Analiza saptamanii: DEMONTAREA PROPAGANDEI EUROCRATE – creditorii privati NU PIERD, ci CASTIGA din “haircut”-ul DATORIILOR GRECIEI

14-03-2012 3 minute Sublinieri

grecia criza

ZF [Andrei Mocearov, lector universitar]: Grecia: Mitul pierderilor suferite de creditorii privaţi

Lumea afacerilor, politicieni şi economişti deopotrivă, au urmărit cu sufletul la gură procesul de restructurare a datoriei Greciei. Succesul declarat al operaţiunii lasă, aparent, victime pe teren: deţinătorii privaţi ai obligaţiunilor greceşti, obligaţi să renunţe, chipurile, la o parte semnificativă din ceea ce li se cuvenea (au acceptat ceea ce în limbajul financiar se denumeşte “haircuts”). Asta ar însemna o victorie a celor precum ministrul federal german de finanţe, Wolfgang Schäuble, care au pledat pentru împărţirea mai echitabilă a sarcinii rezultate din criza financiară, între creditorii privaţi iresponsabili şi guvernele nechibzuite.

Să fie oare aşa? Chestiunile tehnice care stau în spatele unor operaţiuni monetar – financiare de amploarea celor petrecute la restructurarea datoriei Greciei, sunt dificil de înţeles chiar pentru specialişti în economie şi finanţe. Dificultatea este amplificată de lipsa de transparenţă care încojoară operaţiunea. Publicului larg nu-i este explicat, pe înţelesul lui, ceea ce se întâmplă. Cine a avut curiozitatea să citească Declaraţia reuniunii la nivel înalt a zonei euro, din 26 octombrie 2011, nu s-a luminat prea mult în privinţa felului implicării sectorului privat (ISP). Astfel, în declaraţie se spune: “În acest scop, invităm Grecia, investitorii privaţi şi toate părţile interesate să creeze un schimb voluntar de obligaţiuni cu o rată nominală de actualizare de 50% din datoria noţională a Greciei deţinută de investitorii privaţi.”

În primul rând, reducerea cu 50% a fost lăsată pe seama unor negocieri complicate, cu multe necunoscute, şi netransparente. În al doilea rând, reducerea datoriei în cadrul unui schimb de obligaţiuni (vechi cu noi) lasă o marjă semnificativă de interpretare, dat fiind că actualizarea necesară pentru realizarea calcului presupune ipoteze şi prognoze într-o lume stohastică. Acum, la finalul negocierii, este destul de clar că investitorii privaţi nu numai ca nu vor suferi pierderi, dar este probabil să beneficieze de câştiguri.

Aşadar, cine sunt actorii implicaţi şi care sunt consecinţele? Nouriel Roubini ridică puţin voalul în Financial Times din 7 martie 2012 şi demontează mitul pierderilor semnificative suferite, chipurile, de creditorii privaţi în restructurarea datoriei Greciei.

În realitate, creditorii privaţi au făcut o excelentă afacere reuşind transferarea celei mai mari părţi a pierderilor curente şi viitoare către creditorii oficiali (statele), în spatele cărora se află cetăţenii, plătitori de taxe. Concluzia lui Roubini este cât se poate de clară: “Realitatea este că cea mai mare parte a câştigurilor în vremurile bune – şi până la ISP – au fost privatizate în timp ce pierderile au fost acum socializate. Plătitorii de taxe ai creditorilor oficiali ai Greciei, nu posesorii privaţi de obligaţiuni, vor sfârşi prin a plăti majoritatea pierderilor provenind din insolvenţa trecută, prezentă şi viitoare a Greciei.”

Aş adăuga că problemele Greciei, deşi reale şi profunde, nu reprezintă de fapt o provocare majoră autentică a zonei euro, în particular, şi a Uniunii Europene, în general. Avem de a face cu două crize ale zonei euro:

(1) Una fictivă, imaginată de think tank-urile de analiză strategică ale “rentierilor” şi
(2) Una reală, pe teren, care loveşte şi va lovi cetăţenii obişnuiţi, inclusiv IMM-urile.

Criza fictivă este o creaţie în cadrul paradigmei şocului . Astfel, şocul este utilizat pentru a impune o anumită opţiune politică, şocul putând fi natural sau artificial, creat în laborator, ca în cazul nostru.

Această criză fictivă a zonei euro este utilizată în dublu scop:

(1) Ca instrument pentru transferul uriaş de bani / resurse de la sectorul public către “rentieri”, în special cei din lumea financiară, dar nu numai.

(2) Ca oportunitate de a consolida, în loc de a înlocui, modelul economic care a produs criza actuală: un “Washington consensus” reinventat, pe care Dani Rodrik, de la Universitatea Harvard, îl caracteriza cu trei cuvinte: stabilizare, liberalizare, privatizare. Nu vi se pare cunoscută melodia?

Acest model economic agravează continuu principalul deficit structural cu care se confruntă lumea: raportul inadecvat între ofertă şi cerere, adică între profituri şi salarii. Lucrătorii nu mai pot cumpăra ceea ce se produce. În numele competitivităţii, noţiune vag definită, se propun acum reforme structurale (toate pe partea de ofertă) menite să transfere în continuare resurse şi putere de la cetăţeni spre “rentieri”, ultimii intitulaţi eufemistic “pieţe”.

În timp ce mai toată lumea priveşte fascinată sau îngrijorată derularea pe ecranele HD ale manipulării sistemice globale derularea acestei ficţiuni, criza reală este practic ignorată. De exemplu, în UE, problema principală este definită de dezechilibrele interne Uniunii, puse în evidenţă de deficitele, pe de o parte, şi surplusurile, pe de altă parte, ale conturilor curente. Tabloul de bord cu indicatorii pentru identificarea dezechilibrelor macroeconomice şi procedura de dezechilibru excesiv, prevăzute în pachetul legislativ pentru guvernanţa economică în UE, cunoscut ca “pachetul celor 6”, reprezintă o preocupare secundară, complet eclipsată de obsesia consolidării fiscale. Chiar dacă i s-ar oferi mai multă atenţie, procedura de dezechilibru excesiv ar fi un exerciţiu puternic subiectiv, sortit unor interpretări diverse. În plus, tot exerciţiul de prevenire şi corectare ale dezechilibrelor macroeconomice ar rămâne probabil constrâns conceptului de devaluare internă pentru ţările cu deficite de cont curent, lăsând fără corecţii ţările cu surplus de cont curent (abordare asimetrică a ajustării). La scară mai mare, dezechilibrele globale sunt şi ele în bună măsură ignorate, reuniunile G20 căpătând, nu fără temei, denumirea de “summit-uri pentru nimic”.

Prin urmare, concluziile par a fi din ce în ce mai clare: “contul grecesc” este utilizat doar în calitate de cont de transfer al banilor dinspre state (a se citi cetăţeni) spre “rentieri”, iar Grecia ca material didactic pentru restul Uniunii.

grecia haircut


Categorii

Articolele saptamanii, Criza datoriilor suverane, Grecia

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “Analiza saptamanii: DEMONTAREA PROPAGANDEI EUROCRATE – creditorii privati NU PIERD, ci CASTIGA din “haircut”-ul DATORIILOR GRECIEI

  1. http://cronicaromana.com/?p=179441
    Privatizarea tiparniței Băncii Centrale Europene

    Din considerente ce țin mai mult de aspecte politice decât de cele economice, Banca Centrală Europeană a folosit ultimele luni pentru a face injecții masive de lichiditate în sistemul bancar european. Colateralul care în mod normal ar fi trebuit acceptat cu un discont substanțial (obligațiunile Greciei, Portugaliei, Italiei etc) a fost acceptat practic fără discont pentru operațiuni de refinanțare pe termen lung. Aceste operațiuni gigantice au permis stabilizarea pieței de obligațiuni de stat și obținerea de către bănci a unor lichidități impresionante. Orice deficit de lichiditate se rezolvă foarte ușor atunci când băncile comerciale au posibilitatea să cumpere în piața obligațiuni grecești sau portugheze la prețuri derizorii, iar apoi să le ipotecheze la BCE pentru a obține credite, a căror valoare depășește cu mult valoarea de piață a colateralului depus la Banca Centrală Europeană. ”Deontologii” din lumea jurnalismului economic formulează situația creată în felul următor: ”BCE a injectat lichiditate în sistem”, analiștii mai pragmatici formulează situația în alți termeni: ”BCE finanțează băncile private care se află aproape de faliment”, iar observatorii cinici preferă formularea: ”Bancherii europeni au privatizat tiparnița publică și se autofinanțează”.

    În cadrul acestor operațiuni de ”injectare a lichidității” BCE a construit un mecanism care a adus beneficii minime statelor, beneficii maxime bancherilor și inflație pentru cetățeanul european de rând. Teoretic, banii obținuți de la BCE trebuiau folosiți de băncile private pentru a cumpăra (”susține”) obligațiunile emise de statele europene aflate în dificultate financiară, creându-se astfel un circuit în care monetizarea datoriei publice (adică finanțarea cheltuielilor statelor prin bani neacoperiți de bunuri sau servicii) era mascată datorită existenței ”serviciilor de intermediere” oferite de băncile private. Partea frumoasă a operațiunii a constat în faptul că obligația bancherilor de a folosi banii obținuți de la BCE pentru cumpărarea obligațiunilor de stat a fost una informală, adică nu a existat vreun angajament ferm și concret. În termeni simpli: BCE și politicienii europeni i-au crezut pe bancheri în baza unui cuvânt de onoare, iar bancherii au respectat numai o parte din angajamentele asumate. Pe lângă utilizarea banilor în modul convenit cu BCE, băncile au folosit o parte din bani pentru a-i juca în mod speculativ și s-au apucat de investiții în petrol, alimente și acțiuni, umflând ad-hoc niște bule speculative. Desigur, prețul acțiunilor Apple este o chestiune care nu-l deranjează pe europeanul de rând, în schimb prețurile la petrol, benzină, grâu și pâine afectează în mod direct viața a milioanelor de europeni. Măsurătorile oficiale ale inflației sunt construite într-un mod magic, dar șoferul european care a văzut creșterea rapidă a prețului la benzină nu va crede niciodată că inflația nu depășește 2%.

    Operațiunile de injecție a lichidității au stimulat băncile să nu ia în serios necesitatea restructurării portofoliilor de credite și necesitatea ”curățirii” bilanțurilor de active neperformante. Riscul structural al sectorului bancar european nu a dispărut, băncile rămân la fel de vulnerabile în continuare, iar Banca Centrală Europeană are în gaj un portofoliu de obligațiuni pentru care s-au dat împrumuturi de trilioane de euro, dar în realitate valoarea acestui ”gaj” este nulă sau, în cel mai bun caz, reprezintă vreo 10% din valoarea creditelor acordate.
    Principalii perdanți ai acestor scheme și manipulări monetare sunt contribuabilii europeni care plătesc un preț mai mare la pompă, consumă pâine mai scumpă și primesc salariu într-o monedă în curs de devalorizare. Beneficiarii operațiunii sunt bancherii și politicienii care speră să mai tragă din timp pentru a-și rezolva problemele electorale.

    Redacția Economică

  2. Nu deveni sclavul creditorilor – Sf. Vasilie cel Mare, Omilia la Psalmul 14 (PG 31, 269)

    Câinii, dacă le dai un os, se potolesc. Când îi dai ceva creditorului, mai rău îl asmuți. Căci nu se oprește din lătrat, ci caută mai mult. Dacă te juri că nu ai, nu te crede. Îți scotocește casa, îți investighează toate afacerile. Dacă ieși din casă, te târăște la el și te jumulește; dacă te ascunzi înăuntru, e în fața casei și-ți bate insistent la poartă.
    Te rușinează de față cu soția, te face de doi bani înaintea prietenilor, te gâtuie prin piețe. Vine ca năpasta, când ți-e lumea mai dragă. Îți face viața un iad. „Am ajuns”, zice, „la mare ananghie, și nu am altă soluție decât să-mi recuperez creditul de la tine!”
    Ce folos dacă te mai păsuiește astăzi? Iarăși te ajunge din urmă sărăcia ca un alergător iute de picior și te vei întâlni cu aceeași strâmtorare, doar că datoria crește. Împrumutul nu te scoate la liman, ci doar urnește puțin lucrurile. Să răbdăm, dar, astăzi greutățile lipsei și să nu le amânăm pentru mâine.

    Dacă nu te împrumuți, vei fi la fel de sărac astăzi ca și până acum. Dacă te împrumuți, mai rău te afunzi, căci dobânda îți prelungește sărăcia. Acum nimeni nu te osândește că ești sărac. Nu tu ți-ai ales necazul. Dacă te înhami la datorii, toți te vor învinui pentru prostia ta.

  3. Pingback: BANII PENTRU SALVAREA GRECIEI SE DUC LA CREDITORII SAI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  4. Pingback: PREMIERUL GREC a cersit indurare si păsuire de la MERKEL/ Cancelarul german, acuzat de instaurarea unui REGIM AUTORITAR si ANTI-PARLAMENTAR - Recomandari
  5. Pingback: ROMANIA “NICHT” SCHENGEN NICI IN 2015/ Viktor Orban: SUA TRAGE EUROPA INTR-UN RAZBOI RECE CU RUSIA/ Uniunea Eurasiatica a intrat in vigoare/ Marea coalitie pentru salvarea… CREDITORILOR GRECIEI. Care este programul SYRIZA, noua sperietoa
  6. Pingback: Seful Eurogroup: GRECIA TREBUIE SA FACA MAI MULTE SACRIFICII/ Se discuta din nou scenariul unui EXIT al Greciei din ZONA EURO/ Dogma austeritatii contestata | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare