MAICA DOMNULUI, SPORITOAREA MINTII – povestea icoanei facatoare de minuni

15-08-2011 3 minute Sublinieri Print Print

“Locaşuri sfinte, sfinte cetăţi… Ctitorii de odinioară ale unor precuvioşi bărbaţi. Peste toate, însă, Stăpână, Născătoarea de Dumnezeu, cea care dăruieşte tuturor înţelepciune. Există chiar şi o icoană a înţelepciunii Maicii Domnului – Sporitoarea minţii…

Sfântul ctitor

Poartă un nume straniu – Tutaev. Un oraş aşezat pe malurile Volgăi, prin părţile Iaroslavului. Până în 1918, s-a numit Romanov-Boriso-glebsk, în amintirea a două localităţi independente, ce vor forma, la începutul secolului 19, aşezarea de astăzi. Mai întâi a fost întemeiată cetatea Romanov, în sec. 13, de către Roman Vladimirovici (+ 1285), binecredinciosul cneaz al cetăţii Uglici. Părintele oraşului de pe Volga, după cum citim în Istoria cnezatului Uglici, era un om nespus de înţelept. A înălţat mulţime de biserici, mănăstiri, spitale şi zeci de case pentru primirea străinilor… Cneazului Roman îi plăcea să stea de vorbă cu oameni pricepuţi şi plini de ştiinţă. Tot pe atâta, însă, iubea şi rugăciunea. A cerut de la Dumnezeu, asemenea împăratului Solomon de odinioară, darul înţelepciunii. Şi, prin înţelepciunea şi rugăciunea lui curată, a reuşit el să ţină departe, în timpul vieţii sale, pe tătarii ce pustiau adeseori cnezatele din jur…

Iubirea de înţelepciune

Vestea despre blândeţea, înţelepciunea şi binefacerile cneazului Roman se va răspândi, în puţină vreme, în tot poporul binecredincios. Iar faptele sale ajung să fie pomenite – după cum grăieşte amintita Istorie… – „peste mări şi ţări”. Astfel, oraşul întemeiat de blajinul cneaz se va dezvolta rapid, fiind împodobit cu biserici „nemaivăzute pe faţa pământului” şi mulţime de clădiri strălucitoare. Se spune că Roman, cunoscându-şi de mai dinainte sfârşitul, a chemat la palat înaltul cler, pe marii duhovnicii şi pe dregătorii de vază ai ţării, dându-le sfat ca după moartea lui să trăiască în pace, dragoste şi bună înţelegere.

Cneazul a fost îngropat în Biserica Schimbării la Faţă a Domnului, la vârsta de 60 de ani – cum ne înştiinţează Letopiseţul lui Lavrentie (1377). Moaştele sale vor fi aflate, în 1486 – o dată cu înălţarea unui nou lăcaş pe locul celui vechi – neputrezite şi frumos mirositoare.

„Povestea” vieţii, stihirile şi canoanele iubitorului de înţelepciune Roman au fost scrise de către monahii Simeon şi Serghie, un veac mai târziu, sfântul fiind prăznuit în fiecare an pe 3 februarie.

Oraşul celor 3 sfinţi

Pe celălalt mal al Volgăi, în dreptul oraşului Romanov, în sec. 15, ia naştere o nouă localitate, pe vatra unei colonii de pescari. In 1652, în Borisoglebsk – acesta era numele noii aşezări – se înalţă prima biserică din piatră. O dată cu dezvoltarea satului de pescari, vor fi construite, la întrecere cu celălat mal al vechiului oraş, mai multe biserici şi mănăstiri, cea mai importantă dintre acestea fiind Soborul învierii. Ajuns oraş în cea de-a doua jumătate a secolului 18, Borisoglebskul se va uni în 1822 cu Romanovul.

În pofida trecutului său glorios, oraşul ce a purtat numele a trei sfinţi – Roman, Boris şi Gleb – încă se mai „mândreşte” astăzi cu numele, căpătat cu de sila, unui controversat „revoluţionar” al Armatei Roşii – Ilia Pavlovici Tutaev. Întreaga Rusie vine să se închine însă aici nu la monumentul „eroului” bolşevic, ci înaintea unei vestite icoane făcătoare de minuni a cetăţii.

3 icoane ale sporirii minţii

Vechea icoană se prăznuieşte de Adormirea Maicii Domnului — pe 15 august. Numele acesteia — Sporitoarea minţii — ca şi înfăţişarea neobişnuită a chipului Maicii Domnului şi Pruncului din icoană au stârnit multe controverse de-a lungul timpului. Aceasta se află în Biserica Acoperământul Maicii Domnului din Romanov-Borisoglebsk.

O a doua icoană de acest tip, de la începutul secolului 18 – făcătoare de minuni şi ea – aparţine Bisericii Maicii Domnului din Tihvni, de la Moscova.

Literatura de specialiate din sec. 19 face referire şi la o a treia icoană a Maicii Domnului Sporitoarea minţii (astăzi, după cât se pare, pierdută fără urmă) din Rîbinsk, regiunea Iaroslav.

Icoana din Romanov-Borisoglebsk, cea mai veche dintre ele, a fost pictată la jumătatea secolului 17 de către un iconar în urma unei vedenii arătate lui de Maica Domnului.

Icoana din vedenie

Povestea icoanei făcătoare de minuni Sporitoarea minţii este descrisă de către protoiereul Vladimir Miroslavski, de la Biserica înălţării Sfintei Cruci din Romanov-Borisoglebsk în cuvinte precum acestea: La puţină vreme după ce Patriarhul Nikon s-a mutat la cele veşnice, un evlavios creştin din Moscova, citind şi răscitind cărţi bisericeşti atât din vremea lui Iosif, cât şi pe cele îndreptate de Nikon, se afla în mare nedumerire dacă se va mântui. In cele din urmă, tot gândindu-se la acest lucru, şi-a ieşit din minţi. Apoi, când şi-a revenit în fire, s-a rugat Maicii Domnului să-i întoarcă mintea cea sănătoasă... Şi arătându-i-se Maica Domnului în vedenie, i-a poruncit lui să-i picteze chipul – aşa cum i-a fost descoperit de ea, şi să se roage înaintea icoanei zugrăvite, făgăduindu-i că dacă va împlini aceasta se va face sănătos. Acest om era iconar. După vedenia avută, s-a apucat să picteze, însă, vedenia fiind scurtă, a uitat el cum să zugrăvească chipul Maicii Domnului. Atunci, s-a rugat din nou Maicii Domnului şi a continuat să picteze, după cum l-a insuflat pe el Dumnezeu. Astfel a încheiat de zugrăvit icoana, numind-o icoana Maicii Domnului „ Sporitoarea minţii”.

Cerând înţelepciune

Biserica Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului, ce adăposteşte faimoasa icoană, e unul din cele mai vechi locaşuri sfinte ale oraşului de pe Volga, datând din 1654. Până în 1771, pe acest loc s-a aflat o mănăstire de călugări. După această dată deşi era vorba doar de o modestă biserică parohiala, faima locului nu a scăzut câtuşi de puţin. De la un an la altul, în urma minunilor petrecute la icoana Maicii Domnului Sporitoarea minţii, pelerini din toate colţurile Rusiei vor asalta, pur şi simplu, oraşul. Nemaivorbind de data hramului icoanei -15 august -, când zeci de mii de oameni vin să aducă închinare Sporitoarei minţii. O singură dată pe an, de 1 septembrie, icoana „dispare” — pentru câteva ceasuri bune – de acasă. Merge atunci la şcoală, unde „ participă” la deschiderea noului an şcolar; copiii cerând, cu acest prilej, bună sporire a minţii şi înţelepciune... Precum odinioară Sfântul Roman, întemeietorul urbei…”

Gheorghita Ciocioi

(in “Lumea credintei”, nr. 8/august 2011)

  • Mai multe detalii despre icoana, plus Acatistul Maicii Domnului – La icoana “Sporirea Mintii“, pe blogul N-AM CUVINTE
  • Vezi si: ADORMIREA MAICII DOMNULUI- Predici ale Sfantului Teofan Zavoratul. Cuvinte despre Maica Domnului ale parintilor ARSENIE PAPACIOC SI DUMITRU STANILOAE (audio)

Categorii

Pagini Ortodoxe

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

30 Commentarii la “MAICA DOMNULUI, SPORITOAREA MINTII – povestea icoanei facatoare de minuni

  1. Pingback: IMPARATEASA CERULUI SI A PAMANTULUI. Mari duhovnici si sfinti contemporani despre Maica Domnului si maicuta noastra preamilostiva
  2. Iubiti cititori ai acestui site,

    Citind acest articol despre aceste icoane facatoare de minuni mi-a venit in minte o disputa pe care am avut-o cu cativa preoti si care am inteles ca exista si intre teologi si pe care as vrea sa v-o prezint si sa va cer parerile,binenteles cu permisiunea adm. si in primul rand cu moderarea lui,astfel incat sa nu se ajunga la cine stie ce probleme.

    Nu intru in contextul in care am discutat eu problema,pt. ca ar trebui sa dezvalui amanunte legate de alte persoane si locuri,ci am sa expun pe scurt subiectul:sunt toate icoanele facatoare de minuni?

    Sunt doua tabere:unii afirma ca toate sunt facatoare de minuni si ar vrea sa se elimine aceasta terminologie din teologie(si cred ca au reusit),iar altii afirma contrariul.

    Eu personal cred ca nu toate icoanele sunt facatoare de minuni,dar toate pot deveni,sunt,potential,facatoare de minuni.Cred ca traditia care exista in poporul credincios simplu,care denumeste numai anumite icoane facatoare de minuni,este de nezdruncinat,cu oricate si orice argumente teologice s-ar veni.Si cred ca aceasta traditie este adevarata.Noi ne inchinam si veneram si celelalte icoane,dar daca Dumnezeu face minuni prin anumite icoane aceasta nu mai depinde de noi.

    Acum as vrea sa cunosc si viziunea dvs.,a tuturor.

  3. @ pr. Victor Agache:

    Da, si noi suntem de acord cu cele scrise de sfintia voastra. Nu e mai putin adevarat ca icoanele facatoare de minuni nu fac minuni in mod automat, oricui si oricum (asa cum cred multi care confunda mai mult sau mai putin credinta cu superstitia), ci in functie de dispozitia celui care se roaga. Si doar in acest sens se poate spune ca oricine se roaga inaintea oricarei icoane poate primi harul si ajutorul chiar suprafiresc al lui Dumnezeu si al sfintilor.

  4. Referitor icoane, eu sunt de acord pe de-o parte cu admin, in sensul ca o rugaciune la orice icoana daca este facuta cu inima este ascultata, si rugatorul primeste ajutor (cu atat mai mult cand rugaciunea este facuta cu multa durere sau cu multa dragoste pentru cel pentru care se roaga, la fel si credinta – rugatorul sa nu se indoieasca ca va primi ajutor), aceasta se intampla chiar si daca cineva se roaga fara sa fie in fata unei icoane neaparat, daca nu are posibilitatea intr-un anumit moment. (Si chiar si in cazul icoanelor facatoare de minuni – dovedite, este la fel necesar ca rugaciunea sa fie facuta cu credinta.)

    Pe de alta parte, referitor la icoanele facatoare de minuni in sensul vizibil, icoane care plang, care izvorasc mir, sau cum sunt icoanele Maicii Domnului din Sfantul Munte cum este Portarita, am citit ca aceasta se intampla doar in cazul icoanelor pictate in anumite conditii: pictorul sa fie credincios si spovedit de pacate, sa tina post in timp ce picteaza si sa se roage, in timp ce picteaza, persoanei sfinte reprezentate in icoana, cu alte cuvinte sa picteze cu multa evlavie si credinta. Atunci acea icoana la sfintire primeste mult Har.

    Spre exemplu, despre legenda Icoanei Maicii Domnului – Prodromița:
    ——————————————————————
    “La această mănăstire a fost pictată Icoana Maicii Domnului – Prodromița (care acum se află la Sfântul Munte Athos). [1] Legenda povestește că icoana s-a pictat singură în chip minunat în anul 1863.

    Ctitorii Mănăstirii Bucium (de langa Iasi), ieromonahii Nifon și Nectarie, i-au cerut unui pictor bătrân, Iordache Nicolau din Copou, să picteze o icoană a Maicii Domnului, pe care voiau să o doneze la Schitul Prodromu. Icoana trebuia realizată după rânduielile ortodoxiei: pictorul trebuie să picteze numai în post și rugăciune, să nu fi mâncat nimic în ziua când pictează, ci numai după terminarea lucrului. Pictorul a pictat icoana pe lemn de tei, numai chipul Maicii Domnului nu reușea să-l picteze. Văzându-l necăjit, cei doi ieromonahi i-au spus că vor da icoana la o biserică mai mică și nu la Muntele Athos. Atunci pictorul a acoperit icoana cu o pânză și s-a dus în camera sa unde s-a rugat Maicii Domnului pentru ca să-i ierte păcatele și să-l ajute să termine pictarea icoanei. Când s-a trezit a doua zi și a ridicat pânza de pe icoană, bătrânul iconar batranul a văzut că pictura era finalizată, chipul Maicii Domnului fiind zugrăvit în chip minunat și nefăcut de mână omenească.

    Auzindu-se de această minune, au început să vină aici o mulțime de bolnavi în speranța vindecării. Temându-se că domnitorul Cuza va lua icoana de la schit, ieromonahii Nifon și Nectarie au luat icoana cu ei și au spre Muntele Athos. Legenda povestește că un pictor de la Episcopia Dunării de Jos din Galați nu a crezut că icoana s-a pictat singură, spunând că sunt basme călugărești și că el poate să facă una și mai frumoasă. În acel moment, Maica Domnului și-a întors fața către el, iar pictorul s-a speriat. Ajunși la Muntele Athos, un frate paralizat s-a vindecat numai când a văzut-o. Tot legenda spune că icoana își schimbă fața după teritoriul unde se află: în Moldova avea chip de moldoveancă, în Muntele Athos capătă chip de grecoaică, în Africa chipul devine negru.”

    O copie a icoane Prodromita, asa cum a fost ea initial pictata (dupa original) este pictata pe tavanul Manastirii in pronaos, am facut o poza, postez mai jos link catre poza (unde apare cu chip de moldoveanca):

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2011/08/copie_icoana_Man.Bucium.jpg

    Si aici cum este ea acum in Muntele Athos:
    http://saraca.orthodoxphotos.com/images/minuni/minuni-PRODROMITA.jpg

  5. Ref la cele spuse mai sus ca numai anumite icoane sunt facatoare de minuni… o pilda adevarata spusa noua de unul din parintii de la o manastire ortodoxa (in care 99 % din calugarii de acolo sunt convertiti la ortodoxie). Cineva a daruit manastirii o icoana a Maicii Domnului cu pruncul care initial fusese lucrata sa fie daruita unei manastiri din Athos, insa pictorul a facut ceva greseli si nu i-a iesit cum planificase. Un credincios a cumparat-o la pret f mic si a zis sa o daruiasca unei manastiri din America. Nimic deosebit pana intr-o noapte (si era pe la inceputurile constituirii acestei obsti monahale) cand la unul dintre corpurile de chilii a izbucnit un incendiu. La acea vreme manastirea (fiind izolata) nu avea nici apa curenta, nici macar o fantana ci numai cateva butoaie cu apa pt uzul monahilor. Cea mai apropiata statie de pompieri ere si ea cam la o ora sau doua de acolo. Atunci staretul a luat “la intamplare” prima icoana a Maicii Domnului din manastire – mai apropiata de intrare si a inceput procesiunea cu aceasta icona in jurul corpului de chilii. Dintr-o data focul a fost absorbit ca prin minune parca de o forta nevazuta. De atunci nu munai ca icoana respectiva a salvat manastirea dar muti credinciosi care vin si se roaga in fata ei cu credinta afla vindecare.

  6. Eu cred ca este Stapana cerului si a pamantului cea care lucreaza minunile prin chipurile pictate ei si nu vrednicia vreunuia din pictori, credinciosi…aceeasi analogie cu ceea ce spun si sf parinti ca nici una din faptele nostre bune nu ne poate mantui daca nu ar fi Harul lui Dumnezeu.

  7. Ellaina, de unde stii cum a fost pictata acea icoana? O icoana nu se picteaza totusi asa, oricum, cum fac unii cu talent la pictura. Exista o randuiala speciala la pictoarea icoanelor. Se tine post in primul rand in timpul pictarii. Iar daca acea icoana de care spui a fost picatat pentru muntele Athos, fii sigura ca s-a respectat randuiala pictarii, in plus, cel mai probabil, icoana a fost pictata cu evlavie si credinta. Iar in cazul de care povestesti, este vorba de manifestarea minunii datorita unei RUGACIUNI facuta cu evlavie si credinta de catre un monah, iar in acest caz, cum am precizat mai sus, indiferent de icoana, Maica Domnului (sau Sfantul reprezentat) ajuta foarte mult daca rugaciunea este facuta cu putere. Pe langa ajutorul direct dat rugatorului, Maica Domnului sau Sfantul reprezentat daruieste si Har icoanei respective, potrivit cu credinta si evlavia acestuia.

    Icoanele facatoare de minuni, in conditii normale (nu acelea ale unui incendiu, sau alte dezastre sau pericole, cand o icoana sfintita a Maicii Domnului poate capata sa zic asa puteri deosebite, adica nu ard in caz de incendiu, sau prin rurgaciunea catre ea se implineste rugaciunea fierbinte a celui ce i se inchina), spuneam in conditii normale, firesti, icoana facatoare de minuni, cum sunt cele care lacrimeaza sau in cazul Portaritei sau Prodromitei sunt absolut speciale, ca dovada ca ele nu au fost pictate de orice necredincios, sau oricum. NU ESTE INTAMPLATOR, alegerea de catre Maica Domnului de a face minuni deosebite prin anumite icoane. Ma indoiesc tare ca o icoana pictata de un ateu, sau de un pictor care in timp ce picteaza fumeaza, este manios, sau injura, sau pictor are pacatul desfranarii, va fi aleasa spre a fi facatoare de minuni deosebite, chiar si dupa ce se sfinteste (doar ca va implini celor care se roaga fierbinte si cu evlavie la ea rugaciunile lor, dar nu va fi ca icoanele cunoscute ca mari icoane facatoare de minuni). Exista un rost in toate, cu atat mai mult in cele care au legatura directa cu Dumnezeu, Maica Domnului si Sfintii Sai.

    Vezi ce spune si Cuv.Paisie Aghioritul despre icoane:

    Icoana care se picteaza cu evlavie absoarbe de la pictorul evlavios harul lui Dumnezeu si transmite oamenilor mangaiere vesnica. Pictorul se picteaza, se transpune in icoana pe care o face. De aceea starea lui sufleteasca are o mare insemnatate. Parintele Tihon imi spunea: “Eu, fiule, atunci cand pictez epitafe, cant: Iosfi ce cu bun chip, de pe lemn luand…” Canta si plangea mereu, iar lacrimile lui cadeau pe icoana. O astfel de icoana face opredica vesnica in lume. Icoanele predica si predica veacuri de-a randul. (…) Toata temelia este evlavia. Vezi, unul numai se sprijina de peretele unde a fost pusa o icoana si primeste har, iar altul poate sa aiba cea mai buna icoana, dar nu se foloseste, deoarece nu are evlavie. Sau cineva poate fi ajutat de o cruce simpla, iar altul sa nu se foloseasca nici chiar de Cinstitul Lemn cand nu are evlavie.

    De exemplu, intr-o casa in care a fost un incendiu o singura icoana a Maici Domnului a scapat nearsa cu intreg peretele pe care se afla, ceea ce este considerata o minune, vezi aici reportajul: http://www.youtube.com/watch?v=hMMGMtGTHn8&feature=player_embedded

    Sa mentionez pentru ca tot suntem la capitolul acesta cate ceva despre Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – Hodighitria (“Îndrumatoarea”) de la Manastirea Mihai Vodă din Bucureşti

    Din relatările părintelui paroh Adrian Beldianu aflăm că a doua zi după sfinţirea bisericii, doamnele venite pentru curăţenie au constatat că Icoana Maicii Domnului, pictată pe un fond albastru deschis, crăpata pe mijloc şi deteriorată, este fierbinte si nu poate fi scoasa din lada in care se afla. Iniţial, parintele a crezut că Icoana s-a înfierbântat din cauza unor posibile lumânări aprinse în faţa ei, dar în biserică nu ardeau lumănari şi atunci părintele cu bucurie amestecată cu teama sfânta a constatat că este vorba de o minune. Văzând starea Icoanei, s-a gândit că Maica Domnului îl îndeamnă pe această cale să o restaureze.

    În timpul lucrării de restaurare, realizată de una dintre cele mai cunoscute restauratoare, specialistă în icoane cantacuzine, Irina Predescu, a ieşit la iveală inscripţia cu numele Icoanei, Odighitria, însemnul donaţiei facute de monahul Ioan din Rusicon (Muntele Sfânt), anul 1666 şi semnătura acestuia. Odighitria (Hodighitria) înseamna “cea care te povaţuieşte şi care te întampina”, “te previne înainte de necazuri”. Icoana era un dar pentru Mihai Viteazul, insa a ajuns la Bucuresti la mult timp dupa moartea voievodului.

    Părintele paroh dându-şi seama nu numai de valoarea istorica a Icoanei, cât şi de valoarea duhovnicească, a apelat la studenţii din Salonic cu rugamintea de a-i căuta istoricul şi Slujba Icoanei.

    Până să primească răspuns, atât părintele, cât şi credincioşii au constatat cum Icoana începe să li se descopere în mod miraculos, la praznicile Sfinţiei Sale, îşi schimbă faţă, se îmbujorează, adunând sau desfăcând sfânta gură. În momentele de cumpană din timpul lucrărilor de restaurare a Bisericii Mihai Vodă, Icoana se întrista sau se lumina.

    A urmat apoi cea mai mare minune traită de o credincioasă, care din cauza unei intervenţii chirurgicale a fost anunţată de doctori că nu va avea copii. Zdrobită de veste, s-a lăsat convinsă de o prietena să vină la biserica. Părintele a sfătuit-o şi i-a dat canon să săvarşeasca neîntrerupt, timp de 40 de zile, Paraclisul Icoanei Maicii Domnului, iar la sfarşit Acatistul Bunei Vestiri. Nu după mult timp, femeia l-a anunţat pe părinte ca va avea un prunc. S-a născut o fetiţă sănătoasa şi frumoasă, primul copil închinat Maicii Domnului Odighitria. Au urmat şi alte asemenea minuni, tineri care s-au casatorit, bolnavi care primeau alinare şi vindecare.

    Mai tarziu, părintele paroh a primit Slujba şi istoricul Icoanei Maicii Domnului Odighitria din Mănăstirea Xenofon din Sfântul Munte Athos. Citind istoricul, părintele a constatat că toate minunile săvârşite în biserica Mănăstirii Mihai Vodă sunt aceleaşi cu cele ale Icoanei surori. A mai aflat un lucru nou că Icoana are şi darul izbăvirii de cancer. Părintele mai spune în “Cuvant înainte” la “Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”, tiparită cu binecuvântarea PS Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului:

    “Apoi am desluşit ceea ce eu duhovniceşte intuisem deja, ca Paraclisul Icoanei se citeşte întotdeauna urmat de Acatistul Bunei Vestiri; Maica Domnului m-a luminat.

    A mai ramas un lucru spre desluşire: valoarea istorică. Am constatat, după ce am citit istoricul Icoanei din Xenofon că Icoana din Mănăstirea Mihai Vodă este cu 120 de ani mai veche decât prima. Cu nevrednicie, în urma celor ştiute de mine, consider că înaintea celor două a existat o icoana şi mai veche, care probabil, s-a pierdut sau stă ascunsă. Este prea mult să mă gândesc că icoana din “Mihai Vodă” ar fi prima. Dar ştiu că icoanele noi se pictau dupa cele vechi făcătoare de minuni, dupa un ritual foarte strict. Adică, se spală cu apă curată (prima apă scoasă din fântână in ziua aceea) Icoana făcătoare de minuni. Apoi, cu apa astfel sfinţită, se spală lemnul icoanei celei noi, gata pregatit pentru a fi pictat, pentru ca darul primei icoane sa treacă la urmatoarea. Aşa a procedat Sfântul Cuvios Antonie de la Pecerska atunci când a venit în Sfântul Munte să picteze icoana nouă dupa chipul Portăriţei (Portaitissa), sfinţia lui punând Lavra Pecerska sub ocrotirea Sfintei Icoane.

  8. Si inca un lucru, referitor la “vrednicia” pictorilor care nu ar conta, caci nu faptele mantuiesc. Nu faptele bune in sine mantuiesc, dar ele AJUTA la mantuire, pentru ca il indupleca pe Dumnezeu si atrage mila Lui. Harul lui Dumnezeu nu vine la oricine, ci la cel care se pocaieste, la cel smerit si care uraste pacatul. Asa si Harul acordat icoanelor. Nu se acorda acelasi Har tuturor icoanelor, asa cum nu se acorda acelasi Har tuturor oamenilor. Unii capata mai mult sau mai putin Har, dupa faptele lor (nu vorbim neaparat despre mantuire, Sfantul Pavel ne-a spus ca nu faptele mantuiesc, pentru ca nimeni sa nu se mandreasca, caci doar mila lui Dumnezeu ne mantuieste, dar conteaza si inima omului si pocainta lui sincera). Si chiar Cuv. Paisie Aghioritul spune “iar altul poate sa aibe cea mai buna icoana” – asadar, nu toate icoanele sunt la fel, nu au aceeasi putere.

  9. Ma gindeam la cum este pictata icoana “Sporitoarea Mintii” pentru ca este intr-adevar neobisnuita. Cred ca mantia in care este infasurata Maica Domnului pentru mine semnifica protectie si mai ales lipsa de imprastiere, o adunare a mintii. Foarte interesanta reprezentarea!

  10. Si apropo de minte si in strinsa legatura cu icoana aceasta. Inteligenta are doua aspecte. Una este data de capacitatea de a gasi solutii, si eventual solutii originale la diverse probleme. Iar cealalta este de a vedea ceea ce este esential din noianul de date, de a sintetiza si de a extrage ceea ce este necesar, de a da la o parte fleacurile, parazitii, lucrurile neimportante, nerelevante sau mincinoase, de a filtra si de a ramine la sfirsit cu esentialul. Adica opusul imprastierii mintii.

  11. pr.Victor Agache

    Cred ca aveti dreptate!
    As vrea sa va povestesc o intamplare. In 2002 am facut un pelerinaj la Manastirile din Moldova impreuna cu sotul meu si o prietena. Aveam cu noi fotografia unui copil foarte bolnav, suferind de o boala genetica foarte rara, care era fiul unui grec instarit care, desi provenea dintr-o familie credincioasa (avea o matusa calugarita!) ajunsese ateu si se lepadase chiar de credinta ortodoxa, trecand la musulmani pentru a se putea casatori cu sotia sa, o musulmanca sirianca! Nu erau greu de inteles cauzele pentru care copilul s-a nascut asa (sau macar o parte a cauzelor). Copilul a fost totusi, botezat, crestin ortodox. Sotul meu a incercat sa-l convinga pe tatal copilului sa duca copilul in muntele Athos dar acesta, incapatanat in necredinta lui, nu voia, desi umblase pentru copil pe la mari doctori in multe tari si cheltuise multi bani pentru diagnosticarea lui.
    De mila copilului, ne-am propus sa ne rugam, in pelerinajul nostru, si pentru el, astfel ca, mergand, am atins fotografia sa de toate icoanele Maicii Domnului din manastirile pe unde am fost. Trebuie subliniat ca poza s-a “lipit”, literalmente, de toate icoanele facatoare de minuni ale Maicii Domnului, ca atrasa de un magnet! De abia o mai puteai dezlipi! Insa, DOAR DE CELE FACATOARE DE MINUNI!
    Cand am ajuns la Man. Neamtu unde stiam ca este o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, am intrat in Biserica manastirii si ne-am inchinat, am ingenuncheat si am pus poza pe icoana. De aceasta data poza nu s-a “lipit”. Ne-am uitat unii la altii neintelegand ce se petrece, ne-am rugat si ne-am indreptat spre iesire. La iesirea din Biserica, un calugar oarecare din curte s-a grabit spre noi spunandu-ne, ca si cum ne-ar fi cunoscut nedumerirea:
    -Icoana Facatoare de minuni a Maicii Domnului nu este in Biserica mare ci este in Paraclis, dar Paraclisul este inchis.
    Am intrebat daca am putea sa intram, totusi, sa ne inchinam si sa ne rugam iar el a mers sa intrebe staretul, intorcandu-se cu cheia de la Paraclis.
    Am intrat si ne-am inchinat la Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Cand am atins fotografia de ea aceasta a ramas lipita, ca la toate celelalte icoane facatoare de minuni pe la care fusesem!
    Ar mai fi de adaugat un amanunt: fotografia s-a mai lipit si de crucea de la mormantul Parintelui Cleopa!
    Asta este. Noi doar am constatat.
    De ce anume prin voia lui Dumnezeu unele icoane sunt facatoare de minuni iar altele nu, noi nu stim si conteaza mai putin. Pentru sporirea credintei si pentru mantuirea noastra sunt toate.

  12. Draga sore Mirela sunt in mare parte de acord cu tine, insa nu cred ca un ateu sau alte categorii mentionate in citatul tau poate sa picteaze icoane. O icona este totusi pictata de un pictor iconar. Chiat si da Vinci, ce a pictat el sunt considerate tablouri, nu icoane. Eu me refeream din pt de vedere al iconarului (care urmeaza randuiala pictarii unei icone bizantine…), nu pt vrednicia lui (oricat de vrednic ar fi) ci pt mila Domnului se face minunea, asta este parerea mea pur personala daca vrei.

  13. Tipul acesta de icoana al Maicii Domnului ma face sa-mi amintesc anumite reprezentari iconografice venerate de catre catolici, cunoscute sub denumirea de “Vierge noire”, si aparute in sec. XI- XV. A se vedea aici, unde Maicii Domnului ii apare doar chipul, fiind inconjurata de o mantie conica.

    Pe de alta parte, cu privire la tema abordata de Parintele Victor Agache, este cunoscut faptul ca pictorul isi lasa amprenta asupra operei. Este vorba deci despre o amprenta sufleteasca, si prin urmare eu-l acestuia apare si in chipurile zugravite. Ori daca pictorul nostru este ceva mandru, sau are alte patimi mai puternice, lucrul acesta se va vedea in ceea ce face.

    Icoana exprima un chip al omului indumnezeit, ori aici este interesant, la partea omului si iconograful contribuie cumva, iar el la randul lui, cautand sa picteze nevazutul, ajunge sa se imbogateasca in har. Deci as putea spune ca este o “fuziune”, si intr-un sens si in altul. Asadar pentru ca harul ce vine de Sus sa-si gaseasca loc, trebuie ca si iconograful sa se curateasca sufleteste. Altfel el poate sa ramana doar un pictor talentat fara a avea si harul de a picta nevazutul.

    Toate acestea le-am spus pentru a intelege ca nu oricine poate picta o icoana in adevaratul sens al cuvantului. Si aceasta o putem vedea chiar in zilele noastre cand o sema de oameni cu talent, mai mult sau mai putin, au inceput sa scoata pe piata o groaza de “icoane” care se vand alaturi de alte chilipiruri pe post de cadou. Ba mai mult chiar si in unele pangare mai putem vedea asa ceva, dar daca au fost sfintite, omul cumpara…

    Deci, daca nu putem face distinctia intre o icoana, care este cu adevarat o fereastra catre cer, si un tablou religios inseamna chiar sa nesocotim ceea ce este cu adevarat valoros pentru noi. Tot asa mergand mai departe, trebuie sa intelegem ca sunt icoane care sunt, sa spunem obisnuite, si altele prin care Dumnezeu isi manifesta cu mult mai mult harul Sau, si in fata carora se petrec minuni. De ce se intampla asa nu putem noi totdeauna intelege, iar aceasta face parte din taina dumnezeirii.

    A crede ca toate icoanele sunt facatoare de minuni e ca si cum L-am obliga pe Dumnezeu sa se manifeste prin minuni, in toate icoanele, adica parca nici nu am tine cont de El, de vointa Lui. Ar fi chiar si o nivelare fata de icoane, ca si cum am zice ca toate sunt la fel, sau ca toate au drepturi egale. Ori aceasta mi se pare o ratacire cumplita.

    Sa nu uitam ca in fata unei icoane este si omul, este si Dumnezeu. Pe de-o parte este importanta evlavia omului, dar pe de alta parte este si raspunsul lui Dumnezeu, si pentru noi este o taina de ce Dumnezeu a ales sa vorbeasca mai mult prin anumite icoane si nu la fel prin toate icoanele.

  14. @ Corina
    Si totusi minunile se petrec zilnic, chiar si in fata icoanelor obisnuite, chiar si fara nicio icoana dar in fata nevazutului contemplat si implorat in interior – pentru omul care are nevoie, pentru omul care se roaga, pentru omul care Socoteste Cel de Sus ca trebuie sa fie provocat pentru a se intoarce. Si invers, cand mergi ca un bolovan rostogolit in fata icoanei facatoare de minuni, intri scrasnind si te rogi pentru luarea sporului vacii lui X nu e de mirare ca nu se intampla nimic.

    Nu ne este noua a judeca acestea. Exista cai personale intr-un numar la fel de infinit ca si al oamenilor, catre mantuire. Sunt persoane pentru care pronia cereasca a randuit sa se balaceasca ani de zile in new age ca sa ajunga epuizati, mutilati, goi si jerpeliti la limanul ortodoxiei.

    Slava lui Dumnezeu pentru toate!

  15. @ Anonyma

    Sper sa nu-ti fie cu suparare, dar cred ca este mai bine sa ne centram pe minunile petrecute in fata icoanelor si nu pe minuni in general, deoarece altfel am putea sa ne extindem si sa comentam si despre minunile petrecute in fata Sfintelor Moaste si despre minuea vietii noastre, pana la urma.

    Sunt de acord ca toti traim minuni mai mari sau mai mici, stiute sau nestiute, cerute sau necerute, primite in dar in orice caz, dar repet nu trebuie sa avem o privire doar asupra omului ci si asupra lui Dumnezeu. Este vorba de un dialog intre om si Dumnezeu. Iar minunile pot sa li se intample oamenilor nu neaparat celor mai evlaviosi, ci mai degraba, as spune, ca unora care au nevoie sa fie incurajati in credinta.

    As mai adauga totusi ca prin minuni se intelege cel mai adesea vindecari de neputinte trupesti, si avand in vederea aceasta, intreaga Evanghelie ne sta la dispozitie pentru a intelege de ce se fac aceste vindecari, si in ce situatie.

    Revenind insa la icoane se stie ca sunt icoane care izvorasc mir sau care lacrameaza, sau care se deplaseaza dintr-un loc in altul, sau care scapa de foc sau alte distrugeri, etc… lucruri totusi neexplicabile din punct de vedere omenesc. Si tinand cont de acestea vedem ca nu numai evlavia oamenilor care se roaga in fata lor conteaza. Mai are si Dumnezeu in cuvant de spus.

  16. De acord cu Corina.

    Cine stie de ce o anume icoana este aleasa de Dumnezeu si Maica Domnului pentru a arata lacrima sau pentru alte minuni deosebite. Tin minte ca acum ceva timp la o manastire de la noi din tara (nu mai stiu numele din pacate, dar era situata undeva pe deal, si nu se ajungea usor acolo), povestea un monah in varsta (foarte smerit), ca o icoana din chilia in care se ruga el a inceput sa izvoreasca mir, dupa care la scurt timp, inca alte doua icoane din Biserica manastirii au izvorat lacrimi de mir. Acolo au avut loc si vindecari miraculoase, o fetita s-a vindecat de paralizie, a venit in carucior si a plecat fara. Probabil ca si locul in care se afla icoanele conteaza foarte mult, daca este incarcat de sfintenie si rugatorii sunt foarte credinciosi si placuti lui Dumnezeu…

  17. @ Corina:

    Nu ma supar si imi cer iertare daca ceea ce am scris a fost de natura sa va faca sa credeti ca nu as fi de acord cu ceea ce ati afirmat, din contra, sunt total de acord cu ceea ce sustineti. Imi cer iertare si pentru ca m-am indepartat de la subiect. Voiam doar sa fac o completare. dar comunicarea in mediul acesta este destul de defectuoasa :)
    Numai ganduri bune.

  18. @ Anonyma

    Nu este cazul sa-ti ceri iertare pentru atata lucru. Am preluat cuvantul pentru ca adeseori avem tendinta, omeneste, sa gasim explicatii pentru minuni. De exemplu faptul ca conteaza cine picteaza o icoana, felul cum se roaga omul, credinta lui, chiar si ca “locul in care se afla icoanele conteaza foarte mult”, etc. Am putea spune la toate acestea:”da, si asta… dar nu numai atat!”.

    Sunt icoane care au plans cu lacrimi, fiind doar copii litografiate (a se vedea icoana de la Schitul Huta) sau au izvorat mir in casele unor credinciosi (deci locuri mai putin importante), etc. … multe lucruri care de fapt ar putea sa ne dea peste cap toate socotelile.

    De aceea am considerat important, sa pun accentul pe voia lui Dumnezeu, lasand in plan secundar ceea ce tine de omenesc, si care ar putea sa ne duca la rationamente reductioniste de genul “totul sau niciunul”, adica toate icoanele pot face minuni si prin urmare niciuna nu o mai numim (in mod special)facatoare de minuni.

  19. @Corina,

    Cred ca ai inteles gresit, in ceea ce priveste afirmatia mea “probabil ca SI locul in care se afla icoanele conteaza foarte mult”, vazand ca pus-o intre ghilimele. Ca sa nu fiu inteleasa gresit, detaliez putin. SI locul nu DOAR locul, iar fraza continua cu: “daca este incarcat de sfintenie si rugatorii sunt foarte credinciosi si placuti lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, nu locul in sine, separat de influenta oamenilor, ci acolo unde se gasesc cei pentru care Dumnezeu ingaduie minunea. Uneori chiar si datorita rugatorilor credinciosi din trecutul acelui loc, sfinti chiar, ori unde au avut loc martiraje ale unor sfinti (caci nu intmplator se spune ca omul sfinteste locul). Dar doar pentru oameni, pentru cei bineplacuti Lui, eu referindu-ma de fapt la cei ce stau mai mult timp intr-un loc in care se roaga mult, cum este o manastire/chilie/biserica si nu numai. Desigur poate fi si intr-o casa particulara, daca locuitorul casei se roaga cu multa credinta si putere, aceasta nefiind bineinteles decat o conditie necesara nu si suficienta, ca o icoana sa faca minuni. Mai este, cum spuneai, Voia lui Dumnezeu, din pricini doar de El stiute, insa intotdeauna avand legatura cu oamenii, caci pentru ei au loc acestea.

    In general, minunile sunt ingaduite ca si rasplata pentru cei credinciosi si bineplacuti Lui, un dar de la Dumnezeu pentru ei, ori ca o incredintare ca li s-a ascultat rugaciunea, sau exista situatii in care o minune a unei icoane, si nu numai, are loc pentru a aduce la credinta pentru cei necredinciosi (care se pot gasi in preajma icoanelor), Domnul cunoscandu-le sufletele, stiind ca aceasta ii va schimba mult (cum a procedat in cazul lui Saul devenit Sf. Pavel, cunoscand sufletul sau).

    Iar in cazul icoanei litografice de la Huta, copie dupa icoana Kazanskaya, protectoare împotriva ereziilor, motivatia minunii eu o vad ca pe un ajutor de la Maica Domnului pentru ca oamenii din zona sa isi pastreze credinta ortodoxa. Pentru cine nu stie, acolo au fost probleme in legatura cu actele de proprietate pe terenul bisericii care ar apartine greco-catolicilor, ca in multe alte cazuri din Ardeal, probleme cu retrocedarile catre greco-catolici ale unor biserici. In plus este si prigoana impotriva staretului schitului (Eftimie Mitra) de catre episcopul Oradei, pentru ca acesta refuza sa propavaduiasca ecumenismul, iar preasfintitul impusese la un moment dat impreuna slujirea de Paste si Boboteaza cu catolicii. Icoana nu doar ca a plans dar si chipul Maicii Domnului s-a schimbat intr-unul foarte trist, ca un semn rau prevestitor.

    http://traditiicrestine.blogspot.com/2011/08/un-sirag-de-minuni-schitul-huta.html

    Asadar, exista intr-adevar diverse motivatii, multe care poate ne scapa, dar Voia lui Dumnezeu de a face minuni printr-o icoana va avea intotdeauna cu un scop precis, niciodata intamplator, spre bucurie si rasplata, spre aducerea la credinta sau pentru pastrarea credintei.

    Am gasit un cuvant al Parintelui Iustin, undeva pe site, pe acest subiect:

    “Aceste icoane sunt în acele zone în care s-a încercat o viată mai deosebită a vieții călugăresti si a vietii crestine, cu toată influenta si puterea lor si credem că aceste icoane să poata influenta înspre bine, înspre o, oarecum, întârziere a abaterii mâniei Lui Dumnezeu asupra noastră. Este emotionant până la înspăimântare cum ne îndeamnă icoanele acestea spre o îndreptare, spre o revenire a noastră în sfera crestina de altădată. O astfel de icoană e o mărturie grăitoare de pregătire a noastră cât mai grabnică pentru că toate evenimentele politice si istorice si religioase se îndreaptă spre un dezastru al omenirii. “

  20. Referitor la Icoana Maicii Domnului – in general – toate icoanele sfintite de preoti, sunt facatoare de minuni; acesta este darul Maicii Domnului (in)spre noi!

    Nu stiam de unde-mi vine INCREDINTAREA asta: iaca! Citind Acatistul Maicii Domnului Bucuria tuturor celor necajiti in

    Condacul al 2-lea:

    “Vad IZVOARE DE MINUNI revarsandu-se de la sfanta ta icoana, Nascatoare de Dumnezeu, asupra celor care in genunchi stau si cu credinta se roaga tie; ca tu, fiind buna, esti grabnica ajutatoare tuturor; aparatoarea tuturor celor asupriti, nadejdea celor deznadajduiti, mangaierea celor intristati, hranitoarea celor flamanzi; celor goi imbracaminte, celor feciorelnici curatie, celor straini buna povatuitoare, celor osteniti sprijinitoare, orbilor vedere; celor surzi buna auzire, celor bolnavi grabnica vindecare. Pentru aceasta dupa cuviinta, cu multumire cantam pentru tine lui Dumnezeu: Aliluia!”

    La inceputul Icosului 6, repeta:

    “Stralucind DARUL cu raze luminoase de la sfanta icoana ta, Maica lui Dumnezeu….”

    Condacul 7:

    “Vrand sa arati IZVOARE DE MINUNI de la sfanta icoana ta, bucuria tuturor celor necajiti, ai poruncit, Stapana bolnavei Eftimia…”

    Icosul 7:

    “Scaldatoarea Siloamului vindeca bolile, insa mai presus s-a aratat, Prea Sfanta Stapana, biserica ta, in care NE INCHINAM ICOANEI TALE CELEI FACATOARE DE MINUNI. Fiindca aceasta, nu numai o data intr-un an si nu numai cei ce intra mai intai dobandesc sanatate, ci DE-A PURUREA vindeca toata rana sufleteasca si trupeasca a celor ce, CU BUNA CREDINTA SI CU DRAGOSTE, vin catre tine.

    Condacul 8:

    “Nemernici si straini de credinta crestineasca sunt acei care nu se inchina chipului tau, celui intru tot sfant, caci tu, Stapana, ca o Maica a Unuia din Sfanta Treime, ai trimis DARUL FACERII DE MINUNI ASUPRA SFINTEI TALE ICOANE. Pentru aceasta, pe cei care sunt chinuiti de duhurile cele necurate si se inchina CU CREDINTA SFINTEI icoanei tale, ii vindeci si sanatosi ii faci. …”

    Icosul 11:

    “Faclie primitoare de lumina, din carbunele darului lui Dumnezeu aprinsa, s-a aratat noua preacinstita icoana ta, Stapana spre sfintirea si mangaierea noastra…”

    Condacul 12:

    “Zalog din darurile tale, voind sa dai neamului crestinesc icoana ta CEA FACATOARE DE MINUNI, ai daruit-o noua, Maica lui Dumnezeu, de la care, celor ce VIN CU CREDINTA, IZVOARE DE MINUNI SE REVARSA, neputintele se vindeca si necazurile se potolesc. Pentru aceasta cu bucurie cantam lui Dumnezeu pentru tine: Aliluia! “

  21. @ Magda:

    Da, pentru ca este acatistul care este dedeicat tocmai… icoanei facatoare de minuni care poarta numele Bucuria celor necajiti (intristati) :)

    http://ro.orthodoxwiki.org/Maica_Domnului_%22Bucuria_celor_nec%C4%83ji%C5%A3i%22

  22. @Admin…

    Aha…pricepusi! Am crezut ca Acatistul cu pricina este pentru toti cei necajiti nu ca ar fi inchinat unei icoane facatoare de minuni anume…

    Si totusi :) am o nelamurire: din cate-mi-aduc aminte, la sfintiri de icoane, in rugaciunea speciala parca la un moment dat spune ‘trimite Darul (facerii de minuni?!) sau doar Darul Sf.Duh peste ea (icoana)…'; oricum! numai un preot ne poate lamurii!

  23. @ Magda:

    De la un preot a si plecat discutia… si si-a spus punctul de vedere. Oricum, asta o putem zice si noi, nefiind nici macar teologi: nu e vorba totusi de darul facerii de minuni. Dar cum am zis, Dumnezeu face minuni pana la urma in viata fiecaruia in functie de credinta lui si de mila Sa.

  24. Pingback: MINUNILE MAICII DOMNULUI (extrase)
  25. Pingback: ICOANA FACATOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI DE LA MANASTIREA BISERICANI. Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani (1 octombrie)
  26. Pingback: Film ortodox: LAVRA POCEAEV – MINUNILE MAICII DOMNULUI. “Talpa (urma) Nascatoarei de Dumnezeu” (VIDEO) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  27. Pingback: NASTEREA MAMEI LUI HRISTOS-DUMNEZEU SI A NOASTRA. Preasfanta Maica si Fecioara… -
  28. Distinsi cititori,

    In 1988 cand toata lumea stia ca orasul in care locuiesc era declarat “inchis”, am mers in vacanta de vara sa ma inchin la Sf. Cuvioasa Parascheva si la Icoana Maicii Domnului, rugandu-le sa ma ajute sa gasesc un post de naveta mai aproape de oras. Atat. Deja imi doream prea mult pentru acele vremuri…
    Am primit de ziua Inaltarii Sfintei Cruci, pe 14 Sept., cu o zi inainte de inceperea anului scolar, un post in oras, aproape de Catedrala Mitropolitana. Ca sa aflu apoi ca Icoana este una dintre declaratele icoane facatoare de minuni.
    Cred ca icoanele si moastele sfintilor sunt chemarea catre rugaciune. Cu cat rugaciunea este facuta din inima, cu credinta si nadejde, cu atat mai repede ne asculta si ne mangaie Mantuitorul.
    Dumnezeu sa ne ocroteasca si Maica Domnului sa ne lumineze mintea.
    Va doresc tuturor sanatate si cat mai multe bucurii.

  29. Pingback: PRODROMITA – icoana Maicii Domnului nefacuta de mana omeneasca – 150 DE ANI de la ZUGRAVIREA MINUNATA. Predica audio a Parintelui Sofian (12 iulie) - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare