O APOLOGIE: “Până la canonizare, răstignirea Părintelui Arsenie Boca continuă!”

30-11-2015 7 minute Sublinieri

pr-arsenie-boca_8aa91de902

Deoarece Sfântul Părinte Antonie cel Mare, „Patriarhul monahismului ortodox”, ne spune în Patericul egiptean că „în tot ce faci, să ai mărturia Sfintelor Scripturi” (avva Antonie 5), rânduim la începutul cuvântului nostru arhieresc, teologic şi duhovnicesc, de apărare a Preacuviosului Părintelui nostru Arsenie de la Prislop, la 26 de ani de la trecerea Sfinţiei Sale la cele veşnice, spre ştiinţă, înştiinţare şi luare-aminte, acest cuvânt dumnezeiesc din cărţile Regilor:

Atunci au luat filistenii chivotul Domnului şi l-au dus din Eben-Ezer la Aşdod. Apoi au ridicat filistenii chivotul Domnului şi l-au vârât în capiştea lui Dagon şi l-au pus lângă Dagon. Iar a doua zi s-au sculat Aşdodenii dis-de-dimineaţă şi iată Dagon zăcea cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului. Şi au luat ei pe Dagon şi l-au pus iar la locul lui. Şi s-au sculat ei dis-de-dimineaţă în ziua următoare, şi iată Dagon zăcea cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului; dar capul lui Dagon şi amândouă picioarele şi mâinile lui zăceau tăiate pe prag, fiecare deosebi, şi rămăsese numai trunchiul lui.” (I Regi 5, 1-4).

Şi pentru că Sfântul Părinte Simeon Noul Teolog (946-1022), apărând cultul ortodox al părintelui său duhovnicesc, Cuviosul Simeon Evlaviosul de la Mănăstirea Studion din Constantinopol, spune că:

Cine nu este în comuniune cu sfinţii contemporani lui, este lipsit de comuniunea sfinţilor!”,

întrucât s-au ridicat în ultima vreme destui „Atoni” împotriva Părintelui Arsenie Boca şi a cultului uimitor şi copleşitor pe care marea majoritate a românilor ortodocşi o au faţă de Sfinţia Sa, prin pelerinajele de la Prislop, Sâmbăta şi Drăgănescu, adăugăm şi acest fragment cunoscut, din Sinaxarul zilei de 15 august:

Atunci s-a întâmplat unuia din numărul preoţilor din legea veche, anume Atonie, de a ieşit la drum. Acela, după ce norul s-a ridicat la înălţime după dumnezeiasca rânduială şi pentru o mai mare minune, a văzut pe Sfinţii Apostoli şi mulţimea credincioşilor cu lumânări şi cu cântări de Psalmi, înconjurând patul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi, umplându-se de zavistie, a înnoit în sine vechea răutate asupra Domnului nostru Iisus Hristos, şi a zis: «Acesta este trupul ce a născut pe înşelătorul acela care a stricat legea părinţilor noştri! Vezi ce fel de cinste are?» Şi fiind tare cu trupul, de mare mânie, s-a repezit cu sălbăticie şi a alergat spre pat, voind să răstoarne la pământ Preacuratul trup al Preasfintei Fecioare Maria. Dar, când mâinile lui cele îndrăzneţe s-au atins de pat, îndată au fost tăiate de sabia cea nematerialnică a izbândirii lui Dumnezeu de îngerul cel nevăzut, şi au rămas lipite de pat; iar Atonie a căzut, răcnind şi văitându-se cu amar.” („Vieţile Sfinţilor” pe luna August, Sinaxarul Praznicului Adormirii Maicii Domnului).

„O smerită mărturisire ortodoxă de credinţă, exprimată plastic”

De la începuturile slujirii, lucrării, propovăduirii şi misiunii duhovniceşti ale Părintelui Arsenie în „mijlocul câmpului – şi spaţiului ninivitean românesc – plin cu oase omeneşti” (cf. Iezechiel 37, 1), de la Sâmbăta, Prislop şi Drăgănescu, Sfinţia Sa a fost precum „un semn care va stârni împotriviri” (Luca 2, 34) – după cuvintele profetice ale Dreptului Simeon, rostite în ziua Întâmpinării Domnului, către Sfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu, cu referire la Pruncul Mântuitor Iisus Hristos, adus la 40 de zile la templul din Ierusalim; „împotriviri” de care sunt pline dosarele de urmărire antihristică de la C.N.S.A.S., iar în ultimul timp gura lumii şi gura iadului de pe Internet.

Părintele Arsenie Boca a deranjat în timpul vieţii şi deranjează încă şi mai mult după moarte! Părintele Arsenie Boca nu are nevoie nici de evlavia cuiva, nici de unanimitate şi nici măcar de vreo canonizare. Părintele Arsenie Boca este ceea ce este: creştin ortodox botezat; absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu; ucenic al Sfântului Munte Athos; ctitor spiritual al Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus (căreia i-a dat aură) şi stâlp de foc la Sfânta Mănăstire Prislop (căreia îi dă nimb). Părintele Arsenie Boca a fost vreme de şase ani diacon al Catedralei Mitropolitane din Sibiu; preot vrednic al lui Hristos, duhovnic iscusit, propovăduitor şi trăitor al Evangheliei Domnului, slujitor înflăcărat şi înlăcrimat al Sfintei şi dumnezeieştii Liturghii, păstor de suflete, om al lui Dumnezeu, mărturisitor şi pătimitor pentru Hristos, în închisori şi la Canal şi pictor bisericesc, desfăşurându-ne spre contemplare înaintea ochilor duhovniceşti – după „Cărarea Împărăţiei” de la Sâmbăta şi Predicile („Cuvinte vii”) de la Prislop – „o smerită mărturisire ortodoxă de credinţă, exprimată plastic” (cf. Pisania), prin pictura bisericii de la Drăgănescu de lângă Bucureşti.

Părintele Arsenie Boca n-a avut nici o condamnare politică şi nici o condamnare canonică! Sfinţia Sa a fost scos pe nedrept din mănăstire în contextul decretului 410 din 1959, printr-un ordin scris al Episcopiei de care aparţinea atunci Sfânta Mănăstire Prislop, izgonit şi aruncat în lume civil şi dorind mereu să se întoarcă, împreună cu Maica Zamfira şi cu obştea de monahii aruncată pe drumuri, la Prislop şi nu în altă parte! În cei 30 de ani de exil (1959-1989), precum sfântul Ioan Evanghelistul în insula Patmos şi vremea de pribegie, precum Moise în Sinai 40 de ani, mai înainte de revelaţia rugului aprins, Părintele nostru Arsenie Boca şi-a înţeles şi şi-a acceptat crucea rânduită şi îngăduită de Dumnezeu prin oamenii Cezarului roşu de atunci. Dar Părintele nu şi-a întrerupt rugăciunea minţii şi rugăciunea inimii sau rugăciunea lui Iisus şi închinarea în Duh şi Adevăr, lucrare duhovnicească şi mistică filocalică, care constituie proscomidia, miezul, esenţa şi epicleza Liturghiei interioare. De aceea Sfinţia Sa, începând de la Sâmbăta şi Prislop şi cu atât mai mult de la Drăgănescu şi Sinaia, s-a învrednicit de haruri şi harisme, de daruri duhovniceşti deosebite, de care puţini se învrednicesc cu adevărat într-o sută sau în sute de ani. Străvederea cu duhul, cunoaşterea, citirea şi descoperirea gândurilor, dezvăluirea trecutului omului şi descoperirea profetică a viitorului omului, ţării şi lumii, au fost şi sunt lucrări ale Duhului Sfânt, care s-au manifestat din belşug în viaţa curată moral şi sfântă duhovniceşte a Sfinţiei Sale, în ciuda oricăror calomnii; în scrierile pline de înţelepciune, claritate, precizie, concizie şi limpezime şi în pictura străbătută de transparenţă în haruri şi lumini taborice, care o fac unică în ţară, unică în Ortodoxie şi unică în lume, ca expresie estetică a Revelaţiei dumnezeieşti întemeiată pe Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, cu nuanţe reale de originalitate şi aplicare la omul modern, cu mesaj profund teologic, curat dogmatic, limpede ecumenic şi nu lipsit pe alocuri de accente profetice (care ar trebui să ne pună pe toţi pe gânduri).

Până la canonizare, răstignirea Părintelui Arsenie Boca continuă!

Fără îndoială că satana sau diavolul (reprezentat în pictura Părintelui în scena Călugărul răstignit şi în cea a Judecăţii particulare) – „Sărsăilă”, cum îl numea Părintele – , nu s-a bucurat nici de predicile Părintelui Arsenie la Sâmbăta, nici de duhovnicia Sfinţiei Sale din mijlocul mulţimilor, nici de semnele şi minunile din închisoare şi de la Canal (adeverite de martori), nici de smerenia adâncă a Sfinţiei Sale, precum nici de dragostea de Dumnezeu şi de oameni, trăită la cea mai înaltă intensitate, prin nevoinţe numai de Dumnezeu ştiute. Nu se bucură diavolul nici de chilia Părintelui Arsenie săpată în munţi, nici de pictura de la Drăgănescu, nici de semnele şi minunile de la crucea şi de la mormântul Sfinţiei Sale şi cu atât mai puţin de râul de oameni devenit fluviu de pelerini, din aproape toate părţile şi toate locurile unde vieţuiesc români, în ţară şi străinătate, care se revarsă spre Prislop.

Sabia de foc a Părintelui nostru Arsenie – „Arhanghelul” de la Prislop! – care a tăiat în cangrena păcatului la noi, la români (avorturi, necurăţie, beţie, fumat, înjurături şi toate celelalte), îl ustură şi-l arde pe vrăjmaşul cel nevăzut al mântuirii oamenilor. De aceea nu este de mirare faptul că, aşa după cum de câteva ori iudeii au luat pietre în mâini ca să arunce după Iisus şi împotriva lui Iisus (Ioan 8, 59; 10, 31; 11, 38), precum mai târziu împotriva sfântului arhidiacon Ştefan, ucigându-l, pentru că nu puteau răbda şi accepta descoperirea Revelaţiei din sinedriu – Şederea Mântuitorului Iisus Hristos Cel mort şi Înviat, în cerurile deschise, pe tron, de-a dreapta Tatălui (Faptele Apostolilor 7, 55-60); tot aşa, nu ne mirăm nicidecum şi nu ne vom mira de cei ce au făcut acelaşi lucru cu sfinţii în vieţile lor şi cu Părintele nostru Arsenie în vremea noastră. Maica Domnului a fost oarecând înjunghiată în obraz, în Icoană, în Muntele Athos, chiar de către cineva care purta haină neagră şi lungă! Până la canonizare, răstignirea Părintelui Arsenie Boca continuă! Dacă hulitorii şi batjocoritorii de pe Golgota din Vinerea Patimilor se transferă pe Internet, nu e nici o mirare! Însă: „Vedeţi că nimic nu folosiţi. Iată că lumea se duce după El.” (Ioan 12, 19) – după Hristos în Ierusalim şi după Părintele Arsenie Boca la Prislop!

„Ţineţi cu poporul, ca să nu rătăciţi!”

Sfârşindu-şi viaţa în exil, la Aşezământul monahal de la Sinaia, în 28 noiembrie 1989, spovedit şi cuminecat cu Sfintele Taine ale lui Hristos; precum sfântul Ioan Gură de Aur în anul 407 la Comana, sfântul Maxim Mărturisitorul în 662 la Lazica şi sfântul Simeon Noul Teolog la Mănăstirea Sfânta Marina în 1022 şi atâţia alţi sfinţi, Părintele Arsenie Boca este un Părinte al neamului nostru, un mijlocitor, un călăuzitor şi ocrotitor şi un rugător fierbinte către Dumnezeu. Eu îl văd şi îl socotesc pe Părintele nostru Arsenie Boca ca pe unul dintre preoţii sfinţi ai Bisericii noastre Ortodoxe, purtători ai chivotului lui Hristos peste Iordanul istoriei, în spaţiul nostru românesc (cf. Iosua 3, 14-17). Văzându-L şi simţindu-L răstignit pe Mântuitorul Hristos în regimul trecut, vreme de zeci de ani, pe o cruce nevăzută mai mare decât cea de pe Caraiman, Părintele nostru Arsenie Boca a fost printre puţinii – dacă nu chiar singurul, precum sfântul Ioan Evanghelistul – care au stat cu deplină statornicie şi cu desăvârşită verticalitate, lângă crucea lui Hristos, fără vreun compromis cu cei fără de Dumnezeu.

Cuvintele unui mare ierarh, rostite cu un veac în urmă: „Ţineţi cu poporul, ca să nu rătăciţi!”, se potrivesc întocmai şi în cazul Părintelui Arsenie de la Prislop. Şi poporul ţine cu Sfinţia Sa, pentru că-i confirmă sfinţenia vieţii; îi pecetluieşte ortodoxia învăţăturii şi a spiritualităţii şi îi simte şi îi poartă pe umeri autenticitatea cultului şi a evlaviei, până în pragul şi în ziua „plinirii vremii” canonizării! Urmaşii răzvrătiţilor lui Core, Datan şi Aviron împotriva evidenţei (Numerii 16, 1) însă, precum şi discipolii tâlharului batjocoritor, răstignit de-a stânga Domnului (Luca 23, 39), singuri se osândesc pe ei înşişi, în faţa lui Dumnezeu şi a neamului românesc, sporindu-şi vina, împreună cu toţi hulitorii, specialişti în pălmuiri, cărora Iisus le răspunde peste veacuri: „Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?” (Ioan 18, 23), pentru că la Judecata de Apoi se vor da pe faţă „gândurile multor inimi” (cf. Luca 2, 35).

(Hăţăgel, 25 noiembrie 2015)

Nota:

Mai nou, pe internet are loc raspandirea “virala” a unei minciuni grosolane despre parintele Arsenie Boca, de aceasta data din tagma anticrestinilor virulenti. Parintele Arsenie Boca este “denuntat” pentru …legionarism. In ciuda realitatii istorice, documentata chiar din dosarele CNSAS, adica in ciuda faptelor, in ciuda scrierilor sale, care nici macar nu au teme nationale, daramite ideologice. Gardienii moralisti ai Facebookului lovesc din nou, cu aceeasi nestramutata perseverenta in falsificare si manipulare. 

p. Arsenie Boca - Afteia, jud Alba

***

 

***


Categorii

1. DIVERSE, Ierarhi romani, Parintele Arsenie Boca

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “O APOLOGIE: “Până la canonizare, răstignirea Părintelui Arsenie Boca continuă!”

  1. Pentru acest subiect recomand articolul parintelui Aldea din noul numar “Atitudini”(41) ,o critica adusa brosurii “Fenomenul Arsenie Boca”,de preot Gheorghe Anitulesei .

  2. Exista un parinte pe nume Anitulesei care pare ca si-a facut un scop in viata din contestarea parintelui Arsenie Boca. Pleaca de la cele scrise intr-un jurnal scris de un alt parinte, Paulin Lecca, in care acesta declara multe lucruri mai mult decat halucinante, fiind o persoana care a stat o vreme pe langa parinte, in timpul cand se afla la Sambata de Sus, datorandu-i printre altele continuarea studiilor teologice, la care p. Lecca renuntase. Din felul ii comenteaza anumite reactii ale parintelui la propria persoana, reiese ca nu il avea deloc la suflet pe par. Arsenie, interpretand in rau si mult exagerat anumite vorbe sau reactii – aici nu cred ca gresesc cand spun ca avea toate simptomele unui delir paranoic (am studiat lucrari de psihologie pe aceasta tema mai demult, stiu ce spun). Doar faptul ca par. Arsenie (zice acesta) i-ar fi dat un colet ce continea o carte cu invataturi eretice (Rudolf Steiner, parca), spunandu-i sa nu deschida acel colet (in opinia mea, stiind ca acela se va sminti usor), a fost suficient sa il acuze pe parinte in jurnalul sau de erezie si chiar de vrajitorie (asta chiar daca Par. Arsenie a scris capitole intregi pe tema ereziei inclusiv new-age, adica putea fi vorba de un material documentativ).

    Par. Anitulesei, pornind de la aceste “dezvaluiri” (pe care nu de putine ori si-a sprijinit argumentatia) a luat la puricat toate scrierile par. Arsenie, pe care le-a rastalmacit intr-un mod halucinant. Chiar si acolo unde p. Arsenie a adus o excelenta argumentatie impotriva ereziei reincarnarii, ii intoarce pe dos cuvintele, gasind ca in paragrafele alaturate de fapt a argumentat pentru reincarnare, recunosc, o tehnica manipulativa greu de egalat. Am citit si ascultat si eu (pe video-urile pe Youtube care ii apartin si in care il acuza pe parinte de erezie) argumentele pe care le aduce si am gasit flagrante omisiuni si rastalmaciri. Asadar, eu cel putin, m-am lamurit ca e total lipsit de credibilitate acest demers al sau, pentru ca nu cauta adevarul, ci il rastalmaceste cu buna stiinta.

    Dar nu doar ca il contesta, dar felul batjocoritor si plin de ura in care alege sa o faca este cel care sare mai tare in ochi si tocmai de aceea nu poate fi deloc banuit de o minima obiectivitate, nu analizeaza rece, ci este foarte patimas impotriva parintelui, vaneaza in cuvant si chiar inventeaza pentru a-l desfiinta, pentru a-l decredibiliza si acuza de erezie. Mi-amintesc, spre exemplu, ca despre osemintele parintelui Arsenie spunea intr-unul din comentariile sale (sub unul din pseoudonimele sub care posteaza, ca nu are nici macar verticalitatea de a-si asuma toate declaratiile ostile – dar a recunoscut pe un blog ca el posteaza sub acele pseudonime), zicand ca ar fi “pline de impuţiciune”, contrazicand pe cei care au fost la momentul dezgroparii si au dat marturie despre mireasma de tamaie care iesea din mormantul parintelui.

    Asadar, de care duh este oare influentat p. Anitulesei, daca ura, rastalmacirea, minciuna si viclenia – caracterizeaza acest demers al sau impotriva parintelui Arsenie?! Nu mi-am imaginat vreodata ca cineva poate manifesta atat de multa ura fata de cineva (fie el ortodox, eretic sau pagan) si asemenea acuzatii atat de ireale (vrajitorie, erezie). Vorbim despre un parinte care a indemnat mereu spre ortodoxie (inclusiv pe greco-catolici) spunand ca e singura cale de mantuire si care este considerat Sfantul Ardealului, despre care zeci de preoti, monahi si ierarhi dau marturie. Si ce e mai grav, este ca a convins si pe altii, care la randul lor il hulesc pe parinte, este foarte activ in acest demers al sau. Am citit comentarii ale sale, dupa ce a auzit declaratii in favoarea parintelui Arsenie, cum ar fi episcopul Streza (daca nu ma insel), ca ii va face o vizita sa il lamureasca cu privire la asa zise erezii, la fel si staretului de la Petru-Voda, Hariton, ca il va vizita sa il lamureasca cu privire la moastele par. Arsenie (dupa ce a auzit declaratia sa la televizor in favoarea sfinteniei sale). Cred ca tot par. Anitulese este cel care a raspandit CD-ul cu acea convorbire intre p. Ioachim Balan si p. Papacioc pe la manastiri, ca sa starneasca indoiala cu privire la Arsenie Boca printre monahi si alti credinciosi.

    Nu stiu de ce dintre alti preoti sau ierarhi nu se gaseste cineva sa il mustre, sa il mai tempereze in lucrarea aceasta a lui de smintire a oamenilor.

  3. Mirela@
    Da. Acest preot Anitulesei nu are indoieli, el stie. El detine adevarul in ceea ce-l priveste pe Parintele Arsenie Boca.Toti cei care l-au cunoscut pe parintele sunt inselati, toti trebuie sa taca, singur el stie si va explica tuturor cat de inselat a fost parintele. Nu conteaza ca marturisesc oameni de nadejde, ucenici de-ai Parintelui, de mare probiltate morala, dintre care multi sunt preoti cu viata sfanta, la randul lor, stareti sau starete de manastiri, sau oameni simpli care si-au schimbat radical viata apropiindu-se de Dumnezeu si traind in Duhul Evangheliei. Nu conteaza! Doar el conteaza si argumentele lui sunt singurele valabile. Mi se pare vrednic de mila.
    Dar exista o alta campanie de compromitere a Par. Arsenie Boca, de impact considerabil, la care mass-media, de toate categoriile, participa din greu. Pe de o parte, prin popularizare excesiva si un anumit mod de prezentare trambitata a acestui fenomen, il vulgarizeaza, il banalizeaza si ii contorsioneaza Parintelui imaginea. Pentru ca, lasand la o parte credinta stramba sau magica a unor oameni (care a existat in toate timpurile, nu doar legat de Par. Arsenie), chiar mass-media este la originea acestei abordari senzationaliste si a sporirii perceptiei de tip magic a parintelui. Ea si-a facut un scop in acest sens, pentru ca apoi sa poata pune obiectivul pe cele mai naive, mai ciudate si mai scandaloase dintre manifestarile care apar si sa ridiculizeze sau sa arate cu degetul din nou Biserica si sa spuna: Iata! Iata unde s-a ajuns! “Arsenizarea Romaniei!!!” Mi se pare foarte viclean. Vor sa creeze o reactie de respingere, un raspuns negativ prin suprasaturare.
    Apoi, un alt aspect al campaniei diabolice de decredibilizare a Parintelui Arsenie Boca, este confiscarea lui de catre ezoteristi, yoghini si alti ciudati, care vor si ei sa profite si sa ciuguleasca cate ceva de pe urma sa, deformandu-i imaginea de Sfant ortodox pentru ca sa se legitimeze pe ei insisi si practicile lor, castigand pe seama lui credibilitate. Toate acestea pot dauna grav credintei oamenilor si aici exista o responsabilitate mare a Bisericii (adica a noastra a tuturor). Pentru ca, totusi, nu pot sa nu adaug faptul ca amanarea canonizarii sale (ca si a celorlalti Sfinti marturisitori) favorizeaza si ea, intr-o anumita masura, aceste contorsionari si tot soiul de deraieri ale oamenilor. Daca Biserica nu spune deslusit ca el este Sfantul lui Hristos, descriindu-i viata, minunile si moartea, sa nu ne miram ca il revendica altii folosindu-se de imaginea lui fiecare in functie de interesele sale.
    Exista si anumite persoane care au interesul ca marturiile reale, nedeformate, adevarate, despre parintele, sa se estompeze pana la diluare, in marea de marturii si manifestari ciudate (de ex. aparitii pe pereti in bucatarie, pe asfalt, etc),ca sa nu mai faca nimeni deosebirea intre ele. Vor sa se creeze impresia ca totul e o simpla legenda generata de tot soiul de nevoi psihologice ale oamenilor sau chiar manifestari patologice, o isterie in masa, pentru ca apoi sa se stearga amintirea faptelor, a ceea ce a fost cu adevarat sfant si minunat. Dincolo de dorinta unora de a lovi efectiv credinta, probabil, sunt si unii care au de ascuns fapte urate. E de notat ca cei mai multi dintre martorii mortii sale martirice, spre exemplu, au trecut la Domnul. Chair daca nimeni nu-i vaneaza nominal nici pe cei care l-au turnat si l-au urmarit, nici pe cei care l-au torturat cauzandu-i, in final, moartea, ii vaneaza propria constiinta. Adevarul iese, insa, intotdeauna la iveala mai devreme sau mai tarziu. Dar pana atunci, asa cum spune P.S Daniil, rastignirea Parintelui Arsenie Boca continua.

  4. Este clar: creștinii noștri care au avut interesul să se informeze in legătură cu tot ce se poate găsi despre Arsenie Boca, s-au divizat in două tebere: pro și contra.
    Argumentele zboară și se incrucișază cu patos precum săbiile in luptă, urechile sunt surde, totul fără rost. Daca sufletul lui este sau nu la Dumnezu in rai, nu vom afla prin propriile noastre sforțări. Orice am zice, suntem subiectivi in diverse grade.Abundența de citate biblice, termeni teologici, comparații și alte floricele de stil din articolul de mai sus, alcătuiesc doar un elogiu pătimaș …neconvingător. Sunt multe semne de intrebare din evoluția biografică și teologică a lui Arsenie Zian Boca, deci, să nu fim infierbântați.
    Până atunci, avem o mulțime de sfinți ai intregii Biserici Ortodoxe, apostoli, mucenici, pustnici , care umplu calendarul, să ne rugăm lor cu nădejde și fără îndoială, să mijlocească pentru noi.

  5. Pingback: “Eu sunt cel mai laudat de oameni, dar si cel mai hulit… Ma rog sa nu intre nimeni in iad din cauza mea”. PARINTELE ARSENIE BOCA, cel “aspru-bun”, in amintirea Parintelui GHELASIE ȚEPEȘ. Marturii despre minuni si invataturi
  6. Pingback: Halucinant! O firma din Marea Britanie vrea sa puna monopol pe MARCA ARSENIE BOCA Raspunsul Patriarhiei
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare