Iranul ar putea suspenda EXPORTURILE DE PETROL catre UE. Rusia denunta ”DICTATUL” sanctiunilor
Liderii de la Teheran susţin că se aşteptau ca Uniunea Europeană să impună sancţiuni Iranului şi reiau ameninţarea cu închiderea strâmtorii Ormuz, făcută şi în urmă cu o lună. Un înalt oficial a declarat că republica islamică va închide punctul de intrare în Golful Persic dacă statele occidentale vor bloca în cele din urmă exporturile de petrol iraniene.
“Dacă are loc orice fel de întrerupere în privinta vânzarii de petrol iranian, stramtoarea Ormuz va fi cu siguranta închisă”, a anunţat Mohammad Kossari, vicepresedintele comitetului parlamentar pentru afaceri externe si securitate natională.
Amenintarea survine dupa ce Uniunea Europeană a decis impunerea unui embargou asupra exporturilor de petrol ale Iranului, în cadrul sanctiunilor privind programul nuclear al acestui stat. Ambasadorii din Uniune au convenit, luni, sa amâne aplicarea masurilor până la 1 iulie, pentru a da timp ţărilor membre să-şi procure ţiţei din alte surse. În urma intelegerii, guvernele din Uniune nu vor mai avea posibilitatea sa semneze contracte noi cu Teheranul, din momentul în care interdictia intra in vigoare, probabil saptamana aceasta.
Un purtător de cuvânt al ministerului iranian al petrolului a declarat că Iranul a avut timp suficient să se pregătescă pentru sancţiuni şi va găsi alţi clienţi pentru cele 18 la sută din exporturile de petrol care mergeau, până acum, în ţările Uniunii Europene
Parlamentul de la Teheran ar putea deja duminică să aprobe un proiect de lege privind suspendarea completă a exporturilor de petrol din Iran către ţările membre ale Uniunii Europene, înainte ca embargoul european asupra petrolului iranian să intre complet în vigoare, relatează în ediţia sa de joi Financiar Times, citând o declaraţie făcută de Emad Hosseini, reprezentantul Comitetului pentru Energie din mejlis (legislativul iranian).
‘În cazul aprobării acestui proiect, guvernul nostru va fi obligat să sisteze vânzările de petrol în Europa înainte ca UE să-şi impună embargoul asupra petrolului din Iran’, a subliniat Emad Hosseini.
‘Mulţi parlamentari, printre care mă număr şi eu, abia aşteaptă să adopte acest proiect de lege, în conformitate cu care niciuna din ţările europene care au votat pentru instituirea de sancţiuni împotriva Iranului nu va mai putea cumpăra nici măcar o singură picătură de petrol din Iran’, a spus un alt deputat iranian Nasser Soudani, într-un interviu pentru ziarul Tehran Times.
Potrivit acestuia, sancţiunile impuse de Occident Iranului vor afecta puternic Europa însăşi. În primul rând, spune el, ţările europene nu vor avea cu ce înlocui petrolul iranian, iar pe de altă parte preconizatul embargo asupra petrolului din Iran va duce la o creştere semnificativă a preţului la ‘aurul negru’. El mai consideră că, într-un fel sau altul, europenii vor continua să cumpere petrol iranian prin intermediari, ceea ce le va spori semnificativ cheltuielile.
‘De ce să nu sistăm imediat toate exporturile de petrol în ţările din UE şi să ne orientăm către alţi clienţi, de altfel, numeroşi, dispuşi să cumpere hidrocarburile noastre’, comentează, la rândul său, publicaţia locală Kayhan, preluată de agenţia de presă RIA Novosti. Miniştrii de externe din UE au aprobat luni la Bruxelles instituirea unui embargo, în etape, asupra petrolului iranian. Conform noului pachet de sancţiuni, este de aşteptat ca începând cu 1 iulie a.c. toate cele 27 de ţări membre ale UE, care în prezent se aprovizionează cu petrol de la Iran, să-şi sisteze în totalitate importurile de ‘aur negru’ iranian.
Acum că UE a impus sancţiuni fără precedent asupra importurilor de petrol iranian, într-o încercare de a contracara presupusul său program de arme nucleare, care sunt consecinţele? întreabă un politolog din Tel Aviv.
Săptămâna aceasta, Uniunea Europeană a intrat în război împotriva Iranului. Nu a existat nicio declaraţie oficială, desigur, nici măcar vreo utilizare nedeclarată a forţei militare. Dar decizia UE de a impune un embargo asupra importurilor de petrol iranian, de a interzice noi contracte, precum şi îngheţarea activelor Băncii Centrale Iraniene reprezintă efectiv acte de război şi ar putea foarte bine duce la ostilităţile militare pe care aceste sancţiuni sunt menite să le prevină.
Exporturile de petrol reprezintă peste 50 % din venitul guvernului iranian şi circa 80 % din veniturile sale în valută, provenite din exporturi. Iar UE, luată ca un întreg, este cel de-al doilea cel mai mare client al Iranului, primind aproximativ un sfert din exporturile iraniene. Prin consecinţă, în afara cazului în care alţi clienţi neutralizează acţiunile UE intensificându-şi importurile din Iran – iar semnalele din China, Japonia şi Coreea de Sud sugerează că acest caz este puţin probabil – decizia UE, împreună cu măsurile americane existente, vor ajunge foarte aproape de impunerea “sancţiunilor severe” cu care a ameninţat secretarul de stat Hillary Rodham Clinton, dar pe care nu le-a putut aplica fără cooperarea europeană.
Dacă sancţiunile sunt eficace, atunci regimul iranian, care se confruntă deja cu o inflaţie ridicată şi o monedă care se depreciază rapid, va fi constrâns să reacţioneze. O posibilitate este că va capitula şi îşi va opri programul de arme nucleare. Acesta este, evident, rezultatul pe care europenii şi alţii speră ca sancţiunile lor (sau chiar ameninţarea credibilă de sancţiuni) să-l provoace.
Iranul va încerca să sperie europenii…
Dar este cel puţin tot atât de probabil ca Iranul, simţindu-se încolţit, să se dezlănţuie într-o încercare disperată de a speria europenii şi de a-i face să dea înapoi, sau cel puţin să introducă atât de multă isterie pe piaţa petrolului încât creşterea preţurilor să îi permită să câştige aceleaşi venituri dintr-un volum mai redus de exporturi.
Un posibil scenariu pentru cel de-al doilea caz ar fi încercarea de a închide Strâmtoarea Ormuz, ceea ce Iranul a ameninţat deja că va face. Dar, probabil, Iranul nu ar avea capacitatea să o facă mult timp şi şi-ar vătăma de asemenea propria capacitate de a exporta spre pieţele pe care ar reuşi să le păstreze.
Mult mai puţin complicat ar fi sabotajul sau atacurile cu rachete asupra rafinăriilor, conductelor şi a altor instalaţii în locuri precum Abqaiq şi Ras Tanura în Arabia Saudită. Acestea ar putea fi prezentate ca fiind operaţiuni cu “steag fals” de către insurgenţi şiiţi locali, concentraţi în provincia de est a Arabiei Saudite, dar nimeni nu ar fi păcălit şi riscurile de escaladare la un conflict pe scară largă cu Iranul ar fi importante.
În acest scenariu, confruntarea militară pe care mulţi europeni au căutat să o evite ar deveni inevitabilă, chiar dacă factorii de decizie iranieni nu-şi fac iluzii cum că ar putea în cele din urmă câştiga un asemenea conflict.
Înainte ca astfel de desfăşurări de evenimente să fie discreditate ca fiind nerealiste şi generatoare de panică sau respinse pe motiv că ar fi pierdute din start, ar merita poate reamintit faptul că Japonia imperială nu a atacat Statele Unite pentru că a fost atacată fizic de către Statele Unite, ci mai degrabă pentru că fusese presată economic (aşa cum este presat Iranul acum), până la punctul în care a considerat că războiul era preferabil unei strangulări lente. Şi nu a schimbat nimic faptul că mulţi lideri militari japonezi, printre care amiralul Isoroku Yamamoto, planificatorul atacului de la Pearl Harbor, credeau că înfrângerea Japoniei era inevitabilă.
UE, conştientă de consecinţele actelor sale
Este greu de imaginat că membrii UE care au adoptat decizia acestor sancţiuni nu sunt conştienţi de aceste posibile evoluţii. Într-adevăr, doar faptul că nave de război britanice şi franceze au însoţit portavionul american Abraham Lincoln în trecerea sa prin Strâmtoarea Ormuz, între golfurile Oman şi Persic înapoi, – în ciuda avertismentelor iraniene înflăcărate – implică exact contrariul: anume că guvernele UE, în special cele două cu cele mai mari capacităţi armate, sunt perfect conştiente de consecinţele posibile şi sunt pregătite de a le face faţă. […]
Sanctiunile impuse Iranului in ceea ce priveste exporturile de petrol ar putea duce la o crestere a pretului “aurului negru” cu 20-30%, in cazul in care nu vor fi gasite surse alternative, a avertizat Fondul Monetar International, citat de Bloomberg.
Blocada impusa Iranului fara gasirea unor surse alternative ar putea duce la cresterea pretului cu aproximativ 20-30%, sau circa 20-30 de dolari pe baril, se arata intr-un document al institutiei internationale publicat joi. FMI estimeaza ca, in cazul blocarii stramtorii Ormuz, petrolul se va scumpi mult mai mult.
Ministrii de externe din Uniunea Europeana au aprobat luni sanctiuni fara precedent asupra Iranului, impotriva programului nuclear. Sanctiunile presupun o interdictie imediata de realizare a unor contracte noi pentru petrol cu Teheranul, iar cele deja in vigoare vor fi onorate pana pe 1 iulie. Iranul a amenintat ca va inchide stramtoarea, punct de tranzit pentru circa o cincime din petrolul livrat la nivel mondial, daca va fi impus un embargo asupra exporturilor sale de petrol.
Rusia şi-a exprimat “regretul şi îngrijorarea” în legătură cu decizia UE de a impune un embargo petrolului iranian şi de a lua alte sancţiuni economice. Autorităţile de la Moscova susţin că Teheranul nu va face concesii în privinţa programului său nuclear, în ciuda presiunilor occidentale, relatează agenţiile internaţionale de presă.
“Este foarte clar că ceea ce se petrece aici este o presiune pe faţă şi un dictat, o tentativă de pedepsire a Iranului pentru comportamentul său refractar”, a anunţat Ministerul rus de Externe într-o declaraţie, după ce UE a aprobat aceste măsuri.
“Aceasta este o decizie profund greşită, aşa cum le-am mai spus partenerilor noştri europeni de mai multe ori. Sub o asemenea presiune, Iranul nu va accepta nicio concesie sau schimbare a politicii sale”, precizează sursa citată. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, declarase anterior, în cursul zilei de azi, că Rusia spera ca discuţiile la nivel internaţional, pe tema programului nuclear iranian, de care SUA şi Europa se tem că dezvoltă arme nucleare, vor fi reluate în ciuda tensiunilor.
Teheranul a reacţionat prompt, după anunţul Uniunii Europene de impunere a unui embargo la importurile de petrol iranian. Oficialii regimului islamist au declarat că măsurile luate în contextul diferendului nuclear ar fi nedrepte şi sortite eşecului. Purtătorul de cuvânt al diplomaţiei iraniene a precizat că embargoul nu va afecta progresul ţării sale către “împlinirea drepturilor fundamentale ale ţării“. Interdicţia europeană se referă la toate importurile de petrol din Iran, iar pachetul extins de măsuri cuprinde şi îngheţarea unor active ale Băncii Centrale Iraniene pe teritoriu comunitar.
În prezent, UE asigură aproape 20% din vânzările de ţiţei ale Teheranului. Oficialul iranian a mai spus că SUA ar fi dictat tonul acestor sancţiuni şi a acuzat Washingtonul de intenţie de a perturba sistemul energetic mondial. Preşedintele american, Barack Obama, a salutat sancţiunile convenite de UE, declarând că gestul arată unitatea comunităţii internaţionale în faţa ameninţării programului nuclear iranian.
În context, portavionul american “Abraham Lincoln” a trecut împreună cu nave de escortă britanice şi franceze fără nicio problemă prin strâmtoarea Ormuz. Împreună cu “Carl Vinson“, armata SUA are staţionate din nou două portavioane în Golful Persic, după ce nava “John Stennis” a fost relocată în Pacific, în urmă cu circa două săptămâni. Teheranul avertizase Pentagonul să nu trimită un nou portavion în Golf.
Tensiunile diplomatice între Iran şi Occident au culminat cu ameninţările de blocare a strâmtorii Ormuz, mai ales pentru traficul de petroliere care transportă combustibil către Vest. Faptul că strâmtoarea a fost traversată de nave americane, britanice şi franceze reprezintă un semnal clar adresat Teheranului că Occidentul nu va accepta blocarea căii maritime. Washingtonul a făcut şi o serie de ameninţări militare la adresa Iranului.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Intr-un discurs tinut la Kerman in sudul Iranului, presedintele Mahmoud Ahmadinejad a declarat ca este gata sa reia negocierile cu puterile vestice, dar ca sanctiunile impuse tarii sale nu il vor face sa intrerupa programul nuclear. Negocierile dintre Iran si membrii permanenti ai Consilului de Securitate al ONU s-au intrerupt in ianuarie 2011, iar Ahmadinejad sustine ca tocmai aceste state se opun in fapt continuarii discutiilor, anunta BBC.
UE a interzis luni incheierea de contracte pentru petrol, sanctionand astfel activitatea nucleara a Iranului. Ahmadinejad considera insa ca vestul are nevoie de Iran si ca poporul sau nu va avea de suferit in urma sanctiunilor.
Sanctiunile europene vizeaza importurile, achizitiile si transportul petrolului iranian si afecteaza si contractele in derulare care trebuie reziliate pana la data de 1 iulie 2012. In aceeasi categorie intra si investitiile si exportul de tehnologie sau echipamente catre industria petroliera a Iranului. Tarile europene cumpara aproximativ 20% din petrolul exportat de Iran.
http://www.hotnews.ro/stiri-revista_presei_international-11343116-ahmadinejad-iranul-este-dispus-reia-negocierile-dar-nu-intrerupe-programul-nuclear.htm