SIRIA, KOSOVO SI REGULILE RAZBOIULUI MEDIATIC

• Cotidianul/ Călin Marchievici: Certitutinile şi incertitudinile războiului mediatic. Ce au în comun Siria, Kosovo şi decembrie 1989

„Atunci când un regim oarecare este prezentat ca fiind cel mai odios din lume nu putem fi siguri decât de un lucru: acest regim nu este pe placul puterii dominante”, scrie revista Marianne într-un articol dedicat acoperirii mediatice a conflictului din Siria

Nu este necesar să fii un partizan al regimului al-Assad, ci doar un observator care iubeşte adevărul pentru a ramăne perplex in vata relatărilor despre atrocităţile legate de ceea ce se poate numi războiul civil din Siria. Numărul victimelor (10.000 sau 20.000?) este incert, aşa cum se întâmplă în toate tragediile de acest fel, unde fericiţi pot fi doar istoricii, care au deja o idee despre numărul zerourilor.

O altă problemă este identificarea autorilor masacrelor. Din moment ce ambele tabere au arme letale, putem presupune, la fel ca în toate războaiele, ca bilanţul se împarte, inegal desigur, dar se împarte atât timp cât unii dintre adversarii lui al-Assad sunt chiar al-Qaeda, care nu este considerată o organizaţie umanitară. Dar, imediat ce sunt anuntate atrocităţile, presa occidentală, adică ziarele de mare tiraj şi media audiovizuală, este cvasiunanimă în sublinia responsabilitatea regimului.

Acesta a fost cazul masacrului recent de la Houla (108 morţi, dintre care 49 de copii). Însă cine lansează aceste informaţii? Presa occidentală a acuzat imediat forţele regimului al-Assad, chiar dacă acest oraş era controlat, se pare, de opoziţie. Informaţiile primite ulterior întăresc ipoteza că responsabilitatea ar putea aparţine mai degrabă opoziţiei (cu atât mai mult cu cât cadavrele filmate au fost luate de pe câmpul de luptă şi nu au ieşit de la morgă, cum a fost cazul la Timişoara, în 1989). Aceleaşi dubii există pentru o mare parte din incidentele cele mai mediatizate din ultimele săptămâni.

Se ştie, de exemplu, că principala sursă a organelor de presă occidentale este pretinsul Observator sirian al drepturilor omului, care se reduce la o singură persoana-Rami Abdulrahman, opozant exilat de mult timp la Coventry. Când s-au anunţat, la începutul lunii iunie, 55 de morţi la Al Kubeir şi 87 de morţi la Hama, el a fost la originea informaţiei.

Nu înseamnă că al-Assad nu este vinovat, dar nici că poartă întreaga responsabilitate a masacrelor. În ultimii 25 de ani am văzut cum s-au înmulţit operaţiunile de manipulare a opiniei publice, pe teme umanitare, de fiecare dată conduse cu mai mult profesionalism: Timişoara, Kosovo, pretinsele arme de distrugere în masă din Irak, Rwanda.

Care sunt mecanismele mediatice de care se face uz în aceste afaceri. Sunt două resorturi sociologice simple, care îl privesc direct pe jurnalistul de profesie, în special pe tineri.

Primul este deformarea moralizantă a informaţiei, care tinde să găsească personajul bun şi cel rau, oricât de complexă ar fi situaţia. Aceasta implică doua avantaje: mecanismul permite înţelegerea rapidă a unei situaţii complicate; mecanismul face din jurnalist un misionar sau un justiţiar, nu doar un raportor, ci un agent al binelui. Aceasta coincide cu psihologia adolescentului idealist, care deseori îi caracterizează pe corespondenţii de război. În ultimul rând, se ştie că prezentarea faptelor în alb şi negru, ca într-un western, atrage atenţia publicului.

Al doilea mecanism sociologic care favorizează manipularea este tratamentul special de care beneficiză jurnaliştii (servicii de presă, corespondenţi acreditaţi, hoteluri rezervate nu departe de front, conferinţe de presă), care fac ca ziariştii să trăiască împreună. Astfel, atunci când unul abia soseşte îi va intreba pe ceilalţi care sunt cei buni şi care sunt cei răi şi va adopta poziţia lor. Maniheismul şi gregaritatea par a fi cele două surse de informaţie a corespondentului de război.

Întreg acest mecanism nu funcţionează însă la întâmplare: el va fi întotdeauna împotriva statului, regimului sau a facţiunii opuse Statelor Unite (poate mai puţin în cazul Palestinei). Arabia Saudită, emiratele din Golf sunt orice numai nu state democratice: femeile sunt lapidate aici, alegerile nu sunt trucate pentru că pur şi simplu nu există, tentativele de revolta sunt înecate în sange. Dar sunt ţări aliate Statelor Unite şi fapte precum cele amintite sunt rareori prezentate şi, atunci când se întâmplă, sunt tratate ca accidente de parcurs şi nu expresia unor regimuri criminale.

Caracterul unilateral al informaţiei nu se explică doar printr-un fenomen sociologic endogen al jurnalismului. Informaţia a devenit o armă de război şi face apel la tehnici tot mai sofisticate. Ea este manipulată de oameni care posedă toate resorturile şi se joaca cu naivitatea şi idealismul tinerilor jurnalişti. Paradoxul este ca aceşti corespondenţi de război sunt orientaţi către stânga, adică se opun supremaţiei americane, critică finanţele internaţionale, închisoarea de la Guantanamo sau utilizarea abuzivă a dronelor.

Însă cu toţii devin, într-o manieră aproape sistematică, soldaţii războiului mediatic dus de către o mare putere. Sub rezerva unui studiu aprofundat pe această temă, se poate spune că atunci când un regim oarecare este prezentat ca fiind cel mai odios din lume nu putem fi siguri decât de un lucru: acest regim nu este pe placul puterii dominante.

• Antena3: Bashar al-Assad: Siria este într-o “veritabilă stare de război”

Preşedintele sirian, Bashar al-Assad, care s-a confruntat în ultimele 15 luni cu o revoltă populară reprimată violent, a afirmat marţi că ţara sa se află “într-o veritabilă situaţie de război”, şi că este hotărât să o încheie, potrivit agenţiei oficiale Sana, relatează AFP.

“Trăim o adevărată situaţie de război. Cât timp suntem în situaţie de război, toate politicile şi sectoarele noastre ar trebui puse în serviciul victoriei în acest război”, a declarat preşedintele adresându-se miniştrilor care s-au întâlnit pentru prima lor reuniune a noului guvern sirian, potrivit Mediafax.

Assad, care nu a făcut multe declaraţii publice începând cu martie 2011, refuză să recunoască revolta populară, militarizată din cauza represiunii, şi o compară cu “terorismul”.

Pe 3 iunie, cu ocazia primii sesiuni a noului Parlament, el a susţinut că este hotărât să înăbuşe contestaţia “cu orice preţ”, în pofida izolării şi sancţiunilor adoptate de către Uniunea Europeană şi Statele Unite împotriva Siriei.

Peste 15.000 de persoane, majoritatea civili, au fost ucişi în timpul represiunii şi al luptelor dintre soldaţi şi rebeli, declanşate în urmă cu 15 luni, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO).

• EVZ: NATO condamnă, Turcia ameninţă

NATO a condamnat, ieri, în termenii cei mai duri, doborârea unui avion militar turcesc de către forţele siriene, un act pe care-l consideră “inacceptabil” şi s-a declarat solidară cu Turcia.

Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a făcut acest anunţ la finalul unei reuniuni desfăşurate la la cererea Turciei, după ce un avion turcesc de vânătoare a fost doborât, vineri, de armata siriană deasupra Mediteranei.

Consiliul Nord-Atlantic s-a consultat în baza Articolului 4 al Tratatului de la Washington, care stipulează că “părţile se vor consulta de fiecare dată când, în opinia uneia dintre ele, integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea oricăreia dintre părţi este ameninţată”.

“Este încă un exemplu al ignorării de către autorităţile siriene a normelor internaţionale, a păcii, securităţii şi vieţii umane. Gândurile noastre se îndreaptă spre cei din echipajul turcesc dispărut şi către familiile lor. Vom continua să urmărim atent evoluţia situaţiei de la graniţa de sudest a NATO. Securitatea Alianţei este indivizibilă“, a spus Rasmussen.

Premierul Recep Tayyip Erdogan a precizat că regulile angajării armatei turce s-au schimbat şi “orice element militar care prezintă un pericol pentru securitate, la frontierele sale, va fi considerat o ţintă”.

El a subliniat că avionul era neînarmat şi efectua un zbor de antrenament, pentru testarea noilor radare. Turcia va decide zilele viitoare dacă va sista exportul de energie electrică în Siria.