TRANSUMANISMUL – STRATEGIE DE DEPOPULARE? “Revolutia bionica” si noul mit al supraomului – acum “dezbatute” si in Romania

• GlobalResearch/ Rady Ananda: “Transumanismul”, manipularea genetica si era distrugerii umanitatii: finalul Homo Sapiens?

In “Trans-evolutia: Veacul distrugerii umanitatii”, Daniel Estulin alcatuieste un scenariu convingator si infricosator pentru sfarsitul Homo Sapiens, pe masura ce noile tehnologii permit modificari genetice, inlocuiri bionice si conexiuni neurale artificiale, nanometrice. Nu evoluam intr-o noua specie, ci cream o noua forma de viata, care imbina stiinta materialelor cu biologia. Este captivant si infricosator, iar implicatiile sunt vaste.

“Transumanismul umple sperantele si mintile oamenilor cu visuri de a deveni supra-oameni”, scrie acesta, “insa problema este ca scopul real este eliminarea acelui liber arbitru enervant al omului”. Pentru aceia care vor ramane, bineinteles. Trans-evolutia dezvaluie cele mai intunecate strategii de depopulare.

Capitolul principal se concentreaza in intregime pe dezvoltarile transumane. Acolo, Estulin subliniaza potentialul creat de Era Informatiei, precum:

“Deja peste 100.000 de oameni au implanturi cohleare, cu o conexiune neurala directa. Pana in 2015, o treime dintre toate misiunile militare ale Statelor Unite vor fi efectuate fara oameni. Soldatii cibernetici si robotii bipezi vor permite operarea de la distanta. Exista deja bombardiere nedectabile de catre radar, tehnici de imbunatatire a retinei si nanoboti capabili de auto-inmultire.”

Autor al cartilor “Deconstruirea Wikileaks”, “Caracatita inselaciunilor” si “Stapanii din umbra”, Estulin este un jurnalist investigator premiat care a devenit faimos prin cartea sa best-seller, “Adevarata poveste a grupului Bilderberg”, tradusa in 53 de limbi.

Cunoscut drept Homo superior, H+ se afla in dezvoltare “prin convergenta campurilor NBIC ce pot imbunatati performanta umana: nanotehnologia, biotehnologia, tehnologia informatiei si stiintele cognitive”, mentioneaza un articol mai vechi in care apare Ray Kurzweil, considerat de Estulin “fata transumanismului”.

Autoritatile britanice din domeniul sanatatii, impreuna cu FDA-ul american, discuta dezincriminarea modificarilor genetice pe oameni de mai multi ani, in ciuda catastrofelor anterioare. Miscarea transumanista este foarte inaintata, cu cel putin 30 de oameni modificati genetic nascuti pana in anul 2000, cu altii – desi nerecunoscuti – probabil printre ei.

Globalistii planuiesc sa acapareze toate bunurile planetei, naturale sau nu. Una dintre caile pentru a-si atinge scopul este colapsarea economiei globale, despre care Estulin ne aminteste ca nu-i va afecta pe cei 1% dintre bogati (sau pe cei 30% care ii sustin). Pur si simplu vor crea un nou sistem monetar adaptat pentru beneficiul lor.

Sistemul monetar fictiv sub care traim astazi nu este altceva decat o schema Ponzi pentru jocurile de noroc, ale carei datorii sunt varate acum pe gatul populatiei, de parca “noi” le-am fi datori pentru esecurile lor. Colapsul acestuia este pus la cale intentionat, ne avertizeaza Estulin, descriind o viziune economica asupra lumii sprijinita pe ideile “Doctrinei socului“ a lui Naomi Klein, pe “Confesiunile unui asasin economic” a lui John Perkins” si pe filmele “Corporatia” si “Ciclul idiotilor”.

Revolutiile colorate, masurile de austeritate, imprumuturile FMI pentru infrastructura si sistemele agricole care ii indatoreaza pe fermierii independenti fac toate parte din planurile lor.

O parte din carte e suficient de densa pentru a provoca oprirea cititorului de mai multe ori, insa, avand in vedere cine il asculta, materialul merita digerat. Intr-un articol de prima pagina, Wall Street Italia il numea pe Estulin “unul dintre putinii oameni care inteleg criza actuala”. A sustinut doua conferinte de presa in cadrul Parlamentului European pe tema grupului Bilderberg si a crizei monetare internationale. In 2010, s-a intalnit cu Fidel Castro si a sustinut un discurs in fata conducerii armatei venezuelene.

Distrugerea economica globala contine o serie de strategii pentru asigurarea preluarii controlului a tuturor bunurilor ramase, naturale sau nu, de catre cei 1%. Colapsul financiar schilodeste statele-natiuni, termen pe care globalistii il considera “bizar” in lumina realitatilor economice moderne, unde corporatiile scriu regulile prin acorduri comerciale ce inlocuiesc legile nationale.

Dedicand catva timp acordurilor comerciale, Estulin arata cum corporatiile conduc astazi indiferent de granitele nationale, si cum aceste acorduri servesc la slabirea, imbolnavirea si infometarea omenirii. Citam dintr-un articol precedent, “Parteneriatul TransPacific“: “Corporatiile impun comertul cu organisme modificate genetic. Grabesc acordarea de patente si impiedica interzicerea OMF-uriler de catre natiuni.”

Deci, cum afecteaza valul recent de bancheri sinucisi colapsul economic in desfasurare? Estulin a avut multe de comentat intr-un email catre mine:

“Cu sistemul financiar global aflat in ultima faza de dezintegrare, elita si aliatii lor de pe Wall Street vor sa dicteze statelor suverane conditiile care le vor permite continuarea jafului, pentru a tine pe linia de plutire sistemul speculativ canceros. Orice tara care refuza sa se supuna acestor conditii este amenintata cu razboi sau ‘schimbarea regimului’, dupa cum am vazut in Ucraina si alte tari.

Bancherii care au murit, fie prin sinucidere, accident, crima sau orice altceva, lucrau toti in pozitii foarte importante pentru corporatiile care au format Compania Globala SRL (entitate descrisa in carte). Cazul directorului executiv al Bitcoin, Autumn Radtke, este putin tulbure in momentul de fata, insa in lumea spionajului exista o vorba: ‘Coincidentele nu exista. Exista operatiuni bine orchestrate si exista operatiuni orchestrate prost.'”

Colapsul economiei converteste cei un miliard de oameni flamanzi in fertilizator, slabindu-i si imbolnavindu-i in acelasi timp pe ceilalti cateva miliarde care isi duc traiul cu mai putin de 2 dolari pe zi. Urmatorul grafic al Natiunilor Unite arata, cu linie verde, cum populatia poate scadea in cursul acestui secol.

Luand in considerare Fukushima, Cernobal, Insula de Trei Mile si peste 2000 de bombe nucleare explodate in ultimii 70 de ani, impreuna cu poluarea industriala, alimentele modificate genetic impanzite de nanoboti si chimicale toxice, precum si farmaceuticele otravitoare, acea linie verde pare a fi cel mai plauzibil scenariu.

In dinamica populatiei, acest fenomen este cunoscut sub denumirea de “gatuire” (bottleneck) unde, pe langa cifre, o buna parte din diversitatea genetica a unei specii este pierduta pentru totdeauna. Aceasta nu ii deranjeaza insa pe eugenisti. Ei planuiesc sa altereze si mai mult genomul uman, pentru a le permite sa prospere sub cerul toxic.

Estulin estimeaza ca populatia tintita este intre unul si doua miliarde. Daca modelul il reprezinta Georgia Guidestones, atunci tinta reala este pastrarea in viata a doar jumatate de miliard de oameni. Un nume mai potrivit pentru Homo superior ar fi mai degraba Homo predator. Nu poti sa nu te intrebi daca mai exista oare vreo planeta amenintata cu autodistrugerea prin mainile propriilor sale creaturi.

[..] “Pentru ca familiile Rothschild si Rockefeller sa supravietuiasca, majoritatea dintre noi trebuie sa murim“, explica Estulin. “Post-umanitatea va fi reprezentata de omul nou, modificat genetic si cipuit pe creier, pentru a putea fi controlat cu desavarsire. Parte om si parte masina, acesta nu va mai avea nevoie de o functie sexuala reproductiva. Daca planul elitei este reducerea populatiei, va puteti imagina o cale mai eficienta?”. El mai prezice ca noii conducatori spera sa scape de planeta pe care au distrus-o prin trimiterea de Homo superior in spatiu pentru colonizarea de noi lumi. Se pare ca ei au decis ca experimentul uman s-a sfarsit.

Oricat de larg descrie peisajul – agricultura toxica si farmaceutice, economii controlate, dezinformarea prin mass-media, tehnologia NBIC si controlul mintal – Estulin a ratat includerea geoingineriei printre metodele folosite in mod curent pentru controlul si/sau eliminarea maselor. Acest program multi-ramificat vechi de cateva decenii se pliaza perfect pe tema depopularii.

Controlul climatic prin pulverizarea in atmosfera si manipularea curentilor de aer le permite celor de la carma sa decida cine va avea parte de seceta si cine de ploaie. Dupa cum avertizeaza Dane Wigington in “Catastrofa secetei artificiale. Tinta: California”, “inginerii climei au luat California de gat si se pare ca nu-i vor da drumul prea curand”.

Unii bolnavi de Morgellons si cercetatori principali precum Cliff Carnicom leaga geoingineria de transumanism. Ceea ce este unic in boala/sindromul Morgellons este prezenta unor fibre himera care ies din corp. Acestea contin caracteristici biologice si robotice, dovedind ca au fost proiectate; de asemenea, sunt capabile si de auto-reproducere. Aceste fibre au fost colectate de la pacienti dupa ce au cazut din cer sub forma de filamente paianjen (a nu se confunda cu ploile Gossamer, un fenomen aracnid natural).

Dupa cum zicea in 2011 Kandy Griffin, bolnava de Morgellons si presedinte al Grupului de Cercetare Morgellons: “Morgellons nu este o boala. Este un proces. Este o forma de evolutie fortata/directionata a genomului uman. Este stadiul fetal al transumanismului si este in plina desfasurare. Acest proiect secret este pus in practica prin folosirea operatiunilor zilnice de pulverizare chemtrail, ce se desfasoara global.”

[…]Depopularea inainteaza rapid.

Pentru salvarea biosferei de lacomia globalista ecocidala (desi ei invinuiesc numarul de oameni), ei propun convingerea maselor ca evolutia umana directionata de catre om este singura cale de urmat. Un nou film, intitulat “La rascruce de drumuri: Chinurile nasterii unei noi viziuni asupra lumii“, vinde publicului intreaga notiune a transumanismului si afirma in mod direct ca scopul este crearea unei specii intru totul noua. Castigator a numeroase premii, filmul a captivat inimile si mintile criticilor si a industriei de film independent.

Masele il vor inghiti pe nerasuflate, impreuna cu mancarea lor modificata genetic, nano-alterata si inmuiata in chimicale si cu regimul zilnic de farmaceutice. In “Trans-evolutia”, Estulin aduce inca o contributie importanta bibliotecii conspirationiste, clarificand si aprofundand asimilarea si absorbtia noastra de informatii dense. Prevenit inseamna pregatit.

traducere pentru razbointrucuvant de B.D.

• Adevarul: DILEMĂ ETICĂ Portretul robot al omului nou. Cei cu dizabilităţi vor fi fără implanturi?

Vă plăcea costumul argintiu, metalic, al lui RoboCop, cel mai bun poliţist din Detroit (Michigan, SUA)? V-aţi imaginat vreodată cum ar fi să vă puteţi prinde portofelul în buzunarul construit, dintr-un metal special, chiar în picior? Ei bine, RoboCop, în varianta sa reală, pare să fie din ce în ce mai aproape. Nu mai e o noutate: avansul tehnologic le permite celor care dispun de suficienţi bani să redea ori chiar să îmbunătăţească funcţiile naturale ale propriului corp, fie că-i vorba de o mână bionică, un picior, un ochi ori cine-ştie-ce alte dispozitive.

Carevasăzică, cyborgul din filmele americane ale anilor ’80 se întoarce şi nu se întoarce doar în cinematografe! Dar, la fel ca-n filmele astea science-fiction, vine cu mult fum în jurul său. Încercăm să risipim puţin acest fum sub care se ascund prea multe întrebări despre viitorul nostru. Ar trebui să-l poftim cu braţele deschise sau să ne temem de a doua venire a lui RoboCop?

Studiu de caz. Cathy Hutchinson (foto) a suferit, în anul 1997, un infarct în urma căruia a rămas paralizată. Cathy nu şi-a putut mişca mâinile şi picioarele şi n-a putut articula cuvinte timp de mai bine de 14 ani. Nici acum nu poate, dar, în 2012, o echipă de cercetători i-a implantat un mic dispozitiv în zona creierului responsabilă cu controlul motric. Acum, Cathy poate controla o mână robotică doar gândindu-se la asta, datorită legăturii dintre senzorul din creier şi un computer care transformă semnalele electrice în comenzi. Poate să scrie cuvinte cu ajutorul mişcării ochilor. „Acum am speranţe, dar şi un puternic sentiment de independenţă“, a scris ea odată.

ÎN MIJLOCUL REVOLUŢIEI BIONICE

Cathy demonstrează că epoca protezelor inerte din lemn, metal sau plastic a apus. Suntem în mijlocul unei adevărate revoluţii bionice şi mulţi dintre noi nici măcar nu ştiu asta. Nu pare să fie deloc îndepărtat momentul în care telefoanele vor fi doctorii noştri, ne vor scana de viruşi şi ne vor recomanda medicamentul potrivit. Aceasta este lumea microprocesoarelor, nanotehnologiilor, interfeţelor digitale şi a tuturor altor descoperiri bionice. Dar nu e nimic greşit aici. Până la urmă, acestea ar putea să le redea abilităţile persoanelor cu dizabilităţi.

Alexandru Mironov crede că ar trebui să acceptăm că avansul tehnologic nu poate fi oprit. Să-l acceptăm şi să încercăm să înţelegem. În caz contrar, am putea fi uşor păcăliţi. Un exemplu: „În urmă cu 25 de ani s-a făcut o gafă grozavă de către ambasadorul american la Moscova. Au vrut să construiască o clădire nouă pentru ambasadă şi s-au adresat unui combinat sovietic. S-a făcut construcţia, dar un deştept s-a gândit, totuşi, să verifice dacă există aparate în pereţi. Atât era de interesant ce le făcuseră electroniştii sovietici, încât a fost demontată ambasada şi expediată în SUA perete cu perete pentru că înăuntru era aparatură de care încă nu auzise lumea. Ştiau să citească, de la mare distanţă, felul în care se mişcau uşor ferestrele atunci când cineva bătea la maşină. Iar asta era pe vremea când încă se bătea la maşină“, povesteşte Alexandru Mironov.

Totuşi, ceva ar trebui să ne dea de gândit: ce va întâmpla atunci când persoanele care, fiind sănătoase după toate standardele de-acum, vor vrea mai mult? Din moment ce protezele au fost create ca să-i ajute pe neajutoraţi, ar trebui ca toţi ceilalţi să nu aibă acces la ele? Dar, dacă tot acceptăm injecţiile cu botox şi dacă tot ne bucurăm de efectul miraculoasei pastile Viagra, de ce n-am putea fi dotaţi şi cu o mână bionică?

UNII PREFERĂ SÂNII MICI

Jurnalistul şi scriitorul de science-fiction Alexandru Mironov (foto) spune că, deşi există posibilitatea unui abuz de tehnologie acolo unde nu este nevoie, ar trebui să luăm în calcul şi efectul pozitiv: „Persoanele cu dizabilităţi vor beneficia de o viaţă normală“. Şi-apoi, spune Alexandru Mironov, nu ar trebui să fie nimic de criticat atunci când o persoană vrea să fie mai „performantă“: „Gândiţi-vă că toţi avem nevoie de ochelari de vedere după 40 de ani, însă doar unii dintre noi poartă. Alţii, poate, nu-şi permit. Asta nu-nseamnă o îmbunătăţire a simţurilor, nu înseamnă crearea unui avantaj? Apoi, gândiţi-vă că se mai pot îmbunătăţi mirosul, auzul. Un puşti, Ionuţ Budişteanu, a pus la cale un procedeu prin care un orb poate vedea dacă ţine în gură o plăcuţă de alamă legată de un circuit pe computer. Simte cu limba. Or, asta e minunat“.

Totuşi, cum separăm necesităţile de mofturi? Un exemplu: chirurgia plastică are, în fond, un rol reparatoriu. Dar chirurgia plastică mai include şi chirurgia estetică. Şi, deşi există o mulţime de bărbaţi şi de femei care preferă sânii mici, chirurgii nu duc lipsă de clienţi. Acestea fiind lucrurile, ar putea apărea o nouă altă problemă: comparaţi avantajul pe care-l poate avea o femeie cu implanturi mamare într-un concurs de frumuseţe cu cel pe care-l poate avea, într-un concurs de tir cu arcul, o persoană cu un ochi bionic!

PARADOXUL

Deşi scopul iniţial al unei proteze este acela de a pune persoana care o poartă într-un raport de egalitate cu semenii săi, rezultatul poate fi asemenea operaţiilor estetice: un avantaj artificial. Dar cine-ar putea să se împotrivească dacă un om vrea să poarte un ochi bionic în timpul liber? Acesta este paradoxul: posibilitatea de ameliorare a unei inegalităţi poate conduce la o nouă inegalitate. În esenţă, întrebarea este: cum putem concilia îmbunătăţirea umană pentru unii cu egalitatea pentru toţi? Alexandru Mironov crede că nu ar trebui să ne temem. „Deşi vor exista probleme de etică, dezvoltarea tehnologică e naturală. Nimeni nu va limita niciodată nimic. Aşa cum îl cunosc eu, omul de ştiinţă e atât de curios încât va studia mereu, va cerceta, va descoperi. Aşa că am face bine să înţelegem ce înseamnă noile tehnologii, astfel încât să ne adaptăm uşor curentului.“

Dacă am fi sensibili din punct de vedere religios, un ultim argument ar fi că orice adaos artificial nu ar face decât să distrugă creaţia perfectă a lui Dumnezeu. Omul nu poate fi mai presus de creaţia divină, ar spune un creştin serios şi gata!  Pe de altă parte, niciunei persoane n-ar trebui să-i fie îngrădită libertatea de a face ce schimbări vrea propriului corp, câtă vreme acestea nu afectează pe nimeni – o autoritate care să legifereze astfel de decizii intime încă nu s-a inventat în ţările civilizate.

CE FEL DE CYBORGI SUNTEM?

Pericolul de care se tem cei mai mulţi bioeticieni este însă acela că omul ar putea ajunge atât de obsedat de potenţialul acestor îmbunătăţiri astfel încât să piardă, în final, ceea ce-l face, de fapt, uman. Să devină un fel de persoană postumană, un obiect raţional. Un robot. Or, dezoltarea tehnologică ne-ar putea aduce în curioasa situaţie în care să ne întrebăm nu dacă suntem sau nu cyborgi, ci cel fel de cyborgi suntem. Iar dacă am forţa un pic sensul cuvintelor, un pic de cyborgi tot suntem şi-acum: serul vaccinului ne reprogramează sistemul imunitar astfel încât el să reacţioneze într-un anumit mod în faţa unei situaţii.

Putem ajunge cu argumentul chiar până la casta supraoamenilor din filosofia lui Nietzsche, căci şi aceştia îşi depăşesc agresiv limitele. Ba chiar se organizează într-o rasă stăpânitoare. Dar asta-i doar filosofie. Mironov are un exemplu mai concret: „Există un român care a fost supranatural: Dumitru Prunariu. El e un inginer cu vreo 10-15 calificări. La vremea când era încă tânăr şi puternic, făcea mult mai mult decât un om obişnuit. Supraomul care a ajuns pe Lună a fost ajutat de aparatură. Costumul acela pe care-l îmbrăca ce era?“.

„Aceste minuni ale tehnologiei există deja printre noi, iar în viitor vor fi la dispoziţia tuturor“, explică Alexandru Mironov. Şi, dac-am forţa puţin imaginaţia, n-ar fi greşi să spunem că, în viitorul deloc îndepărtat, oamenii se vor naşte cu dizabilităţi. Dar se vor putea îmbrăca într-un „costum“.

Cum se poartă războaiele cu cyborgi?

Oamenii nu sunt înzestraţi de la natură cu venin, gheare, blană, superrezistenţe şi superviteze. Dar dacă am putea să le adăugăm, ca-n jocurile pe calculator, zece puncte la „viaţă“? Imaginaţi-vă cum ar putea arăta un război în care combatanţii n-au nevoie să mănânce, să doarmă, nu obosesc, nu au căderi atunci când un camarad dispare pe câmpul de luptă şi nici nu sunt incomodaţi de adrenalină în timpul bătăliei.

Până la urmă, lucrurile astea nu sunt ştiinţifico-fantastice: delfinii nu dorm pentru că s-ar îneca, liliecii au un soi de ecolocalizare,  câinii de sanie pot alerga zile întregi fără să aibă nevoie de odihnă sau hrană, iar caprele mănâncă, în mare, orice. Provocarea rămâne doar ca secretul tuturor acestor înzestrări să fie găsit, reprodus şi în cazul oamenilor şi, gata: vom avea soldatul perfect.

Dacă, în mod normal, acorduri internaţionale precum Declaraţia de la Helsinki ori Codul de la Nürnberg ar putea împiedica abuzul de tehnologie în natura umană, „starea de război“ ar putea permite câteva devieri. Şi-apoi, dacă pe front sunt trimişi şi soldaţi îmbunătăţiţi, şi soldaţi „normali“, cum vor lupta ei? Primii vor fi puşi să se descurce în situaţii mai periculoase, în timp ce ultimii vor veni numai la curăţenie?

Şi încă o întrebare, aşa, doar de exerciţiu: dacă am putea să inginerim soldatul astfel încât să fie imun la tortură, ar mai fi imoral să-l torturăm? În orice caz, un argument care cu siguranţă n-ar fi luat în considerare ar fi legat de riscul de stres posttraumatic.

S-ar putea să vrem să devenim superoameni

de Emilian Mihailov

Tehnologia prinde din urmă posibilităţile uimitoare din filmele science-fiction. Cu toţii ne-am uitat cu bucurie copilărească la superputerile eroilor. Acum există în forme incipiente tehnologii care măresc capacităţile  umane. Iniţial, tehnologia a putut vindeca o varietate largă de afecţiuni. Cei cu auzul precar din cauza bătrâneţii pot opta pentru un implant cohlear. Soldaţii care-şi pierd părţi ale corpului în război îşi pot anexa mâini şi picioare bionice controlate de propriile gânduri. E fascinant să vezi cum o mână bionică se mişcă aşa cum vrea mintea noastră. Cei care-şi pierd vederea pot opta pentru implantarea unei retine bionice. Iar foşti atleţi pot alerga din nou, după amputări în întregime ale picioarelor. Beneficiile sunt impresionante.

Revoluţia bionică, deşi a reuşit să producă vindecări uluitoare, nu se opreşte la simpla înlocuire a părţilor corpului uman. Prin înlocuirea părţilor corpului uman cu tehnologie bionică nu se preia doar funcţia acelui organ, ci se şi măreşte capacitatea de a realiza funcţia respectivă. De exemplu, prin implantul de retină bionică nu doar ne recăpătăm văzul, ci vom da „zoom“, vom vedea de la distanţe foarte mari, vom vedea pe timp de noapte. Sau un implant cohlear sofisticat ne dă posibilitatea să auzim conversaţii ce au loc în alte încăperi sau clădiri. Mâinile bionice nu doar restabilesc capacităţile noastre, ci pot dubla forţa umană. Iar cu ajutorul picioarelor bionice putem atinge viteze pe care în mod normal corpul uman nici nu poate spera să le ia în calcul. Tehnologia bionică prin ceea ce vindecă oferă posibilitatea de a depăşi limitele biologiei şi anatomiei omului.

Unii pot fi îngrijoraţi de posibilitatea deţinerii de superputeri. Până la urmă, Superman se poate răzgândi pe cine apără. Dacă s-ar întoarce împotriva noastră, nu am avea nicio şansă. Dar, în acelaşi timp, trebuie să fim conştienţi că aceste superputeri pot salva omenirea în măsura în care întreţinerea vieţii pe pământ este din ce în ce mai dificilă. Un plămân bionic ajută la depăşirea limitelor de viteză, dar în acelaşi timp ne oferă posibilitatea să supravieţuim în condiţiile unei atmosfere extrem de poluată. Celule bionice pot fi ultima noastră şansă în faţa unor super-viruşi. Să ne amintim că pe planeta Krypton toate superputerile lui Superman erau capacităţi obişnuite. Asta deoarece condiţiile de viaţă erau mult mai dure. Dacă dorim supravieţuirea în condiţiile degradării planetei, s-ar putea să vrem să devenim superoameni.

Emilian Mihailov este etician, doctor în filosofie, asistent universitar al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, director executiv al Centrului de Cercetare în Etica Aplicată (www.ccea.ro) şi membru al Societăţii Române de Filosofie analitică.

„Natura e de partea maşinilor“

de Constantin Vica

George Dyson, într-o carte apărută în 1998 („Darwin Among the Machines“), are o observaţie care a devenit virală: „În jocul vieţii şi al evoluţiei, există trei jucători la masă: fiinţele umane, natura şi maşinile. Eu sunt clar de partea naturii, dar natura, o suspectez, e de partea maşinilor“. Cu alte cuvinte, biologia şi ingineria merg mână în mână; bionica este dovada vie (sau automată) a acestei relaţii de tovărăşie.

Ne pregătim pentru o epocă a Superoamenilor, ca o împlinire atât a viziunii lui La Mettrie despre „Omul-maşină“, cât, mai ales, a romanelor distopice ale secolului XX. De două generaţii există un cult în jurul supereorilor din banda desenată: Iron Man sau Spider-Man sunt perfecţionaţi, extinşi, augmentaţi pe căi bionice (în mod voit sau accidental). Cultura populară a creat speranţele unor fiinţe biologice extinse capabile să distrugă răul pentru că întotdeauna superputerea aduce cu sine mari responsabilităţi. Din această ideologie atât de necesară într-un război rece se naşte un nou sens al biopoliticii. Ce ar avea de spus bioetica?

Necesitatea unor intervenţii bionice a fost întotdeauna corelată cu dorinţa de a corecta sau îndepărta anumite dizabilităţi. O proteză, un exoschelet robotic sau un ochi bionic sunt răspunsul medical şi pozitiv la dizabilitate. Dar dizabilitatea este resimţită în mod negativ pentru că avem un anume standard de normalitate impus de majoritate şi reflectat nu numai la nivelul discursului, cât şi în modul în care construim mediul şi insituţiile sociale. Spaţiul convieţiurii este construit pentru „normali“, de la străzi la apartamente. Educaţia este făcută pe un singur calapod. Artefactele, maşinile şi tot ce înseamnă tehnologie se standardizează în jurul nevoilor unor persoane aşa-zis „normale“. Doar dacă faci parte din această categorie lumea ţi se potriveşte. Pentru ceilalţi, în numele diferenţei lor, se pot face adaptări şi înlesniri, dar niciodată lumea nu va fi pe măsura lor. Orice ameliorare pe care o aduce o tehnologie sau alta nu va rezolva nedreptatea fundamentală la care sunt supuşi cei care nu se încadrează în definiţia „normalităţii”.

De curând, un tată a printat cu o imprimantă 3D o proteză fiicei sale. Motivaţia sa a fost una economică: accesul la o proteză medicală produsă industrial este limitat. Viitorul luminos se arată doar celor care au resurse financiare. Accesul nu este liber şi nici măcar prioritizat după nevoi. Industria medicală are propriile interese şi metode de control. Toate aceste tehnologii revoluţionare, care ar putea oferi adaptări celor cu dizabilităţi, sunt brevetate. Nu oricine poate să-şi facă în atelierul de acasă un exoschelet robotic fie pentru că îi lipseşte cunoaşterea, fie pentru că nu o poate concretiza.

Îmbunătăţirea prin mijloacele bionicii este aici. Spre ce o vom direcţiona? Spre cei care vor mai mult, spre cei care au nevoie? Superputeri pe câmpul de luptă sau adaptări pentru cei în suferinţă?

Constantin Vica este publicist, asistent universitar la Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti şi cercetător în cadrul Centrului de Cercetare în Etica Aplicată (www.ccea.ro).