revendicari negativa: opriti proiectul Rosia Montana, opriti privatizarile de orice fel, opriti reorganizarea tarii, opriti legea sanatatii, opriti legile guvernarii electronice etc.  Sunt cele mai grave puncte de pe agenda ”noii ordini institutionale” in care vrea sa ne arunce actuala putere. Si pare ca suntem gata sa le uitam, visand cu ochii deschisi la noi orizonturi.

Intrebarea care se pune este daca actuala putere va recunoaste, catusi de putin, ca aceste revendicari sunt indreptatite sau o va tine langa cu faptul ca ele sunt necesare si, mai mult, salvatoare pentru Romania. Or, chiar presedintele a tinut sa ne asigure, de curand, ca priveste agenda ca fiind neaparat necesara si prioritara! E bun pasul inapoi facut in privinta lui Arafat si a proiectului Legii Sanatatii, insa, in contextul acestei atitudini generale, e doar un mic viclesug bun pentru castigat timp. 

Cand un om e greu lovit de boala are simptome grave. Nu poti face nimic cu acest om pana nu actionezi, initial, asupra simptomelor. Un bolnav care aiureaza de febra, de pilda, trebuie urgent tinut departe de apa si de altele, pana cand indepartezi pericolul iminent pe care si-l poate face luisi si abia apoi actionezi la boala de fond. Nu il lasi sa bea apa in continuare, zicandu-ti ca o sa ii administrezi o aspirina ulterior si o sa-l faci bine sanatos. S-ar putea ca, procedand astfel, sa ajungi la vorba lui Jeffrey Franks: operatie reusita, pacient mort.

Legaturi:

*

 

*

*

 

***

Sa ne reamintim…:

***


Categorii

Acordul cu FMI, Criza mondiala, Opinii, analize, PROTESTE ROMANIA 2012, Razboiul impotriva Romaniei, Revolte populare, revolutii, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

39 Commentarii la ““Revolutia” Pietei Universitatii intre UTOPIILE DEMOCRATIEI TOTALE si ale SCHIMBARII DIN TEMELII a sistemului

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: Guvernul Ungureanu a fost demis. Ce urmeaza? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  2. Pingback: Trei ganduri post-electorale: NEOLIBERALISMUL USL, JELANIA ”EUROPENISTILOR” SI ORIZONTUL ANTI-SISTEM - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  3. Pingback: REPUBLICA PROCURORILOR si pericolul pierderii increderii in democratie - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  4. Pingback: “Revolutia” anarhistilor si activistilor ecologisti incepe pe 1 septembrie. Pentru ROSIA MONTANA SI GAZELE DE SIST - Recomandari
  5. Pingback: CUM SA PORNESTI O REVOLUTIE [video]. Film documentar subtitrat in romana despre TACTICILE REVOLUTIILOR MODERNE - Recomandari
  6. Pingback: DIVERSIUNEA BARBU. Agresarea verbala a ministrului Barbu si vandalizarea masinii sale, provocare premeditata pentru DISCREDITAREA SI REPRIMAREA PROTESTELOR ANTI-CORPORATISTE (video) - Recomandari
  7. Pingback: Previziuni, analize, naratiuni. RISC RIDICAT de izbucnire a unor TENSIUNI SOCIALE in Romania. REVOLTELE ESTULUI: Cum sunt “lecturate” mediatic PROTESTELE ANULUI 2013? De ce mass-media mainstream cere “LIDERI SI PROGRAM” pentru noua
  8. Pingback: Previziuni, analize, naratiuni. RISC RIDICAT de izbucnire a unor TENSIUNI SOCIALE in Romania. REVOLTELE ESTULUI: Cum sunt “lecturate” mediatic PROTESTELE ANULUI 2013? De ce mass-media mainstream cere “LIDERI SI PROGRAM” pentru noua
  9. Pingback: “DESTEAPTA-TE, ROMÂNE!” – Dar la ce fel de trezire suntem chemati? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare