Industria mortii, eutanasia si UCIDEREA OAMENILOR ”DIN MILA”
Doxologia [pr. Ioan Valentin Istrati]: Uciderea oamenilor din milă
Euthanasia nu este un concept nou: de la spartanii care aruncau copiii bolnavi sau neviabili pe stâncile cetăţii până la practicile tribale africane care suprimau viaţa copiilor cu dizabilităţi, ea s-a extins astăzi devenind un fenomen de dezbatere mondială.
Într-o societate care se numeşte civilizată, se vorbeşte tot mai mult de „dreptul de a muri” şi despre „calitatea vieţii”, două concepte străine de învăţătura creştină şi care adăpostesc, în spatele bunelor intenţii, adevăruri monstruoase cu privire la persoana umană care poate fi ucisă sau ucigaşă, după caz. De fapt, într-o societate decreştinată şi plină de barbarie corect politică, universalitatea morţii pentru oameni a micşorat extrem valoarea vieţii umane, dăruite de Dumnezeu şi hotărâtoare pentru veşnicia persoanei.
Viaţa a devenit aşadar o monedă de schimb, material de experiment pentru marile corporaţii farmaceutice sau pivot de îmbogăţire pentru traficanţii de arme care înarmează ambele tabere şi le privesc cum se ucid. Asistăm astăzi la boli fabricate pe calculator, pentru care antidotul este deja pregătit, pentru a fi vândut pe scară largă.
Pentru a da doar un exemplu al acestei diminuări a valorii vieţii umane, să spunem doar că o mare companie alimentară a folosit o tehnică de marketing specială în unele ţări din Africa. A dat gratuit lapte praf femeilor lehuze timp de trei luni, iar apoi a vândut laptele praf cu preţuri exorbitante. Ceea ce se întâmpla era că toate femeile, din ignoranţă, primeau laptele praf şi-l dădeau la copii, timp în care sânul lor seca, iar apoi priveau neputincioase cum pruncii lor mor de foame. O astfel de politică a ucis cu sânge rece din strategii comerciale, sute de mii de copii într-un an. Numai după un boicot pe scară largă a produselor acestei companii, iniţiat de Bisericile creştine, comercianţii de moarte au oprit carnagiul care începea benevolent, cu daruri, pentru a-ţi lua mai apoi viaţa.
Eutanasia este de fapt o crimă de a ucide oameni fără apărare, care dintr-un motiv sau altul îşi exprimă dorinţa de a muri. Însă ceea ce este mai grav, este faptul că majoritatea bătrânilor care cer moartea nu sunt în deplinătatea facultăţilor mintale, sau sunt convinşi pe diverse căi să o dorească.
Această crimă este mascată în mod divers, în primul rând lingvistic. Astfel, crimnalii în halate albe spun că ei „ajută să moară” pe cei ce doresc asta. De fapt nu îi ajută să moară ci îi omoară de-a binelea. Injecţiile letale sunt provocatoare de moarte la modul absolut.
Credinţa creştină afirmă răspicat că nimic nu are mai mare valoare decât viaţa umană, şi o clipă de viaţă, trăită în pocăinţă, poate compensa o viaţă de înstrăinare de Dumnezeu. Cazul tâlharului de pe Cruce este revelator. Eutanasia este de fapt o ucidere din motive financiare, cel ce moare cheltuind în viziunea celorlalţi, fără suflet, prea mult. Omul are suflet nemuritor şi este creat după chipul lui Dumnezeu cel nemuritor, aşa că moartea trebuie să fie momentul suprem de înţelegere a vieţii, pragul dintre cele două vieţi, una vremelnică şi relativă, alta veşnică şi definitivă.
Umanismul secular clamează că fiecare viaţă are calitatea ei, adică abilităţi, circumstanţe, suferinţă şi alţi factori care o fac mai bună sau mai rea. Acest concept este însă reductiv, absurd şi criminal, pentru că neglijează unicitatea vieţii fără de care se poate justifica orice ucidere.
Eutanasia, precum alte realităţi monstruoase ale vremii noastre, foloseşte în mod aberant structura creştină a „milei” (charity) pentru a justifica uciderea celor bătrâni, bolnavi şi slabi. Şi aceasta pe temeiul libertăţii, care de fapt este împlinirea vieţii umane, nu suprimarea ei. Dorinţa de a muri poate fi semnul unei disfuncţii sau a disperării, însă sângele rece cu care medicina aplică medicamente care omoară este mult mai aproape de lagărele de concentrare naziste decât de milostivirea creştină, care ajută, dă sens, putere şi viaţă oamenilor.
De fapt, eutanasia este o industrie ca oricare alta, aşa cum este cea a avorturilor, de armament sau de droguri, care aprovizionează lumea cu instrumente ale morţii, pentru a obţine profituri fabuloase.
Legaturi:
- DARWINISMUL SI CULTURA MORTII
- Despre comisiile mortii ale lui OBAMA sau ce ascunde reforma sanatatii in SUA. SA NE ASTEPTAM LA O EXTINDERE GLOBALA A POLITICILOR DE EUTANASIE SI EUGENIE MASCATE?
- SINUCIDEREA ASISTATA, pe cale de a fi adoptata in Marea Britanie!
- Olanda: ambulante specializate in EUTANASIERE, deocamdata limitate la ”doar” o singura ”interventie” pe saptamana!
- EUTANASIE fara acordul pacientului in OLANDA
- BBC FACE PROPAGANDA AGRESIVA SI ORIBILA PRO-EUTANASIE
- O ALTA TEMA PROPAGANDISTICA A CULTURII MORTII DIN MASS-MEDIA ROMANEASCA: EUTANASIA
- EUTANASIA SI BATALIA PENTRU VIATA: cazul tragic al unei familii din Canada, fortata prin decizie judecatoreasca sa asiste uciderea propriului copil
- ARGUMENT VIU IMPOTRIVA EUTANASIEI
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Eutanasia face parte din conceptul societatii de astazi in care se promoveaza ideea de mentinere a ceva, a cuiva chiar, atata timp cat pare a fi folositor, dupa care se poate aruca foarte frumos, si fara nici ce mai mica jena la gunoi.
Spre deosebire de spartani, care ii aruncau pe copiii cu probleme in prapastie, de nazistii care ii eliminau pe cei ce nu se incadrau in standardele rasei pure, astazi, in aceeasi categorie mai sunt pusi si cei care au ajuns la statia “terminus” a vietii lor, si care costa prea mult pentru a fi intretinuti in viata. Totul se sterge cu buretele, omul este el insusi privit ca o marfa si nu mai conteaza nimic.
Si mai dureros este faptul ca pentru fiecare astfel de ucideri se gasesc argumente rationale, justificari promovate politic corect, astfel incat daca nu te sprijini pe piatra Hristos poti fi luat de valul lumii acesteia, ajungand sa crezi in ele. Dar, deh, dupa cum bine stim “diavolul este politic corect”, iar lumea aceasta este in stapanirea lui.
Foarte adanca mi se pare aceasta viziune asupra mortii : “moartea trebuie să fie momentul suprem de înţelegere a vieţii”, decis de Dumnezeu in intelepciunea Sa nepatrunsa si din mare mila Sa, si nu un moment oarecare, arbitrar ales de cineva care decide ca e momentul sa-si “termine socotelile” cu viata. De aici si monstruozitatea acestei practici,ipocrit numita eutanasiere – care in traducere libera ar inseamna moarte frumoasa/buna -ce mi se pare chiar mai cumplita decat sinuciderea.
Am observat ca cei care promoveaza avortul, inclusiv infanticidul (sau eufemistic vorbind, avortul post-natal), eutanasia, sinuciderea, maltusianismul si alte chestii d-astea in viata lor de zi cu zi, fata de ei insisi si fata de familia lor, sau co-etnicii lor adopta politici opuse. Adica una spun (sau propun) pentru mase si alta fac pentru ei si ai lor. De exemplu individa Margaret Sanger, evreica din SUA si mare sustinatoare a eugeniei si avortului mai ales pentru familiile sarace cind a fost intrebata de reporter citi copii are, a raspuns foarte mindra: doi baieti care la rindul lor au in total sapte copii.
Discutam odata cu cineva apropo de eutanasia la bolnavii de cancer. Omu’ era sustinator al chestiei si era captusit cu argumente care de care mai rationale. La un moment dat cind discutia a luat o turnura mai personala am aflat ca tatal sau era intr-o faza terminala de cancer de vezica urinara. Si atunci am intrebat de ce nu aplica ceea ce sustine pe propriul tata care pare un caz perfect. Raspunsul a fost o figura socata urmata deceva de genul: nu , nu s-a gindit la asta si nici nu crede ca familia sau tatal ar fi de acord cu asa ceva.
M-am izbit uneori de astfel de cazuri cu astfel de atitudini si am observat ca de cite ori am deviat discutia spre exemplul personal: adica incepe cu tine si cei din familia ta, ca exemplu personal raspunsul a fost mai intotdeauna acelasi…Cine, eu?! Ai mei?! NUUU!
@ Elena
Intr-adevar, impresionante cuvintele:“moartea trebuie să fie momentul suprem de înţelegere a vieţii”,.
Acestea imi aduca aminte de ceea ce spunea Ioan Ianolide: “Am inchis ochii la sute de oameni si stiam cum a murit fiecare mai bine decat cum a trait. Poate ca momentul sfarsitului este mai caracteristic pentru portretizarea oamenilor decat viata insasi.”
Prin urmare nelasand oamenii sa moara natural, atunci cand le-a venit clipa, cei care sunt adeptii eutanasiei desfigureaza omul in totalitatea lui. Anulandu-i clipa mortii randuita si fabricandu-i una conform unor calcule, filozofii, statistici sau alte programe, il lipseste pe om de posibilitatea de a-si cuprinde si intelega viata in clipa suprema, totodata ejectandul dincolo intr-un mod brusc.
Am ajuns sa fim aruncati intr-o credinta numai catre aceasta viata. Care este trecatoare – suntem pe un pod. Am ajuns sa credem ca supravietuirea cat mai de durata este singurul lucru pe care il avem de facut. Numai de aceea ne indopam cat putem de mult cu medicamente (succesul industriei farma), numai de aceea ne supunem de bunavoie atator operatii costisitoare (disponibile numai acelora care au si fonduri sa le poata sustina). Numai sa mai traim un pic. Cu orice pret.
La polul opus am uitat sa credem in El, si sa ne lasam pe mana Lui.
Cred ca acest subiect se incadreaza bine intre acesti doi poli. Fereasca Dumnezeu sa fim in situatia de a decide daca se pune sau nu problema din titlu (mi-e si teama sa scriu acel cuvant). De altfel in practica medicinii din aceste timpuri (sa citez un slogan: “Cat pret pui pe sanatatea ta” – un institut de “medicina” privat), era de asteptat si dezvoltarea acestui termen.
http://www.trilulilu.ro/video-diverse/intelepciune-ce-sunt-eu-vei-fi-si-tu-ce-esti-tu-am
Sau in format mai mare aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Prodromos-9.jpg
Apucasem sa scriu un comentariu, am apasat butonul “trimite” … si comentariul a disparut fara a mai aparea “Comentariul dumneavoastra asteapta aprobarea”. Postarea de mai sus era de fapt continuarea.Incerc sa il scriu din nou.
Cred ca in vremurile pe care le traim am inceput prea mult sa ne punem nadejdea in propria viata. Acesta este si motivul pentru care industria farma a devenit atat de infloritoare. Am ajuns ca singurul scop pentru care sa traim sa fie … prelungirea propriei vieti. Astfel ne indopam cu tot felul de hapuri, astfel suportam tot felul de operatii chirurgicale, numai sa mai traim un pic.
Cred ca am uitat sa nadajduim in El, si sa ne lasam soarta in mainile Lui. Suntem pe un pod.
Fereasca Dumnezeu de situatia in care noi sa ne punem problema eutanasiei. Insa si acest termen inventat recent, este o exagerare si multiplicare a catorva cazuri unice raportate la un intreg imens – cateva miliarde cati suntem acum.
Este adevarat ca din aceasta ei incearca sa dezvolte o politica ce sa dea roade intr-un viitor apropiat.
@adrian:
Ajunsese la spam direct din cauza linkului.
Chiar daca violenta nu mai este o prezenta in viata noastra de astazi, ea se face insa resimtita sub formele disimulate ale “milei” si “grijii” fata de aproapele.
Probabil ca vor disparea cat de curand si “petardele” aruncate total dezinteresat in curtea crestinilor: scandalurile mai mici sau mai mari din viata Bisericii si a slujitorilor ei.
Departe de mine insa gandul ca vom rasufla usurati, pentru ca sub paravanul bunavointei ne vom confrunta probabil cu mult mai multe provocari si mult mai abil disimulate sub forma interesului fata de confortul celor din jur. Ma refer aici indeosebi la operatia de cezariana si sinuciderea asistata. Nu mai pun la socoteala celelalte dependente – de internet, de calculator, de televiziune, de nevoia de a cumpara deseori peste necesitati, etc.
Si totul incepe doar de la un simplu gand.
Dar si aici sunt deja „binevoitorii” pregatiti, care ne ajuta sa ne adaptam in mod practic vietii cotidiene.
De ce sa suferim boli, lipsuri, necazuri, insuccese cata vreme putem sa le ocolim in mod practic doar educandu-ne gandurile prin cultivarea atitudinilor demne, pline de noblete, de seninatate, prin imbratisarea neingradita a gandurilor pozitive care, nu-i asa, nu fac rau nimanui? Aduc doar compromisul binelui in viata noastra, ce va fi dupa, vedem noi mai apoi.
Nu vom mai putea sa ne dam seama ca intram in anumite tipare ale gandirii care anuleaza vointa omului facand din el un simplu receptor al vointei altora.
Deja programam data si ora la care sa ne nastem copiii, probabil ca data plecarii din aceasta lume e urmarea fireasca care trebuie acceptata ca pe un drept cuvenit.
La noi “eutanasiaza”capusile prin spatiile verzi,chiar si din curtile scolilor,ziua ,cand trotuarele sunt pline de pietoni,iar copii sunt in scoli,cei mai multi cu geamurile la salile de clasa deschise…
Un copil care se incapataneaza sa traiasca…
http://ro.stiri.yahoo.com/o-romanca-facut-chiuretaj-dar-e-continuare-gravida-161500296.html
De urmarit si comentariile de la postarea respectiva.Sunt mai mult decat incurajatoare pentru un sait neortodox.