COPII ALESI care au nevoie de ajutor si TULBURATOARELE LOR LECTII DE VIATA (video)

31-12-2014 9 minute Sublinieri

UPDATE:

  • Stirile ProTV:

Mergea la gradinita in genunchi si in palme. Povestea Denisei, fetita pe care boala n-a fortat-o sa renunte la carte

In comuna Deleni, de langa Iasi, o intalnim pe Denisa, o fetita vesela care are insa o poveste trista. La numai 7 ani, copila a suferit 4 operatii la picioare si coloana si tot nu poate sa mearga normal.

Se deplaseaza numai cu ajutorul unor bete, iar de alergat nici nu poate fi vorba. Denisa sufera de o afectiune grava care ii stramba in timp oasele.

Denisa cantareste numai 14 kilograme. Capul, manutele si picioarele ii sunt firave, dar fetita are o vointa de fier si o putere de lupta iesita din comun. Priveste la fratii ei si la alti copii si viseaza sa fie ca ei. Mama o priveste cu inima sfasiata de durere si se roaga pentru o minune la Cuvioasa Parascheva.

Reporter: Ce spui la Cuvioasa Paraschiva?Denisa

Denisa: Ma rog sa ma ajute sa nu mai merg cu betele.

Reporter: Ce-ti doresti cel mai mult si cel mai mult?

Denisa: Sa pot sa merg.

Reporter: Mama mai plange?

Denisa: Da.

Reporter: Si tu ce-i spui?

Denisa: Mama, nu mai plange.

Ea vede copiii pe drum ca alerga, incearca si ea, dar alta data se impiedica de betele celea, cade, plus ca nu se lasa: ii dau jucarii in curte, dar cand ii vede pe drum… si ea din urma, mai ramane in urma, altii mai rad, dar ea nu se intristeaza…, spune Dorica Purusniuc, mama Denisei.

Denisa 2Pana anul trecut, fetita mergea in palme pana la gradinita. Toti pantalonii ii erau rupti in genunchi. Atunci tatal a adus din padure cateva lemne si i-a cioplit doua bete care o ajuta cat de cat.

A fost operata de 4 ori la Iasi si am vazut ca nu poate sa mearga… i-am facut doua betisoare… imi era mila ca e copilul meu…”, spune Mihai Purusniuc, tatal Denisei.

Denisa are la scoala numai “foarte bine”. Boala de care sufera n-a oprit-o nicio clipa sa renunte la carte. Denisa are nevoie de doua carje si de ajutorul unui medic specialist. Cum tatal este cioban, iar mama sta acasa cu cei 5 copii, familia se descurca greu cu banii si nu isi permite sa mearga cu fetita in Bucuresti, la o clinica de specialitate.

O mama isi intretine 5 fete premiante dintr-un salariu de 300 de lei. “Cu asa copii minunati, nu ma consider un om sarac”

Este sfasietor sa vezi cum 5 copii premianti adorm infrigurati intr-o casa cu o singura camera, care sta sa se darame pesete ei.

Familia Danielei Mandache traieste intr-o casa din Bucuresti, veche de 130 de ani si gata sa pice la urmatorul cutremur. Seara dinaintea Craciunului a fost, in aceasta incapere, la fel ca celelalte- copilele au scris si au citit pentru scoala, au mancat ce s-a gasit si s-au strans langa soba. Sunt sase oameni, intr-o camera: o mama si cinci fete.

vlcsnap-2015-01-01-15h49m50s195Nu mi-am dorit lucruri… mi-am dorit doar sa fie bine de Craciun. Sa fie pace in familie, spune una dintre fete.

Si asta pentru ca pacea le-a lipsit multi ani celor cinci fete, care au intre 10 si 20 de ani. Nu au avut pana cand tatal a plecat, in sfarsit… si a lasat-o pe mama sa se descurce singura.

Nu am incercat sa fac din saracie un handicap. Nu m-am considerat un om sarac, avand asa niste copii minunati”, spune mama, Daniela Mandache.

Si totusi, increderea lor paleste atunci cand fiica de 12 ani incepe sa planga. Ii e rusine cand o aude povestind despre lipsuri. Au fost zile cand n-au avut nici un leu, sa cumpere un sapun sa se spele, inainte de a merge la scoala.

Poate puteam sa fac mai mult”, spune Daniela Mandache. Dar nu stiu ce. Eu doar muncesc, atat.”

Spala scari de bloc, pentru 300 de lei pe luna. Face pe menajera in case bogate si, pentru un ban in plus, cara containere de gunoi. Din acest salariu si din alocatie isi tine copilele in scoala si incearca sa le invete ca bogatia nu se rezuma la bani. Colegii rad de ele, pentru ca au haine putine si rechizite demodate. Ele cred insa ca si un copil sarac poate face orice isi doreste, cu conditia sa aiba vointa.

Ca sa-si incalzeasca fetele, mama va pune in soba si pomul luat in Ajun cu 20 de lei, adica jumatate din alocatia copilei mici. Fetita incepuse sa planga, pentru ca Mosul n-avea unde sa ii lase cadoul. Apoi casa va deveni friguroasa. Pentru ca uneori caldura sufleteasca a unui parinte singur nu e de ajuns.

Daca vreti sa ajutati familia Mandache, puteti suna la numarul 0727.657.496. Daniela Mandache nu are cont bancar, dar cei care vor sa o ajute pot discuta direct cu ea.

Destinul trist al Izabelei. A fost data in grija statului de mica, iar apoi sansa la un trai mai bun s-a transformat in chin

Sansa spre un trai mai bun s-a transformat in chin pentru Izabela, o fetita din Brasov nascuta intr-o familie saraca. Parintii n-au avut incotro si au dat-o in grija statului cand era doar un prunc.

A ajuns in familia unui asistent maternal unde a aflat ce inseamna o viata normala: avea caldura in casa, dragoste, hrana, jucarii. Apoi a fost reintegrata in familia naturala, unde traieste in mizerie, alaturi de parinti si inca 5 frati. Parintii de suflet nu o pot uita si o iau la ei mereu de Sarbatori.

Korodi Iolanda, asistent maternal: Avea 6,3 kg cand am adus-o la 9 luni. Abia putea sa manance, numai supita.

Au botezat-o cand avea 7 ani. O iubesc enorm si o considera un membru al familiei. Au trimis-o chiar si in tabara la mare, ii cumpara haine, rechizite si se ingrijesc de Izabela si cand este acasa langa fratii ei.

Izabela: Aici imi place mai mult, pentru ca am mai multe posibilitati si aici m-au crescut de mica.

Sora cea mai mica a Izei are 4 ani si sufera de Sindromul Down, iar cea mai mare are 17 ani.

Opt sufletele locuiesc intr-o incapere de 12 metri patrati, fara curent si apa.

In camera mica si saraca, dar plina de suflete curate si marete, cerintele curg.

Izabela:Imi doresc ceva de desen, pentru ca imi place mai mult sa desenez. Pentru fratiori, imi doresc sa aiba sanatate si sa fie si ei la fel ca mine, sa aiba conditii mai bune.

Parintii Izabelei se descurca greu cu banii. Tatal munceste cu ziua, iar mama are grija de copii, ii tine curati si ii trimite la scoala. Spera intr-o minune si la un trai mai bun, cu ajutorul nostru.

Contul in care puteti dona pentru Izabela:

Banca: BCR
Numar: RO43RNCB0303142994840001
Nume: GHERGHEL GHEORGHE
Telefon: 0754.427.283

Poveste trista a unui baiat de doar 9 ani din comuna Niculesti, judetul Dambovita. Spitalul a devenit a doua casa a lui Ovidiu de cand avea doar 3 saptamani.

Bolile de care sufera nu-i dau voie sa manance multe lucruri, sa se joace ca ceilalti copii, sa respire normal. Parintii povestesc mahniti ca sunt trimisi de la un specialist la altul, insa niciunul nu a stiut sa spuna de ce anume sufera copilul lor.

Ion Cercel, tatal: “Ma duceam la doctor si-i ziceam: “de ce face mereu diaree, de ce tuseste, de ce raceste intruna?”. “Asa e el.”. Pai stai, dom’le, ca are aproape 3 ani de cand umblam cu el si nu-mi spuneti nimic decat ca asa e el. “Asa e el, dom’le, cand o sa se faca mai mare o sa fie bine”. Iata ca s-a facut mare si pot sa spun ca e mai rau.

Petele maronii i-au aparut din cauza neurofibromatozei, o tulburare genetica care determina formarea de tumori pe tesutul nervos. Din vara, are si probleme respiratorii.

Nina Cercel, mama: Nu poate sa faca chiar ca toti, cu toate ca are o vointa… daca e nevoie sa plece la spital, se trezeste, plecam repede. E copilul soldat. nu se plange. La dus, copilul se sufoca mai tare si imi zicea: “mami, daca ar fi sa mor, sa-mi iei un costum si o pereche de pantofi noi”.

Ion Cercel, tatal: “Stie ca-mi doresc sa alerge, sa fie sanatos.”

Suferinta nu i-a mai lasat timp lui Ovidiu sa copilareasca. In loc sa citeasca basme, baiatul invata totul despre maladii.

Ovidiu Cercel: “Laptele de vaca are histamina si friptura de soia are cea mai multa histidina din categorie. Ei si cand astea 2 s-au unit in stomac au creat sufocul.

Chiar daca lipseste des de la scoala ca sa mearga la spital, Ovidiu este un elev silitor. Invata ca sa ajunga un bun chirurg, la fel ca cel care l-a operat la 6 ani.

Ovidiu Cercel: “As fi murit, pentru ca mi-ar fi pocnit stomacul pentru ca aveam volvulus. M-a operat cel mai bun chirurg si de atunci vreau sa salvez si eu vieti, pentru ca chirurgii fac asta la operatii. Dar nu vreau sa iau spaga. Niciodata n-o sa iau spaga.”

Pentru ca Ovidiu sa-si indeplineasca visul, parintii au nevoie de sprijin financiar ca sa-l duca la investigatii si tratamente in strainatate. Mama nu are cum sa munceasca pentru, ca trebuie sa vada de el, iar tatal, constructor, prinde rar cate o lucrare. Acum traiesc din 800 de lei pe luna, pensia de handicap a copilului plus indemnizatia de insotitor a femeii.

Il puteti ajuta pe Ovidiu cu donatii in contul in LEI deschis la BRD:

RO81BRDE445SV20689604450.
TITULAR CONT: NINA CERCEL
CONTACT: NINA CERCEL, 0762.947.133

Raluca Gălăţeanu (11 ani), fetiţa din Bârlad crescută cu mari eforturi de bunica maternă şi evaluată de specialişti cu un coeficient de inteligenţă peste medie, a avut parte de un Crăciun de poveste. Viaţa copilei s-a schimbat radical în ultimele 3 luni, după ce povestea ei a apărut în “Weekend Adevărul”.

Români cu suflet din toate colţurile ţării şi din diaspora, impresionaţi de povestea dramatică a Ralucăi Gălăţeanu, premianta din Bârlad care a crescut şi învăţat într-un bloc muncitoresc din oraş, au schimbat destinul acestei copile. Lipsurile majore pe care le-a avut toată copilăria şi mizeria în care a crescut par a fi acum un vis urât.

Povestea premiantei din ghetou cu IQ 120, abandonată de mamă, a fost publicată în “Weekend Adevărul” la sfârşitul lunii septembrie. Zeci de oameni s-au implicat pentru a schimba soarta Ralucăi şi au reuşit să facă ceea ce părea imposibil de realizat.

Copila cu ochi albaştri care sclipesc de inteligenţă a avut parte de cel mai frumos Crăciun de până acum. Micuţul apartament confort 4 în care locuieşte cu chirie alături de bunica ei, Maria Negru (56 ani), un verişor cu retard sever (Cosmin, de 15 ani) – abandonat de o mătuşă a Ralucăi – şi de partenerul de viaţă al bunicii, este este complet schimbat. Din banii oferiţi de oamenii impresionaţi de situaţia lor, au cumpărat gresie, faianţă şi var pentru a renova baia şi bucătăria. Au igienizat sufrageria, au pus parchet.

Nici nu am cuvinte să mulţumesc celor care ne-au ajutat. Le-am făcut brăduţ copiilor, poate e cam sărăcăcios. Am folosit acelaşi brad din plastic pe care îl aveam de anii trecuţi. Dar e curat în casă, e de nerecunoscut. Am luat aragaz nou, maşină de spălat, frigider. Vreau să trag gaz în casă şi să pun centrală. Mama Ralucăi nu a mai dat niciun semn de viaţă deşi am aflat că trăieşte în ţară. Nici mama lui Marian, plecată în Spania, nu a mai dat măcar un telefon”, a spus, pentru “Adevărul”, bunica Maria.

646x404_1Raluca a descoperit noi pasiuni. În octombrie a primit primul ei laptop de la o familie din Lugoj care au traversat ţara special pentru a o cunoaşte. De atunci, fetiţa nu se mai desparte de computer. A participat la toate concursurile organizate în şcoală, a luat numai note de 9 şi de 10.

De Crăciun, Omar, primul finalist al Next Star, a cântat în scop umanitar pentru premianta din Bârlad. Raluca, alături de bunică şi verişorul ei au fost invitaţi în platoul Antena 1, pentru a primi noi cadouri şi surprize.

Povestea premiantei cu IQ 120

Raluca Gălăţeanu nu şi-a cunoscut mama, dar este iubită de toţi cei care o înconjoară. A fost abandonată de mamă când avea 1 an şi a fost lăsată în grija unor străini din Bârlad, de unde a fost recuperată de bunica maternă, Maria Negru. Mama Ralucăi a plecat în Spania şi nu a dat niciun semn ani în şir. Singura dată când a sunat-o pe fetiţă, în jurul vârstei de 10 ani, Raluca i-a spus sec: „Eu nu am mamă!“ şi i-a închis telefonul.

Maria Negru, bunica sa care o creşte de la vârsta de 1 an şi jumătate, mai are în grijă un nepot, pe Cosmin, fiul abandonat de cealaltă fiică a ei, un adolescent de 15 ani cu retard sever. Alături de partenerul de viaţă al femeii, copiii trăiesc într-un apartament de 25 de metri pătraţi situat la parterul unui bloc muncitoresc. Plătesc chirie la stat, pentru că nu au avut bani să-l cumpere. Nevoia i-a luat înainte şi ani în şir au stat fără apă.

Raluca este supravegheată de asistenţii sociali de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului Vaslui şi continuă să mergă zilnic la Centrul de zi din Bârlad, locul unde îşi face temele şi primeşte o masă caldă.

Într-o căsuţă mică cu două camere de pe o uliţă din localitatea Uriu îşi duc veacul 6 fraţi, cu vârste cuprinse între doi şi 22 de ani. Deşi abia au ce mânca, fraţii Coşergar fac tot posibilul să nu abandoneze şcoala, aceasta fiind ultima dorinţă a mamei lor care s-a stins în urmă cu un an.

Pe o uliţă din localitatea Uriu, într-o casă mică încă în construcţie îi găsim pe fraţii Coşergar. De mai bine de un an, cei şase fraţi au rămas singuri pe lume, după ce şi mama lor a murit de cancer de col uterin. Primul care s-a prăpădit a fost tatăl lor, care a murit în urmă cu 10 ani de cancer la plămâni.

Cei  şase i-au fost alături mamei lor până s-a stins, iar după au făcut tot posibilul să nu se despartă şi să-şi continue şcoala. Cea mai mare dintre surori are 22 de ani şi are şi ea doi copii deja de doi şi respectiv patru ani. Cel mai mic dintre frăţiori are doar doi ani şi este de departe sufletul casei.

646x528_2Iulian este unul dintre cei mai veseli şi plini de viaţă copii pe care i-am întâlnit. La nici doi ani se „lipeşte” efectiv de oricine trece pragul căsuţei din Uriul, iar pe fraţii săi îi priveşte ca pe nişte părinţi, amintirile cu mama sa fiind aproape inexistente.

Zâmbetul nu lipseşte niciodată de pe faţa micuţului Iulian (Foto: Bianca Sara)

Nici înainte să moara mama lor nu au avut parte de o viaţă uşoară. Femeia făcea eforturi considerabile să le pună ceva pe masă copiilor ei, muncind cu ziua prin localitate. Tocmai din acest motiv, cea mai mare dorinţă a femeii a fost ca copiii săi să-şi termine şcoala, pentru a avea mai mari şanse la o viaţă mai bună.

Deşi le este foarte greu, fraţii Coşergar fac tot posibilul să îşi termine şcoala şi să îndeplinească astfel ultima dorinţă a mamei lor. Sergiu, Iulia şi Iosif învaţă la o şcoală de meserii din Bistriţa şi locuiesc în internat de luni până vineri. Au ales această variantă pentru că era singura care le oferea un pat cald şi mesele zilnice. Sergiu şi Iosif se pregătesc pentru un job în construcţii, în timp ce Iulia pentru bucătărie.

Alexandra, care are 11 ani, învaţă în Ilişua, unde şi locuieşte pe parcursul săptămânii. Preventoriul TBC Ilişua a fost singura unitate de învăţământ care i-a putut oferi fetei şi masa şi cazare, dar şi educaţie.

Şcoala e foarte importantă, nu am lăsat-o pentru nimic, deşi am mai întrerupt un an sau doi. Puteam să plec la muncă în Franţa, dar nu am plecat, am vrut să termin şcoala mai întâi”, povesteşte Sergiu.

 646x528Iulia şi Sergiu încearcă să suplimenteze veniturile familiei muncind cu ziua (Foto: Bianca Sara)

Mihaela, de 22 de ani, care are şi ea doi copii mici, este cea care are grijă de frăţiorul său mai mic Iulian.

La final de săptămână, fraţii se întâlnesc la Uriu, iar căsuţa cu două camere, din care până acum câteva zile doar una era locuibilă, prinde viaţă. Deşi abia răzbat de la o zi la alta, cei 6 nici nu iau în calcul posibilitatea de a se despărţi.

Responsabilitatea de care dau dovadă Sergiu şi Iulia te copleşeşte de la primele discuţii. Sergiu, Iulia şi uneori şi Iosif profită de vacanţe şi zile libere pentru a presta diverse munci care să le permită să pună ceva pe masă fraţilor lor.

De ziua mea când am făcut 18 ani eram la o fermă de vaci, la lucru. M-am bucurat că am ce munci, ce să mai vorbim de cadouri şi sărbătoriri”, spune Sergiu, de 18 ani.

Banii pe care reuşesc să îi facă se duc pe mâncare, întreţinerea casei şi mici reparaţii. Mama lor nu a apucat să termine casa înainte să se stingă, astfel că doar una dintre camere era locuibilă până în urmă cu câteva zile.

Aceasta esta a doua casă în care cei 6 locuiesc, prima care era din chirpici, fiind luată de ape în urmă cu câţiva ani, când inundaţiile aproape că au ras o comună din apropiere.

Prin acoperiş plouă, pe jos nişte covoare încearcă să „îmblânzească” cimentul rece, iar aparatura electrocasnică lipseşte cu desăvârşire. Până înainte de Crăciun, fraţii Coşergar aveau tras curentul de la vecini, asta pentru că nu îşi permiteau branşarea care îi costa 3000 de lei.

Veniturile lor lunare nu trec de câteva sute de lei, fiind compuse în principal din alocaţiile copiilor. Cea care le face viaţa mai uşoară şi le dă o mână de ajutor cu orice ocazie este preoteasa Manuela Pop, care i-a luat sub aripa sa protectoare în urmă cu câteva luni.

Am avut zile în care nu am avut ce să punem pe masă. Şi acum de când suntem singuri, dar şi când a trăit mama. Nu ştiam ce-i ăla Crăciun, nu cred că am avut vreodată un brad de Crăciun şi nici nu cred că a venit Moşu, precizează Iulia.

Moş Crăciun nu i-a uitat pe fraţii Coşergar. Mai mulţi oameni de afaceri din Bistriţa-Năsăud au ţinut să le fie alături şi să le facă sărbătorile de iarnă mai frumoase. Fraţii Coşergar au primit o maşină de spălat, un aragaz, un frigider, dar şi o sobă care să îi ajute să încălzească şi cea de-a doua cameră.

De asemenea, reprezentanţii Electrica s-au asigurat că de Crăciun curentul ajunge până în căsuţa lor.

Un restaurant din Bistriţa le-a oferit celor 6 fraţi bucatele de Crăciun, dar şi veselă, tacâmuri şi pahare noi. Cei mai mari dintre fraţi au şi promisiuni de angajare odată ce-şi vor termina şcoala.

Reacţia lui Sergiu, care a rămas bărbatul casei,  când s-a văzut în faţa acestei minuni de Crăciun a fost: Am înţeles urarea «Crăciun fericit!», dar ăsta îi prea fericit!”.

Legaturi:


Categorii

Apeluri, Suferinta de langa noi, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “COPII ALESI care au nevoie de ajutor si TULBURATOARELE LOR LECTII DE VIATA (video)

  1. @admin

    Am o intrebare: de ce m-ai toate cazurile sunt transmise de Pro Tv(asa observin ultima vreme)? Va multumesc.

  2. @ Emanuel:

    E o falsa impresie, inainte de (dar si in) acest calup am dat si de la Romania TV, si de la Antene, din Adevarul etc. Dar nu sursa conteaza si daca motivatiile lor sunt mai mult sau mai putin curate, ci daca ne strapung inimile si daca putem ajuta cu ceva, macar cu un suspin, daca nu putem cu mai mult.

  3. @Temporar,unii nu-i pot ajuta pe acesti sarmani decat cu rugaciunea sau cu alimente/produse necesare gospodariei.Sigur multi nu-si permit luxul de a cumpara laptop-uri,tablete sau calculatoare …

  4. @ Emanuel:

    Pai nu vorbim de lux aici.

  5. Cand vad astfel de cazuri ma gandesc ca greutatea unei cruci este proportionala, adesea, cu marimea sufletului. Poate ca uneori necazurile vin ca o sanctiune sau, pur si simplu, ca o incercare menita sa testeze sufletul, sau ca o forma nestiuta de beneficiu divin, nu neg asta! Dar de multe ori nu e deloc asa. Cand vezi cu cata demnitate isi poarta acesti copii si aceste familii suferintele, nu poti decat sa te inclini cu respect!

    Intr-adevar, periculos confortul asta, f periculos pt un suflet obisnuit… Tind sa cred ca bunastarea – fie ea si moderata, cum e cea a multora dintre noi probabil – nu poate fi binevenita decat in cazul sufletelor pregatite, capabile sa o suporte si sa o valorifice prin daruire permanenta si prin capacitatea de a nu se masura pe sine si a-si pastra bucuria, recunostinta si bunatatea nealterate.

    Sincer, cand confortul tau trupesc este, totusi, asigurat (hrana, apa curenta, adapost, caldura) realmente nu prea mai exista scuze pentru a nu deveni, asa cum ne invata marii calauzitori ai credintei noastre, ‘odihna pentru aproapele tau’! Iar cel dintai ‘aproape’ este chiar cel cu care locuim. Si de atatea ori, vai, numai ‘rai’ nu izbutim sa fim pt acest aproape! Ne da Dumnezeu o cruce mica, de a castiga macar un sufletel-doua, acolo, si nici asta nu izbutim…

    Na ca am inceput si eu cu lamentarile si carcotelile!:)

  6. Pingback: TATAL-EROU din Gorj care isi creste singur cei 8 COPII, MUNCIND DIN GREU, dupa moartea suspecta a sotiei sale (si VIDEO) | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: SA IMBRACAM COPIII SARACI! "Grauntele de lumina 2019. Sa scoatem impreuna lumina din noroaie". SA FIM ALATURI DE PARINTELE DAMASCHIN DIN IASI in campania sa de a reda zambetul pentru cel putin 4000 de suflete pana de Pasti: "Puțin înseamn
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare