“Revolutia” Pietei Universitatii intre UTOPIILE DEMOCRATIEI TOTALE si ale SCHIMBARII DIN TEMELII a sistemului

21-01-2012 10 minute Sublinieri

sursa foto

Puterea ”populara” are o agenda a DISTRUGERII ORDINII (LUMII) VECHI

Evolutiile recente au probat pana aproape de virgula analizele noastre asupra deturnarii protestelor catre o directie anti-sistem, mecanism prin care Puterea contestata in strada se exonereaza de vinovatia proprie capitala si isi perpetueaza nu ocuparea posturilor de conducere, caci nu asta ne intereseaza, ci AGENDA.

Toata lumea discuta vrute si nevrute, toti despica in patru orice rictus predizential sau orice vorba a purtatorilor de mesaje ai PDL, dar nimeni, efectiv nimeni, de la dreapta la stanga si inapoi, nu a remarcat faptul ca Puterea nu are de gand sa dea inapoi in privinta agendei “reformiste”, adica distructive aplicate tarii si oamenilor [De fapt, a existat o voce palida: taman seful UDMR, Kelemen Hunor, ne-a dat vestea buna – probabil in replica la discursul prezidential din fata diplomatilor straini – ca in anul acesta nicio reforma majora nu mai poate fi aplicata. Realist si foarte cinic liderul politic al maghiarilor…] Nimic nu s-a clintit din mitul “reformei”, al “modernizarii” si al “necesitatii austeritatii”. Nimic si nimeni – nici macar opozitia (parlamentara sau cea TV, cu mici exceptii: Dinu C. Giurescu, Ilie Serbanescu si inca 2-3 nume) – nu a pus la indoiala mitul politicilor neo-liberale impuse Romaniei de UE si FMI, aflate oricum pe ultimele randuri ale celor constestati astazi in strada. (N.B.: partidele de opozitie nu numai ca NU vor o alternativa geostrategica pro-rusa, asa cum sunt acuzate de unii, dar sunt la fel de “atasate neconditionat” crezurilor si angajamentelor euro-atlantice – asa ca pana la “Iliescu si minerii”, “Nastase si coruptia”, etc, cei care critica USL-ul ar trebui sa puna problema: au de gand cumva sa ne scoata acestia din statutul de garnizoana a CIA si de colonie de tip lumea a treia fata de UE si FMI?!).  Politici neoliberale care nu sunt impuse de vreo instanta divina, ci de gruparea care conduce in acest moment institutiile Comisiei Europene. Anume, “popularii europeni”, grupare partinica paneuropeana din care fac parte Van Rompuy, presedintele UE, JM Barroso, seful Comisiei Europene, care a condus pana mai ieri Parlamentul European, si care se afla la putere in Germania si in Franta, acest duo care dicteaza, in coordonare cu Bruxelles, ritmul si mecanica crearii SUE.

Evident, guvernul nostru face parte din aceasta grupare populara, lucru lesne de identificat in alianta (vasalitatea) fata de agenda impusa de FMI, UE si Germania in Europa.

Acest chip al Uniunii, ce se traduce prin austeritate, autoritarism, eurocratie, printr-o evidenta si aproape fatisa ocolire a demos-ului (vezi reactia fata de ideea lui Papandreou de a face referendum in Grecia) se mai fardeaza, pentru a castiga timp, si sub masca “revolutiilor tehnocrate”, care ar aduce lideri “curati”, ce implementeaza insa aceeasi agenda a austeritatii in tarile lor (exemplul Italiei si Greciei). Este o supapa prin care presiunile se pot elibera pentru a impinge mai departe aceeasi agenda. Cel mai probabil, acelasi scenariu il vom vedea pus in aplicare si la noi. Am mentionat filmul “popular” in toata aceasta schema pentru a intelege ca, daca jocul geopolitic sau, si mai mult decat atat, o va cere, sau daca presiunea populara, a acestui demos sarit peste rand, se va manifesta, nicio problema: el poate fi inlocuit cu filmul “socialist”. Nu este cazul in acest moment si chiar si pentru acest an (Stratfor observa ca sunt putine alegeri in tarile europene in 2012).

Folosirea acestei supape, a unui mecanism controlat de deturnare a protestelor sociale intr-o directie pre-stabilita, poate fi folosita cu atat mai usor cu cat exista, in mod spontan, o doza de idealism utopic naiv in societate, in aspiratiile liderilor de opinie si ale diferitelor grupari marginale ale sale. Nu discutam aici de acei trepadusi aflati pe statele de plata al puterii, care propaga in mod programatic in eter teza protestelor anti-sistem, si nici de diversele asociatii, partidute si miscari de “suporteri” sau de “nationalisti”, organizatii de buzunar, folosite ca mase de diversiune de catre serviciile secrete.

Exista o serie de teme utopice pe care le putem enumera ca atare:

Teza Pietei (Universitatii) ca instanta publica a civismului activ, prezent si eficient atat ca reprezentare a tuturor, cat si ca modalitate de cenzurare a exercitiului puterii politice

In realitate, acest lucru este imposibil. In primul rand, emotia, unitatea si mobilizarea strazii in cadrul unui asemenea protest nu poate dura la nesfarsit. O asemenea stare de spirit de efervescenta colectiva este prin definitie trecatoare. Este drept ca omenirea din timpurile moderne a tanjit dupa ea, ca dupa un fel de matca pierduta, caracterizata prin UNITATE, TOTALITATE si PARTICIPARE intensa.

Lumea veche, organica, era alcatuita in asa fel incat o astfel de tanjire nu isi putea face loc. Ierarhizata, coerenta, coagulata si pe baza unor raporturi mai degraba parintesti decat strict legale (deci reci) sau de subordonare, lumea veche avea diferite grade si trepte prin care omul participa la viata sociala si/sau politica, astfel incat fiecare simtea ca avea locul si rostul lui. Numai in zilele noastre (adica de la intrarea in modernitate) s-a simtit omul lipsit de rost, de sens, exclus din viata societatii si, in replica, simtind nevoia unei… revolutii.

Riscul unei asemenea aspiratii? Slabiciunea pentru solutiile totalitare. O spune, printre altele, Mircea Vulcanescu. Ce altceva au fost miscarile totalitare ale nazismului si comunismului, de dreapta sau de stanga, decat incercari de creare artificiala a unei lumi… organice? Rezultatul, insa, nu a fost nicio lume organica, ci un stup al albinelor lipsit de libertate. O unitate cu forta si o participare siluita. De retinut ca totalitarismul a inceput in strada, deseori, ca a fost o miscare, ca a vrut sa schimbe sistemul, ca se baza pe o revolutie permanenta tocmai ca principiu de PERMANENTA MOBILIZARE  a societatii.

Totalitarismul, inainte de a insemna lagare si executii, a insemnat o ”solutie” de mobilizare completa si perpetua a societatii in jurul unui ideal si/sau a unui lider charismatic (ca tot se cauta un lider al Pietei)

Piata, ca instanta suprema de validare morala si politica, Piata, ca cenzor al puterii este o iluzie. Nu avem nevoie de “sanctificarea” si inchinarea la idolul “Pietii Universitatii”, ci de existenta unei societati vii, prezente la ”firul ierbii” (pacat ca au compromis sintagma cei de la Noua Republica), a unei strazi in care sa existe vecinatate, solidaritate, comunicare, capacitate de a actiona impreuna. Din nefericire, acestea nu exista in Romania decat ca exceptie. Din acest punct de vedere, este o eroare focalizarea exclusiva pe Piata Universitatii si trecerea cu vederea a protestelor din provincie. Se repeta aceeasi scena clasica a revolutiei, a Parisului care da tonul. Dar cat de facil de deturnat este o miscare condusa de un singur centru.


Teza schimbarii sistemului si a clasei politice

Prezenta in forma variata, teza aceasta contine tot o aspiratie absoluta ca si cea anterioara, dar are un aspect mai brutal, pentru ca se raporteaza nu atat la o stare de spirit, la ”drogul revolutiei”, ci la o tinta concreta: sistemul si elita.

Intr-un mod si mai evident decat teza anterioara, aceasta este imposibil de pus in practica, altfel decat prin caile stiute pana acum in istorie: revolutie, distrugerea sistemului si a elitei. Altele noi pur si simplu.. nu exista si la o privire oricat de sumara si realista, nici nu se vor descoperi.

a) Sa inlocuiesti o intreaga clasa politica nu inseamna doar sa inlaturi cativa capi politici ai puterii si ai opozitiei. Nici macar nu inseamna doar sa schimbi tot parlamentul. Clasa politica inseamna structuri politice, adica partidele, care au organizatii si reprezentanti in teritoriu, au prelungiri in institutii ale statului, in orice strat al societatii, practic. Nu conteaza ca aceste structuri sunt subrede sau nu, ca sunt bazate pe oportunism sau nu, conteaza ca ele… sunt, exista ca atare. Sa vrei alta clasa politica inseamna, astfel, sa vrei sa inlaturi toate aceste structuri, ceea ce e enorm. Adica imposibil, practic. Exista cel mult mijlocul de a-ti face intrare in clasa politica, de a accede in parlament, de a fi vizibil, ca forta marginala. Este exact ceea ce incearca sa mimeze astazi puterea prin reteta “Alba ca Zapada.

Sa presupunem, insa, ca poate exista si alta varianta decat Noua Republica, una sincera si idealista. Ce va face aceasta noua miscare? In cazul in care va reusi sa castige vizibilitate si voturi si, astfel, sa ajunga in Parlament, primul lucru care va trebui sa-l faca va fi …acomodarea cu vechea clasa politica. Din toate punctele de vedere, nu doar ca dialog, ci si ca relatii si schimburi de putere.

Poate, eventual, va participa si la guvernare, girand astfel, la modul maxim, insasi clasa politica impotriva careia si-a facut un stindard de lupta. Prin urmare, o astfel de miscare e condamnata de la bun inceput sa insele asteptarile si sa esueze. Sunt rare exemplele de miscari pornite astfel, paralel si concurent cu vechea clasa politica, care sa fi reusit sa devina o forta politica majora. Insa nu cunoastem niciun exemplu de miscare din afara clasei politice care sa fi reusit sa devina forta politica majora si sa schimbe semnificativ viata politica a unei natiuni. Poate nu stim noi…

b) Schimbarea sistemului e si mai iluzorie. Nici nu merita prea multa atentie o asemenea idee. Sistemul nu se va schimba decat in regulile …sistemului, oricat de “anti-sistem” vor fi aceste reguli. Sa schimbi sistemul, adica sa schimbi modul in care se exercita puterea politica, modul in care se face economie, relatiile sociale, TOTUL. Sa presupunem, prin absurd, ca exista o grupare de oameni onesti si idealisti care vor sa schimbe sistemul. De unde vor incepe? Cum vor proceda acestia astfel incat sa iasa din sistem, sa fie exteriori acestuia, asadar, ca sa il poata schimba? O sa actioneze de pe luna? 🙂 Se vor suspenda intr-un balon si vor pluti aerian peste tara, tragand cu decizii? Si de unde vor incepe? Vor decreta disparitia capitalismului neoliberal? Si daca vor decreta ce? O sa aiba vreun spasm capitalismul respectiv? Sau o sa decreteze o noua lume guvernata de noi reguli, mai bune si mai frumoase? Si daca o vor decreta, lumea va fi guvernata de aceleasi reguli inradacinate – ca sunt bune sau rele, nu conteaza, esential e ca exista, spre deosebire de decrete, care sunt doar pe hartie sau doar in pixeli. Cati au mai procedat astfel si cu ce sanse de reusita? Sau vor chema… ONU si Vaticanul in ajutor? Ceva tehnocrati profesionisti, sa dea o mana de ajutor instaurarii noului sistem…

Pe scurt, programul acesta radical de schimbare a clasei politice si a sistemului este incredibil de naiv si de iluzoriu. In mod concret, el duce la… nimic. Daca obiectivul, in politica, e absolutul, atunci e clar ca rezultatul logic nu poate fi altul decat… nimicul, pentru ca absolutul nu are ce cauta si nu se poate acomoda in politica. Sa vrei sa schimbi intreaga clasa politica inseamna sa nu faci nimic sau sa tradezi idealul acomodandu-te acesteia, facandu-ti prin si cu ea loc in politica mare. Sa vrei sa schimbi sistemul inseamna sa nu faci nimic sau sa te lasi folosit de el pentru a farda o noua fata, mai “umana”, a acestuia. 

Desigur, ne referim aici la sistemul democratiei reprezentative, fie si relative, democratia cunoscuta si sub numele peiorativ de partitocratie. Peirorativ sau nu, e cam singurul sistem politic cunoscut care permite o oarecare libertate politica si de exprimare. Nu ne referim la regimurile deja totalitare sau dominate de un partid unic, unde puterea nu se poate mentine decat prin masuri totalitare si unde, in momentul in care regimul nu se mai poate sustine, se prabuseste la presiunea externa sau interna.

Singurele programe care au vizat, intr-adevar, schimbarea clasei politice partitocratice si a sistemului, au fost cele totalitare. Obiectivelor absolute li s-au adaugat mijloace absolute si totul a devenit permis in numele scopului atat de sublim.

Spiritul conservator si provocarile vremii

Culmea este ca parte din tezele expuse mai sus se regasesc si in cadrul unor grupari care se inscriu in zona traditionalista sau conservatoare. Si totusi, asemenea obiective sunt in mod flagrant revolutionar-“progresiste”, anti-conservatoare. Spiritul consevator este, prin definitie, unul al prudentei, al moderatiei, al discernerii. Spiritul conservator este unul al scepticismului fata de ideile prea avantate de schimbare politica si sociala. Nu are incredere in radicalisme, oricat de mult promit acestea instaurarea unei lumi normale sau traditionale. Conservatorul stie ca sistemul NU poate fi schimbat, ca clasa politica NU poate fi inlocuita. Ca asta inseamna inginerie sociala. El este reactionar, adica vehement, atunci cand vine vorba despre directia in care evolueaza lumea, dar este atent si realist cu privire la mijloacele prin care se poate interveni in mod activ.

Este conservatorul un fatalist pasiv? Nu. Conservatorul are atitudine si cere solutii. Ele vor fi intotdeauna la nivelul șurubărelilor, nu la nivelul utopiilor maniheiste cu iz milenarist. Prudenta conservatoare cere o interventie localizata si punctuala, pe principiul vazand si facand. Trebuie definit raul si operat acolo unde se poate si unde e urgent. 

In acest sens, in concordanta cu atitudinea si analizele de pana acum, consideram ca o urgenta ar fi indepartarea acestei puteri in intregimea sa. Nu pentru ca reprezinta puterea in sine sau pentru ca e sistemul, sau pentru ca e parte a unei clase politice…  Ci pentru ca puterea, cu de la ea… putere, s-a alipit fara rest unei agende antinationale si antiumane si se identifica cu ea. Daca agenda ”reformista” si ”modernizatoare” nu ar avea ritmul absolut dement din ultimul timp, daca ar fi o minima consideratie fata de societate, fata de Romania, atunci urgenta zilei nu s-ar fi tradus in inlaturarea neintarziata a acestei puteri.

Protestele sunt normale, ele exprima o rabdare ajunsa la capat a oamenilor. Dar nu e bine sa ne inchipuim ca ele vor putea fi inceputul unei democratii reale in Romania sau inceputul schimbarii clasei politice si a sistemului, oricat de ticalosite sunt acestea.

E mai rezonabila, pana la aceste obiective absolute, o lista de revendicari negativa: opriti proiectul Rosia Montana, opriti privatizarile de orice fel, opriti reorganizarea tarii, opriti legea sanatatii, opriti legile guvernarii electronice etc.  Sunt cele mai grave puncte de pe agenda ”noii ordini institutionale” in care vrea sa ne arunce actuala putere. Si pare ca suntem gata sa le uitam, visand cu ochii deschisi la noi orizonturi.

Intrebarea care se pune este daca actuala putere va recunoaste, catusi de putin, ca aceste revendicari sunt indreptatite sau o va tine langa cu faptul ca ele sunt necesare si, mai mult, salvatoare pentru Romania. Or, chiar presedintele a tinut sa ne asigure, de curand, ca priveste agenda ca fiind neaparat necesara si prioritara! E bun pasul inapoi facut in privinta lui Arafat si a proiectului Legii Sanatatii, insa, in contextul acestei atitudini generale, e doar un mic viclesug bun pentru castigat timp. 

Cand un om e greu lovit de boala are simptome grave. Nu poti face nimic cu acest om pana nu actionezi, initial, asupra simptomelor. Un bolnav care aiureaza de febra, de pilda, trebuie urgent tinut departe de apa si de altele, pana cand indepartezi pericolul iminent pe care si-l poate face luisi si abia apoi actionezi la boala de fond. Nu il lasi sa bea apa in continuare, zicandu-ti ca o sa ii administrezi o aspirina ulterior si o sa-l faci bine sanatos. S-ar putea ca, procedand astfel, sa ajungi la vorba lui Jeffrey Franks: operatie reusita, pacient mort.

Legaturi:

*

 

*

*

 

***

Sa ne reamintim…:

***


Categorii

Acordul cu FMI, Criza mondiala, Opinii, analize, PROTESTE ROMANIA 2012, Razboiul impotriva Romaniei, Revolte populare, revolutii, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

39 Commentarii la ““Revolutia” Pietei Universitatii intre UTOPIILE DEMOCRATIEI TOTALE si ale SCHIMBARII DIN TEMELII a sistemului

  1. „Insa nu cunoastem niciun exemplu de miscare din afara clasei politice care sa fi reusit sa devina forta politica majora si sa schimbe semnificativ viata politica a unei natiuni”. SOLIDARITATEA din Polonia.

  2. @Bogdan:

    E un exemplu bun, insa pentru tarile cu partid unic, nu pentru situatia noastra. Acolo a cazut un regim si un sistem politic, nu si un sistem in intregul lui.

    Noi ne gandeam insa la sisteme democratice sau macar relativ democratice, pluripartinice.

    Comparatia era mai mult cu perioada interbelica, unde a existat aceeasi stare de neincredere si dezamagire fata de democratia partidelor politice, pe fondul crizei economice si a multor probleme. Totalitarismul a parut a fi multora un raspuns la aceste crize pentru ca, asa cum am atras atentia si in postare, nu era vorba, in prima faza, de lagare, politie politica si executii.

  3. http://www.adevarul.ro/andrei_craciun-editorial/Jos_Basescu_7_630606934.html

    Fără introducere: românii revoltaţi au dreptate să-şi urle disperarea pe străzi. În ţara preşedintelui Băsescu guvernează răul-plac, tupeul de borfaş, prostia plenară şi lichelismul deplin. Da, regimul Năstase a lăsat România jefuită şi ruptă în două. Dar mai ştiţi speranţa? În 2004 – exista. Studenţii care au ieşit în stradă la începutul acelui decembrie erau infantili, sigur că erau, cu al lor „Băse e cool” cu tot, da, dar încă îşi mai puteau imagina viitorul aici – acasă. Şi iată-ne, după opt ani: în adânc, România nu e nici măcar cu o secundă mai morală. Timpul a fost irosit: viitorul nu mai există. Ultimii naivi ai acelui început de decembrie vor muri sau vor pleca, dar oricum vor fi liberi. Mai mult: toate semnele arată că România va fi la fel până la sfârşitul lumii, poate chiar şi după Apocalipsă.

    Şi iată-ne după opt ani: statul reformat de Băsescu este un stat fără nicio speranţă şi – cel mai grav – fără elite credibile (Opoziţia are ridicolul ei, profund consolidat). Uitaţi-vă, deci, în jur! Cine a trăit bine în regimul acesta? Ce ziceţi de cei cu mentalitate de viermi? Ce ziceţi de intelectualii publici care şi-au înlocuit conştiinţa cu straturi succesive, şi tot mai ample, de slănină? Avea, desigur, dreptate Orwell la sfârşitul „Fermei animalelor”: cu prea multă putere, oamenii nu se înalţă. De fapt, decad: cu prea multă putere, oamenii devin porci. Avea, desigur, dreptate şi bătrânul Borges: „O dată la câteva veacuri, trebuie arsă Biblioteca din Alexandria”.

    Nu, nu ascultaţi oxiurii de presă din sinecurile băsiste – îi ştiţi. Nu, nu-i ascultaţi nici pe ceilalţi isterici (sunt atât de scârboşi în servilismul lor interesat!). Nu-i ascultaţi nici pe securiştii cu legitimaţii de ziarişti (îi veţi recunoaşte uşor: vor întotdeauna să vă bagatelizeze deznădejdea, şi sunt tot mai mulţi). Ascultaţi-vă, cu inima şi cu mintea, singuri, adevărul. Este, de altfel, singurul adevăr integral.

    Românii revoltaţi au dreptate să-şi urle disperarea pe străzi, dar „Jos Băsescu!” e un slogan grav cât un diagnostic fără întoarcere, un slogan care arată cât de puţin se înţelege încă din politică. „Jos Băsescu!” nu este o soluţie, „Jos Băsescu!” vine târziu şi nu ar fi venit niciodată, dacă ar fi existat reacţii civice coerente la toate abuzurile ultimilor ani. Dar s-a tăcut (morbidă tăcere!) şi când s-au furat alegerile din 2008 şi din 2009 cum s-au furat – când aparent au câştigat unii, deşi, de fapt, am pierdut toţi. Ce vreţi mai simplu de atât: nu există democraţie unde există voturi vândute pe un kil de ulei.

  4. In primul rind felicitari! Excelenta analiza!! Sint 100% de acord cu ea.

    Ar mai putea fi de adaugat un lucru sau un factor: cel extern. Chiar daca, prin cine stie ce minune ar aparea acei conducatori extraordinari, acel grup providential,lasind la o parte ca va fi ceva neasteptat pentru o societate mult prea inecata in interese meschine, in invidie si in ura LA TOATE NIVELELE (asa cum este societatea romaneasca), atunci le-ar fi foarte, foarte greu sa reziste tocmai pentru ca acum, spre deosebire de alte periode din istorie,sistemul este globalizat: si-a creat o retea de structuri si de interese de asa natura incit intr-adevar este foarte greu sa te izolezi (doar daca ai fericirea sa fii o insula pierduta in Oc. PAcific si poate nici atunci.

    Iar cei care se opun planului, patesc cam ce a patit INTREAGA conducere poloneza….

    Cit despre cei care spun: ce nu este posibil la om este posibil la Dumnezeu….sint foarte de acord cu ei, dar: ca sa vrea Dumnezeu sa faca ceva trebuie sa existe si oamenii care sa se roage si sa traiasca dupa voia Lui…Si cu cit raul este mai mare, mai adinc, mai intins…cu atit calitatea si chiar numarul celor care se roaga trebuie sa fie pe masura…altfel….In crestinism exista doua fatete: una in care fiecare se mintuieste individual, dar si cea in care fiecare il poate ajuta pe celalalt sa se mintuiasca sau poate sa-l ajute pur si simplu, si asta este o treapta superioara celei de salvare individuala.Deci e nevoie de mult “material” ortodox de calitate (ca sa vorbesc mai plastic) pentru ca vointa divina sa fie miscata nu numai la nivel individual pe principiul ‘scapa care poate” dar si la nivel de mase. Intrebare: oare aceasta cantitate/calitate critica exista ca sa determine “fisiunea”?

    Deci, decit sa speram la cai verzi pe pereti, mai bine sa incercam sa avem o viziune mai realista si reactii si mai ales cerinte mai prudente (tip conservator, vorba adm.)pentru ca tot terenul este minat!

  5. @admin:

    da, buna analiza. (as indrasni sa spun ca face de rusine intreaga armata de analisti ce defileaza pe sticla in zilele aceste)

    As completa, daca imi este permis, cu cateva idei:

    – spuneti: “cu atat mai usor cu cat exista, in mod spontan, o doza de idealism utopic naiv in societate”.
    Eu as zice ca aceasta doza de idealism este fireasca si necesara si nu este periculoasa prin ea insasi. Cu adevarat periculoasa este marea lipsa de discernamant, de responsabilitate (a cuvantului, a manifestarilor s.a.m.d.) si o superficialitate la fel de mare (in gandire si in abordarea problemelor) a societatii romanesti in ansamblul ei.
    Acestea insa fac ca idealismul sa fie intradevar periculos prin sine insusi si sa poata fi manipulat, rapid si lejer. Mai adaugati in acest mix si energiile tineresti ale activismului fara minte (pe langa cel aflat “in serviciu”, pe varii state de plata).

    (1) sa ne uitam un pic, simplist desigur, si la structura societatii romanesti actuale:

    (i) generatia adolescentina (copchiii si adolescentii) este o generatie Facebook, de tipul “click si uita”. Ai dat click, ai “participat”, a doua zi ai uitat. Neeeext…
    (ii) generatia de mijloc, cea tanara si de varsta mijlocie. Asta in mare parte este o generatie cu un “corporate mindset”, o generatie reeducata in cubiculele multinationalelor, dopata cu “spiritul” acestei lumi, cu Zeitgeist-ul hightech, politic corecta prin natura, incorsetata in “intelepciunea acestei lumi”, incadrata, aliniata.
    In afara “corporatistilor” mai regasim functionarimea tanara, de rang nou, careia i s-au imprimat (cu sarg) toate tarele acestui “sistem” de conducere, corupt si putred pana in maduva. Care a invatat “sa se descurce”.
    Alta clasa de mijloc nu prea exista, oameni cu initiativa si antreprenori aproape ca lipsesc cu desavarsire. Multi au fost “ajutati” sa plece, fie la cules de capsuni prin fermele Europei, fie la cules de neutrini prin laboratoare sale. Pentru ca ultimul lucru care le trebuie celor ce conduc este acela de a favoriza initiativa altora, de a le da posibilitatea sa ia initiativa. Asa ca i-au centrifugat pe acestia.
    Ce a mai ramas pe acest palier? A mai ramas ghetoul, a mai ramas saracul, defulatul, “nerealizatul”, esuatul in galerie, in droguri sau in alta parte. Cel care a fost centrifugat in zona “marginasa” si tinut acolo, sub control, infiltrat, numai bun de manipulat, invartit, strangulat, sufocat, ajuns bataia de joc a tuturora.
    (iii) generatia in varsta, majoritatea pensionari sau functionari blazati, uscati, tocatzi si bine maruntziti in cei 20 de ani de tranzitie. Cei carora nu li s-a luat mai recent doar pensia ci cei carora li s-a ucis speranta. Astfel incat au ajuns o generatie care se spala pe creier, aproape voluntar, inert, zi de zi, seara de seara, in fata televizorului. Acestia nu mai lupta cu nimeni, nici macar cu ei. Ar trebui sa ne uitam la parintii si bunicii nostri si sa plangem cu lacrime amare…

    La aceasta incercare de radiografie as mai adauga inca un fapt:

    (2) dezbinarea operata cu sarg in toti acesti ani dar cu precadere in anii de criza – via masinaria de propaganda (media, ong, fundatii, sorosiene sau nu, think-tank-uri).
    Atat la nivel de generatii (unde oricum e mai usor, e suficient rupi familia si sa adancesti apoi prapastia) dar mai ales intre bresle.
    Functionarii de stat contra privatilor. Cei din educatie contra medicilor, artistii contra […], oamenii de cultura contra […], intelectualii contra […]…insiratii pe toti si faceti combinatii pana obositi.
    Peste toate mai puneti si atacul la baioneta al secularistilor (sub flamura “stiintei”) impotriva credinciosilor si raspunsul celor din urma, de cele mai multe ori gresit, lipsit de vlaga ori, dimpotriva, agresiv si zelotist.

    Ce ar mai putea iesi de aici? Vreun “salvatore de la patria”? O grupare politica cu reale principii crestine? NICI O SANSA. Si chiar de-ar fi o minuscula sansa, NU S-AR PUTEA ACUM. Nimic nu e posibil peste noapte caci orice minune din asta venita asa tine nu mai mult de 3 zile. Sau, pana a doua zi dupa alegeri.

    Si apoi, stie orice filozof, lumea nu o salvam “en-gross” ci “en-detail”. Pornind de la micul nostru univers. Exterior si din ce in ce ma interior.
    Solutiile pentru marile probleme ale societatii sunt rezolvarea micilor probleme ale fiecaruia. Sa invatam sa fim atenti cu noi si cu cei din jur, responsabili in tot ceea ce facem, mereu la datorie, mai curajosi, mai implicati, mai cu aplecare catre celalalt si, mai ales, mai rabdatori si mai cu rabdare. Asta este partea noastra. Restul, sa invatam sa il predam in mainile cui trebuie asa cum trebuie sa ne predam si pe noi, inainte de toate.

    Iertati, iar am vorbit prea mult.

  6. @Alin-7:

    Da, si la fiecare palier exista cate o initiativa din asta “idealista”:

    Pentru clasa de mijloc “corporate mindset”, la care eventual sa se alature si studenti, exista miscari ca Impreuna 2012. Pentru cei marginali si mai tineri, exista gruparile ND, pentru pensionarii radicali(zati) exista Partidul Poporului s.a.m.d.

    E ciudat acest reflex de activism politic, pana la urma. E reteta sigura a dezamagirii, cum s-a intamplat si dupa efervescenta anilor 90, cand romanii descoperisera democratia si erau puzderie de partide in Parlament. NU ASTA E IDEEA! Nu de miscari noi e nevoie, ci de descoperirea unei atitudini noi: ca romanul are GLAS, ca exista, ca se poate pronunta pe agenda guvernantilor, ca nu este cobaiul experimentelor politice. Aceasta ar trebui sa fie lectia realista a acestor proteste, in opinia noastra.

  7. Corect.

    Si, apropo de reflexul asta de activism politic. Acum a iesit la suprafata in proteste indreptate impotriva celor aflati la putere (asa cum e si normal, doar ei au guvernat tara in ultimii ani. ce e aia sa protestezi impotriva opozitie, huh? este irational).
    Dar reflexul exista deja si era si asta firesc sa existe; numai ca romanul comenta si ii afurisea pe la colturi, la un paharel, la piata, acasa, in fata televizorului, in timp ce o mai ciomagea pe nevasta etc…

    Baiul ii, ca si atunci cand era asa marginal si mai mult individual, la nivel micro, activismul asta politic era numai in vorba nu si in fapta.
    Pai, pe cati cetateni i-ati vazut sa aiba responsabilitatea si curajul de a se duce sa “il ia de gat” pe reprezentantul sau in parlament? Ati vazut vreo coada la vreun cabinet de deputat sau senator?

    Prin urmare, daca pe cetatean nu l-a interesat suficient de mult incat sa aiba grija de ce se intampla in circumscriptia lui, in ograda lui, cu alesul lui…sa il tie pe politicianu’ lu’ peste sub presiunea rezultatelor, sa ii aduca aminte de promisiunile facute si sa ii ceara socoteala…normal ca politicianul si-a facut de cap total si pana la capat. Si a ajuns sa il desconsidere completamente pe elector si sa vada electoratul doar prin prisma “bazinelor” si a numarului de voturi. Se uita si vede o mare masa de fraieri numa buni de stors si de intors. Si vede asa pentru ca asta l-am lasat noi, cetatenii de rand, sa vaza.

    Vedeti, boieri dumneavoastra, cum raul s-a salasluit in sanul Cashii Poporului pentru ca cetatenii n-a facut nimic sa-l opreste, ma’ntzelegi?

    Imi aduc aminte cum in toamna trecuta, de recensamant, UN SINGUR cetatean a avut curajul sa ii dea in judecata. UNUL SINGUR. Si nu, n-am fost eu ala. Eram plecat cu niste treaba, incepuse meciul la televizor.

  8. @admin
    Ma uit acum la tv si nu-mi pot crede ochilor – o spanzuratoare in care se afla o papusa de carpa de care trag si pe care se revarsa furia multora; intrebat de reporter ce reprezinta, proprietarul a spus mandru ca este TB la judecata poporului.
    Oare refuzul constat in a accepta realitatea sa fi starnit ura pe care nu-mi amintesc s-o fi simtit pana acum in piata?
    Mie mi se pare incredibil si destul de periculos, pentru ca violenta atrage violenta.

  9. @carmen:

    Nu a fost doar acum si nu doar in Piata Universitatii.

    Si nici nu e de mirare – cand starnesti oamenii in halul asta, la ce te poti astepta? In orice caz, e doar o “pedepsire” simbolica, nimeni nu ar recurge la propriu la asa ceva, credem. Insa atunci cand semeni vant, ce poti culege altceva decat furtuna.

  10. De acord, insa furtuna incepe sa capete conturul urii. Putin mai devreme un copil, pe umerii parintelui sau repeta la unison cu el si toti din jur : “iesi afara,…” . Ceva s-a schimbat, nu mai este ca acum cateva zile. Cel putin pentru mine. Toata lumea se cearta cu toata lumea, se contrazic in declaratii, acuze reciproce….

  11. Imi place analiza. Obiectiva si atenta la detalii.

  12. @carmen:

    Nu pare, totusi. Sunt exagerari – unele deplasate, altele de stadion – ale manifestarilor publice, insa curentul nu pare unul incarcat de ura, cel putin noua nu ni se pare asa in acest moment. Fata de atmosfera imbacsita care emana de la varful puterii, fata de modul in care insusi presedintele a atacat unele categorii sociale sau a incercat sa le intarate una impotriva celeilalte, fata de modul in care au fost usuite organizatii gen ND din Piata, oamenii nu par a fi atinsi de morbul nihilist al urii si distrugerii.

  13. E posibil ca reactille respective sa fi fost putin exagerate dat fiind ca se aflau in fata camerelor. E prima oara cand deschid tv astazi.
    De altfel, depinde si de ce post tv urmaresti; privite in paralel, aceleasi imagini te fac sa percepi o realitate diferita uneori.

  14. „Iată, Domnul Dumnezeu Savaot va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice ajutor, orice hrană de pâine şi orice sprijin de apă, pe viteaz şi pe omul de luptă, pe judecător şi pe prooroc, pe prezicător şi pe bătrân; pe căpetenia peste cincizeci, pe sfătuitor, pe înţelept, pe fermecător şi pe ghicitor. Voi pune băieţi căpetenii peste ei şi copiii vor domni peste aceia. În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun. Atunci va alerga omul la fratele său, în casa tatălui său, şi-i va zice: Tu mai ai o haină, fii căpetenie peste noi şi să fie aceste dărîmături sub mâna ta. Iar acela cu jurământ se va lepăda: Nu pot vindeca rănile poporului! N-am în casa mea nici pâine, nici haină, nu mă faceţi conducător peste popor! Ierusalimul va ajunge dărîmătură şi Iuda este gata să cadă, căci limba lor şi gândurile lor sînt împotriva Domnului şi dipreţuiesc privirea slavei Lui. Înfăţişarea lor mărturiseşte, căci ei îşi vădesc păcatele lor ca Sodoma, în loc să le ascundă. Vai de ei! Căci ei şi-au făcut loruşi rău… Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi femeile domnesc peste el.” (Isaia, 3, 1-12)
    Ca întotdeauna, tot „a Domnului este mântuirea”.

  15. Intr-un fel inteleg dorinta de respingere a intregii clase politice de catre unele persoane (nu ma refer la cei care manipuleaza). Coruptie a existat peste tot si in toti anii, furtul la fel, iar supararea e mare. Totusi, niciodata la asemenea nivel, generalizat, nu atat de mult si nu asa ‘pe fata’ ca in ultimii ani, in care pdl-ul a guvernat.

    Infiintarea unei noi clase politice este o utopie. Vor veni altii in locul lor, dornici de inavutire, pentru ca asa sunt oamenii in zilele noastre. Moralitatea si cinstea nu mai sunt reprezentative pentru multi oameni, majoritatea vor sa profite de pozitii spre propriul interes si beneficiu. Nu exista padure fara uscaturi, si e imposbil sa iti dai seama cine se va tine de promisiuni, si cine va ajunge sa tradeze.

    Deci daca oamenii nu pot fi schimbati, atunci mecanismele dupa care functioneaza cei aflati la putere trebuie schimbate. Sa nu mai poata da orice guvern ordonante de urgenta prea usor, legile cu asumarea raspunderii sa fie interzise, la fel si posibilitatea de a trece de la un partid la altul in timpul mandatului politic, control mai aspru si pedepse penale, chiar, pentru cei cu functii de raspundere in stat.

    Cat priveste, pdl=usl, aceeasi ‘mizerie’, este o… mizerie. Actuala putere a inventat acest slogan pentru a scapa de sub linsajul public mai usor, schimband, cum bine scrie in nota admin, sloganul dintr-unul contra putere, intr-unul contra sistem (vezi securistii care se rotesc la putere, sau mai nou, Zeitgeist, etc.).
    Vina intregii clase politice nu inseamna decat diluarea vinei actualei puteri tradatoare (dictatura prin anularea separatie puteri in stat, furtul resurselor tarii, politici malthusiene, sfidarea si batjocora fara precedent a populatiei, nepotismul si despotismul nesimtit si fara limite), si scaparea ei pe usa din dos, fara a mai fi trasa la raspundere pt tot ce a facut in ultimii ani.

    Oare refuzul constat in a accepta realitatea sa fi starnit ura pe care nu-mi amintesc s-o fi simtit pana acum in piata?

    Ura mocneste mai demult. Atunci cand ti se taie 25% din salariu si alte indemnizatii, sau ramai somer (si cu credite la banca), cand vezi cum cum esti sfidat si furat pe fata, mai ales cand esti batjocorit si tratat cu aroganta, ura pentru cel care a cauzat acestea devine oarecum fireasca (nu ma refer dpv crestinesc). E normal sa refuzi sa accepti aceasta realitate, pe care au compus-o cei care au adus, cu buna stiinta, acest popor in halul acesta, aplicand cele mai severe masuri de austeritate in cea mai saraca tara a Europei. Este revoltator, iar revolta duce la ura, refulari si la acest gen de manifestari.

  16. “Insa nu cunoastem niciun exemplu de miscare din afara clasei politice care sa fi reusit sa devina forta politica majora si sa schimbe semnificativ viata politica a unei natiuni.”

    Partidul comunist
    Legionarii
    Partidul nazist
    Islamistii
    Tinerii turci

    Etc etc etc — sunt multe exemple, dar prea putine cele care au construit ceva mai bun decat au daramat

  17. @mahai:

    Pai exact ce spuneam, majoritatea fiind miscari totalitare.

    Cu Islamistii si tinerii turci e mai complicat… Turcia nu a fost cine stie ce democratie parlamentara si nici astazi tarile arabe nu exceleaza in asa ceva, ci sunt structuri dictatoriale mai mult sau mai putin destinse.

  18. Admin,

    Pe vremuri femeile si taranii nu li se permitea sa faca politica. Stiau batranii ce stiau. :)))))

  19. @ Ioan:

    Cum nu suntem niciuna, nici alta.. macar sa analizam totusi putem… Pe vremuri e drept ca nici prostia si slugarnicia cu tupeu nu aveau atatea mijloace operative de a parazita dezbaterile serioase.

  20. (“… morbul nihilist al urii si distrugerii.”

    La vremea cand am citit scrierile pr.Serafim mi se pareau vremurile acelea mult prea indepartate; voi relua lectura acum cu mai multa atentie.)

  21. Azi noapte, otv-ul a transmis in direct congresul ppdd care a avut loc la Sala Palatului. Persoana, care mi-a spus, era deosebit de incantata de ce a vazut. Mari patri(h)oti. Totul era foarte roz. Masonul Sorin Balan ar putea fi ministru de interne si acesta are deja o lista cu 1000 de persoane care vor fi trase la raspundere… Presedintele partidul imaculatilor a spus ca cei din Piata Universitatii ii sustin, si au aratat imagini cu el, care in piata fiind, s-ar fi imbratisat cu protestatarii. Nimic nu e intamplator.
    Doamne apara-ne!

  22. Se confisca deja Piata Universitatii?

  23. “Nihilismul, asa cum spune pr. Serafim Rose, este o credinta rasturnata, mai putin preocupata sa demoleze fundamentul filozofic si teologic al Vechii Ordini, cat sa distruga credinta rivala care da viata acestei ordini.

    Razvratirea nihilista este de fapt un razboi impotriva lui Dumnezeu si impotriva Adevarului.

    Coruptia, abuzurile si nedreptatile din Vechea Ordine, chiar daca ele exista, reprezinta pretextul izbucnirilor nihiliste, nicidecum cauza lor.

    In ordinea politica si sociala, nihilismul se manifesta ca o revolutie care nu urmareste doar o simpla schimbare de guvern sau o reforma mai mult sau mai putin extinsa a ordinii existente, ci si stabilirea unei conceptii cu totul noi despre finalitatea si instrumentele guvernarii.

    In plan religios, nihilismul nu cauta doar o simpla reforma a Bisericii sau intemeierea unor biserici sau religii noi, ci o remodelare completa a ideii de religie si de experienta spirituala.

    In arta si literatura, nihilistul nu se preocupa cu modificarea vechilor canoane estetice referitoare la subiect sau la stil, nici cu dezvoltarea de noi genuri si traditii, ci de o noua conceptie asupra creatiei artistice si de o noua definitie asupra artei.

    Nihilismul ataca principiile fundamentale ale acestor discipline si nu numai aplicatiile izolate sau defectuoase ale acestora.

    Dezordinea atat de evidenta din politica, religie, arta precum si din celelalte domenii ale vietii contemporane este rezultatul unor anihilari deliberate si sistematice ale fundamentelor lor de autoritate.

    Politica si moralitatea lipsite de principii, expresia artistica dezordonata, experienta religioasa fara discernamant – toate acestea reprezinta consecinta directa a aplicarii atitudinii de razvratire la stiintele si disciplinele altadata stabile.”

    Practic, inversarea valorilor in societate este semnul clar ca drumul nostru nu este cel bun, ci se indreapta direct spre abis, spre nimicul care constituie insasi esenta nihilismului: “o noua lume, un nou om, o noua ordine, o noua epoca – impotriva a tot ceea ce a fost anterior”.

  24. http://www.realitatea.net/dan-diaconescu-unpr-mi-a-oferit-sefia-partidului_906566.html

    Realitatea se pare ca a inceput campania pentru partidul tomberon al OTV-ului…

    In acelasi timp… http://radu-tudor.ro/ponta-il-vrea-tot-pe-maior-la-sri/

  25. Pingback: IMPREUNA 2012 cu Bogdan Naumovici, pentru Rosia Montana si privatizarea statului: ALTA DIVERSIUNE “ANTI-SISTEM”, VERSIUNEA CORPORATISTA - Razboi întru Cuvânt
  26. 24 ianuarie ! ……
    Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?
    Am fost plecat vreo zece ani pe-afară;
    Azi, am venit şi-o caut cu ardoare,
    Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

    O caut peste tot, am fost şi-n sate,
    Ogoare plâng în buruieni lăsate,
    Înspre păduri, potecile uitate
    M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

    Acasă poarta nu e zăvorâtă,
    Căci mama tot mai iese şi se uită;
    Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
    Fetele …sa le mai strige iar pe nume.

    Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
    “Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
    La noi în ţară-i multă sărăcie.
    Ştiu ei – că de-or veni, la ce să vie?!”

    Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
    Cântată de poeţi odinioară,
    Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
    Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

    Acolo nu era, de bună seamă,
    Că prea o înjurau români de mamă;
    Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
    Erau culese parcă. de pe Lună!

    Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
    Călcată în picioare şi murdară?
    Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
    Eu o declar singura mea avere!

  27. Pingback: Locotenentul Alexandru Gheorghe propune: ARMATA SA INSTITUIE STAREA DE URGENTA, SA ORGANIZEZE ALEGERI LIBERE, SA SE PLEBISCITEZE MONARHIA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  28. Pingback: Guvernul Ungureanu a fost demis. Ce urmeaza? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  29. Pingback: Trei ganduri post-electorale: NEOLIBERALISMUL USL, JELANIA ”EUROPENISTILOR” SI ORIZONTUL ANTI-SISTEM - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  30. Pingback: REPUBLICA PROCURORILOR si pericolul pierderii increderii in democratie - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  31. Pingback: “Revolutia” anarhistilor si activistilor ecologisti incepe pe 1 septembrie. Pentru ROSIA MONTANA SI GAZELE DE SIST - Recomandari
  32. Pingback: CUM SA PORNESTI O REVOLUTIE [video]. Film documentar subtitrat in romana despre TACTICILE REVOLUTIILOR MODERNE - Recomandari
  33. Pingback: DIVERSIUNEA BARBU. Agresarea verbala a ministrului Barbu si vandalizarea masinii sale, provocare premeditata pentru DISCREDITAREA SI REPRIMAREA PROTESTELOR ANTI-CORPORATISTE (video) - Recomandari
  34. Pingback: Previziuni, analize, naratiuni. RISC RIDICAT de izbucnire a unor TENSIUNI SOCIALE in Romania. REVOLTELE ESTULUI: Cum sunt “lecturate” mediatic PROTESTELE ANULUI 2013? De ce mass-media mainstream cere “LIDERI SI PROGRAM” pentru noua
  35. Pingback: Previziuni, analize, naratiuni. RISC RIDICAT de izbucnire a unor TENSIUNI SOCIALE in Romania. REVOLTELE ESTULUI: Cum sunt “lecturate” mediatic PROTESTELE ANULUI 2013? De ce mass-media mainstream cere “LIDERI SI PROGRAM” pentru noua
  36. Pingback: “DESTEAPTA-TE, ROMÂNE!” – Dar la ce fel de trezire suntem chemati? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare