Editorial in NEW YORK TIMES despre ”MANIA ANTICORUPTIEI” din Romania, ”cruciada meschina” si ”masurile orwelliene” anti-democratice. Emil Hurezeanu despre JUSTITIA DE INTIMIDARE: COR SOVIETIC, DE TIP MEDIEVAL (video)

5-03-2015 10 minute Sublinieri

Cotidianul „The New York Times” publică miercuri un articol de opinie, sub semnătura lui Patrick Basham, care are un comentariu surprinzător la adresa evoluțiilor din ultima vreme din lupta anticorupție în România. Autorul consideră că avântul luat de domeniul judiciar din România este pe cale să dea naștere unui abuz de putere și recomandă o comisie a adevărului, care să recunoască faptele rele din trecut, dar acestea să fie iertate, iar viitorii pași greșiți să fie judecați pe baze noi, nepartinice.

Patrick Basham este directorul Democracy Institute, o organizație de cercetare în domeniul politicilor publice cu sedii la Washingon și Londra. Institutul a fost fondat în 2006, iar Patrick Basham este și colaborator al Institutului Cato și director fondator al Centrului pentru Afaceri Sociale de la Institutul Fraser din Canada.

Articolul pe care îl semnează în The New York Times se numește „Mania anticorupție a României”. Redăm mai jos pasaje ample din acest articol. Sublinierile ne aparțin:

Cu bulevardele sale largi, mărginite de copaci și de clădiri în stil Belle Epoque, acest oraș era cunoscut cândva ca Micul Paris. Astăzi, capitala României amintește mai degrabă de Revoluția Franceză, pentru că e în fierberea unei domnii legale a terorii.

În noiembrie, liderul Partidului Național Liberal (centru-dreapta), Klaus Iohannis, a fost ales președinte grație unei platforme populiste anticorupție, succedându-i în funcție lui Traian Băsescu de la Partidul Democrat Liberal, mai conservator.

Lunga luptă anticorupție a lui Traian Băsescu a fost relativ lipsită de rezultate. Pentru Băsescu a fost un instrument politic util pentru a-și ataca oponenții, dar și pentru a-i calma pe criticii americani și europeni ai modului în care era condusă România, mai scrie expertul.

Odată cu victoria lui Klaus Iohannis, efortul anticorupție a intrat în vrie. Dacă autoritatea executivă rămâne la prim-ministru, Victor Ponta, liderul PSD, Președinția poate fi o platformă puternică de luptă anticorupție.

Li s-a negat dreptul la justiție zeci de ani, întâi de către dictatură, apoi de niște demoocrați ineficienți, iar acum românii sprijină entuziaști cauza anticorupție. După ce o „măturare” judiciară care a început sub Băsescu a dus la peste 1.000 de condamnări ale politicienilor și oamenilor de afaceri numai anul trecut, în campanie aceasta s-a dovedit o temă electorală-cheie.

Acum totul s-a transformat într-un populism brut. Canalele de televiziune relatează fără încetare despre orice mișcare greșită. Cu instanțele care pronunță condamnări în cazul a peste 90 la sută din cazuri, zeci de politicieni din toate partidele principale au intrat în dizgrație.

România nu mai are loc în închisori. Cu condamnări la CEDO, închisorile Bucureștiului sunt disperat de supraaglomerate. Ministerul Justiției a anunțat recent că încearcă să obțină finanțare europeană pentru a deschide câteva noi închisori. Aproape nimic altceva nu se mai construiește zilele astea.

Oameni de afaceri cu care autorul articolului susține că a stat de vorbă au devenit îngrijorați de parteneriatele public-privat, pentru că văd aceste aranjamente ca fiind posibile premise pentru eventuale acuzații de corupție.

Corupția este, de fapt, endemică în viața României: politica oglindește pur și simplu normele sociale. Toată lumea în politică și afaceri este un presupus vinovat de ceva. Majoritatea românilor admit că le pasă prea puțin de neajunsurile proceselor, fie că e vorba de dovezi rizibil de șubrede, fie de o tutelă a procurorilor asupra judecătorilor atunci când e vorba de verdicte.

Ridicarea unui stat al procurorilor îi amenință pe procurorii înșiși, mai spune autorul articolului, dând exemplul Alinei Bica, cea care, cândva, a participat la elaborarea noului Cod penal. Autorul îl citează pe fostul președinte Băsescu: „Nimeni nu este mai presus de lege”.

De asemenea, autorul remarcă și practica denunțurilor. E o obișnuință ca suspecții să fie presați să dea nume în schimbul unei posibile clemențe. E, de asemenea, o rutină ca membrii aceleiași familii să fie arestați, ca o pârghie suplimentară în mâna procurorilor.

Patrick Basham menționează măsura „orwell-iană” a arestului preventiv, pentru a-i închide pe suspecții de rang înalt pentru a nu mai comite fapte similare pe viitor.

În ciuda negărilor de la nivel oficial, toată lumea știe că instanțele nu sunt din punct de vedere politic atât de independente pe cât ar trebui să fie. Autorul articolului susține că i s-a spus că unii dintre cei arestați au legături cu interesele financiare ruse – ceea ce înlesnește portretizarea lor de oameni care servesc o putere străină, ceea ce, în ochii multor români, constituie o amenințare.

Autorul articolului amintește și că Victor Ponta a spus înainte de campanie că DNA este versiunea modernă a Securității ceaușiste, iar când opinia publică a fost favorabilă DNA-ului, și prim-ministrul a schimbat tonul. Acum este în primul rând al celor care susțin lupta anticorupție, ceea ce îi permite să-și țintească adversarii incomozi din media, spune Patrick Basham și dă exemplul lui Adrian Sârbu și al lui Dan Adamescu. Aparenta motivație politică din spatele cazurilor lui Sârbu și Adamescu demonstrează cum efortul de a reduce relația dintre bani și politică a servit, în schimb, intensificării unei reglări de conturi și a unei supraestimări judiciare.

O altă consecință neintenționată a campaniei anticorupție este că a alimentat sentimentul antiamerican. Pentru că Departamentul de Stat a exprimat temerea că o Românie coruptă ar putea deveni următoarea Ucraină, cu o furie populară și o oligarhie conducătoare ce ar duce la dezordine, unii români privesc acum legiunea condamnaților în grabă ca o încercare nefericită de a impresiona America.

În timp ce Bruxelles-ul nu a amenințat niciodată România cu suspendarea finanțării, la București a existat temerea că un eșec al reformei justiției ar putea duce la suspendarea dreptului de vot al României. Ca arbitri ai bunei guvernări, nici Statele Unite, nici Uniunea Europeană nu ar trebui să tacă în privința abuzului guvernamental asupra puterii de punere sub acuzare. Sigur, o Românie mai puțin coruptă ar fi o membră mai bună a Uniunii Europene și un aliat NATO mai de încredere, dar ar fi o greșeală să fie acceptat volumul mare de acte de justiție în locul calității acestora ca o unitate măsurabilă a succesului.

Campania anticorupție a României s-a metastazat imediat într-o cruciadă meschină. Apetitul insațiabil al publicului pentru justiție nu face decât să exacerbeze amenințarea la adresa viitorului democratic al țării. Guvernele american și european ar trebui să-i felicite pe români pentru noua lor determinare de a combate corupția, dar acum încurajează o schimbare în modul de abordare a guvernării.

Dezvoltarea democratică a României ar fi mai bine servită de un proces public în care faptele greșite din trecut să fie recunoscute, documentate și apoi iertate. Numai un proces comprehensiv ce recompensează dezvăluirile cu amnistia va permite românilor să înceteze să mai privească în spate, figurativ și literal. Sub o monitorizare media internațională, o comisie a adevărului ar afișa o poziție puternică – o Românie democratică va pedepsi ferm viitori pași greșiți, dar într-o manieră transparentă, nepartizană și judicioasă.

Jurnalistul Emil Hurezeanu a comentat în această seară un articol apărut în New York Times despre „mania anticorupție din România”. Articolul de opinie este scris de Patrick Basham, directorul Democracy Institute, o organizație de cercetare în domeniul politicilor publice. Acesta consideră că avântul luat de domeniul judiciar din România este pe cale să dea naștere unui abuz de putere și recomandă o comisie a adevărului, care să recunoască faptele rele din trecut, dar acestea să fie iertate.

E un articol care spune pentru prima oară lucruri, în parte adevărate, după părerea mea. Show-ul cătușelor – e o promenadă, cam multă promenadă, cam multe cătușe (…) Articolul este interesant pentru că – lăsând la o parte furiile și poate chiar isteriile pe care le va declanșa în armatele justițiariștilor români – totuși, problema asta, a justiției calitative, nu cantitative – unul din 10 parlamentari e arestat, 40% din preşedinții de Consilii Județene, toți mogulii de presă, de la Adamescu, trecând prin Vîntu sau Sârbu, până la protectorul Elodiei”, a spus el.

Toată lumea asta a intrat într-un tremolo destul de neconcludent pentru felul în care evoluează România. Încă n-am stabilit foarte bine raportul dintre evoluția instituțiilor democratice românești, bunăstarea cetățenilor, chiar funcționarea justiției, care e evident că există, și acest ansamblu care pompează dosare, mai ales de incriminare, de acuzare, în neştire. Cineva trebuie să se mai gândească și la asta”, a adăugat el.

Emil Hurezeanu nu contrazice nici afirmația autorului articolului din NY Times, potrivit căreia dezvoltarea României „ar fi mai bine servită de un proces public în care faptele greșite din trecut să fie recunoscute, documentate și apoi iertate”.

Ne-am concentrat în jurul poveștilor legate de mersul înainte victorios al justiției și n-avem șosele mai bune, n-avem spitale mai bune, nici măcar închisori mai bune. Și numărul pușcăriașilor creşte. Cineva la un moment dat ar trebui să oprească la un moment dat imaginea asta, să spună: stop cadru, hai să vedem de-acum încolo ce facem”, a spus jurnalistul.

„Sigur, aici am recunoscut și influențele destul de transparente ale unor agenții de publicitate, care, probabil în mod contractual, apără două-trei reputații ale unor oameni cu mijloace sau influențe, inclusiv în Occident. Și asta e legitim”, a adăugat Emil Hurezeanu.

[…] “E un articol care spune pentru prima oara lucruri, in parte adevarate, dupa parerea mea. Show-ul catuselor, purpwalk se numeste asta, toata jucaria asta (…) – e o promenada, cam multa promenada, cam multe catuse, gulerele albe, chiar dintr-o furie suprajustitiara, de tip <<orwelian>> scrie autorul, sunt aruncati foarte repede in arestul preventiv. E adevarat ca in Orwell, arestul preventiv este unul dintre instrumentele dictaturilor in devenire sau dictaturilor identificabile. Articolul este interesant pentru ca – lasand la o parte furiile si poate chiar isteriile pe care le va declansa in armatele, justitiarilor, mai degraba justitiaristilor romani – totusi, problema asta, a justitiei calitative, nu cantitative – unul din 10 parlamentari e arestat, 40% din presedintii de Consilii Judetene, toti mogulii de presa, –  mogulasi, mogulasi , moguloi – de la Adamescu, trecand prin Vintu sau Sarbu, pana la protectorul Elodiei.Toata lumea asta a intrat intr-un tremolo destul de neconcludent pentru felul in care evolueaza Romania. Inca n-am stabilit foarte bine raporturile dintre evolutia institutiilor democratice romanesti, bunastarea cetatenilor, inclusiv speranta lor indreptatita in mai multa justitie, chiar functionarea justitiei, care e evident ca exista, si acest ansamblu, precum corul Alexandrov al ArmateiSovietice, care pompeaza dosare, mai ales de incriminare, de acuzare, in nestire. Cineva trebuie sa se mai gandeasca si la asta.Culmea este ca un american cu experienta in tranzitiile democratice ale mai multor popoare din estul europei, va amintesc ca Institutul Democratic a jucat un rol important in crearea si intarirea sindicatelor libere in Romania dupa ’90 in ajutorarea nucleelor de societate civila. Si la alegerile din ’90, ’92, si al cele din ’96, Institutul Democratic a fost foarte prezent aici.Faptul ca vine presedintele Institutului Democratic din SUA si spune ca in Romania, din lipsa de explicatii si din faptul ca orizontul este foarte obturat, foarte multi romani cred ca America comanda justitiei. O spune si pe asta.Toate astea ne fac sa credem ca nu suntem singurii care la un moment dat observam un fenomen care n-a iesit de sub control, dar care in sine transmite mai mult spectacol si si nu transmite mesaje sau forme de progres democratic, economic, social sau moral. (…)Pe pamant exista intelegere, clarificare, adevar si iertare. S-a intamplat si in Africa de Sud dupa apartheid, s-a mai intamplat si in alta parte. Chiar rolul lustratiei, dar la inceput, atunci cnd s-a rupt comunismul in doua, sau la capat. lustratia inseamna <<5 ani, reglam conturile . baieti, dar nu mai veniti tot voi la putere>>. (…)Ne-am concentrat in jurul povestilor legate de mersul inainte victorios al justitiei si n-avem sosele mai bune, n-avem spitale mai bune, nici macar inchisori mai bune. Si numarul puscariasilor creste. Cineva la un moment dat ar trebui sa opreasca la un moment dat imaginea asta, sa spuna: stop cadru, hai sa vedem de-acum incolo ce facem.Sigur, aici am recunoscut si influentele destul de transparente ale unor agentii de publicitate, care, probabil in mod contractual, apara doua-trei reputatii ale unor oameni cu mijloace sau influente, inclusiv in Occident. dar asta e, Si asta e legitim

Una din marile probleme este, unu, defilarea cu catusele si, doi, arestul preventiv ca regula generala, daca aceste doua realitati supradimensionate, care au un mesaj scenic, teatral, de intimidare, de tip medieval vor fi diminuate sau puse in surdina atunci lucrurile ar cam trebui sa intre in normal (…).

De ce ne tinem noi fotbalistii si presedintii de cluburi in inchisoare si tremuram de manie cand dl Popescu ar putea fi gratiat dupa ce si-a recunoscut fapta si si-a platit imediat inapoi milionul. In ce lume suntem, intr-o lume intrasigenta care cauta drepatatea cu orice pret.”

Nota noastra:

Autorul editorialului din New York Times nu este cel mai credibil personaj posibil (este un om de PR lobbystic) si in articol exista “curiozitati” cu posibil substrat economic: prezentarea cazurilor Sarbu si Adamescu drept cazuri de persecutie politica. Hotnews ofera cateva informatii despre acesta, prezentate insa special pentru a compromite definitiv sursa, aici. In realitate, Basham e la fel de credibil ca oamenii de PR din presa americana care scriu de bine despre Kovesi si lucreaza ceva mai transparent decat o fac deontologii de …servicii de la Hotnews et comp. Tocmai de aceea, e de asteptat sa ne trezim cu un alt editorial, in alt cotidian american mainstream, scris de un alt om de PR, in care, de aceasta data, sa fie ridicate in slavi virtutile abuzului de putere deghizat sub numele de “justitie independenta”.

La şedinţa de bilanţ a DNA am avut impresia că deasupra tuturor, la fel ca în ultimii zece ani, trona Traian Băsescu, iar Klaus Iohannis şi Victor Ponta erau doar purtătorii săi de cuvînt. Aceleaşi laude faţă de procurori, aceleaşi cifre de politicieni arestaţi care ar trebui să demonstreze că ţara este pe drumul bun.

Nici o vorbă despre arestările preventive ca formă de tortură în vederea obţinerii de denunţuri, nici o vorbă despre jocurile politice la care a participat DNA, cu toate că, în ultimii ani, atît PSD-ul lui Victor Ponta, cît şi PNL-ul lui Klaus Iohannis au umplut ziarele cu acuze concrete referitoare la aceste abuzuri coordonate de Laura Codruţa Kovesi!

Iată ce spunea, de pildă, Victor Ponta în august 2012, cînd oamenii jurau pe Biblie că au votat la Referendum: „Am primit şi eu, ca membru al CSM, solicitarea făcută de un grup important de intelectuali, fostul preşedinte Emil Constantinescu, oameni de o mare probitate morală, există o petiţie vizavi de abuzurile comise de procurori… Voi face mâine către doamna Kovesi o solicitare să înceteze persecutarea oamenilor care au votat, pentru că şi-au atins scopul: domnul Băsescu este back in business, împreună cu doamna Kovesi”.

Preşedintele PNL Crin Antonescu, în martie 2013, chiar cînd Kovesi urma să fie numită şefa DNA, declara: „Nu sunt de acord, mă opun, consider ca e o mare greşeală şi din punct de vedere al sistemului juridic, dar şi politic o eventuală numire a doamnei Kovesi. Categoric, acest lucru nu va fi susţinut de PNL”. La vremea aceea, se punea chiar problema ruperii USL în cazul în care Ponta o va numi pe Kovesi la conducerea DNA.

A existat atunci şi o sesizare înaintată de fostul preşedinte Emil Constantinescu în care se spunea: „Aducându-vă la cunoştinţă dezaprobarea şi protestul nostru public în privinţa acţiunilor întreprinse de Parchetul General şi Direcţia Naţională Anticorupţie în ultima perioadă în diferite regiuni ale ţării, acţiuni care pun în pericol democraţia în România, vă solicităm să întreprindeţi toate demersurile necesare pentru investigarea acestora şi luarea măsurilor ce se impun”.

Acum, parcă toţi au uitat ce spuneau la numirea Laurei Codruţa Kovesi în fruntea DNA şi nu mai prididesc cu laudele deşănţate, de parcă toţi ar fi cu pistoalele la tîmplă, ca şi cum cineva i-ar obliga să-i declare dragoste pe veci!

Chiar aşa, măcar la ceas de bilanţ, nimeni să nu-i ceară lui Kovesi un angajament, o promisiune că, odată cu plecarea lui Băsescu, se va schimba ceva şi în felul în care lucrează procurorii? Culmea este că acest bilanţ a avut loc exact în perioada în care ştirile televiziunilor prezintă date din dosarele DNA, stenograme, delaţiuni, de parcă toate aceste documente s-ar fi vărsat în piaţa publică dintr-un camion! Şi nimeni nu-i spune lui Kovesi:„Cucoană, dacă tot sîntem obligaţi să te ţinem în fruntea DNA, încetează cu scurgerile din dosare, termină cu arestările pe bază de turnătorii şi nu mai ţine în sertarele tale dosare pe care să le scoţi la suprafaţă cînd ai chef”! Absolut nimic din toate astea. Numai laude şi îndemnuri de genul „Tot înainte!”, ca pe vremea pionierilor.

Ce să se fi întîmplat între timp, de Ponta şi Iohannis au simţit nevoia s-o acopere pe Kovesi cu atîtea bale greţoase? Unii ar fi tentaţi să creadă că a intervenit vreo înţelegere de genul„Vă slujesc acum pe voi, aşa cum l-am slujit pe Băsescu”, chestiune cu care n-aş fi de acord, căci chiar zilele trecute cumnatul lui Ponta a fost arestat, iar prietenul lui cel mai bun a fost pus sub control judiciar.

Eu cred, mai degrabă, că Laura Codruţa Kovesi, eliberată de sub jugul lui Traian Băsescu, îşi joacă acum propria carte, sub ocrotirea ambasadei americane, care a şi premiat-o; nu va schimba nimic din practicile procurorilor din subordinea ei, astfel încît respectarea drepturilor omului va rămîne în continuare tot o vorbă-n vînt, iar Justiţia se va face mai departe la televizor, aşa încît, la viitorul bilanţ, atît Ponta, cît şi Iohannis să-i facă iarăşi declaraţii de iubire şi s-o încurajeze la arestări, fie ele şi de dragul ştirilor spectaculoase de la TV. Totul pentru sporirea puterii procurorilor.

Dar, dacă le place atît de mult de Laura Codruţa Kovesi, pentru că tot se pune problema modificării Constituţiei, domnii Victor Ponta şi Klaus Iohannis ar putea să modifice art. 126, al. 1 care spune că „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege” şi să-l înlocuiască astfel: „Justiţia se face de către DNA la televizor”. Poate că aşa vom înţelege şi noi cum poate cineva să laude în public arestările, ca şi cum acest fenomen n-ar demasca tocmai felul în care Iohannis şi Ponta conduc ţara!

P.S. O întrebare, dacă nu vă supăraţi: Doamna Kovesi, Justiţia independentă este cea făcută doar după ce se schimbă garda la Cotroceni şi la Palatul Victoria?

 

*


Categorii

Articolele saptamanii, Justitie, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Stat politienesc

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “Editorial in NEW YORK TIMES despre ”MANIA ANTICORUPTIEI” din Romania, ”cruciada meschina” si ”masurile orwelliene” anti-democratice. Emil Hurezeanu despre JUSTITIA DE INTIMIDARE: COR SOVIETIC, DE TIP MEDIEVAL (video)

  1. Ideea este urmatoarea: distrugerea a tot ceea ce inseamna capital romanesc, printr-o justitie care nici nu se mai straduieste sa prezinte probe pentru condamnare, si prin protejarea cu orice pret a capitalului strain. Adica justitia care a acoperit jaful de pana acum, umple inchisorile cu romanii care cu mijloace legale sau mai putin legale au pus pe picioare afaceri, si au creeat locuri de munca. Vor fi bagati in inchisori de-a valma vinovati si nevinovati, doar pentru a se face partie pentru colonizatori.
    Totul patronat de justitia independenta, de serviciile care fac atatea servicii altora, mai putin romanilor, si de Johannis care si-a luat luat tara inapoi. Toti porniti pe distrugerea Romaniei, si facand asta cu cinism culmea din banii contribuabililor romani.
    Mai e putin de dat strainilor pe degaba, dar trebuie sa se asigure ca procesul de lichidare a Romaniei va fi terminat cu succes.

  2. Iertati-ma va rog fratilor, dar si eu ca orice om prost trebuie sa-mi dau cu parerea.

    Cotidianul „The New York Times”, prin articolul sub semnătura lui Patrick Basham, nu face decat sa incerce o manipulare. Din punctul meu de vedere este o manipulare cat se poate de grosolana.
    As indrazni chiar sa spun ca este o adevarata insulta la inteligenta noastra, a tuturor romanilor.

    Cred ca se incearca distragerea atentiei de la implicarea corporatiilor americane si europene in mafia coruptiei din Romania. Incet, incet prin metoda denunturilor s-ar putea sa iasa la iveala “afaceri” pentru care s-a depus mult efort ca sa fie ascunse opiniei publice.

    Inca se mai incearca si propaganda din asta desantata, prin care sa para ca i-ar interesa de justetea felului in care se aplica legea, dar in acelasi timp incearca sa mute atentia catre:

    “… unii dintre cei arestați au legături cu interesele financiare ruse – ceea ce înlesnește portretizarea lor de oameni care servesc o putere străină, ceea ce, în ochii multor români, constituie o amenințare.”

    Adica, ar vrea „The New York Times” sa spuna, prin “aparatorul drepturilor democratice” Patrick Basham, ca chiar daca romanii sunt revoltati impotriva unor “legături cu interesele financiare ruse”, sa aiba grija sa nu cumva sa incalce drepturile democratice si bla, bla, bla …

    Si ca o coincidenta, acest articol apare exact la o scurta perioada dupa ce in Germania s-a pus “batista pe tambal” in privinta excrocheriei EADS, adica interese financiare germane.

    Acum, probabil, ca urmeaza trecerea sub tacere si a excrocheriei Microsoft, adica interese financiare americane.

    Dar oare aceste megaescrocherii la care au participat si SUA si UE, or avea legatura cu rusii !?

    Sau le este frica sa nu se afle si mai multe despre coruptia si megaescrocheriile la care sunt partase chiar SUA si UE, in Romania.

    Asta nu inseamna ca nu sunt partasi si rusii, dar ca sa vi si sa invoci “cruciade meschine” si “masuri orweliene” impotriva unor “afaceristi” sau “procurori” care ar avea legaturi cu “interese financiare ruse”, in timp ce SUA si UE sustineau frenetic ca trebuie sa luptam impotriva coruptiei sustinand implementarea de cruciade meschine si masuri orweliene impotriva omului de rand, a poporului “betiv, lenes, inapoiat” si tocmai ele, SUA si UE, participau la cele mai mari escrocherii din Romania, mi se pare o mare insulta la adresa intregului popor roman.

    Cineva ar trebui sa le spuna mascaricilor astia de la „The New York Times” si tuturor celor care se aliniaza la asemenea manipulari desantate, ca ortodox este sinonim cu tolerant, indurator si nadajduitor in dreptatea lui Dumnezeu, nicidecum nu este sinonim cu prost.

  3. @Sluga:

    Cred ca se incearca distragerea atentiei de la implicarea corporatiilor americane si europene in mafia coruptiei din Romania. Incet, incet prin metoda denunturilor s-ar putea sa iasa la iveala “afaceri” pentru care s-a depus mult efort ca sa fie ascunse opiniei publice.

    Ar fi bine sa fie asa, insa…

    Dna Kovesi insasi a spus raspicat ca, de pilda, in cazul Microsoft, partea americana nu s-a facut vinovata de absolut nimic. Deci avem mituiti fara mituitor, cum ar veni. Deci batista pe tambal a fost pusa de sefa DNA mult inainte de aparitia acestui articol. Si nici nu as confunda punctul de vedere institutional-american cu cel exprimat de un om de PR american. Sunt lucruri foarte diferite.

  4. @ admin

    Aveti dreptate in privinta lui Kovesi si Microsoft, dar ma gandesc ca se sugereaza justitiei din Romania s-o lase mai moale cu arestarile si denunturile, ca nu cumva sa avanseze lucrurile pana la un punct in care declaratia doamnei Kovesi sa devina zadarnica.

    Si cine stie cate alte “afaceri” ar putea sa mai iasa la iveala, incat chiar si o sluga fidela ca doamna Kovesi n-ar mai avea capacitatea sa le acopere.

  5. @Sluga:

    Nu, sensul articolului e clar, la fel de clar ca directia justitiei. Nu exista pericol pentru marile companii straine, pentru ca nu exista interes, nu de asta s-a pornit acest spectacol al catuselor.

  6. @ admin

    Mintea mea proasta nu ma ajuta sa exprim clar ceea ce as fi vrut sa spun.

    Sunt de acord ca directia justitiei este clara si este “firesc” din punctul de vedere al puterilor de ocupatie ca si targetul acestui spectacol sa fie bine definit pe tot parcursul actiunii.
    Sunt de aceeasi parere cu dumneavoastra:
    “Tocmai de aceea, e de asteptat sa ne trezim cu un alt editorial, in alt cotidian american mainstream, scris de un alt om de PR, in care, de aceasta data, sa fie ridicate in slavi virtutile abuzului de putere deghizat sub numele de ‘justitie independenta’. ”

    Ceea ce am vrut sa spun in comentariile de mai sus este ca, acest articol din „The New York Times” incearca sa aprinda o dezbatere in presa occidentala si sa indrepte cumva discutia departe de SUA si UE, doar din motive de “precautie”, ca nu cumva sa existe dubii in privinta targetului.

    Acest spectacol al catuselor a fost gandit si organizat impotriva “elitelor de dumping”. Dar cum exista posibilitatea ca ceva sa nu mearga bine, cred ca se incearca temperarea actinunilor “anticoruptie” si evaluarea situatiei, ca nu cumva lucrurile sa scape de sub control si sa ia o intorsatura nedorita, afectand falsa imagine a celor care dirijeaza acest “spectacol al catuselor”.

    Am spus ca este o insulta la adresa inteligentei acestui popor, nu din “ratiunile” economice ale coruptilor si corupatorilor, ci din cauza ca oarece demersuri necontrolate in legatura cu aceste interese financiare ale SUA si UE in coruptia din Romania sa nu stirbeasca falsa imagine a acestora.

    “Directia justitiei” este clar ca nu se va schimba, doar ca se lucreaza prin orice mijloace pentru asigurarea ca manipularea numita “lupta anticoruptie” sa nu fie deturnata involuntar de la targetul tinta: “elitele de dumping” si implicit poporul roman care “isi merita elitele”.

    S-ar putea ca mintea mea proasta sa ma insele, insa eu asa cred despre acest articol al mascaricilor de la „The New York Times”.

  7. El susţine că a existat, în România, „o presiune continuă pentru lupta anticorupţie”. „Acum vedem articole care vin dinspre SUA, poate că sunt mai legate de lobby, dar care spun şi un adevăr. Se poate ajunge la o manie a anticorupţiei în România. Am avut o presiune continuă din afare. Şi, în acelaşi timp, am avut o presiune pe programele ideologice. 10 ani s-au câştigat alegerile pe programe anticorupţie. Acum să nu ne mirăm dacă oamenii cer sânge”, spune Dâncu.

    http://www.gandul.info/gandul-live/vasile-dancu-la-gandul-live-asistam-la-un-spectacol-al-telejustitiei-care-poate-nu-face-bine-13939254

  8. […]
    “Kovesi a putut fi santajata cu dosarul de urmarire informativa al fostului sau sot, Eduard Kovesi. SRI l-a acuzat ca ar fi furnizat date si informatii de interes operativ unui ofiter de informatii maghiar…”
    […]
    Angajati din Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, SRI si SPP sustin ca presedintele Traian Basescu (alias Zeus) ar fi fidelizat-o si manipulat-o pe Laura Codruta Kovesi (dar si pe alte reprezentante ale Parchetului General) prin invitarea ei in mod frecvent la resedinta sa de la Palatul Cotroceni si prin cuplarea acesteia cu un angajat din “Serviciul de Protectie si Paza (SPP), care, pe langa servicii de conducere auto si de garda de corp, ii asigura si acompaniament sexual.
    Dupa mai multe intalniri la Palatul Cotroceni, la aproximativ un an de la promovarea sa, procurorul general a divortat de sotul sau, Eduard Kovesi, care este om de afaceri si ramasese la Sibiu. Conform unor subalterni, dupa divort Laura Codruta Kovesi a trait o idila cu subofiterul care i-a fost repartizat de SPP pentru a-i fi sofer si bodyguard.
    Am putea spune ca Traian Basescu a preluat metodele patentate de Stalin in anii ‘50, cand agente ale NKVD (predecesorul KGB) erau cuplate si se casatoreau cu activisti politici sau cu militari romani care isi faceau studiile in Uniunea Sovietica, pentru a-i manipula si a-i folosi ca agenti de spionaj sau de influenta.”
    […]

    Sursa: http://gandeste.org/general/catre-presedintele-klaus-iohannis-denunt-impotriva-laurei-kovesi/51006

  9. Vede cineva o legatura intre articolul din NT, venirea precipitata a numitului Nicholas Dean, in Romania si arestarea lui Horia Georgescu?
    Sebastian Lazaroiu a declarat cu litere de tipar asta seara, pe b1 tv ca evaluatorii s-au precipitat sa despagubeasca proprietarii de origine evreiasca, dupa care i s-a luat vorba din gura.
    Cine sunt evaluatorii ?
    http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/interviu-cu-ambasadorul-nicholas-dean–emisarul-special-al-statelor-unite-pentru-holocaust-369307

  10. Pingback: O judecatoare acuza. Dana Gârbovan despre ABDICAREA DE LA DREPTURILE OMULUI SUB PRETEXTUL LUPTEI ANTICORUPTIE SI PERICOLUL LEGII BIG BROTHER/ Si anticoruptia ucide: in numele “PROFITULUI” si “PRIVATULUI” | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: IACOBINISMUL TICALOS SI BUCURIA JOSNICA IN FATA SUFERINTEI UMANE. Scopul mascaradei arestarilor pe modelul CIA-italian “Mani pulite” si SEMNIFICATIA REFUZULUI GRATIERII UNOR OAMENI BOLNAVI. ”Sîntem mai răi decît romanii necreștini de acu
  12. Pingback: ”Sîntem mai răi decît romanii necreștini de acum două mii de ani care aveau obiceiul de a grația la sărbători”. IACOBINISMUL TICALOS SI BUCURIA JOSNICA IN FATA SUFERINTEI UMANE. Scopul mascaradei arestarilor pe modelul CIA-italian “M
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare