FASCISMUL neoliberal al Angelei Merkel: AUSTERITATEA FACE VICTIME, DAR MERITA
Austeritatea din zona euro va face victime în multe ţări, în timp ce liderii europeni încearcă să rezolve criza datoriilor, dar suferinţa va merita, pentru revenirea la o creştere economică sustenabilă, a declarat, marţi, cancelarul Germaniei, Angela Merkel.
Liderul celei mai mari economii europene a respins din nou ideea că este necesară majorarea îndatorării pentru a genera avans economic. Merkel a lăudat politicienii europeni pentru reducerea la jumătate a deficitelor bugetare în anii de criză.
“Ştim că va trebui să existe victime din această cauză în multe ţări. Dar cred că pe termen lung va trebui să avem o strategie de creştere fără să fim nevoiţi tot timpul să acumulăm datorii”, a declarat Merkel la Berlin.
Strategia susţinută de Germania de a reduce deficitele bugetare ca răspuns la criza datoriilor este criticată puternic de state europene dar şi de ţări din alte regiuni, deoarece a condus la recesiune şi şomaj record în uniunea monetară. Merkel insistă că orice recuperare trebuie urmată prin consolidarea deficitelor bugetare pentru redobândirea încrederii pieţelor financiare şi pentru a asigura o dezvoltare economică sustenabilă în viitor.
“Sunt surprinsă că în multe părţi ale lumii – chiar şi după criza din 2008-2009 – principalul obiectiv este creşterea economică, cu orice cost. Acumularea datoriei este în multe cazuri transformată într-un fel de obligaţie pentru a servi creşterii. Toate astea sunt false. Nu este sustenabil pe termen lungă”, a spus Merkel.
Secretarul Trezoreriei SUA, Jacob J. Lew, a înercat, săptămâna trecută, să-i convingă pe miniştrii de Finanţe din zona euro să orienteze politicile blocului către expansiunea economiei. Problemele din Europa riscă să deraieze încercările SUA de a reporni creşterea prin măsuri monetare de stimulare a economiei.
- PAN-EUROPA GERMANA: faza finala a distrugerii democratiei si statului-natiune/ DIRIJISMUL MORAL al Bruxelles-ului
- MERKIAVEL: abilitatea machiavelica de a construi EUROPA GERMANA prin NEOLIBERALISM extrem si DEFORMAREA democratiei
- Germania isi oficializeaza DOMINATIA asupra EUROPEI
- Uniunea Europeana si noile RAZBOAIE RELGIOASE: Nordul protestant vs Sudul catolic, Occident vs Est, Germania vs Europa
- Radu Golban: GERMANIA, LUPUL MORALIST, tara cu FALIMENTELE cele mai dezastruoase ale secolului XX
- Dr. Rath catre Angela Merkel: GERMANIA devine iar INSTRUMENT DE CUCERIRE A EUROPEI, cu pretul a milioane de vieti sacrificate (VIDEO)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“Era un scelerat! Ce poate fi asta? Oare există aşa ceva pe lume? Pentru noi e mai firesc să spunem că astfel de oameni nu pot să existe, că nu există. Este admisibil ca ticăloşii să fie descrişi în basme, pentru copii, pentru simplitatea imaginii. Dar cînd marea literatură universală din secolele trecute ne vîntură şi ne tot vîntură figuri de sceleraţi dintre cei mai cumpliţi -şi Shakespeare, şi Schiller, şi Dickens – mi se pare că, într-o oarecare măsură, acest lucru seamănă a teatru de bîlci, penibil pentru înţelegerea contemporană. Este interesant cum sunt zugrăviţi aceşti sceleraţi. Sceleraţii lor se recunosc ca atare şi că au sufletul negru, în acest fel şi raţionează: nu pot să trăiesc dacă nu fac rău. Hai să-l întărît pe tata împotriva fratelui! Să mă delectez cu suferinţele victimei! (…) Fantezia şi forţele sufleteşti ale criminalilor lui Shakespeare se limitau la cel mult zece cadavre. Pentru că ei nu aveau o ideologie. Ideologia iată cine oferă justificarea nelegiuirii şi tăria necesară, de lungă durată, sceleratului. Acea teorie socială care îl ajută să-şi justifice faptele faţă de sine şi faţă de alţii, şi să nu audă reproşuri, nici blesteme, ci doar laudă şi vorbe de cinstire. Astfel inchizitorii îşi motivau acţiunile prin creştinism, cuceritorii – prin glorificarea patriei, colonizatorii – prin civilizaţie, naziştii – prin rasă, iacobinii ş ibolşevicii – prin egalitatea, fraternitatea şi fericirea generaţiilor viitoare. Datorită Ideologiei, secolului al XX-lea i-a fost hărăzit să experimenteze nelegiuirea în milioane de exemplare. Nelegiuirea nu poate fi dezminţită, nu poate fi ocolită ori trecută sub tăcere. Atunci cum să îndrăznim să stăruim că nu există nelegiuiţi? Atunci cine a nimicit aceste milioane? Insă fără sceleraţi Arhipelagul n-ar fi existat. (…)Iată limita pe care sceleratul shakespearean n-o va depăşi niciodată, dar sceleratul cu ideologie o trece, iar ochii lui rămîn senini. În fizică sunt cunoscute mărimile sau fenomenele de prag. Sunt acele mărimi ori acele fenomene carenu există cîtuşi de puţin cîtă vreme nu este trecut un anumit prag cunoscut de natură şi cifrat de ea. Oricît ai ţine litiul sub lumină galbenă, el nu va elibera electroni, însă îndată ce s-a aprins o slabă lumină albăstrie – numaidecît încep să se smulgă (a fost trecut pragul efectului fotoelectric)! Poţi să răceşti oxigenul la peste o sută de grade, presează-l la orice presiune – gazul rezistă, nu cedează! însă cînd a trecut pragul de o sută optsprezece grade – începe să curgă, este lichid. Pesemne că nelegiuirea este tot o mărime de prag. Da, toată viaţa lui omul oscilează, se zbate între rău şi bine, alunecă, apoi cade, se caţără, se căleşte, din nou se întunecă, dar, pînă nu trece pragul nelegiuirii, el mai are posibilitatea de a se reîntoarce şi de a rămîne în sfera speranţei noastre. Cînd însă prin densitatea faptelor rele ori prin gradul lor de gravitate, ori prin absolutismul puterii el trece pe neaşteptate peste prag, atunci a ieşit din umanitate. Şi, poate, fără putinţă de întoarcere. Din vremuri imemoriale, ideea pe care oamenii şi-o formează despre dreptate este alcătuită din două jumătăţi: virtutea triumfă, iar viciul este pedepsit. Am avut norocul să apucăm acele vremuri cînd virtutea, deşi nu triumfă, nu mai este hăituită cu cainii. Bătută, jigărită, virtutea, îmbrăcată în zdrenţe, este lăsată să intre, să se aşeze într-un colţ, numai să nu crîcnească. Nimeni însă nu îndrăzneşte să scoată o vorbă despre viciu. Da, virtutea a fost batjocorită, dar viciul nu are nici un amestec. Da, cîte milioane de oameni au fost nenorociţi, însă vinovaţi n-au existat.(…)
În secolul al XX-lea nu este cu putinţă ca decenii de-a rîndul să nu deosebeşti care sunt atrocităţile pasibile de judecată şi ce este „trecutul” care, „ nu trebuie răscolit”! Trebuie să condamnăm în mod public însăşi ideea de reprimare a unor oameni de către alţii! Trecînd viciul sub tăcere, cufundîndu-l înlăuntrul nostru doar să nu iasă afară, noi, de fapt, îl semănăm, şi el varăsări înmiit în viitor! Fără a-i pedepsi ori măcar fără a-i blama pe criminali, nu numai că pur şi simplule ocrotim bătrîneţile infame, dar prin asta nu facem altceva decît să smulgem de sub noile generaţii orice fundament al ideii de dreptate. Iată de ce aceste generaţii cresc „indiferente”, nu din pricina „slabei activităţi educative”. Tinerii capătă convingerea că ticăloşia nu e pedepsită niciodată pe pămînt,dar aduce întotdeauna bunăstare. Şi va fi neplăcut, şi va fi cumplit să trăieşti într-o astfel de ţară!”
http://ro.scribd.com/doc/3964520/Soljenitin-Arhipelagul-Gulag-vol1
Demențiala politică capitalistă de a îi îmbogăți pe unii, cu prețul sărăcirii și sacrificării altora. Și pe la noi, ca unii să aibă salarii mai mari, îi trimiteau pe alții în șomaj.