A sosit Postul Mare: INCEPEM CALATORIA SPRE… ACASA!/ Vecernia iertarii si ocazia de a muri duhului lumesc/ COPIII POSTESC? CUM?

26-02-2012 13 minute Sublinieri

vecernia iertarii1

Vezi si:

  • Apostolat in Tara Fagarasului: 

Vecernia iertării, uşa Postului Mare

La intrarea în Postul Mare, Sfinţii Părinţi au aşezat Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, numită şi Duminica iertării. Numele acesta vine de la rânduiala specială de slujbă ce se săvârşeşte în seara acestei zile: Vecernia iertării. Este o slujbă cu totul deosebită, la sfârşitul căreia cei prezenţi îşi cer iertare unii de la alţii într-o rânduială emoţionantă.

Această Vecernie începe ca sâmbătă seara: preoţii slujesc cu veşminte luminoase şi fac ieşirea din altar cu cădelniţa, în biserică fiind toate luminile aprinse. După imnul Lumină lină urmează prochimenul, o cântare din psalmii lui David care anunţă sfârşitul zilei şi începutul celei noi. Acest moment marchează, deci, intrarea în Postul Mare. Acum preoţii schimbă veşmintele luminoase cu cele mai întunecate de post. Tot acum se sting luminile în biserică, rămânând aprinse doar câteva candele şi lumânări. După rugăciunea Tatăl nostru, când se cântă troparele Postului Mare, se citeşte pentru prima dată rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, însoţită de metanii mari. La sfârşitul Vecerniei, preotul se închină spre credincioşi şi îşi cere iertare, iar cei prezenţi răspund: “Dumnezeu să te ierte, părinte sfinţite!”. Apoi credincioşii vin pe rând ca să sărute sfânta cruce din mâna preotului, cerând ajutor de la Dumnezeu şi binecuvântare pentru post. Cer şi ei, fiecare, iertare preotului, apoi fiecăruia din cei ce stau la rând. După primirea răspunsului: “Dumnezeu să te ierte!”, se urează “Post bun!” sau “Post cu folos!”, înţelegând prin acestea un post care să se sfârşească cu multe roade duhovniceşti.

Scopul Vecerniei iertării este acela de a ne învăţa să cerem iertare şi de a oferi iertarea celor ce ne-au greşit. Fără iertare, fără împăcarea cu semenii, nu putem intra în atmosfera de pocăinţă şi de har a postului. Postul nu este doar o faptă bună care aduce folos sufletului, ci e o jertfă, un dar personal pe care îl aduc lui Dumnezeu. De aceea, ca darul să fie primit, sunt dator să cer iertare celor pe care i-am rănit prin cuvânt sau faptă: “Dacă-ţi vei aduce darul la altar şi acolo îţi vei aminti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, mergi mai întâi şi te împacă cu fratele tău şi numai după aceea întoarce-te şi adu-ţi darul” (Matei 5, 22-23).

Postim şi pentru că vrem să dobândim harul vindecător al iertării păcatelor. Or, ca să primesc iertarea de la Dumnezeu, sunt dator să o ofer celor ce mi-au greşit, după cum ne învaţă Domnul Hristos: “De nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru Cel ceresc nu vă va ierta greşelile voastre”.

Vecernia iertării este o slujbă unică prin frumuseţea şi atmosfera duhovnicească pe care o degajă. Fără acest „bagaj” al iertării nu putem pleca în călătoria Postului cu folos. Trăirea acestei slujbe ca un eveniment la nivel parohial ne permite să începem postul împăcaţi cu semenii, în relaţie de frăţietate, de solidaritate şi de unitate. Ca un toiag duhovnicesc pentru toată perioada Postului, de mare folos este cartea Părintelui Alexander Schmemann „Postul cel Mare”, un ghid care ne ajută să înţelegem semnificaţia călătoriei: „Vom rătăci patruzeci de zile prin deşertul Postului, dar la capăt străluceşte deja lumina Paştelui, lumina Împărăţiei lui Dumnezeu”.
Să aveţi un post bun!

Pr. protopop Ion Tărcuţă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 61 – februarie 2012

Editorial: Spre bucuria Postului Mare…

Scriind aceste rânduri, gândurile mele se îndreaptă spre cei care doresc şi caută o altă bucurie decât simplele satisfacţii trecătoare izvorâte din „micile plăceri ale vieţii”, după cum spune o vorbă ieftină din popor. Este acea bucurie care au avut-o şi o au toţi cei care îşi trăiesc viaţa în Domnul… Este acea bucurie care a dat putere în timp tuturor celor care, deşi în umilinţă şi suferinţă fiind, au reuşit să ierte, au reuşit să nu-i urască pe cei care i-au prigonit, au reuşit chiar să-i iubească… Duhul lumii acesteia însă nu vrea să ne dea astfel de modele; nu ne mai interesează, de exemplu, cum se face că oameni care au suferit abisuri de suferinţă în temniţele comuniste au reuşit, în Dumnezeu, să nu fie răzbunători, cruzi sau spectaculoşi…

De aceea vreau să vă pun înainte acea bucurie tainică a credinţei care ni se revelează în cămara inimii în cea mai deplină discreţie, din deplina iubire a lui Dumnezeu. Pentru că în această perioadă care va urma – când bisericile îmbracă hainele cernite ale întristării pocăinţei, când hrana devine sărăcăcioasă şi aspră, când slujbele bisericii devin adâncuri de coborâre a noastră în infinitul sufletului nostru mâzgălit de patimi şi puţind de putregaiul păcatelor – în această perioadă va răzbate mai intens bucuria dulce a prezenţei Domnului în sufletele noastre. Acum, în Postul cel Mare, avem ocazia de a ”muri” duhului acestei lumi

Dacă vom întoarce ochii minţii noastre de la spoiala reclamelor, a filmelor, a jocurilor pe calculator, a ştirilor şi dezbaterilor agresive şi murdare, pentru a ne reda celor cu adevărat importante ale vieţii, vom simţi gustul dumnezeiesc al liniştii şi bucuriei pe care numai Domnul, când ne vom smeri deplin inima, ne-o poate da…

Ştiu că unii vor înţelege, iar alţii vor zice că sunt subiectiv şi patetic. Celor care înţeleg le doresc să ne întâlnim în duhul rugăciunii şi al smereniei spre a ne pregăti de Bucuria Învierii… Celor care nu înţeleg, îi îndemn să caute mai curat. Să încerce să se rupă de iureşul agresiv al vieţii, să privească mai atent dacă se simt cu adevărat împliniţi şi dacă au bucurie – iar nu plăcere – din cele pe care le trăiesc… Iar dacă în sinceritatea lor vor descoperi că de fapt există un gol, o nemulţumire care parcă roade neîncetat inima, să înţeleagă că acolo trebuie să vină Domnul, ca să plinească toată viaţa noastră întunecată… Dacă cineva caută sincer este imposibil să nu găsească răspunsuri. Perioada Postului Mare ne oferă prilej de a ne întoarce Acasă, precum fiul risipitor… Iar acolo ne va aştepta, iubitor cu adevărat – şi de fapt singurul care ne iubeşte deplin –, Tatăl. Post cu folos şi cu bucurie tuturor.

Pr. Marius Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 61 – februarie 2012

Sfârşitul lumii sau sfârşitul lumescului?

[…] Am schimbat regimul în 1989 dar nu am schimbat şi oamenii, aşa că nu văd ce am fi vrut să fie. Neschimbând oamenii am rămas cu aceleaşi metehne vechi, pe care eventual le-am numit în alt fel. Dar chiar dacă nu mai spunem „o mică atenţie” ci ne-am reprofilat pe „şpagă” sau „mită”, gestul corupţiei are aceeaşi semnificaţie. Suntem transformaţi toţi în nişte maşini ascultătoare şi ne credem liberi. Ne-am depărtat de valori pentru că aşa ne cere „moda” şi „toată lumea face aşa”, iar „libertatea” noastră se rezumă la bârfă şi înjurat la liber, mâncare şi băutură cât încape, petreceri maxime când avem ocazia şi… cam atât.

Urarea „prezidentului şef” era „Să trăiţi bine!”. Din nefericire am ajuns mai degrabă să „murim de bine”, deşi nu în sensul material pe care îl avea promisiunea electorală. Murim pe capete! Mai nou nici nu mai stăm la rând să murim, ci mulţi au început să sară rândul. Dramatic este că nimeni nu se încumetă la tăierea acestui pom din mijlocul nostru, de care toţi se spânzură. Pomul ăsta nu-l taie nimeni abuziv, dar pădurile din jur le culcăm la pământ fără regrete şi fără să ne pese de ce urgii le lăsăm copiilor şi nepoţilor prin faptele noastre.
Pomul de care se pare că tot mai mulţi se „spânzură” este de fapt pomul neascultării, iar spânzurarea de el duce la moartea faţă de ascultarea Evangheliei lui Hristos. Cum să auzi dacă nu asculţi? Interesant este că la începutul lumii păcătuiam mâncând din pom odată cu Adam şi Eva, protopărinţii noştri, şi azi am ajuns să ne atârnăm în pom. Liberi şi atunci şi liberi şi acum! De fiecare dată săvârşind toate după vrerea noastră şi nu după vrerea lui Dumnezeu. Pe cât de ascultători şi servili suntem faţă de mai-marii noştrii lumeşti, pe atât de neascultători suntem faţă de Dumnezeu. Asta arată de fapt credinţa noastră în lumesc şi necredinţa faţă de cele cereşti.

De la protopărinţi încoace, nu sfârşitul lumii este ceea ce a avut şi are Dumnezeu în vedere, ci pur şi simplu sfârşitul lumescului. Sau, mai exact, sfârşitul lumescului face ca sfârşitul lumii să nu mai conteze, nu-i aşa? Asta vrea de fapt Dumnezeu de la lume! Asta vrea de la noi! Dumnezeu nu vrea să fim „ca lumea”, adică lumeşti, ci să scoatem la lumină ceea ce este ceresc în noi. Vrea să nu mai fim ai păcatului şi ai morţii. Dumnezeu nu vrea moartea noastră, ci îndreptarea noastră, iar îndreptarea înseamnă îmbrăcarea noastră în cele cereşti şi lepădarea noastră de cele lumeşti.

Sfârşitul lumescului din noi şi din preajma noastră este sfârşitul pe care trebuie să-l avem noi în vedere. Iată sfârşitul de care nu trebuie să ne temem şi să fugim, ci trebuie să-l vrem şi să-l căutăm din toate puterile. Dar dacă şi acum, în ceasul acesta, al vieţii noastre, vom face tot ceea ce vrem noi – adică să ascultăm de lume – şi nu ceea ce vrea Dumnezeu, atunci nu este exclus să vină şi sfârşitul lumii, iar nu sfârşitul lumescului. Dumnezeu vrea un sfârşit iar noi alegem un altul. Rămâne de văzut a cui voie o vom împlini. Sfârşitul depinde de noi.

Pr. Marius Demeter

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 61 – februarie 2012

Postul copiilor

Părinţii care doresc să dea copilului o educaţie creştină uneori se pierd la luarea unei decizii în privinţa postului pentru copii. Deşi cunosc importanţa postului pentru adulţi, adesea ei nu pot recunoaşte nevoia lui pentru copii. Din această cauză, postirea pentru copii este amânată pentru atunci când copilul „va creşte” şi „va deveni mai puternic”. Astfel, copilul este lipsit de un ajutor important în creşterea spirituală.

Pentru un adult postul trebuie să fie şi o realizare spirituală, căci atunci când de fapt se schimbă doar unele bucate cu altele, iar viaţa rămâne aceeaşi, acesta nu este un post adevărat. Dar copii nu au conceptul de luptă duhovnicească, de aceea postul începe pentru ei cu restricţiile exterioare, adaptate vârstei lor.

O întrebare frecventă este vârsta şi felul postirii la copiii mici. Trebuie să ţinem cont de faptul că încă de la o vârstă fragedă copiii sunt capabili să înţeleagă multe lucruri. Înainte de începutul postului, părinţii ar trebui să vorbească cu copiii despre ceea ce înseamnă un post – un lucru tainic şi minunat. “Gândeşte-te, copil in postul maredraga mea (sau dragul meu) ce anume eşti dispus să sacrifici pentru Hristos. Gândeşte-te şi decide singur, lasă ca acesta să fie micul tău secret – ce vrei să-I aduci lui Hristos? Ce vrei să faci pentru El?”. Acesta este cel mai important lucru – copilul să fie adus la înţelegerea că postul este o mişcare, o îndreptare către Hristos. Dacă postul va fi trăit în acest fel, bucuria care se va deschide copilului de Paşti sau de Crăciun va întipări un sens important în sufletul său. Va fi experienţa sa personală de credinţă. Copilul are foarte puţine experienţe personale de credinţă, pentru că el practic îşi imită părinţii în ceea ce fac ei, dar astfel va fi posibil să obţină experienţa sa proprie de comuniune şi comunicare cu Hristos.

Postul copiilor nu poate fi unul separat, întotdeauna fiind unit de postul părinţilor. Atunci când familia a intrat în post, acest lucru trebuie să se simtă pentru toţi membrii ei. Şi aşa cum se simt aceste schimbări în biserică, luminile fiind mai slabe, cântările cu ton schimbat, şi alte elemente care schimbă starea omului pe perioada postului, tot aşa trebuie să existe şi unele schimbări în cadrul familiei. Spre exemplu citirea împreună cu copiii a rugăciunii Sfântului Efrem Sirul îi va aduce pe copii să înţeleagă că acum este o perioadă aparte.

Dacă pe perioada postului familia a hotărât să se abţină de la privirea televizorului, atunci neapărat acest spaţiu şi timp trebuie să fie înlocuit cu ceva (timp petrecut împreună, discuţii, cărţi folositoare, filme duhovniceşti etc.); căci dacă doar îi vom priva şi nu le vom da nimic în schimb, este ca o pedeapsă. Şi atunci postul va fi perceput de copii doar ca un timp greu de suportat.

O altă lipsă de înţelegere a esenţei postului ortodox este impunerea lui fără discernământ. Este complet inadmisibil să forţăm copiii să postească, sau să îi înfometăm, sau să îi obligăm să citească rugăciuni lungi şi neclare pentru ei. Mesele de post pentru copii trebuie să fie bogate şi diverse şi tot ce facem să facem cu bucurie.

Valoarea postului trebuie transmisă copiilor în frumuseţea ei. Este foarte important ca cei mici să îndrăgească atmosfera de post din biserică, să simtă specificul şi harul deosebit al acestei perioade. Atunci copilul va trăi tot mai intens această perioadă, de la un an la altul, iar bucuria sărbătorii va fi tot mai bine înţeleasă şi trăită. Dar să nu uităm, ca părinţi, că nu îi putem învăţa pe copii ceea ce noi nu trăim.

Traducere şi adaptare după www.pravmir.ru

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 61 – februarie 2012

Căsuţa copiilor: Ce facem în Post?

Dragi copii, în luna februarie începe Postul Mare. După cum îi spune numele, e cel mai lung şi poate cel mai important dintre cele patru posturi ale anului pentru că ne pregăteşte de marea sărbătoare a Învierii Domnului. Haideţi să vedem ce înseamnă postul şi ce facem pentru a simţi bucuria din noaptea cea mare a Paştilor. Trebuie să ştim că postul nu e un regim alimentar şi scopul postului nu e să flămânzim. E adevărat că în timpul postului renunţăm la carne, ouă, brânză – dar nu asta e cea mai importantă parte. Mulţi oameni uită adevăratul rost al postirii şi ţin doar o dietă; poate fi sănătos, dar nu îi apropie de Dumnezeu. Şi încă ceva: postul nu e un chin pe care ni l-a trimis Dumnezeu. El nu are nevoie de postul nostru, ci noi avem nevoie să postim pentru că postul e o călătorie spre Domnul, e o pregătire pentru întâlnirea cu El; nouă ne foloseşte să postim, nu Lui.

Înainte de întâlnire

Gândiţi-vă cum ne pregătim înainte de întâlnirea cu un prieten drag pe care nu l-am văzut de mult: facem curat în casă, ne luăm hainele cele mai bune, ne gândim ce îi vom spune, cu ce îl vom servi, aşteptăm cu emoţie, poate adormim cu gândul că în curând îl vom îmbrăţişa… Tot aşa, postul e o pregătire pentru o sărbătoare. Pentru a simţi bucuria, trebuie să o dorim, să mergem spre ea, să fim pregătiţi. Cum ar fi dacă în loc să ne aşteptăm prietenul pregătiţi, am pleca de acasă? E clar că am rata întâlnirea. Ar suna la uşă degeaba şi apoi ar pleca. Dar cum ar fi dacă ne-ar găsi cu casa deranjată sau adormiţi? Ne-am simţi ruşinaţi, iar el s-ar grăbi să plece. Deci postul există pentru ca noi să ne amintim că trebuie să ne pregătim pentru întâlnirea cu Domnul. Trebuie să ne pregătim trupul, sufletul, gândurile.

Cum ne pregătim

În post, renunţăm la unele plăceri, cum ar fi mâncarea de dulce, sau încercăm să mâncăm mai puţin. Părinţii voştri şi duhovnicul vă pot sfătui cum e mai bine să mâncaţi în post. Ne putem gândi acum la cei care nu au ce să mănânce, la cei care suferă de foame, oferindu-le şi lor din mâncarea noastră. Pregătirea sufletească e poate cea mai importantă. Ea cuprinde în primul rând spovedania şi împărtăşania. Ele ne ajută să recunoaştem ce am greşit şi să ne îndreptăm, cu ajutorul Domnului, prin sfatul preotului. Apoi, e rugăciunea – adică dialogul nostru cu Dumnezeu. Nu putem avea o relaţie cu cineva dacă nu comunicăm. Cum să fii prieten cu cineva cu care nu ai vorbit niciodată, cu cineva pe care nu-l cunoşti? Oricât ne-ar iubi acel cineva, oricât ar fi de bun, dacă noi nu vrem să îl cunoaştem, nu ne putem bucura de el. În rugăciune, vorbim cu Domnul, îi spunem tot ce avem pe suflet. Rugăciunea e şi gândul către Dumnezeu când suntem la şcoală sau pe stradă şi vrem să îi cerem ajutorul sau vrem să îi mulţumim pentru ceva sau doar să fim cu El, să ne bucurăm cu El de un lucru mărunt din viaţa noastră.

Concluzii

Să recapitulăm: postul înseamnă mai puţină preocupare pentru mâncare, ca să nu uităm că mâncarea nu e cel mai important lucru în viaţă, că putem trăi şi cu mai puţin; apoi, postul înseamnă să ne gândim la cei de lângă noi, adică la toţi oamenii (şi subliniez: toţi, fără deosebire, căci toţi sunt copii ai Domnului şi fraţi ai noştri) – asta pentru că cea mai mare poruncă a Domnului e iubirea şi nu vom ajunge să îi iubim pe toţi decât dacă ne gândim la ei, dacă îi acceptăm cu toate greşelile lor, chiar şi atunci când ne enervează; celelalte aspecte foarte importante din post sunt spovedania, împărtăşania, participarea la slujbele Bisericii şi nu în ultimul rând rugăciunea.

Toate sunt importante. Nu e destul dacă ne spovedim, dar uităm de cei de lângă noi. Nu e suficient să mâncăm de post, dacă nu ne rugăm. Nici chiar rugăciunea singură fără strădania de a-i iubi pe cei din jurul nostru nu ne pregăteşte pentru întâlnirea cu Domnul.
Dacă nu ne pregătim, vom rata o întânire importantă, o mare bucurie.
Iar pregătirea nu e un chin, e o bucurie care ne ajută să primim o bucurie şi mai mare. […]

Pagină realizată de Asociaţia Teofilia

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 61 – februarie 2012

[…]Postul adevărat este abţinerea de la orice lucru rău. (Sfântul Teodor Studitul) 

Dacă postul a fost necesar în rai, cu atât mai mult este necesar în afară de rai. Dacă a fost un medicament util înainte de rană, cu atât mai mult este util după rană. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Postul este medicament. Şi dacă medicamentul este de mii de ori folositor, adeseori se face inutil şi chiar păgubitor datorită lipsei de experienţă a celui care îl foloseşte. Pentru că trebuie să ştim şi timpul în care îl folosim şi cantitatea medicamentului şi natura trupului acelora care îl vor primi şi anotimpul anului şi dieta corespunzătoare şi multe altele, dintre care, dacă omitem numai unul, acesta strică pe toate celelalte mai sus însemnate.(Sfântul Ioan Gură de Aur)

parintii bisericiiPostul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii, izvorul cuminţeniei. El învaţă linişte şi este înaintemergătorul tuturor celorlalte fapte. (Sfântul Isaac Sirul)

Patimile cu nimic nu se sting atât de mult, cât se sting cu cumpătarea. Dacă cineva se luptă şi motivul lui este prefăcătoria sau credinţa că lucrează virtutea, el nu se luptă cu înţelepciune. Dar cel care este cumpătat nu gândeşte că lucrează virtutea, nici nu vrea să fie lăudat ca ascet, ci ştie că prin cumpătare vine înţelepciunea şi cu ajutorul ei vine smerenia.(Avva Dorotei)

Postul acela este adevărat care este prezent în toate, pe toate le curăţeşte şi pe toate le vindecă. (Sfântul Grigorie Palama) 

Eşti bogat? Nu insulta postul, socotindu-l nevrednic să stea cu tine la masă. (Sfântul Vasile cel Mare) 

Postul învaţă pe toţi nu numai cumpătarea de la mâncăruri ci şi ocolirea şi îndepărtarea de iubirea de argint, de nesaţ şi de orice răutate. (Sfântul Vasile cel Mare)

Sunt foarte multe lucrări care se fac de către oameni şi din natura lor sunt bune, dar motivate de anumite cauze pierd calitatea acestora. Postul, privegherea, rugăciunea, milostenia, primirea de oaspeţi sunt din natura lor fapte bune, dar când se fac din prefăcătorie nu mai pot fi considerate fapte bune. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Postul e marea armă împotriva ispitelor, precum plăcerea este începutul tuturor păcatelor. (Teofilact al Bulgariei) 

Dacă postul ar cârmui viaţa noastră, atunci viaţa n-ar mai fi atât de plină de plâns şi de tristeţe. (Sfântul Vasile cel Mare) 

Să arătăm cât de vechi este postul, să arătăm că toţi sfinţii l-au primit ca pe o mpştenire strămoşească şi l-au păzit, transmiţându-l din tată în fiu. Aşa s-a păstrat acest bun şi a ajuns din neam în neam până la noi.(Sfântul Vasile cel Mare)

Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă. Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. Îndreaptă-te, dar, înaintea lui Dumnezeu prin post. (Sfântul Vasile cel Mare) 

[…]

Perioada Triodului, începută încă în urmă cu patru săptămâni, cu duminica vameşului şi a fariseului este cea mai importantă perioadă a anului bisericesc şi durează până la sărbătoarea Învierii Domnului. Este momentul în care toată suflarea îşi începe cu mai mult dor urcuşul spre Înviere. Duminica lăsatului sec de brânză este Duminica a patra din Triod, a Izgonirii lui Adam din Rai, care mai poartă şi denumirea de “Duminica Iertării”, pentru că în această zi avem datoria de a ne cere iertare tuturor, pentru a ne putea angaja în parcursul duhovnicesc ce începe în ziua următoare, prima zi a Sfântului şi Marelui Post. Cartea din care se citeşte cu precădere în această perioadă poartă aceeaşi denumire: “Triod” şi este o culegere minunată de texte pe care, citindu-le ori urmărindu-le pe parcursul slujbelor, intrăm în contact cu Duhul ortodoxiei şi ne educăm mintea şi sufletul în acest Duh, primind cunoştinţe teologice în duhul nostru. Triodul Mic

Şezut-a Adam în preajma raiului, şi de goliciunea sa, plângând se tânguia: 

“Vai mie, celui ce m-am supus înşelăciunii celei viclene, 

şi am fost furat de ea şi de mărire m-am îndepărtat. 

Vai mie, celui dezbrăcat de nevinovăţie şi lăsat în sărăcie. 

Ci o, raiule, de acum nu mă voi mai desfăta întru dulceaţa ta. 

Nu voi mai vedea pe Domnul şi Dumnezeul şi Ziditorul meu

căci în pământ voi merge, din care am fost luat.

 Milostive, îndurate, strig către Tine: Miluieşte-mă pe mine, cel ce am căzut.” 

(stihiră de la slujba Vecerniei de sâmbătă seara)

*

Călătoria virtuţilor s-a deschis. 

Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului. 

Că cei ce se luptă după lege, după dreptate se şi încununează. 

Şi luând toată întrarmarea Crucii să ne luptăm împotriva vrăjmaşului, 

ca un zid nestricat ţinând credinţa, 

şi ca o platoşă rugăciunea şi ca un coif milostenia. 

În loc de sabie, postul care taie toată răutatea de la inimă

Cel ce face acestea, va primi cununa cea adevărată de la Împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecăţii.

(Cântare de la slujba Utreniei)

Şi pentru că suntem la începutul Postului, mă rog să avem cu toţii un post binecuvântat, pe care să-l ducem ajutându-ne cu armele despre care scrie în cântarea de mai sus, pentru a primi cu toţii cununa cea adevărată de la Împăratul nostru.

Stihira la Vecernia Iertarii – Duminica lasatului sec de Branza

Legaturi:

***


Categorii

Muzica, Pagini Ortodoxe, Postul Mare, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

38 Commentarii la “A sosit Postul Mare: INCEPEM CALATORIA SPRE… ACASA!/ Vecernia iertarii si ocazia de a muri duhului lumesc/ COPIII POSTESC? CUM?

  1. Doresc un Post Mare cu folos duhovnicesc administratorilor, colaboratorilor si tuturor cititorilor acestui site!

  2. Pingback: IPS TEOFAN – GANDURI LA INCEPUT DE POST: Plansul dupa raiul pierdut, dorul dupa Inviere… -
  3. Post binecuvantat tuturor! Dumnezeu sa ne ajute sa trecem cu bine aceste zile si sa ne fie de folos, spre Invierea sufletelor noastre.

  4. Ma alatur si eu in a va ura tuturor drept-credinciosilor, “razboinici intru cuvant”, asa cum imi place a va numi – administratori, vizitatori, comentatori fideli ai acestui site – un Post incarcat de roade duhovnicesti, prin care sa invatam a fi mai iubitori, mai iertatori, mai indarjiti in lupta cu ispitele ce nu vor intarzia sa apara.
    Postul nu inseamna doar mancare mai saraca in calorii, caci nu mancarea este scopul sau final. Postul presupune asceza spiritului, inaltarea lui, prin smerirea trupului.

    Fie ca acest Post sa ne invete sa fim mai buni!

    http://www.youtube.com/watch?v=xKcDAfV32CQ

  5. Cuvinte frumoase si adanci! M-am impresionat mai ales acela catre copii – sa transmitem frumusetea postului, faptul ca este o perioada deosebita aceasta, in care ne apropiem si Il asteptam pe Hristos! Si pentru noi, cei mari, e necesar sa ne reamintim acestea:-)

    Post cu roade duhovnicesti sa aveti cu totii, admini si cititori ai acestui blog! Doamne, ajuta!

  6. Este raspunsul ieromonahului Savatie Bastovoi la intrebarea primita intr-o conferinta despre un copil micut obligat de parinti sa tina post.

    Sa inteleaga de ce tin parintii post este una, sa punem copiii sa tina post- cu totul altceva.

    “felul postirii la copiii mici”?

    “Nu chinuiti copiii!”, raspunsul ieromonahului Savatie Bastovoi raspunde foarte bine la aceasta intrebare.
    Gabriela

  7. Gabriela,
    adica sa nu-i silim. Sa nu-i infometam, sa nu-i punem la rugaciuni peste puterea lor.
    Daca nu ar incepe de mici cate putin, cum am putea face altfel?
    Copilul despre care vorbeste parintele Savatie era “obligat de parinti”. Tocmai aici e problema, nu trebuie obligati. Incet , incet le explicam, si avand modelul parintilor in fata vor tine si ei.

    Post cu folos tuturor!

  8. […] postirea pentru copii este amânată pentru atunci când copilul „va creşte” şi „va deveni mai puternic”. Astfel, copilul este lipsit de un ajutor important în creşterea spirituală.

    Nu e tocmai corect, caci copiii, in marea lor majoritate, (exceptie facand cei obraznici, in special cei prost crescuti de parinti) chiar daca mai fac nazbatii, sunt curati sufleteste si fara de pacat (sau avand pacate “nevinovate”). Doar Mantuitorul a zis despre copii:
    “Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor.”
    “Vedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca zic voua: Ca ingerii lor, in ceruri, pururea vad fata Tatalui Meu, Care este in ceruri.”
    Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor.

    Oamenii au nevoie de post nu doar pentru apropierea de Dumnezeu, ci si pentru curatirea de pacate, insa copiii, fiind curati sufleteste, sunt aproape de Dumnezeu si cu prea putine pacate, mai ales cei pana in 6-7 ani. Noi trebuie sa tinem post sa fim macar pe jumatate de curati ca si copiii. De aceea nu gasesc prea potrivit sa ii privezi de hrana de dulce, mai ales ca sunt si in perioada de crestere. Asa cum scrie in articol, mai degraba o rugaciune (in plus) sa fie invatati sa spuna in timpul Postului, sau un mic sacrificiu, cat vor si ei, fara sa li se impuna, pentru ca ei sa aibe rasplata de la Hristos prin acest mic sacrificiu al lor (sa se uite poate la mai putine desene animate/jocuri pe calculator, sa fie mai cuminti, sa faca o fapta de caritate pentru altii), dar doar atat timp cat fac cu drag aceasta, pentru a nu o simti ca pe o corvoada, altfel, asa cum se precizeaza si in articol, existand riscul de a se indeparta mai degraba de Dumnezeu si de viata crestina, decat de a se apropia.

  9. Pingback: INCEPE POSTUL CEL MARE. Parintele Petroniu Tanase despre POSTUL ADEVARAT, valoarea sa si incercarile de denaturare -
  10. Pingback: Parintele Mihail Stancu – predica la Duminica izgonirii lui Adam din Rai (2012). INTRAREA IN POSTUL MARE. “Sa mangaiem inima celui scarbit, sa ne rugam mai mult unii pentru altii” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Ieri la Sfanta Liturghie am trait mai profund gestul liturghic al iertarii pe care preotii o cer credinciosilor in timpul cantarii Heruvicului.Bietii nostrii pastori,tare-i mai purtam in gura…
    Nici nu am apucat bine sa cuget despre iertare ca la predica iar m-am smintit. S-a dat pilda unui staret de la o manastire din Moldova care postea aspru in Postul Mare,dar care cand primea un oaspete si il punea la masa nu mai postea. Nu am avut liniste si l-am intrebat la sfarsit pe parinte ce a vrut sa spuna. Mi-a confirmat ca staretul nu mai ajuna,dar manca tot mancare de post.Tare mi-e teama ca s-a inteles cu totul altceva…
    Biserica nu omoara trupuri.De ce sa ne cramponam de faptul ca un copil dupa 7 ani nu mananca carne in posturi.E atat de importanta carnea?Cu lapte si oua postul e boierie.Doar miercurea si vinerea randuiala e mai aspra pentru micuti.Postul trebuie vazut si psihologic.Formarea unor reflexe de abtinere de la bucate ii poate feri pe viitor de caderea in cursele acestei vieti.

  12. Parintele Savatie spune “mai, nu mai chinuiti copii” razpunzand la o intrebare care se refera la un caz concret, cand parintii exagerau (dupa parerea celui care intreaba).
    E foarte bine sa ii obisnuim pe copii sa se mai si abtina de la ce le place. Ei sunt in crestere si nu le putem scoate carnea din alimentatie, dar le putem scoate dulciurile. Le putem da in post fructe sau compoturi la desert. Nu moare un copil daca miercurea si vinerea mananca de post.
    Si apoi, daca am fi atat de nevoiasi incat ar trebui sa ne hranim doar cu varza murata, fasole, cartofi, ce am face?
    Bineinteles, inainte de a opri pe cei mici de la bunatati, sa postim noi cei mari de rautate, mandrie si de toate cele de care atat de mult ne indulcim 🙁

  13. parintele Nicodim Mandita spunea, si apoi am citit acelasi lucru si la unul din staretii de la Optina, ca de la 3 ani copilul trebuie sa posteasca ca si cei mari, iar pentru cei mai slabuti- de la 4.Si acelasi lucru l-am auzit intr-una din predicile par. Tanase.Dar noi ne temem de post,si cand vine vb de noi, si cand vine vb de copii, fiindca avem impresia ca mancarea ne tine cu viata si sanatate, nu rugaciunea si pocainta, care aduc mila si binecuvantarea lui Dumnezeu asupra noastra si a familiei.

  14. Da, dar copiii sunt in crestere si chiar au nevoie de lapte, carne, oua. In niciun caz nu cred ca ar fi bine sa le lipseasca lactatele. Pe de alta parte, ce pacate au copiii de 3-4 ani, ca sa tina post? In plus, sacrificiul, postul, pentru a fi bine rasplatit de Dumnezeu, ar trebui sa fie benevol, ori ce stie copilul la acea varsta? Bine ca nu se cere sa tina si bebelusii post complet, fara lapte… 😕 Nu stiu, dar unele lucruri mi se par exagerate.

  15. PS Sebastian: Cine posteste in copilarie, va posti usor si cu drag toata viata. Va deprinde infranarea si milostenia, jertfirea de sine. Cand va mai creste va sti cum sa-si pastreze curatia trupeasca pana la casatorie iar mai tarziu va fi un sot fidel.
    Am citat din memorie din predica de acum cateva ore. Pacat ca predicile Preasfintitului nu sunt puse pe site-ul episcopiei. Mare pierdere pentru cei care nu au posibilitatea sa il asculte.

  16. Mirela, astazi sunt atatia parinti care de frica bolilor hranesc copii vegetarian, fara lapte, oua, carne de cand acestia sunt foarte micuti. Si copiii sunt sanatosi. Iar noi ne temem sa le dam mancare de post ca nu cumva sa pateasca ceva.E bine sa deprindem copiii de mici cu postul si cu infranarea, ca sa le fie usor mai tarziu.DEsigur, totul sa se faca cu binecuvantarea si sfatul duhovnicului- dar ca idee, respectarea posturilor de catre copiii mici nu e ceva nou in biserica.Noi ne scandalizam de ea fiindca a ajuns sa ni se para postul ceva nefiresc si riscant inclusiv pentru noi, cu atat mai mult pentru copii.

  17. Pingback: INTERVIU CU PARINTELE MIHAIL STANCIU DESPRE POSTUL PASTILOR. Cum se tine postul placut lui Dumnezeu? -
  18. Pingback: K. V. Zorin: Postul sufletului si al trupului. LEACUL LACOMIEI SI AL BOLILOR. NEVOIA DE DREAPTA SOCOTEALA IN POSTIRE -
  19. Pingback: POSTUL DUHOVNICESC. Sfantul Luca al Crimeii despre lupta cu patimile si deprinderea copiilor cu postul -
  20. Pingback: POSTUL MARE IN SATUL ROMANESC TRADITIONAL/ Sa-L urmam pe Hristos ca sa inviem si noi cu El!/ POSTUL LIMBII SI AL OCHILOR/ De ce si cum sa ne spovedim?/ CAND OBRAZNICIA SE DA DREPT VIRTUTE (Recomandari duhovnicesti) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  21. Pingback: POSTUL MAICII DOMNULUI. Cum sa postim cu folos si cu discernamant? De ce avem nevoie si de paza limbii? -
  22. Pingback: Mitropolitul Antonie de Suroj: OMUL IERTAT PRIN POCAINTA – OMUL NOU. Taina vindecarii sufletului prin cautarea iertarii -
  23. Pingback: Predica PS Sebastian la Duminica lasatului sec de branza: DESPRE POSTUL DEPLIN -
  24. Pingback: Predica Sfantului Nicolae Velimirovici la DUMINICA IERTARII si INCEPUTUL POSTULUI MARE. Inarmarea cu armele luminii pentru a birui cu Hristos -
  25. Pingback: „Iata, a venit veselitoarea vreme a postului!” Indrumar pentru prima saptamana a Postului Mare de la SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI (+18 martie) -
  26. Pingback: CUVANT LA INCEPUTUL POSTULUI DESPRE FOLOSUL INFRANARII SI CUMPATARII: “Este cu neputinta ca aceeasi persoana sa fie si iubitor de placeri si iubitor de Dumnezeu” -
  27. Pingback: IN PRAGUL POSTULUI MARE: Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Parintele Petroniu Tanase despre POSTUL DUHOVNICESC si IERTAREA APROAPELUI -
  28. Pingback: Predica foarte folositoare a PARINTELUI SOFIAN, la intrarea in POSTUL MARE: “Frati crestini, nu va revoltati impotriva postului. Primele 3 zile e mai greu, dar apoi incepi sa simti efectul binefacator…” POSTUL DE BUCATE SI POSTUL DE RAUT
  29. Pingback: POSTUL CEL MARE – nou inceput pe calea razboiului duhovnicesc prin SMERENIE, RUGACIUNE si NEVOINTE sporite -
  30. Pingback: NEVOINTA IERTARII si a LEPADARII DE IUBIREA DE SLAVA: “Doar iubirea de slava, si fara celelalte patimi, este indeajuns ca omul sa se indraceasca” | Cuvântul Ortodox
  31. Pingback: DUMINICA IERTARII, DUMINICA IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI. Predici video si audio, cantari psaltice. DE CE SI IN CE FEL AR TREBUI SA TINEM POSTUL MARE? | Cuvântul Ortodox
  32. Pingback: DRUMUL OMULUI INSPRE RAIUL PIERDUT. Rostul, puterea, masurile si… dusmanii Postului. PREDICI folositoare ale Parintelui IOANICHIE BALAN la INCEPUTUL POSTULUI MARE: “Cântarea Domnului nu se cântă în pământ străin şi bucuria Duhului Sfâ
  33. Pingback: “LASATUL SECULUI” sau cum punem inceput bun al POSTULUI PASTILOR. LEPADAREA DE LUME SI IERTAREA GRESELILOR. “Alege creştine, alege tu, omenire, vrei să fii al lui Dumnezeu sau al satanei?”. POSTUL MARE – “OPERATIE PE
  34. Pingback: “În timpul Postului suntem chemaţi să ne întoarcem acasă” | Cuvântul Ortodox
  35. Pingback: “LASATUL SECULUI” sau cum punem inceput bun al POSTULUI PASTILOR. LEPADAREA DE LUME SI IERTAREA GRESELILOR. “Alege creştine, alege tu, omenire, vrei să fii al lui Dumnezeu sau al satanei?”. POSTUL MARE – “OPERATIE PE
  36. Pingback: “Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta…”– PREDICI ale CUVIOSULUI IOAN KRESTIANKIN la INTRAREA IN POSTUL MARE trecand prin DUMINICA IERTARII: “Nu are nevoie Dumnezeu de făţărnicia noastră… Nu va primi Domnul numero
  37. Pingback: PREDICI LA DUMINICA IERTĂRII și INTRAREA ÎN NOUL MOD DE VIAȚĂ AL POSTULUI MARE. “Fraţilor, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape”(AUDIO, VIDEO) | Cuvântul Orto
  38. Pingback: VECERNIA IERTĂRII. Lupta pentru deschiderea, înmuierea și lărgirea inimii | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare