PARINTELE ARSENIE BOCA – CUVINTE DUHOVNICESTI ANTOLOGICE, de mare forta si folos mantuitor: Nu te ruga de Mine sa le dau pacea, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada pacea pe pamant

28-11-2014 Sublinieri

arseniestaret.jpg

1377171_10151675926176586_55693819_n

***

“Fiind rânduit să văd şi să ascult mereu durerile oamenilor – care vin de pe urma păcatelor şi a lipsei de sfat – şi ajungând adeseori una cu durerea lor, într-o zi slujind Sfânta Liturghie şi rugându-mă: «Pentru pacea a toată lumea şi pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu biserici», aud deodată în urechea dinlăuntru înfruntarea aceasta:

Nu te ruga de Mine să le dau pacea, roagă-te de oameni să-şi schimbe purtările, dacă vor să mai vadă pacea pe pământ. Drept, aceea ascultător poruncii, trebuie să strig tare cuvântul Scripturii că «Dumnezeu vesteşte acum pe oameni, ca toţi de pretutindeni să se pocăiască» (Fapte 17, 30). Adică să vie la viaţa curată şi la învăţătura drepmăritoare a Bisericii lui Hristos; iar când vremea o va cere să le mărturisească cu preţul vieţii, netemându-se de moarte“.

***

Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi şi voi, care de cine să asculte întâi? Să nu daţi vina pe Dumnezeu că El ne usucă pământul de sub picioare şi vlaga din oase. Să nu-i faceţi nedreptatea aceasta!”

***

Eu nu vă dau canoane ca ceilalţi preoţi, mătănii, rugăciuni, post, ci îndemn să vă schimbaţi purtările şi să-i mulţumiţi lui Dumnezeu de crucea pe care v-a dat-o, căci Sfânta Biserică şi Sfânta Împărtăşanie le ştiţi, dar faptul acesta l-am găsit de cuviinţă să vi-l spun mai mult. Vreau să vă schimb lacrimile voastre în bucurie, mulţumind lui Dumnezeu de toate durerile şi schimbându-vă purtările, vă veţi bucura. O veţi face?

(din: “Despre durerile oamenilor” Vol 1, – Din invataturile Parintelui Arsenie Boca)

boca2.jpg

***

  • Doxologia:

Fiecare generație răspunde la întrebarea „Cine este Iisus?”

Hristos-micIisus cere istoriei decizia existenţei Sale. Dar istoria s-a arătat neputincioasă din primele ei zile. Aşa a rămas şi mai rămâne. Prin faptul că Iisus S-a ţesut destinului omenesc, şi prin faptul că omul trebuie să se decidă ce face cu Iisus, se explică de ce istoria omului e aşa de zbuciumată şi veşnicia lui e aşa de hărţuită şi muşcată de şerpii îndoielilor şi contrazicerilor. Aşa se explică de ce, pentru Iisus, oamenii s-au iubit şi s-au urât, s-au măcelărit şi s-au ajutat, au cunoscut extremităţile pasiunii şi ale jertfei.

De El a atârnat roata ştiinţei, a frumosului şi a rătăcirii. El este forţa interioară pe care veacurile n-au putut-o istovi. Amintirea Lui e vie pretutindeni, pe zidurile bisericilor şi ale şcolilor, pe vârful clopotniţelor, pe toate drumurile, la căpătâiul paturilor şi al mormintelor. Distrugeţi ferestrele de biserici, luaţi icoanele din altare şi din case şi Viaţa lui Iisus va umple muzeele şi bibliotecile! Daţi foc Liturghierelor, ceasloavelor şi cărţilor de rugăciuni, şi îl veţi descoperi pe El şi toate cuvintele Lui în cărţile literaturilor. Ba chiar şi cei care-L blestemă nu fac altceva, decât să mărturisească, fără să vrea, prezenţa Lui.

Răsunetul tuturor romanilor, stăpâni ai lumii, a încetat odată cu zilele lor, şi cine se mai gândeşte să moară pentru faima postumă? În jurul multora s-a făcut mai multă gălăgie decât în jurul lui Iisus, dar după mii de ani, numai în jurul lui Iisus îşi pun oamenii problema şi astăzi, pe viaţă şi pe moarte, ca în primele zile.

Numai cineva mai viu ca romanii şi care este cu adevărat un idol nemincinos al omului, poate înteţi lupta aceasta permanentă între oameni. Şi astăzi, ca în ziua naşterii Sale, unii Îl iubesc, iar alţii Îl urăsc. Oamenii sunt antrenaţi ei înşişi într-o patimă pentru Patima Lui, iar alţii într-o patimă pentru Iubirea Lui. Unii sunt în destinul lui Iisus, iar alţii fără destin şi fără sens. Deci, dacă întrebarea „cine este Iisus?” a crescut în veacuri şi cere fiecărei generaţii un răspuns decisiv, noi nu putem răspunde decât printr-un glas cu Tatăl, într-o rostire cu îngerii, într-o propovăduire cu apostolii, într-o mărturisire cu mucenicii şi cu toţi sfinţii şi într-o afirmare cu toată creştinătatea a două milenii: „Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii”.

Este răspunsul permanent al fiecărui Toma, născut din îndoiala omenească şi certitudinea dumnezeiască. Dacă cineva a ajuns la siguranţa aceasta şi o poate acoperi cu viaţa, în acela S-a născut Iisus, naştere care deschide calea veşniciei, încă fiind în veac. Cu Iisus se nasc şi explicaţia omului şi explicaţia lumii.

(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 5-7)

***

Vreţi să ştiţi cine-i mai mare?

Vreţi să ştiţi cine-i mai mare? Răspunsul e paradoxal:  cine-i mai mic în ochii săi, acela-i mai mare în ochii lui Dumnezeu.

Mare e acela care numai de mărimea lui nu se ocupă. Mare e cel ce creşte fară să ştie: ca bobul de grâu în strălucirea soarelui şi bătaia vântului. Dacă e o creştere naturală, după fire, naturală e şi creşterea mai presus de fire, căci adevărata dimensiune a desăvârşirii smerenia este. Drept aceea, dacă nu puteţi înţelege împărăţia lui Dumnezeu, cel puţin primiţi-o ca un copil, în care nu se întâmplă nici o răvăşire dialectică.

(Protosinghel Arsenie Boca, Cuvinte vii, Ediţia a II-a revizuită, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 147-148)

***

Ajutaţi-mă să vă pot ajuta!

Asta înseamnă că nu cel care vrea să te ajute te ajută cel mai mult, ci tu eşti cel care poţi să fii ajutat. Dacă eşti deschis spre ajutor te poate ajuta omul de lângă tine şi omul superior ţie; dar dacă nu-l recunoşti superior, ba, dimpotrivă, îl judeci şi-l calci în picioare, atunci nu te poate ajuta, pentru că omul este fiinţa care poate zice nu, şi zice nu!

1613837_710715885639196_2100689191_nDacă tot trebuie să suferim, măcar să nu suferim zadarnic. Pentru a putea folosi suferinţa spre binele său, omul trebuie să creadă că suferinţa are un sens pentru el, chiar dacă pe moment nu înţelege. De fapt, cel care înţelege şi ştie cum să suporte suferinţa, nu mai suferă.

Să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească. Părintele Arsenie, Dumnezeu să-l odihnească, mi-a spus cândva un cuvânt; de fapt, nu mie, ci unui părinte, pe atunci student la teologie, un cuvânt pe care eu îl socotesc cel mai important cuvânt pe care l-am auzit de la el din câte ştiu că le-a spus şi le-a scris, anume: „Să ai înţelegere faţă de neputinţa omenească”.

Mă, nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc.

Avea părintele Arsenie o putere de sinteză deosebită, o putere de intuiţie şi o putere de a cunoaşte totdeauna esenţialul într-o chestiune. Când îi puneai o problemă, el imediat avea răspunsul. Şi de la el au rămas şi cuvinte scrise, în manuscrisele lui. De pildă, când l-am întâlnit eu pentru prima dată, mi-a şi spus un cuvânt, o formulă. Zice: „Mă, nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc”. Deci, avea o posibilitate de a formula ceva.

Zicea Părintele Arsenie referindu-se la trup: Fiecare dintre noi ducem un necredincios în spate”.

(Părintele Arsenie Boca mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, pp. 186-187)

***

Dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos

Părintele Arsenie a zis o vorbă cât lumea asta de mare – ba mai mare decât lumea asta! Şi anume a zis aşa: „Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos îi mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu”. IntoarcereaFiuluiRisipitorPalamaNu poate iubi un sfânt pe Dumnezeu, cât ar fi sfântul de mare, cât iubeşte Dumnezeu pe cel mai mare păcătos; şi-l aşteaptă; şi vrea să-l primească; şi aleargă înaintea lui, după cum citim în pilda cu fiul risipitor, unde se spune că tatăl nu l-a aşteptat pe fiul care se întorcea; l-a aşteptat într-un fel, dar când l-a văzut că vine, nu l-a mai ţinut locul: a alergat înaintea lui, ca să-l primească, să-l îmbrăţişeze, să-l sărute, să-l ajute, să-l aşeze iarăşi în starea din care a plecat. Pentru că din inima lui, fiul n-a plecat niciodată! El a rămas în inima tatălui, aşa cum rămânem noi în inima lui Dumnezeu, în inima Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în inima Maicii Domnului, oricât de depărtaţi am fi, oricâte rele am face. Până trăim în această viaţă, Dumnezeu nu ne părăseşte. Noi putem să părăsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate să ne părăsească pe noi. Cu o astfel de afirmaţie, Părintele ne dă încredere în bunătatea lui Dumnezeu, în iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, păcătoşii, căci se afirmă şi în rugăciunile de dezlegare ale sfintei noastre Biserici, că mila lui Dumnezeu este tot atât de mare, tot atât de infinită, cum este de infinită şi mărirea Lui, de vreme ce se spune: „Că precum este mărirea Ta, aşa este şi mila Ta”. Cuvântul spus de Părintele Arsenie, în formularea de mai sus, ne aduce aminte şi de ceea ce spune Psalmistul, prin cuvintele acestea: „Cât e de sus cerul deasupra  pământului, atât de mare e bunătatea Lui (a lui Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dânsul. Cât de departe e Răsăritul de Apus, atâta a depărtat El de noi fărădelegile noastre. Cum miluieşte un tată pe copiii săi, aşa miluieşte Domnul pe cei ce se tem de Dânsul(Psalmul 102, 10-13).

(Părintele Arsenie Boca – Mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 184)

***

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă, adică de la informaţie la arsenie1convingere. Oameni de informaţie religioasă sunt mai mulţi decât cei ce au convingeri religioase. E necesară şi informaţia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rămâne la informaţie înseamnă doar a fi la începutul drumului, „la urechi”. Până la inimă mai e o cale lungă, „cea mai lungă cale”.

Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse. Cuvântul acesta ne aduce aminte de un cuvânt asemănător, cu circulaţie mai ales în lumea din Apus: „Un sfânt trist este un trist sfânt”. Părintele a fost întotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinţa noastră fiind „izvor de bucurie”, creştinismul fiind „religia bucuriei”. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi: Acestea vi le spun, ca bucuria Mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie deplină (Ioan 15, 11).

Bobul lui de grâu se preschimbă în tăciune, iar el se crede grâu nedreptăţit. Aşa caracteriza Părintele Arsenie pe omul care se abate de la cele bune şi care nu caută şi nu primeşte îndreptarea, ci îşi explică el mai bine cele pentru sine condamnând pe cei ce vreau să-l îndrepte. Începutul oricărei îndreptări este să-ţi recunoşti greşeala. „Când greşeala s-a făcut în tine aşezare şi adevăr”, când o ai ca deprindere şi o mai şi justifici, atunci „nu mai e greşeală, ci e păcat de moarte”. Într-o astfel de situaţie, cel ce se crede a fi drept, fără să şi fie de fapt, nu mai e bob de grâu, ci doar tăciune.

Mustrarea învinge, dar nu convinge. Este şi aceasta o cugetare la care e bine să luăm aminte. Are şi mustrarea rostul şi puterea ei, dar ea, ca şi constrângere, doar învinge, însă de convins nu convinge. De la învingere până la convingere e o cale lungă, poate tot atât de lungă, cât cea de la informaţie la convingere, cât cea de la urechi la inimă.

(Părintele Arsenie BocaMare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, pp. 185-186)

***

Naşteţi-vă sfinţi!

1426510_605162139542844_265320881_nCu mine de două ori trebuie să se întâlnească omul  Părintele Arsenie Boca zicea că de două ori trebuia să se întâlnească omul cu el: o dată când îi spune şi a doua oară la moarte, să-i spună dacă a făcut ce i-a spus. Foarte corect! Ce rost are să meargă, cum merg unii, că să-i spună unul, că să-i spună altul, că un cuvânt de folos, că nu ştiu ce. Și-apoi adună la cuvinte de folos şi nu împlineşte nimic!

Naşteţi-vă sfinţi! Părintele Arsenie îi îndemna pe oameni să nască sfinţi. Bineînţeles că pentru a naşte sfinţi trebuie să fii sfânt sau trebuie să tragi de tine spre idealul sfinţeniei. Şi când începem să ne ocupăm de noi înşine, putem să ne cunoaştem, să aflăm negativele noastre, să cunoaştem încărcătura dată de alţii şi pusă în noi, s-o rezolvăm; dar aceasta cere timp şi osteneală.

Domnul Hristos a fost răstignit cu spatele pe crucea materială şi cu faţa pe crucea spirituală.

Unii dintre călugări nu sunt călugări, ci cuiere de haine călugăreşti.

Cine face curte nu face carte.

Pe o pictură făcută de Părintele Arsenie cu Judecata de Apoi e scris: Tu eşti noi. „Tu eşti noi”, ca şi când ar spune faptele oamenilor: Fii atent că tu cum eşti acum, să ştii că eşti noi, tu eşti ceea ce ai făcut, tu eşti ceea ce ai gândit, tu eşti ceea ce ai vorbit, tu eşti ceea ce ai simţit, tu eşti ceea ce ai citit. Tu eşti noi. Noi ne-am alcătuit în tine. Cartea vieţii tale eşti tu însuţi.

(Părintele Arsenie Boca – Mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, pp. 187-188)

***

Numai atâta bine putem face, câtă suferinţă putem ridica de pe el…

Toate darurile închise în destinul nostru, sunt îngrădite cu suferinţe, şi numai la atâtea daruri ajungem, prin câtă suferinţă putem răzbi cu bucurie. Numai atâta bine putem face, câtă suferinţă putem ridica de pe el. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul celor ce vrem să-i mângâiem. Atâta strălucire va arăta iubirea de Dumnezeu şi de oameni în noi, sau atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi, câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi pentru Dumnezeu şi oameni.

sursa: https://albastrude.wordpress.com/

sursa: https://albastrude.wordpress.com/

E bine de ştiut şi faptul că darurile lui Dumnezeu dau o mare putere de a suferi, cu seninătate, orice potrivnicie în calea darului şi, răbdând cu linişte, toate piedicile cad pe rând, printr-o nevăzută rânduială dumnezeiască.

Fără libertate şi fără har, nici o suferinţă nu plăteşte nimic, cu atât mai puţin suferinţa din iad. Suferinţa aceea, deşi foarte mare, nu rodeşte nici o nădejde de pe urma ei. Dar libertatea, iubirea şi harul celor de pe pământ pot îndupleca pe Dumnezeu să scoată din muncă sufletul ce n-a ajuns la sfinţenie deplină. Suferinţa şi iubirea se cresc în progresie una pe alta.

Durerea nu e obiect sănătos de meditaţie. De durere trebuie să scapi, să o depăşeşti, să fii deasupra ei. Dar trebuie să vină cineva să te scoată din cercul tău chinuitor de îngust. Căci durerea ta te ia în vârtejul ei şi te închide dinspre toată lumea şi dinspre orice lume. E parcă o prelungire a iadului după tine.

Cu cât orizontul tău e mai îngust şi mai îngustat de durere, cu atât neliniştea ta e mai mare şi poate să fie mai mare ca în toată lumea.

(Părintele Arsenie Boca – Mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 167)

***

Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie!

E un cuvânt care merită să fie ştiut şi urmat, el putând fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei înşişi, tuturor celor care vor să braveze şi nu se gândesc la urmările pe care le pot avea, spre răul lor, nişte atitudini care nu sunt destul de bine gândite şi controlate. Să luăm, deci, aminte la cuvântul de mai sus şi să-l împlinim în cele două laturi ale lui.

În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă. Aşa obişnuia să spună Părintele Arsenie, care urmărea pentru oameni o minte dreaptă şi lucruri drepte şi îndreptare spre mintea cea bună. Valoarea acestui cuvânt o intuiesc toţi cei ce îl aud, şi asta se întâmplă des, căci noi îl aducem înaintea vizitatorilor şi închinătorilor noştri, mai ales atunci când au prilejul să vadă o pictură a Părintelui Arsenie reprezentând Adormirea Maicii Domnului, pictură în faţa căreia se opresc cu admiraţie mulţi dintre cei ce vizitează Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta. Mintea se strâmbă în urma patimilor şi se îndreaptă pe măsura curăţirii de patimi. Când mintea se îndreaptă, vede lucrurile drept, deci aşa cum sunt ele.În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă”. Asta le place la mulţi, am băgat de seamă că le place. Când le spun că Părintele a zis că „în mintea strâmbă si lucrul drept se strâmbă”, oamenii râd în general. De ce râd? Pentru că îşi dau seama că aşa e. Numai că e greu să ştii când ţi-e mintea strâmbă.

(Părintele Arsenie Boca – Mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 185)

Citat-Arsenie-Boca16363_10152400913226586_574275461054563885_narsenie-boca-apr-fb

Legaturi:

***

 

***

 

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Parintele Arsenie Boca, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “PARINTELE ARSENIE BOCA – CUVINTE DUHOVNICESTI ANTOLOGICE, de mare forta si folos mantuitor: Nu te ruga de Mine sa le dau pacea, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada pacea pe pamant

  1. Un parinte din Ardeal, care a slujit la sfarsitul vietii in Targu Mures a scris o carte in care povesteste viata dansului si a familiei, fiind cu totii sub ocrotirea si povatuirea parintelui Arsenie. De la sfaturile primite de la parintele cum sa isi gaseasca o fata potrivita pentru casatorie pana la sfarsitul vietii dansului.
    Cum a cunoscut-o pe sotie , s-a casatorit si au avut 3 copii si apoi viata de preot care nu era una usoara in timpul comunismului.
    In carte parintele povesteste de primul lor copil ca plangea mult noaptea.
    Parintele Arsenie, avand drum la un maslu prin orasul lor le-a transmis ca va trece pe la ei.
    Stateau intr-o garsoniera si bucurosi l-au intamplata pe parinte. Mama bebelusului I-a spus pr. Arsenie ca cel mic e cam ‘raut’ si plange, la care parintele Arsenie I-a spus sa nu spuna asa, cuvintele au o putere a lor, ci sa-I spuna dragule, iubitule.
    I-au propus parintelui Arsenie ca dansul sa se culce in patul din camera iar tanarul preot cu sotia si bebelusul in camera din bucatarie. Pr. Arsenie a refuzat dorind ca mama sa se culce singura in bucatarie pentru a se odihni, iar dansii in camera, impreuna cu baietelul. Inainte de culcare parintele Arsenie a mers deasupra patutului celui mic si a sulfat fluerand intr-un fel, dupa care care cel mic s-a linistit.
    un prieten a gasit un articol scris de parintele Zian, care nu era nimeni altul decat baietelul din familia raspectiva, ajuns preot.
    Parintele Zian indemna pe oameni sa ceara ajutorul pr. Arsenie in orice imprejurare, spunand ca la volan daca ceri ajutorul dansului te ajuta imediat. Chiar daca nu esti in regula cu ceva, politia nu se leaga de tine.

    Acum cateva zile eram in masina unui coleg, care era cu baiatul lui. Au 2 masini, un Matiz cu care eram noi si o Skoda.
    Matizul era cu ITPul expirat de o luna.Un politist I-a facut semn sa opreasca si, inainte sa vina la masina am vorbit intre noi ca de data asta o sa ia o amenda mare si o sa-i retina si talonul masinii.
    Colegul si baiatul stiau de sfatul Pr Zian de mai sus si l-au rugat pe Pr Arsenie sa ii ajuta macar sa le dea o amenda mai mica  nepurtarea centurii de siguranta.
    Politistul le cere talonul unde se vedea ca este expirat Itp-ul. Colegul meu a facut o confuzie si I-a dat din greseala talonul de la Skoda, care era in regula.
    Politistul l-a privit o fractiune de secunda, l-a returnat imediat spunand ca Itp-ul este in termen.
    Am plecat de acolo un pic socati de felul in care ne-a ajutat Pr. Arsenie, grabnic ajutator.

  2. Pentru toti romanii plecati in strainatate
    https://www.youtube.com/watch?v=6KFsgo-44-A

  3. Multumim pt florilegiu!

  4. +++Ortodoxia+++

    Dulce Sfinte Parinte Arsenie Boca…, lumina blanda dar patrunzatoare in bezna constiintelor noastre.., cuvant calm, povatuitor dar ferm in labirintul mintilor noastre.., dojana deschisa dar adanca pentru sufletele noastre ratacite si pribeginde…, tu scump Sfant al Romanilor, un asemenea mare DAR de la Dumnezeu pentru noi pacatosii (!!!+)…, iti multumim pentru tot ajutorul de ieri, de azi si de maine si roaga-te mai departe dimpreuna cu Maicuta Domnului si-a noastra a tuturor, in Fata Prestolului Sfintei Treimi si pentru noi cazutii si ticalosii de romani……

    Si ne iarta Sfinte Parinte Arsenie pentru iata, toate caderile si mizeriile ce au fost, sunt si poate vor mai fi comise incepand de la arhierei si pana la mireni impotriva DOMNULUI DUMNEZEULUI SI MANTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS…Amin!

    ASA SA NE AJUTE DUMNEZEU +++

  5. @: +++ortodoxa+++ (nepublicat la cerere)

    Am rezolvat.

  6. Pingback: FATARNICIA – cel mai urat pacat in ochii lui Dumnezeu. “SA NU JUDECAM CU DOUA MASURI”, acuzand cu asprime neputintele altora, iar pentru ale noastre gasind indreptatiri! “DEPENDENTA DE A JUDECA” si PATIMA PLACERII DE A LOVI I
  7. Biserica din Draganescu este pe strada Abatorului!

    O scena pictata de Arsenie Boca il reprezinta pe omul modern “realizat” stand in fotoliu, intr-o camera luxoasa, si vorbind la telefon cu Dumnezeu:
    – M-am insurat
    – Mi-am rotunjit tarina
    – Mi-am cumparat si milioane de cai putere
    – Caut locuinta pe alta planeta
    … Asa ca te rog sa ma ierti: nu pot veni:
    Nu mai am aceasta preocupare

    Dumnezeu ii raspunde de sus:
    – Le-ai castigat dobandind lumea toata dar ti-ai perdut sufletul?!
    – Cu stiinta ati deslantuit cataclismul stihiilor asupra voastra, asa va trebuie!
    – Ati inceput sfarsitul lumii…!
    https://intamplarisavante.files.wordpress.com/2010/09/profetii.jpg

  8. Foarte multi din pacate se bazeaza pe stiinta. Aceasta este insa limitata.
    Pe mine m-a impresionat cel mai mult fresca cu Biserica si lumea. Mesajul (cum percep eu) e ca exista Dumnezeu, exista suflet si ca aceasta este mai presus de orice. Eu imi doresc de multa vreme sa vad Biserica Draganescu, dar nu am ajuns ppana acum, spre rusinea mea. Sper ca o voi vedea cat de curand, cu ajutorul lui Dumnezeu!

  9. Pingback: FATARNICIA – cel mai urat pacat in ochii lui Dumnezeu. “SA NU JUDECAM CU DOUA MASURI”, acuzand cu asprime neputintele altora, iar pentru ale noastre gasind indreptatiri!. “DEPENDENTA DE A JUDECA” si PATIMA PLACERII DE A LOVI
  10. Pingback: “Occi­dentalii au câştigat bunăstarea, dar, o dată cu ea, au pierdut comuniunea cu Dum­nezeu şi caută acum tot felul de surogate”. CALDURA HARULUI SI LUMINA IUBIRII IN TINUTURILE SI IN INIMILE RECI SI INTUNECOASE ALE NORDULUI | Cuvânt
  11. Abia când am intrat cu mila Domnului și cu rugăciunile Părintelui Sfânt Arsenie în biserica din Drăgănescu m-a copleșit realizarea smereniei Sfinției sale pe care a împletit-o cu măreața lucrare pe care a lăsat-o prin pictura pe pereții umili ai acelei bisericuțe de sat. O comoară mai mare decât îmi puteam imagina. Și când am aflat că a pictat-o a doua oară, cu aceeași răbdare și străvedere și dăruire – m-a uimit peste măsură (a câta oară!).

    Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

  12. Pingback: “In primul rand, sa nu fugim de Cruce, sa iesim din zona facilului”. Parintele Pantelimon de la Oașa despre CE INSEAMNA SA FII TU INSUTI – intre “GARDEROBA DE IDENTITATI” false ale lumii, dependenta fricoasa de PAREREA CELOR
  13. Pingback: Părintele Ghelasie Țepeș despre CUTREMUR, EFECTELE ABSENȚEI DE LA REFERENDUM, neascultarea de preoți și Biserică și PREGĂTIREA DE O APROPIATĂ PERSECUȚIE: “Până acuma s-or jucat oamenii: de-a credința și de-a trăirea. Ei, acum va treb
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate