INCEPE POSTUL CEL MARE. Parintele Petroniu Tanase despre POSTUL ADEVARAT, valoarea sa si incercarile de denaturare

27-02-2012 Sublinieri Print Print

<<In toata vremea postul este de folos celor ce-l tin pre dansul...>>, spune imnografia Bisericii noastre din vremea Postului Mare; iar marele ierarh Ioan Gura de Aur, intr-unul din cuvintele sale de la Pasti, zice: „A trecut vremea postului, dar nu a trecut si trebuinta postului…“.

Intotdeauna deci, dar mai ales acum, cand Postul se afla printre preocuparile de seama ale Bisericii Orto­doxe, este vreme potrivita sa ne oprim putin asupra lui.

Mi-aduc aminte din copilarie, cu cata evlavie era tinut postul atunci! Nu se facea exceptie de la post, nici pentru caz de boala, nici pentru cei mici, toti il tineam cu severitate. Sfantul si Marele Post al Paresimilor era asteptat ca un mare eveniment. Erau vase anume pastrate pentru Postul Mare. Şi cu cata primeneala sufleteasca ajungeam la Sfintele Pasti! Se poate sa nu tii postul? Domnul Hristos a postit patruzeci de zile pentru pacatele noastre si noi sa nu postim? Mare pacat sa calci randuiala postului! Asa gandeau crestinii ortodocsi de altadata.

Civilizatia noastra materialista si iubitoare de placeri a strambat aceasta intelegere. Mi-aduc iarasi aminte de convorbirea dintre un reprezentant al acestui duh si un parinte duhovnicesc, care staruia asupra marii necesitati a postului pentru viata crestina. „Prea cuvioase, zicea acela, a trecut vremea aceea, acum s-au schimbat lucrurile! Un om, ca sa dea randament in munca, are nevoie de atatea calorii pe zi si de o alimentatie bogata in vitamine…“. Caloriile si vitaminele regle­menteaza alimentatia omului de azi, iar randuielile crestinesti traditionale pentru post par nestiintifice si invechite.

Intr-adevar, este un fapt binecunoscut ca lumea de astazi si mai ales cea de la oras, dintr-o multime de motive, tine tot mai putin posturile bisericesti. Asa de putin, incat conducerea Bisericii Ortodoxe se gandeste la o adaptare a randuielilor traditionale pentru post. Intre temele viitorului sinod panortodox este trecuta si aceea a Postului, socotit ca una din problemele grave ale vietii crestine ortodoxe si nu lipsesc printre teologi glasuri care propun o scurtare a duratei posturilor mari o imputinare a zilelor de post si o indulcire a meniurilor de post.

Sa-si fi pierdut oare postul in vremea noastra va­loarea lui spirituala si puterea lui innoitoare de suflet?

De la inceput observam ca acest fel de intelegere are in vedere postul mai ales sub aspectul lui material, exterior: schimbare de regim alimentar, reducerea cantitatii de hrana.

Dar aceasta intelegere a postului nu-i cea adeva­rata, invatatura Bisericii noastre ne-o spune cu toata claritatea.

Daca postesti numai de bucate, zice un tropar din vremea Triodului, iar pacatele nu le parasesti, te asemeni cu viclenii draci, care niciodata nu mananca“.

Sau altul:

Sa postim post bine placut Domnului. Postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos. Lipsa acestora este postul cel adevarat si bine primit“.

Iar marele Hrisostom zice:

Postesti? Arata-mi-o prin fapte. Cum? De vezi un sarac, ai mila de el; un dusman, impaca-te cu el; un prieten cu nume bun, nu-l invidia. Nu numai gura si stomacul sa posteasca, ci si ochii si urechile si picioarele si mainile noastre, ramanand curate de rapire si de lacomie. Picioarele sa nu alerge la spectacolele cele urate, ochii sa nu priveasca cu pofta la frumuseti straine, gura sa posteasca de injuraturi si de vorbe nerusinate…“.

Şi numai aceste marturii, si s-ar putea aduce multime, sunt suficiente ca sa intelegem ca a lega postul numai de schimbarea si imputinarea mancarii este o intelegere nedeplina, unilaterala.

Nu numai schimbarea de regim alimentar este postul, ci un lucru mult mai complex, o lucrare de adanca prefacere si innoire a intregii vieti sufletesti si trupesti a crestinului.

Ne incredinteaza despre acest lucru aceia care au facut din post un prieten iubit pentru toata viata, marii postitori, sfintii.

Postul, zice Sfantul Isaac Sirul, este cale sfanta a lui Dumnezeu si temelie a toata virtutea. Este cununa pentru cei ce se infraneaza, frumusete a fecioriei si a sfinteniei, maica rugaciunii, inainte mergatorul tuturor faptelor bune...”. (Cuvantul 85).

Postul si infranarea, zic Parinti Patericului, sunt bogatia sufletului“,

iar Sfantul Ioan Scararul zice:

Postul este luminare a sufletului, paza a mintii, sanatate a trupului, iertare a pacatelor, usa si desfatare a Raiului” (Treapta 14).

Mantuitorul Insusi ne spune in Sfanta Evanghelie, ca postul este arma nebiruita impotriva dracilor (Marcu 9, 29). Şi iarasi cantarea bisericeasca din Postul Mare zice:

Bantuielile dracilor nu indraznesc asupra celui ce pos­teste, iar ingerii stau mai aproape de cei ce se curatesc cu postul (Triod).

Astfel, postul se arata ca un mestesug duhovnicesc, care angajeaza intreaga noastra fiinta: sanatate trupeasca, sfintire sufleteasca si trupeasca, iertare de pacate, cale catre cer, arma nebiruita impotriva dracilor, toate acestea si mai multe decat acestea ni le mijloceste postul. Care crestin s-ar putea lipsi de ajutorul lui?

Mantuitorul Hristos, Care nu avea nevoie de post, a postit totusi pentru ca sa ne invete cu pilda, cat de mare este folosul postului. De aceea, Sfantul Isaac Sirul adauga:

Postul este arma lucrata de Dumnezeu. Şi daca Legiuitorul insusi a postit, care dintre cei ce pazesc Legea nu trebuie sa posteasca? Şi care dintre cei ce-l nesocotesc nu va fi osandit? (Idem).

Pentru ca este absolut necesar pentru viata crestina postul, de aceea si Biserica l-a randuit de-a lungul intregului an, in posturi de o zi sau de mai multe, pentru ca din intalnirea cat mai deasa cu postul, sa ni-l facem bun prieten pe calea desavarsirii crestinesti si a poruncit cu hotarare ca tot crestinul sa-l tina, iar cei ce-l nesocotesc sa fie scosi din Biserica.

Aceasta severitate a Bisericii ortodoxe este pe deplin indreptatita, deoarece nu este posibila desavar­sirea crestineasca, mantuirea sufletului fara ajutorul postului. Cateva exemple sunt edificatoare.

Rugaciunea este oxigenul vietii sufletesti. Asa cum trupul moare fara oxigen, tot asa si sufletul nu poata trai fara rugaciune. Sfintii Parinti numesc rugaciunea „inaltarea mintii catre Dumnezeu“, „convorbire cu Dumnezeu. Dar cine nu stie ca omul ingreuiat cu mancare si bautura nu are mintea sprintena nici pentru cele pamantesti, necum pentru inaltarea catre Dumnezeu in rugaciune. Şi dimpotriva, mintea celui usurat cu infranare si post este sprintena si usor se inalta pa aripile rugaciunii. Rugaciunea si postul sunt strans legate impreuna si toti cuviosii si sfintii, care au fost mari rugatori, au fost si postitori.

Pocainta, spun Sfintii Parinti, este cea mai inalta dintre virtuti, mijloc de continua desavarsire a crestinului, lucrare permanenta a sufletului, care ne trece peste marea vietii spre raiul cel vesnic. Dar ea este asa de legata cu postul incat se confunda cu acesta. Este de neconceput pocainta fara post.

Tot asa putem spune si despre milostenie, despre smerenie, despre curatirea de toate patimile care robesc pe om si despre toate virtutile, daca le-am lua pe rand, ca se sprijina pe post. Cu adevarat, asa cum spune Sfantul Isaac Şirul: „Postul este temelia a toata virtu­tea“.

Daca este asa, atunci de ce crestinii de astazi nu mai tin, sau tin asa de putin postul?”

(din: Ieromonah Petroniu Tanase, “Chemarea Sfintei Ortodoxii”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2006)

Prodromu

Legaturi:

***


Categorii

Cum sa tinem post?, Parintele Petroniu Tanase, Triodul si Postul cel Mare, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la “INCEPE POSTUL CEL MARE. Parintele Petroniu Tanase despre POSTUL ADEVARAT, valoarea sa si incercarile de denaturare

  1. Pingback: Parintele Mihail Stancu – predica la Duminica izgonirii lui Adam din Rai (2012). INTRAREA IN POSTUL MARE. “Sa mangaiem inima celui scarbit, sa ne rugam mai mult unii pentru altii” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  2. „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. (o metanie)

    Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău. (o metanie)

    Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”. (o metanie)

  3. Pingback: Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul din Postul Mare: „Doamne si Stapanul vietii mele…”. TALCUIREA PARINTELUI PETRONIU: LITURGHIA POCAINTEI -
  4. Dacă sufletul nu-mi plânge
    Şi nu-şi simte goliciunea,
    Nu am inima în stare
    Să trăiască rugăciunea.

    Vorbele–mi nu poartă-n ele
    Nici durere nici dorinţă.
    Nici nu cer, nici nu înalţă
    Către cer o suferinţă.

    Dacă nu mă simt nevrednic,
    Plin de tot ce este rău,
    Nu mă raportez la ceia
    Ce î-mi cere Dumnezeu.

    Nu am dobândit în suflet
    O reală referinţă
    La Hristos, la chinul crucii
    Şi la sfânta-i suferinţă.

    N-am simţit nici rostul crucii
    Şi nici dorul mântuirii,
    Nici dorinţa de-a parcurge
    Căile desăvârşirii.

    Sufletul nu-i viu să simtă
    Nici zdrobire, nici povară,
    Nici pericolul din lume,
    Nici din cele ce doboară.

    Nici păcatul nu mă arde
    Şi nici relele trăite
    Şi nici groaza-ne’mplinirii
    Celor viu făgăduite.

    Dacă nu-mi doresc cu sete
    O reală pocăinţă,
    N-am simţit imensul bine
    Ce-l câştig prin nevoinţă.

    Tot ce spun e vorbă goală,
    -Fie-n rugă, fie-n lume-,
    Care nu are puterea
    De-a convinge, (nici în mine).

    Cum o să conving eu cerul,
    Că doresc cu’adevărat,
    Să devin curat şi vrednic
    Când n-am frică de păcat ?

    Când privesc desăvârşirea
    Ca pe-un lucru cu putinţă,
    Dobândit şi dobândibil
    FĂRĂ culmi de nevoinţă.

  5. Frati admini,

    Am si eu o propunere pentru voi si pentru cititorii acestui site binecuvantat.
    Propunerea este izvorata din nevoia mea si probabil si a multor altora de a gasi un duhovnic iscusit in curatirea launtrica, cu discernamant si rabdare si mai ales traitor al rugaciunii si al lucrarii celei bune. Cati nu suntem oare care cautam si nu gasim un astfel de duhovnic o viata intreaga?

    Va propun astfel sa deschideti o sectiune eventual in care cititorii binecuvantati sa depuna marturie despre duhovnicii lor din Romania. Astfel mai aflam si noi incotro sa ne mai indrumam cautarile.

    Cati duhovnici iscusiti nu sunt ascunsi prin manastiri si cat folos ne-om trage si noi de i-am cunoaste si ne-am bucura de invataturilor lor…

    Va ajut si eu cum pot in aceasta lucrare.

    Va multumesc. Fiti binecuvantati!

  6. @ Sim:

    Doamne, ajuta!

    Si noi va multumim!

    O sa reluam comentariul dvs. la postari mai actuale, unde sa poata citi mai multi si sa poata raspunda sugestiei dvs.

    In ce ne priveste, va intelegem nevoia si va impartasim cautarea, ne temem ca multi, atat ucenici, cat si duhovnici, vor dori mai degraba (cel putin la nivel public) sa-si doreasca sa pastreze o oarecare discretie asupra identitatii si/sau a faptelor lor; cel putin in ce-i priveste … tocmai pe cei mai ascunsi. Poate totusi se va gasi o cale de mijloc, cumva?

  7. @ Admin

    Multumesc. O cale de mijloc, da.
    Putem sa-i spunem o sectiune de marturii ale cititorilor despre propriile experiente in viata duhovniceasca. Despre dilemele, ispitele, coborarile si urcarile intanite pe cale si unde si-au gasit alinarea, raspunsul(intr-o carte, printr-un prieten, la duhovnic, la un copil, printr-un gand bun, etc). Astfel ne vom folosi cu totii, ne vom mai cunoaste intre noi, iar in ceea ce priveste discutia de mai sus, cine cauta, va avea ochi sa vada si urechi sa auda si va sti ce sa faca.
    Limitele de discretie ale celor care depun marturie vor ramane la latitudinea acestora, sub indrumarea voastra.

    Nadajduiesc ca bunul Dumnezeu, vazand stradania noastra, ne va ajuta si ne va calauzi!

    Doamne, ajuta!

  8. Pingback: POSTUL DUHOVNICESC. Sfantul Luca al Crimeii despre lupta cu patimile si deprinderea copiilor cu postul -
  9. Pingback: Parintele Arsenie Papacioc, convorbire duhovniceasca: CE INSEAMNA POSTUL PENTRU CRESTINUL ORTODOX? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: Predica PS Sebastian la vindecarea fiului lunatic (demonizat): CE INSEAMNA POSTUL DEPLIN SI RUGACIUNEA ADEVARATA? Sa scoatem raul si demonii din noi! -
  11. Pingback: „Iata, a venit veselitoarea vreme a postului!” Indrumar pentru prima saptamana a Postului Mare de la SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI (+18 martie) -
  12. Pingback: CUVANT LA INCEPUTUL POSTULUI DESPRE FOLOSUL INFRANARII SI CUMPATARII: “Este cu neputinta ca aceeasi persoana sa fie si iubitor de placeri si iubitor de Dumnezeu” -
  13. Pingback: Sfantul Ioan din Kronstadt: INVATATURA IN MIERCUREA PRIMEI SAPTAMANI A POSTULUI MARE. Indemn la cercetare launtrica severa inaintea Impartasirii -
  14. Pingback: SAPTAMANA ALBA, saptamana a treia a Triodului. PREGATIREA PENTRU SFANTUL SI MARELE POST -
  15. Pingback: Predica Sfantului Nicolae Velimirovici la DUMINICA IERTARII si INCEPUTUL POSTULUI MARE. Inarmarea cu armele luminii pentru a birui cu Hristos -
  16. Pingback: IN PRAGUL POSTULUI MARE: Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Parintele Petroniu Tanase despre POSTUL DUHOVNICESC si IERTAREA APROAPELUI -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate