Siria: RAZBOIUL ”UMANITAR”, IMINENT?

• Cotidianul/ Călin Marchievici: După un baraj de artilerie mediatică. Siria, următorul război umanitar al SUA şi NATO

Secretarul american de Stat, Hillary Clinton, a declarat SUA au obligaţia morală de a interveni pentru a împiedica un regim să-şi ucidă propriul popor. În timp ce unele publicaţii internaţionale susţin această poziţie, altele arată că umanitarismul american nu trece testul istoriei şi prezintă o altă miză a conflictului din Siria.

“Preşedintele Barack Obama a evidenţiat clar că prevenirea crimelor în masă şi a genocidelor este legată de securitatea naţională şi de responsabilitatea morală”, a declarat Clinton în timpul unui seminar organizat la muzeul memorial american al Holocaustului, din Washington. “Dacă guvernarea nu poate, sau nu vrea, să protejeze proprii cetăţeni, atunci Statele Unite şi partenerii lor trebuie să acţioneze”, a declarat şeful diplomaţiei americane, amintind cazul Libiei, al Coastei de Fildeş sau al Siriei.

CNN se alătură pe deplin iniţiativei sugerată de Clinton.

“Veştile tragice din Siria au devenit şi mai şocante luni, când regimul a făcut o ameninţare fără precedent vizând folosirea armelor chimice şi biologice. Avertismentul a fost îmbrăcat într-un limbaj asigurator, dar arată clar tuturor că lumea nu mai poate acţiona atât de timid ca şi până acum. “Nicio armă biologică sau chimică nu va fi folosită”, a spus purtătorul de cuvânt al diplomaţiei siriene, înainte de a arunca săgeata excepţiei: “decât în cazul unei agresiuni externe””, scrie CNN, adăugând: “America poate sta deoparte şi poate spera că nu se va întâmpla nimic grav sau poate începe să finanţeze şi să ofere informaţii şi sprijin logistic membrilor opoziţiei, care, după ştiinţa Washingtonului, pot susţine valorile cele drepte odată ce ajung la putere”.

Marile publicaţii occidentale încearcă, în paralel, să aducă probele masacrelor comise de regimul al-Assad.

“Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului de la Londra raportează că 120 de oameni au murit marţi, majoritatea la Alep, unde forţele regimului luptă cu opoziţia folosind elicoptere, avioane şi artileria grea”, scrie miercuri revista Foreign Policy.

Principalele publicaţii din Franta scriu despre rebelii sirieni care acuză Damascul că a transferat arme chimice la aeroporturiol din preajma graniţelor, evocând că regimul Assad va folosi armele chimice în caz de agresiune externă. Este citat acelaşi observator londonez al drepturilor omului care estimează numărul victimelor conflictului la 15.000.

Cotidianul Le Monde lansează miercuri ipoteza, “credibilă pentru opozanţii regimului” că atentatul de pe 18 iulie soldat cu moartea a patru înalţi oficiali sirieni (printre care cumnatul preşedintelui al-Assad şi ministrul Apărării) este o manipulare a aceluiasi regim. În realitate, Bashar al-Assad nu a făcut decât să ordone asasinarea unui nucleu de lideri în care nu mai avea încredere, scrie Le Monde.

Cheia conflictului nu este în Siria

Trecând în cealaltă tabără mediatică, revista Marianne ridică semne de întrebare privind manipularea opiniei publice internaţionale în privinţa masacrării civililor de către armata siriană. Este pusă sub semnul întrebării şi corectitudinea Observatorului sirian pentru drepturile omului, în fapt un refugiat sirian la Londra, apropiat cancelariilor occidentale.

“Indignarea americanilor nu poate trece însă testul istoriei”, scrie analistul Dmitry Shlapentokh pentru Asia Times, cu referire la criticile SUA la adresa opoziţiei Chinei şi Rusiei în Consiliul de Securitate ONU pentru o rezoluţie care să permită o intervenţie în Siria. “Washingtonul i-a avut prieteni pe Stalin, Augusto Pinochet sau şahul Iranului. A demonstrat că nu are prejudecăţi când vine vorba despre proiecte geopolitice urgente.”

“Nu ar fi logic să presupunem că SUA nu au prieteni străini în aventura lor siriană”, scrie Asia Times, făcând referire chiar la jihadiştii care se opun regimului laic al lui al-Assad. “Putem presupune că atitudinea jihadiştilor, inclusiv a celor care sunt implicaţi în conflictul din Siria, nu este un secret la Washington şi în special pentru conservatorii care vor să se angajeze în conflict. Iniţiativa lor nu se datorează, evident, dorinţei de a salva vieţi. Într-adevăr, ei încearcă să distruga “Obamacare”, chiar dacă datele arată ca mii de americani mor anual din cauza lipsei de îngrijire medicală. Scopul lor major este slăbirea Iranului, marea problemă geopolitică a SUA în Orientul Mijlociu.

Însă unde poate duce o asemenea alianţă ciudată? Analiştii de la Washington-poate urmând spusele lui Edward Luttwak (strateg militar şi istoric american născut în România, la Arad-n.r)-cred că SUA îşi pot depăşi adversarii printr-o strategie tipic bizantină. Pentru a înţelege rezultatul unei asemenea strategii, trebuie să mergi în locul în care a apărut bizantinismul modern-în Rusia-şi să vezi la ce a dus o strategie similară în urmă cu un secol”, scrie Asia Times, adăugând că într-un anumit context idealul lui Lenin şi al bolşevicilor seamănă cu idealul califatului global al jihadiştilor.

Site-ul globalresearch merge şi mai departe în analiza intereselor americane în Siria dincolo de cele “umanitare”. Sunt două raţiuni majore pentru care Casa Albă anunţat, pe 21 iulie, formarea unei coaliţii a statelor care vor îndepărtarea regimului al-Assad.

Prima este cea de a asigura poziţia geopolitica a SUA în Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, mai ales într-un moment în care atenţia preşedintelui Obama se îndreaptă către transferul de trupe şi echipamente în Estul Asiei, pentru indiguirea Chinei şi a Rusiei.

“Cheia crizei siriene este în afara graniţelor Siriei. Criza nu poate fi separată de presiunile mari puse pe Iran. Preşedintele Obama s-a mobilizat total împotriva ambelor regimuri. Pare să fi renunţat la negocierea unui acord reciproc avantajos privind programul nuclear iranian şi sabotează planul de pace în Siria al lui Kofi Annan, prin sprijinirea armatei rebelilor. Obama pare hotărât să dărâme regimurile de la Damasc şi Teheran pentru că vede Iranul ca pe un rival în regiune şi pentru că vrea să câştige favoarea Israelului într-un an electoral”, scrie analistul britanic Patrick Seale.

Al doilea motiv pentru care SUA vor să îl elimine pe preşedintele al-Assad urmăreşte sporirea influenţei islamului sunnit în Orientul Mijlociu şi Nordul Africii. În lume există 2 miliarde de musulmani, dintre care 87% sunt sunniţi. Însă Iranul şi Irakul sunt majoritar şiite, în timp ce Siria este condusă de secta şiită a allawiţilor. Premierul irakian şiit Nouri al-Maliki a refuzat prezenţa consilierilor americani care ar fi avut rolul de a monitoriza apropierea sa faţă de Iran.

În strategia de a limita influenţa şiită, SUA au de partea lor regimul absolutist din Arabia Saudită, Qatarul şi Turcia, un stat musulman membru NATO, cu veleităţi de ţară stindard a Islamului. Qatarul a intervenit chiar cu trupe în timpul intervenţiei NATO în Libia, încălcând astfel rezoluţia ONU.

“Principalul aspect al luptei pentru putere din Siria nu sunt fortele populare care luptă pentru democraţie, ci o coaliţie internaţională care caută să răstoarne guvernul aliat al Iranului pentru a servi scopurilor geopolitice ale SUA şi scopului sectar al Arabiei Saudite de a diminua influenţa şiită în regiune”, scrie globalresearch.

• Hotnews: Turcia inchide toate granitele cu Siria

Toate punctele de frontiera ale Turciei cu Siria vor fi inchise miercuri, a delcarat ministrul de resort sirian Haity Yazici la televiziunea NTV, potrivit Reuters.

Masura vine dupa ce rebelii sirieni au preluat controlul mai multor porti de frontiera cu Turcia si afecteaza ultimele porti care mai erau inca deschise, la Cilvegozu, Oncupinar si Karkamis. Astfel, va fi blocat trecerea vehiculelor intre Turcia si Siria. Cateva mii de refugiati din Siria care au fugit in Turcia pentru a scapa de conflictul ce dureaza de 16 luni folosesc rute ilegale pentru a intra in tara.

Tensiunile la granita dintre cele doua tari s-au intensificat dupa ce luna trecuta fortele aeriene de aparare ale Siriei au distrus un avion militar de recunoastere turc.  Saptamana trecuta, premierul turc Tayyip Erdogan a declarat ca revolta impotriva lui Bashar al-Assad este “mai aproape ca oricand de victorie” si a avertizat ca Turcia ca raspunde ferm oricarei ostilitati din partea Siriei.