PARINTELE ARSENIE BOCA SUB PRIGOANA COMUNISTA sau MARTURII DESPRE SFINTENIA CARE IMBLANZEA FIARELE SECURISTE: “A fost o lumina si un stalp de nadejde. Fara indemnul si rugaciunile lui, nu as mai fi iesit viu din inchisoare”

28-11-2014 15 minute Sublinieri

p. Arsenie Boca la arestare

***

Fericiti cei prigoniti:

Părintele Arsenie – mângâietorul flămânzilor din temniță

Cam după o oră, era spre seară, am fost dus pe un culoar, chiar în centura din interiorul Vilei Popovici.1 (…) Am fost dat în primire unui gardian îmbrăcat tot în vechea uniformă a vechilor polițiști. (…)

-Vezi că ți se va aduce ceva de mâncare, vine călugărul Arsenie Boca, cel de la Sâmbăta, e și el aici, are voie să stea pe terasă, dar aici nu mai face minuni!

Nu știu ce interpretare să dau vorbelor spuse de gardian. Într-adevăr, nu peste mult timp, apare părintele Arsenie îmbrăcat în ținuta de călugăr și îmi așează pe suportul ferestrei un castron emailat luat dintr-un sufertaș în care îmi pune dintr-un vas mai mare câteva linguri de ciorbă de fasole verde. Îmi lasă și câteva bucăți mici de mămăligă și o lingură de lemn.

Mi-a zis: Ia, fiule și mănâncă! Voi veni să iau castronul și lingura!”. (…) Mâncarea servită de părintele Arsenie părea binecuvântată, mi se părea ca o cină de taină. Era gustoasă și extrem de puțină. Am aflat mai târziu că femei credincioase din Schei, împreună cu altele din Brașov, veneau la poartă și aduceau această mâncare pe care părintele Arsenie o împărțea prin rotație, când unor arestați, când altora, după cum i se permitea întrucât arestații trăiau numai din aceasta și rația de pâine, un sfert de kilogram. (…) Iată că, în curând, a revenit părintele Arsenie după castron și lingura de lemn. N-am întrăznit să-l abordez din cauza gardianului, dar prezența lui mi-a făcut bine pe plan sufletesc. Avea voie să meargă cu mâncarea și la cei din beci.

(Luca Călvărăsan – Istoria în lacrimi. Episodul Târgșor și altele, vol. II, Editura Bucura, Sibiu, 1998, pag. 34-36)


1. Acțiunea se petrece în arestul Siguranței din Brașov.

*

Martirajul părintelui Arsenie în moara lui Kalusek

Ca în toate localitățile din țară, sediul Siguranței Regionale Brașov fusese instalat într-una din cele mai frumoase case din oraș, vila fruntașului liberal Mihai Popovici, situată la o oarecare distanță de clădirile învecinate. (…)

Eram în arest, în celula comună. În fața noastră aveam imaginea unui spital de campanie din timpul războiului. Pe un prici cu două nivele, erau lungiți unul lângă altul oameni tăcuți, cu figurile supte de suferință. Văzându-ne, în primul moment, au prins viață, pentru ca în clipa următoare să se retragă unul câte unul într-o apatie controlată, reacție de ființe captive.

Erau strânși aici cei cu ancheta terminată sau cei ținuți pentru o cercetare suplimentară. Printre ei am zărit o figură normală, luminoasă, un călugăr. El stătea întins cu picioarele dezvelite pâna la genunchi. Văzându-ne, s-a ridicat și ne-a întrebat cu vocea blajină:

– Sunteți elevi?

– Da!

– De unde?

– De la Liceul Radu Negru din Făgăraș.

Părintele Arsenie, pentru că acesta era călugărul, găsindu-ne probabil prea firavi pentru ”Moara lui Kalusek”, a făcut semn cu arătătorul mâinii stângi în sus și a rostit ca pentru el, dar cu voce tare să auzim și noi:

– Legiunea îngerilor din cer încă nu-i completă!

Preotul arhimandrit Arsenie Boca, Starețul Mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus fusese arestat cu o lună sau două înaintea noastră. Urma lui o întâlnisem în pivnița Siguranței din Făgăraș, unde, pe un perete al beciului, scrijelise câteva cuvinte de îmbărbătare. Aici, la Brașov, drumul lui s-a încrucișat din nou pentru scurt timp cu drumul nostru.

Părintele Arsenie nu părea tulburat de condiția lui de deținut. Obișnuit cu privațiunile monahale afară, mortificându-și el însuși trupul, regimul din beciul Siguranței îl suporta ca o prelungire a vieții sale de ascet.

Pentru că era seară, ne-am căutat fiecare câte o fâșie pe podina de prici. Eu cu Ionică Mogoș și Ioan Glăjar ne-am urcat la etaj, în preajma părintelui Arsenie. Un imbold interior mă împingea cât mai aproape de dânsul. După dușul rece al arestării, prezența părintelui Arsenie alături de noi nu era numai un reper pe drumul ce ne era hărăzit, ci și o dovadă că suferința noastră avea o semnificație profund creștină. După ce i-am spus că la Făgăraș trecusem prin aceeași celulă în care poposise și el, printre alte teme pe care voiam să ni le lămurească, l-am întrebat:

– Cum trebuie să ne rugăm?

– Ducând război împotriva ispitei, așa cum ați făcut-o afară împotriva celor fără de Dumnezeu. Acum, voi stăpâniți o experiență, folosiți-o! ne-a răspuns părintele.

Eram strânși în jurul lui ca puii lângă cloșcă. La un moment dat își întoarce privirea spre Ionică Mogoș și fixându-l insistent îl întreabă:

– Tu de ce ești îmbrăcat în negru?

Ionică nu era îmbrăcat în negru, însă destinul lui era așa cum îl vedea părintele Arsenie, era cernit. Alături de el minutele erau clipe și chiar dacă nu vorbeam trăiam o stare euforică, o stare de mare liniște și pace.

Un milițian a ordonat prin vizetă: ”Stingerea!”.

Deținuții posomorâți, vlăguiți de presiunea amenințărilor, au evadat unul după altul în lumea binecuvântată a uitării. (…) Deodată, o învârtitură de cheie. Apoi, pași pierduți urcând scările spre camerele de anchetă. Și, iar liniște. Un nou zăngănit de cheie. S-a deschis ușa celulei noastre. Cineva a intrat tiptil și s-a îndreptat spre priciul nostru. S-a oprit în dreptul părintelui Arsenie și cu o mână la tras de picior, iar cu cealaltă i-a făcut semn să tacă. Părintele s-a sculat în liniște, s-a încălțat și a dispărut între zidurile ”morii”. (…)

Spre ziuă, părintele Arsenie a fost readus în celulă. Am distins apoi clar mersul târâș, al uui schilodit între pașii îndesați ai gardienilor, care-l cărau de subțiori. (…)

Părintele Arsenie…, pe părintele Arsenie l-au chinuit la început, la arestare, prin luna mai. Atunci, toți demonii lui Kalusek se năpusteau asupra lui; fiecare vroia să dea măcar un pumn unui ”sfânt”, ca să-și arate fidelitatea față de doctrina Partidului. Dar, spre deosebire de ceilalți deținuți, ce urlau în timpul torturii, părintele se ruga pentru bătăuși. Și, prin sfințenia sa, a reușit să-i îmblânzească. De atunci, Kalusek, șeful Siguranței Regiunii Brașov, cel mai înrăit torționar, i-a permis să primească mâncarea de la femeile ce vin zilnic la poartă. Pentru că el n-a fost uitat de credincioși nici chiar aici. Secretul arestării sale a fost repede aflat. La numai câteva zile după aducerea sa la Brașov, la ușa Siguranței au apărut femeile din Schei, apoi din alte localități, cu coșuri încărcate cu mâncare. Primele venite au fost alungate, dar, după producerea miracolului, pentru că domesticirea acestor turbați este un miracol, Kalusek a acceptat merindea femeilor, din care o parte o aduce părintelui aici, în celulă. Și părintele ne-o împarte nouă. (…)

Înzestrat cu calități duhovnicești ieșite din comun, dotat cu o mare putere de intuiție, erudit, cunoscător al calităților și slăbiciunilor omenești, după o lună de anchete, părintele Arsenie devenise prizonierul preferat, în nopțile albe, ale inspectorilor Ionescu și Tomescu. Ziua era lăsat în așteptare ca toți ceilalți deținuți, dar noaptea, după plecarea funcționarilor, era dus sus, în biroul lor. În timpul interogatoriului la întrebările puse răspundea cu digresiuni interesante, ce stârneau curiozitatea celor doi bătăuși cu pretenții de intelectuali.

În anul 1948 Patriarhia Română avansase numele preotului arhimandrit Arsenie Boca pentru a fi titularizat episcop pe scaunul Episcopiei Maramureșului ocupat temporar de episcopul Policarp al Americii. Cu această ocazie, Ministerul Culturii a cerut Siguranței comuniste informațiile necesare deciziei pe care trebuia s-o ia în legătură cu această numire.

În urma cercetării, părintele Arsenie a fost considerat de Siguranță un pericol public pentru dictatura proletară și în locul deciziei de numire în scaunul episcopal s-a hotărât imediata lui arestare. Un preot cu atâta autoritate și cu o așa de puternică influență asupra masei de credincioși trebuia scos repede din biserică și întemnițat.

Părintele Arsenie era cercetat pentru legăturile presupuse cu conducătorii rezistenței anticomuniste care, între anii 1945 și 1947, s-ar fi adăpostit în apropierea mănăstirii Sâmbăta de Sus. O altă acuzație foarte gravă era faptul că dăduse viață acestui așezământ monahal brâncovenesc de la poalele Munților Făgărașului și făcuse din el un centru de spiritualitate creștină opus comunismului ateu. În ultimii doi ani, însăși prezența lui în mijlocul satelor din Țara Făgărașului devenise pentru partidul comunist o sfidare la acțiunea de sovietizare. Întemnițarea noastră în aceeași celulă cu părintele Arsenie o consideram un mare privilegiu.

(Victor Roșca – Moara lui Kalusek. Începutul represiunii comuniste, Ed. Curtea Veche, București, 2007, pp. 87-94)

*

Părintele Arsenie – “Când avea ceva de spus, era de neoprit”

Cand stai langa parintele Pantelimon, simti nevoia sa vorbesti in soapta, sa nu-l tulburi cu nimic. Nu e nici aspru, nici bland. E doar ascetic, mereu refugiat in sine insusi, cu gandurile si rugaciunea lui neintrerupta. A suferit mult, cat pentru mai multe vieti, dar de pe fata lui osoasa si prelunga au disparut toate – si palmuirile, si loviturile de ranga, si lacrimile umilintei, pe care nu inceteaza nici o clipa a le numi “bucurii”.

Bucuriile pocaintei si ale rabdarii. Acum, pe albul sidefiu al obrazului citesti numai iertare si un suras tainic, de om impacat cu Dumnezeu, cu toata lumea. Ca sa-l cunosti mai bine pe batranul duhovnic de la Ghighiu, trebuie sa-i vezi incaperea unde locuieste. O chilie pe masura sufletului sau – simpla, taraneasca si severa, cu o candela vesnic aprinsa intr-un colt, cateva icoane pe perete si undeva, la capataiul patului, poza marelui monah Arsenie Boca, inalt si neclintit ca un munte, imbracat cu binecunoscuta sa rasa calugareasca, alba si incinsa la mijloc. Asezat pe stinghia ingusta a patului, parintele Pantelimon nu se mai satura sa-si priveasca duhovnicul. Chiar si in poza, “Sfantul din Fagaras” are ceva care fascineaza. Ii simti forta launtrica. Ii simti ascutisul neiertator al ochilor lui patrunzatori si albastri. Cuvintele nu-l pot cuprinde. Un om navalnic si drept. Cand avea ceva de spus, era de neoprit. Glasul lui era tunet si vorbele sageti. Vedea multe si nu se codea niciodata in fata adevarului. Nimic nu-i puteai ascunde.

De multe ori, nici nu deschideai gura si el iti spunea tot ce ai facut si ce o sa ti se intample. Citea in cartea vietii fiecaruia, din dorinta de a te mantui, de a te intoarce cat mai grabnic la credinta. El insusi se pregatea pentru marea intalnire cu Dumnezeu, cunoscandu-si sfarsitul si toate incercarile prin care avea sa treaca.

La manastirea Prislop, unde fusese exilat pe nedrept, a plans trei zile si trei nopti, stiind ca niciodata nu va mai ajunge la Sambata, ca va fi alungat din toate manastirile si doar la moarte va mai imbraca odajdiile preotesti.

Avea multe haruri parintele Boca si toate cate se spun despre el sunt aidoma cu adevarul. In arestul de la Brasov, i-a uscat mana unui calau, care il umpluse de sange, spunandu-i doar atat: “De acum inainte, mana asta nu o vei mai duce la gura”.

In 1989, pe cand securistii il anchetau si-l loveau cu picioarele, a prorocit ca Ceausescu nu o sa mai apuce sfarsitul anului si multi tineri vor muri, jertfiti ca niste miei. Parintele Pantelimon nu are nici cea mai mica indoiala ca Arsenie Boca era inainte-vazator. In veci nu va uita batranul parinte ziua cand l-a cautat pe cuviosul Arsenie, pe cand acesta picta la Schitul Maicilor. Avea multe sa-i spuna si sa-l intrebe, dar marele sau duhovnic a refuzat sa discute cu el. I-a intors ca niciodata spatele si i-a poruncit sa taie gatul unei sticle cu ascutisul firav al unei pile, lasandu-l apoi sa munceasca fara nici un folos. Abia intr-un tarziu, parintele Boca i-a pus mana pe cap si l-a intrerupt din munca sa prosteasca si inutila, spunandu-i cu dragoste si lacrimi in ochi: Te grabesti? Unde te grabesti, baiete?… Eu stiu de ce te-am pus sa tai sticla. Te asteapta Securitatea la gara”. Si, intr-adevar, asa a fost. In acea zi, parintele Pantelimon era arestat si dus la sediul Securitatii din Galati.

“Daca nu pleaca din inima, nu intra in suflet nici un cuvant”

Multe a invatat parintele Pantelimon de la duhovnicul sau, Arsenie Boca. “Pentru mine a fost o lumina si un stalp de nadejde. Fara indemnul si rugaciunile lui, nu as mai fi iesit viu din inchisoare. Un calau m-a batut in sac si, cu un drug de fier, aproape mi-a scos ochiul. Am fost in moarte clinica si am scapat. Mi s-a pus capastrul pe cap (cea mai cumplita schingiuire), dar nu mi-am pierdut mintile, asa cum voiau securistii. Nici o secunda nu m-am lepadat de Cristos, chiar daca in arestul de la Galati a venit un general, care, vorbind frumos si cu multa dibacie, incerca sa ne convinga ca Arsenie Boca e un impostor si ca Dumnezeu nu exista:

“Am fost in Germania, am fost in Japonia si America. Am fost peste tot, dar nu L-am gasit pe Dumnezeu. Cum poti sa crezi in ceea ce nu e si nu se vede?”.

Detinutii aflati in celula cu mine au amutit, dar eu nu m-am lasat. Gandindu-ma la parintele Boca si repetand in soapta numele lui Cristos, mi-a venit o putere de sus si m-am trezit vorbind:

“Domnule general, degeaba ai calatorit… Dumnezeu e in om, e in dumneata, in fratele de langa tine. Nu in America trebuie sa mergi, ci la Patriarhie. Acolo ai sa vezi si ai sa pipai cu manurile tale lucrarea Sfantului Dimitrie, cel care a stat 200 de ani in apa si nu a putrezit”.

Generalul mi-a intors spatele, trantind furios usa, iar unii colegi m-au certat, spunandu-mi ca nu am strop de intelepciune, ca nimic nu ma impiedeca sa zic ca securistii si sa fac ca mine. Voiau sa tac, dar eu nu puteam. Ce fel de crestin as fi fost sa zic astazi una si maine sa fac alta? Asta m-a invatat parintele – sa predic numai adevarul si sa nu ma rusinez de cuvantul lui Dumnezeu.

(Marturia Parintelui Pantelimon – Sfântul părinte Arsenie Boca, pag. 76-78)

*

“Părinte, iartă-mă”

Ce pot sa spun e ca parintele avea forta. Cand am intrat prima oara in biserica, m-am asezat dupa cuviinta in dreapta, iar sotia mea in stanga, la oarece distanta. Dupa slujba, s-a apropiat, aratand cu degetul spre mine si apoi spre sotia mea. Din toata multimea aceea, ne-a ales doar pe noi, incat si acum ma intreb de unde stia ca suntem sot si sotie. Apoi, ne-a luat deoparte si ne-a vorbit.

Pe mine m-a certat ca nu am credinta prea multa, iar sotiei mele, careia ii scapa degetul si fusese la 5 doctori de pomana, i-a spus:

“Ma, tu esti bolnava, dar nu de doctori te faci bine. Daca vrei sa te vindeci, nu mai fa lucrul pe care l-ai facut, iar raze nici atat”.

A avut dreptate parintele. Si in momentul de fata, sotia mea isi foloseste mana fara probleme. Asa era parintele – vorbea putin si cu miez. Predica insa dumnezeieste. Nu te mai saturai ascultandu-l. Apoi a disparut, anchetat la Brasov si dus doi ani la Canal, pentru ca spovedise sase partizani din munti. Niciodata parintele nu a pomenit macar in treacat despre asta. Doar tata, care a fost si el detinut politic, mi-a zis ca a stat in celula cu parintele Arsenie si acolo un gardian il tot jignea:

“Ba, popa!“.

Atunci s-a intors parintele si s-a uitat la el si gardianul a inceput sa se chinuie, tinandu-se cu mainile de burta. Intr-un tarziu, vazand ca durerea nu inceteaza, a zis:

– “Parinte, iarta-ma”!

– … “De Dumnezeu sa fii iertat”, i-a raspuns parintele si pe loc omul si-a revenit.

(Mărturia lui Telu Oancea din sat Breaza – Fagaras –  Sfântul părinte Arsenie Boca, pag. 47)

*

Părintele Arsenie Boca și securiștii

Părintele aşeza măsuţa din lemn pe zidul dinspre răsărit, transformând-o într-un mic altar, pe care puse tot ce avea în mica boccea luată din chilia lui de la mănăstirea Brâncoveanu. El aprinse o lumânare pe un sfeşnic de lemn, cu un chibrit din singura cutie luată cu el în boccea. Alături puse crucea sfinţită, cât şi Sfânta Evanghelie.

Aşezat în genunchi pe lespedea rece, Părintele trecu imediat în lumea marei spiritualităţi divine, mulţumindu-I Domnului Atotputernic pentru revărsarea harului Sau, peste omenească să existenţă.

După un timp, veni în inspecţie ofiţerul de serviciu, însoţit de gardianul de pe secţia respectivă, ridicând capacul vizetei de la celula Părintelui Arsenie şi văzându-l cum se ruga. Când deschiseră uşa celulei, imediat după vizionarea prin vizetă, văzură cu stupoare şi groază, ca aceasta era complet goală.

Cu cât priveau mai mult celula goală, cu atât întreaga lor fiinţă se tulbură. Gardianul, care provenea din mediul ţărănesc din zonă, avea binele şi mila înăscute în fiinţa sa. El fusese tulburat că trebuia să ţie închis un preot, care era un sfânt, care se ruga tot timpul în genunchi Domnului Atotputernic.

Ochii celor doi se măreau în orbite, în timp ce sângele adunat în capul lor, le transforma figura într-un cuptor în flăcări, aproape de a ţâşni prin piele. Atât ofiţerul, cât şi gardianul îşi scuturau întregul corp, să se poată trezi din cel mai mare coşmar trăit de ei vreodată. Cu cât se uitau mai atent în celulă, cu atât aceasta apărea complet goală. Deja prin minţile celor doi se depanau scenariile cele mai sumbre, de arestare şi de anchetă prin tortură, pentru dezvăluirea întregii operaţii de facilitare a evadării unui deţinut, aflat în timpul anchetei.

Nevenindu-le să creadă acea realitate, amândoi se proptiră în uşă pentru a o închide cu cheia, după care, plini de emoţie, cu mâinile tremurând, au dat la o parte capacul vizetei, uitându-se fiecare pe rând, din ce în ce mai derutaţi, având fiecare din ei senzaţia că şi-au pierdut minţile. Revenindu-şi treptat din acel şoc groaznic, au început să se uite pe rând, prin vizeta, nevenindu-le să creadă că deţinutul lor, părintele Arsenie Boca, stătea nemişcat în genunchi, lipit de măsuţa pe care era aprinsă lumânarea şi având alături Sfânta Evanghelie.

Starea lor psihică şi nervoasă se înrăutăţea, pe măsură repetării deschiderii celulei, neaflând pe nimeni înăuntru şi cea de privire pe vizeta, în care Părintele Arsenie era înăuntru în carne şi oase. Ofiţerul cu faţa congestionată, dându-şi seama că se afla în pragul demenţei, ordona gardianului să vie cu el, îndreptându-se ca hipnotizat spre biroul comandantului său, aflat în apropierea porţii de intrare în cetate. Între timp, un alt securist, alarmat de turbulenţa creată în legătură cu celula părintelui Arsenie, dădu telefon comandantului securităţii din Făgăraş, să vie de urgenţă acolo.

Întreaga formaţie de securişti se îndreptă spre celula în care era încarcerat Părintele, fiind siguri că atât ofiţerul de serviciu cât şi gardianul, delirează din motive pe care erau siguri că le vor afla imediat. În drumul spre celulă, securistul şef îl apostrofă pe ofiţerul de serviciu, acuzându-l de incompetenţă şi de labilitate psihică, cât şi de faptul că este sub influenţa unui misticism retrograd. Ajuns în faţa celulei cu probleme, şeful securităţii se apropie de uşă şi, dând la o parte clapeta vizetei, îl văzu pe Părintele Arsenie.

Cu fața radiind de victorie, el se adresă dispreţuitor atât gardianului, cât în special ofiţerului de serviciu, anunţându-i că viitorul lor va fi mai mult decât sumbru, ei fiind implicaţi într-o acţiune de derutare şi de inducere în eroare a comandamentului securităţii, urmând să se stabilească în slujba cărui serviciu străin se află.

Venirea zgomotoasă şi plină de orgoliu a conducerii securităţii dădu loc la un spectacol unic. Întreaga superioritate şi siguranţa de sine a proaspătului comandant de securitate se dezumflă ca balonul înţepat de ceva ascuţit, când ofiţerul de serviciu, cu faţa crispată de iritare, smulse cheia celulei din mâna gardianului, deschizând brusc uşa. În faţa tuturor apărea celula goală, aşa cum raportase ofiţerul de serviciu, care-i strigă ieşit din fire, să-i spuie cărui serviciu străin aparţine acel comandant. Comandantul zonei de securitate Braşov, având gradul de colonel, se deplasă a doua zi la Făgăraş, unde se declanşase un mare scandal, în cadrul cadrelor de acolo. Cazul respectiv ajunsese şi la organele superioare de partid care coordonau întreaga zonă. Ei veniră special să vadă “ce elucubraţii pot scoate nişte cadre de partid, insuficient pregătite şi influenţate de curente mistice retrograde”.

O comisie compusă din medicul şef al municipiului Braşov, şeful regionalei de partid, cât şi a celei de securitate, fu întrunită în plen pentru a rezolva manifestările retrograde recente. Cercetările întreprinse de aceştia au decurs la fel ca cele anterioare, văzându-l pe părintele Arsenie prin vizetă şi dispărând atunci când se descuia uşa celulei. Atunci s-a produs unul din puţinele cazuri de mare compromis şi de păstrare sub totală tăcere a unui fenomen pe care atotştiutorul partid marxist-leninist nu l-a putut explica.

De comun acord, într-un context de păstrare totală a secretului, s-a ajuns la o hotărâre unică, de punere în liberate a călugărului preot Arsenie Boca. Această decizie era singura care putea rezolva acel inexplicabil eveniment.

(Dan Lucinescu – Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre, Editura Siaj, 2009, pag. 53-55)

*

“În fiecare noapte, la orele 12.00, se deschideau singure ușile închisorii”

Eu am avut un unchi, care in `48 era ofiter de Securitate la Brasov. Eram tanar si mergeam la Brasov unde mai ramaneam la el cate o saptamana, ca asa mai vedeam si eu lumea. Mergeam seara cu el prin oras, pe unde avea el treburi, ma mai lua si la serviciu si asa am aflat ceea ce va povestesc in continuare.

Securitatea l-a ridicat pe parintele Arsenie de la Sambata pentru ca se stia ca face minuni si vin puhoaie de oameni la el. In `44, de exemplu, a spus la slujba oamenilor sa-si aduca copiii de la Bucuresti acasa ca va veni un prapad, si la putin timp dupa aceea a fost cumplitul bombardament american. Le era groaza ca acum, in timpul comunismului, le va spune oamenilor cu aceeasi claritate care este realitatea. Si din cauza aceasta l-au luat la Securitate si l-au schingiuit mult, saracul de el. Mie mi-a spus lucrurile acestea unchiul meu. Problema era ca desi el nu se misca din fundul celulei, ci sta in genunchi si se ruga, in fiecare noapte la ora 12.00 se deschideau usile inchisorii. Celula era un loc imprejmuit, intr-o sala uriasa ca o hala. Iar in mijlocul acestei hale, statea la o masa, permanent, un subofiter de paza, care-l supraveghea fara incetare. L-au scos, l-au batut si l-au facut in fel si chip sa le spuna cum face, caci ei credeau ca are iarba fiarelor, cu care umbla aricii in bot, iar el cum a stat tot timpul in padure la Sambata, a facut rost de iarba aceea si o pune pe lacat. Dar el cum sa puie iarba pe lacat daca statea tot timpul in genunchi in fundul celulei si erau si doua randuri de usi? Intr-o noapte, au bagat doua iscoade securiste la el in celula ca sa-l vada cum face. Parintele, insa, nu a avut treaba cu ei. Ei il tot intrebau, se tot luau de el, iar el in celula tot sta in genunchi si se tot ruga. Noaptea, la ora 12.00, cand s-au deschis lacatele, pe securisti parca i-ar fi lovit fulgerul lui Dumnezeu, i-a razbit frica si au fugit de acolo. Si, de la o vreme, nimeni nu mai voia sa faca de paza, pentru ca le era frica. Pe comandant l-a luat si pe el frica si ce-a zis: eu, ca sa scap si sa-mi spal mainile, ii aduc pe toti aici sa vada si pe urma nu il mai tin.

Intr-o seara, vine unchiul meu si-mi spune ca in noaptea aceea ma ia cu el sa vedem un calugar de la Sambata, care deschide rugandu-se usile de la inchisoare. Asa ca am ajuns acolo seara, fiind si eu curios sa vad. Toata Securitatea era atunci acolo. Eu am stat pe scari, ca nu am mai avut loc sa intru, si cu totii asteptam sa vina ora 12.00 noaptea sa vedem daca-i adevarat. Si, ce sa vezi, nu asa ca s-a deschis doar un lacat, norocul meu a fost ca m-am tinut de balustrada scarilor, ca la 12.00 noaptea bara de la usa temnitei a sarit cat colo si tot amarul de lume care era jos s-a napustit inspaimantata pe scari in sus. De frica nu mai stiau ce sa faca, se calcau in picioare. Din ceasul acela, nu l-au mai tinut acolo, i-au dat drumul cu domiciliu fortat. Mie mi-a spus unele din lucrurile acestea unchiul meu. Dar am vazut cu ochii mei lacatele deschizandu-se si bara aceea sarind in laturi si securistii aceia care erau oameni in varsta, nu tineri ca mine, care aveam 18-19 ani, fugind de mancau pamantul. Multa vreme dupa aceea, cand mai mergeam cu unchiul meu pe la restaurant, prietenii lui securisti numai de asta vorbeau.

(Mărturia lui Baglazan Dumitru din Porumbacu de Sus – Sfântul părinte Arsenie Boca, pag. 45-46)

***

Lumea credintei:

Confesiunea colonelului care l-a arestat pe Parintele Arsenie Boca

“Imi amintesc acum un episod interesant de la Manastirea Sambata. Eu eram in acea vreme responsabil cu cazarea la manastire. Si, la un moment dat vine un domn imbracat civil. Si-mi povesteste urmatoarele: Uite, eu sunt colonelul care l-a arestat pe parintele Arsenie. Ce m-am speriat atunci! M-or trecut niste fiori… Zic: Doar nu vei fi venit sa ma tragi de limba acum. Si zice: Nu, Parinte, stai linistit, ca mi-am bagat demisia. Eu de atunci am plecat din Securitate. Atunci mi-am dat demisia, vazand minunile Parintelui! Si eu atunci l-am tras de limba, sa-mi spuie cat mai mult. Si zice: Parinte, hai sa-ti spui.Nu stiu ce general de pe la Brasov o auzit ca Parintele, la manastire la Sambata, aduna multa lume – ca se aduna multa lume, ca spune la oameni tot felul. Si stiti, pe timpul lui Ceausescu era spaima mare sa nu se adune multa lume la un loc, nu cumva sa se puna de vreo revolutie sau ceva. Desi la biserica nu se duce lumea pentru Revolutie, ca se duce pentru rugaciune si pentru necazurile lor… Si, in momentul cand o primit ordin, zice colonelul: N-am fost numai eu. Am fost trei – eu, un capitan si inca unul – ce stiu eu ce alt grad. Ne-o trimis la manastire, sa-l aducem, sa-l arestam pe Parintele si sa-l ducem undeva la Sambata de Sus, unde este palatul brancovenesc. Trebuia sa se duca, sa-l aresteze, sa-l bage, sa-l inchida acolo, pana vine generalul sa discute cu Parintele. S-or dus, l-au arestat… Si-mi zice: Parinte, sa vedeti cand l-am arestat! I-am zis: „Parinte, uite, ne-o trimis generalul sa va arestam.” Parintele o zis: „Bine, ma, stiam…”. Parintele stia dinainte! Si zice: „Dati-mi voie sa zic si eu un Tatal nostru”. Si asta era pe la amiaza. Pana o zis Parintele Tatal nostru s-o facut sara. Am batut in usa, ne-am invartit primprejurul bisericii. Ne gandeam: „Ma, o fi sarit popa! S-o bagat in altar, o fi sarit pe geamul ala, s-o fi dus… ”. Ce sa se duca, ca nici nu se deschideau geamurile acelea, pe acolo…

Si zice colonelul acela mai departe: La un moment dat, am dat perdeaua si m-am uitat. Parintele era in genunchi in fata Sfintei Mese. Se ruga. Dupa ce s-o rugat Parintele, l-am luat, l-am dus, l-am incuiat. Trei randuri de usi erau! Un rand de gratii, un rand de usi de fier si un rand de usi normale. O cheie era la mine, una la altul si a treia cheie la celalalt. Nu puteam unul fara de ceilalti doi sa intram! Gratii la geam, peste tot gratii! L-am dus, l-am bagat pe Parintele acolo, l-am inchis. A doua zi urma sa vina generalul, sa stea de vorba cu dansul acolo unde l-am inchis, la palatul ala brancovenesc.

Si zice colonelul: Parinte, cand am venit a doua zi cu generalul, no, deschidem usa… si nu era nimeni in camera. Camera goala! Vai de mine! Ne venea noua sa ne facem cruce! Noi eram colonei de Securitate si ne venea noua sa ne facem cruce! Generalul ne intreaba: „No, cum l-ati luat? Unde l-ati dus? Nu-i nimeni aici. E goala camera! No, duceti-va si aduceti-l! Noi eram disperati: De unde sa-l aducem? No, ne ducem inapoi la manastire; unde sa ne ducem altundeva! Cand ne ducem la manastire, Parintele era in slujba si tocmai spunea „Pace tuturor!” Noi intram pe usa si numai pace nu aveam noi! Dar n-am avut voie sa-l luam, pana nu o terminat. L-am lasat, o terminat Sfanta Liturghie, frumos, si apoi l-am dus.

Si continua colonelul: Eu de atunci i-am zis generalului: „Sa stiti ca eu imi dau demisia din Securitate! Un om singur nu putea sa faca asa ceva! Ca, uite, aici sunt colegii mei – o cheie e la unul, o cheie la celalalt, a treia era la mine. Cum de-o iesit omul asta? Un om simplu nu face asa ceva! Nu face asa ceva!”

pr-arsenie-_albastrusursa portret: Gabriela Mihaita David

Va mai recomandam:

***

 

***


Categorii

Inchisorile comuniste/ Crimele comunismului, Minuni, Pagini Ortodoxe, Parintele Arsenie Boca

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “PARINTELE ARSENIE BOCA SUB PRIGOANA COMUNISTA sau MARTURII DESPRE SFINTENIA CARE IMBLANZEA FIARELE SECURISTE: “A fost o lumina si un stalp de nadejde. Fara indemnul si rugaciunile lui, nu as mai fi iesit viu din inchisoare”

  1. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA – CUVINTE DUHOVNICESTI ANTOLOGICE, de mare forta si folos mantuitor: “Nu te ruga de Mine sa le dau pacea, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada pacea pe pamant“ -
  2. […]
    “M-am închinat şi când am ajuns eu plangea pana aici, si cat am mai stat eu iaca s-a dus pana în barbă. Asta e o aratare, ori război, ori foamete, s-a înrăit lumea, nu mai ţine cont lumea de mama, de tată, copiii bat părinţii”, a declarat o săteancă.
    Sute de oameni s-au închinat până acum la icoana părintelui Arsenie Boca.
    […]

    Sursa: http://www.romaniatv.net/miracol-icoana-parintelui-arsenie-boca-lacrimeaza-video_217904.html

    “Arsenie Boca face intr-adevar minuni, sunt convinsi localnicii dintr-un sat din Vaslui. Imaginea sa, adusa de la manastirea Prislop, lacrimeaza, sustin ei, de zile intregi. Oamenii cred ca se afla in fata unei minuni si se roaga fierbinte.”
    […]
    “Unii cred ca este cazul sa trecem la post si rugaciune, pentru ca Dumnezeu transmite un mesaj.”

    Sursa: http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/o-icoana-din-vaslui-a-lui-arsenie-boca-plange-de-zile-intregi-localnicii-sunt-convinsi-ca-asista-la-o-minune-dumnezeiasca.html

  3. Nu e chiar o icoana, totusi, iar minunea ar trebui cercetata si validata de catre Biserica. In orice caz, ca sa stim ca ne asteapta zile cumplit de grele nu trebuie sa asteptam minuni. Iar, pe de alta parte, si o mie de icoane de ar plange, oamenii tot nu le-ar lua in seama si tot nu s-ar opri…

  4. Oamenii asteapta cu zecile la coada sa se inchine la imaginea lui Arsenie Boca – dar nu la Prislop, ci in satul Puscasi, judetul Vaslui. Un localnic a cumparat reproducerea de la manastire si a adus-o acasa chiar de Sfantul Gheorghe.
    http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/o-icoana-din-vaslui-a-lui-arsenie-boca-plange-de-zile-intregi-localnicii-sunt-convinsi-ca-asista-la-o-minune-dumnezeiasca.html

    Icoana a fost adusa in satul Puscasi de Sfantul Gheorghe, care este de asemenea ocrotitorul Armatei Române. Imi pare ca vine razboiul!

  5. Luna aceasta, Rusia si China desfasoara primele manevre militare comune in Marea Mediterana, cu 6 nave rusesti si 3 nave chinezesti!

    Russia, China Navies To Hold In May First Joint Exercise In Mediterranean Sea
    The presence of six Russian and three Chinese warships, which will all take part in live firing exercises, is likely to cause serious concern in Europe.
    http://www.ibtimes.com/russia-china-navies-hold-may-first-joint-exercise-mediterranean-sea-1905495

    Nave militare rusesti impiedica instalarea unui “cablu electric submarin” (oare? mai degraba senzori pentru detectarea submarinelor rusesti) intre Suedia si Lituania

    Lithuania has accused Russian warships of interfering with work on an undersea power cable linking it with Sweden that is intended to reduce its dependence on Russian energy.
    http://www.ft.com/cms/s/0/b633b3ea-f0b9-11e4-ace4-00144feab7de.html

    The Pentagon’s ‘Long War’ Pits NATO Against China, Russia and Iran
    http://www.globalresearch.ca/the-pentagons-long-war-pits-nato-against-china-russia-and-iran/5446753

  6. Un articol aparut azi in presa ucrainiana spune ca Romania va lupta impotriva Rusiei daca Rusia intra mai mult in Ucraina.

    Where and how Romania will fight Russia – Part I
    http://euromaidanpress.com/2015/05/01/where-and-how-precum

    Zarurile au fost aruncate si tarul Putin, precum Cezar (tar vine de la Cezar) are toate sansele sa ajunga la Roma.

  7. Se pare ca Rusia testeaza de mai multi ani o arma chimica neletala (un drog) in satul Kalachi din nordul Kazahstanului.

    Sex demands and monster hallucinations terrifying new symptoms in Kazakhstan village plagued by mystery sleeping sickness

    Earlier this year local government officials were considering plans to move the entire village as it was suspected radon gas was the cause and they found it impossible to tackle the problem.

    Since then sufferers in Kalachi, in northern Kazakhstan, have revealed fears the effects of the illness have taken an unexpected turn.

    Symptoms previously included feeling dizzy, inability to stand, fatigue and memory loss. Those affected now also report hallucinations of monsters and disfigurements, outbursts of swearing and cravings for sex.

    One woman told MailOnline: “‘The doctors laugh and the nurses blush when they see our men.

    “Other women were saying the same. As soon as men were recovering after waking, they needed sex right there and then, and this feeling lasted for at least a month.”

    After years of research and tests Tomsk Polytechnic University’s scientists ruled out a mystery illness caused by a virus or bacteria and instead concentrated on environmental factors.
    http://www.mirror.co.uk/news/world-news/sex-demands-monster-hallucinations-terrifying-5610200#rlabs=8

    Unele simptome sunt asemanatoare celor raportate de militarii moldoveni in timpul razboiului din Transnistria, care se pare ca erau drogati in timpul unor “chefuri” cu adversarii, iar apoi aveau stari de apatie si anxietate, chiar inainte de a fi atacati.

    Un război neobișnuit
    Când cele două tabere au început lupta, războiul a fost unul cu totul neobișnuit.[8] Înșiși combatanții aveau să-l numească „razboiul bețivilor”, întrucât ofițerii din ambele tabere, după ce ziua se luptau aprig, noaptea se strecurau unii în tranșeele celorlalți, într-un armistițiu ad-hoc și tacit și beau până dimineața vodcă.[8] Desigur, a doua zi luptele se reluau, cu și mai multă dârzenie, iar seara, chefurile se încingeau, cei rămași bând în memoria celor uciși.
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Conflictul_din_Transnistria#Un_r.C4.83zboi_neobi.C8.99nuit

  8. Azi a aparut un articol extraordinar in care generalul Pacepa dezvaluie faptul ca “teologia eliberarii”, aparuta si dezvoltata in America de Sud, de unde provine si actualul papa revolutionar, a fost creata in laboratoarele KGB, ias fostul papa, cardinalul Ratzinger a numit-o “erezie unica” si “amenintare fundamentala” fata de Biserica. Acum nu mai exista nici un dubiu asupra motivului pentru care a fost fortat sa demisioneze fostul papa, eveniment unic in istoria Vaticanului.

    Highest Ranking Cold War Defector: The KGB Invented ‘Liberation Theology’

    “In a startling new interview, a 3-star general and former head of Communist Romania’s secret police who defected to the United States in 1978, claims that the Theology of Liberation was the creation of the KGB, who exported it to Latin America as a way of introducing Marxism into the continent.

    Ion Mihai Pacepa has been called “the Cold War’s most important defector”.

    “Liberation theology has been generally understood to be a marriage of Marxism and Christianity. What has not been understood is that it was not the product of Christians who pursued Communism, but of Communists who pursued Christians,” Pacepa said in a recent article. In his role as doctrinal watchdog, Cardinal Joseph Ratzinger called liberation theology a “singular heresy” and a “fundamental threat” to the Church.

    Pacepa says that he learned details of the KGB involvement with Liberation Theology from Soviet General Aleksandr Sakharovsky, Communist Romania’s chief foreign intelligence adviser, who later became head of the Soviet espionage service, the PGU.”

    http://www.breitbart.com/national-security/2015/05/02/highest-ranking-cold-war-defector-the-kgb-invented-liberation-theology/

  9. Infiltrarea KGB a inceput in Elvetia, unde a penetrat cea mai mare organizatie ecumenica din lume.

    The program mandated that “the KGB take secret control of the World Council of Churches (WCC), based in Geneva, Switzerland, and use it as cover for converting Liberation Theology into a South American revolutionary tool,” Pacepa said.

    The Soviets were aware that the WCC was the largest international ecumenical organization after the Vatican, he said, representing some 550 million Christians of various denominations throughout 120 countries.

    According to Pacepa the KGB followed a step-by-step procedure to bring Liberation Theology to Latin America, starting with the establishment of an intermediate international religious organization called the Christian Peace Conference (CPC), headquartered in Prague. Its main task “was to bring the KGB-created Liberation Theology into the real world,” he said.

    “The new Christian Peace Conference was managed by the KGB and was subordinated to the venerable World Peace Council, another KGB creation, founded in 1949 and by then also headquartered in Prague,” he said.

    In his work with the Soviet bloc intelligence community, Pacepa managed the Romanian operations of the World Peace Council (WPC).

    “Most of the WPC’s employees were undercover Soviet bloc intelligence officers. The WPC’s two publications in French, Nouvelles perspectives and Courier de la paix, were also managed by undercover KGB – and Romanian DIE – intelligence officers,” he said.

    Pacepa said that in 1968 “the KGB-created Christian Peace Conference, supported by the world-wide World Peace Council, was able to maneuver a group of leftist South American bishops into holding a Conference of Latin American Bishops at Medellin, Colombia.”

    Though the Conference’s official task was to seek solutions to poverty, its “undeclared goal” was “to recognize a new religious movement encouraging the poor to rebel against the ‘institutionalized violence of poverty,’ and to recommend the new movement to the World Council of Churches for official approval,” he said.

    “The Medellin Conference achieved both goals. It also bought the KGB-born name ‘Liberation Theology,’” he said.

    “I recently glanced through Gutierrez’s book A Theology of Liberation: History, Politics, Salvation (1971), and I had the feeling that it was written at the Lubyanka,” he said.

    “No wonder he is now credited with being the founder of Liberation Theology,” he said.
    http://www.breitbart.com/national-security/2015/05/02/highest-ranking-cold-war-defector-the-kgb-invented-liberation-theology/

  10. Un fost preot homosexual si lider al “teologiei eliberaratoare” este numit de Papa Francisc sa-i scrie enciclica pe teme de mediu!

    Former Gay Priest and Liberation Theology Leader: Pope Francis is More Radical Than You Think

    Below is the translation published in Rorate Caeli of the full text of the interview granted by former priest and Liberation Theology master Leonardo Boff to Erich Follath, of German weekly Der Spiegel. Leonardo Boff is one of the main proponents of the Liberation Theology movement condemned by both St. John Paul II and Benedict XVI. He has since left the priesthood, and currently lives with his lover. He has claimed that Pope Francis has asked for his help in writing the pope’s upcoming Encyclical on the environment.
    http://veritas-vincit-international.org/2015/04/05/former-priest-and-liberation-theology-leader-pope-francis-is-more-radical-than-you-think/

    Benedict XVI.: Liberation Theology is a Falsification of the Christian Faith

    Benedict XVI. wrote the foreword for a book about his predecessor John Paul II:

    “The first great challenge we faced was liberation theology, which spread in Latin America. Both in Europe and in North America it was common opinion that it constituted a support for the poor and was therefore of course approved. That was a mistake. The poverty and the poor were undisputedly the subject of liberation theology, but in a very specific perspective. (…) It was not about aid and reform, but the great revolution, from which a new world should emerge. The Christian faith was used as a motor of this revolutionary movement and thereby transformed into a political force. (…) Of course, these ideas were in different variants and they not always appeared with absolute clarity, but overall this was the thrust. Such a distortion of the Christian faith had to be resisted, especially out of love for the poor and the service that would be provided in their favor. ” (…)
    John Paul II. “Guided us, on the one hand to unmask a false idea of liberation, on the other hand, to show the authentic vocation of the Church to the liberation of man.”
    http://eponymousflower.blogspot.ro/2015/04/benedict-xvi-liberation-theology-is.html

  11. Miracol într-un sat din Vaslui. O icoană cu părintele Arsenie Boca lăcrimează de mai multe zile

    Ma tem ca meritam cu varf si indesat urgia ce vine asupra noastra. Este incredibil cat cinism si ura emana din majoritatea celor 41 de comentarii postate la articol!

    http://adevarul.ro/locale/vaslui/miracol-intr-un-sat-vaslui-icoana-parintele-arsenie-boca-lacrimeaza-maimulte-zile-1_5544597dcfbe376e35c30a67/index.html#tab-comentarii

  12. Doua fregate chineze au intrat in Marea Neagra. NATO raspunde imediat prin mutatea comandamamentului aliat din Napoli la Cincu, unde incep exercitii militare in iunie!

    WW3? Two Chinese Warships Enter The Black Sea, NATO allied joint force command is moving from Italy to Romania!

    Two Jiangkai II (type 054A) class frigates 550 Weifang and 547 Linyi from PLAN North Sea Fleet made a northbound passage through the Turkish Straits.

    NATO promptly responded and hours ago AP reported that a top NATO commander said the alliance will briefly move its allied joint force command from Italy to Romania – which has a historic Black Sea port in the town of Constanta – as NATO continues to react to Russia’s moves in Ukraine.

    Admiral Mark Ferguson, Commander of Allied Joint Force Command based in Naples, Italy, said the command will be based in Cincu, central Romania, for 12 days in June, to support a NATO exercise involving 1,000 troops from 21 NATO states.

    Cincu is Romania’s largest military shooting range, some 180 kilometers (112 miles) northwest of Bucharest.

    “This deployment will be the first time a NATO Joint Force Command Headquarters has deployed to Romania,” Ferguson said Tuesday.
    http://www.zerohedge.com/news/2015-05-05/two-chinese-warships-enter-black-sea

  13. […]
    “Creşte, tot mai mult, o întrebare: oare e potrivit de a-l celebra, de pe acum, ca pe-un sfânt? Să ne luăm în­drăzneala?
    Da, ne încredinţează cu­vân­tul ÎPS Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, Serafim Joantă, membru al Sfântului Sinod: “Nu este deloc suspectă cinstirea Părintelui Arsenie, înainte de a fi recunoscut oficial ca sfânt, deoarece procesul ca­no­nizării începe tocmai cu cinstirea pe care poporul credincios i-o acordă înainte de procla­marea de către Biserică. Credincioşii recunosc sem­nele sfinţeniei înainte de canonizare.
    Ei constată pute­rea de mijlo­­cire înaintea lui Dumnezeu, Care împli­neşte cererile adresate sfântului respectiv, după cum văd minunile săvârşite de Dumnezeu prin rugăciunile lui”.
    […]

    Sursa: http://www.formula-as.ro/2015/1163/spiritualitate-39/un-sfant-isi-asteapta-canonizarea-arsenie-boca-19105

  14. Cine doreste, poate semna online petitia pentru canonizarea parintelui Arsenie Boca.

    http://www.petitieonline.com/pentru_canonizarea_printelui_arsenie_boca_-_sfantul_ardealului

  15. Pingback: Mitropolia Ardealului incepe demersurile pentru CANONIZAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA/ “Fenomenul Arsenie Boca” – intre sfintenie, fanatism, superstitie “minunista” si business, la “ROMÂNIA, TE IUBESC” (“Arse
  16. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA despre PREOTIE: “Vreţi preoţi buni? Naşteţi-i! Toată decăderea e de la părinţi începătură”; “Iubiţi pe preoţi acum, până-i mai aveţi în mijlocul vostru, căci va veni o vreme când nu-i veţi mai a
  17. Pingback: 105 ani de la NASTEREA CUVIOSULUI ARSENIE BOCA. Arhim. Andrei Coroian despre rolul Parintelui Arsenie Boca in renasterea duhovniceasca a poporului român si MORMANTUL SAU CEL IZVORATOR DE HAR, DE LA PRISLOP | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: O APOLOGIE: “Până la canonizare, răstignirea Părintelui Arsenie Boca continuă!” | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: “Eu sunt cel mai laudat de oameni, dar si cel mai hulit… Ma rog sa nu intre nimeni in iad din cauza mea”. PARINTELE ARSENIE BOCA, cel “aspru-bun”, in amintirea Parintelui GHELASIE ȚEPEȘ. Marturii despre minuni si invataturi
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare